joi, martie 28, 2024

Prostitutia si respectul de sine. O opinie

Am o reactie critica la articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală„, scris de Victoria Stoiciu.
Ca atare, subiectul meu nu e prostitutia, ci articolul respectiv.

La inceputul articolului, V. S. spune ca nu va lua in considerare argumentele „utilitariste” ale celor care sustin legalizarea prostitutiei, pentru ca „este periculos sa justifici un fenomen prin recursul la rationamente de ordin utilitarist, pentru ca astfel te incadrezi pe o pista in care utilitatea finala poate legitima absolut orice.”

Utilitatea finala nu poate legitima absolut orice. Nu poate legitima, de pilda, legalizarea furtului, fiindca, chiar daca ar fi util ca hotii sa plateasca impozite, atunci cand „judecam utilitarist” luam in considerare atat efectele pozitive, cat si efectele negative, iar in acest caz efectele negative le-ar depasi pe cele benefice.

Iar daca i se pare cuiva discutabil cazul legalizarii furtului, e suficient sa ne gandim ca nu poate fi justificata utilitarist automutilarea. In conditii normale, nu poti convinge cu „rationamente de ordin utilitarist” un om care nu are nici o problema de sanatate ca ar trebui sa-si amputeze un picior.

In plus, sigur ca atunci cand avem de luat o decizie nu judecam doar cantarind consecintele previzibile, bune si rele, ale actiunii asupra careia deliberam. Facem apel si la principii morale, cantarim argumente de tipuri diferite s.a.m.d. E discutabil ca ar fi periculos sa justifici o decizie doar prin apel la efectele pe care le-ar putea avea aceasta, dar chiar daca lucrurile ar sta asa, de aici nu ar reiesi ca nu trebuie sa facem niciodata apel la astfel de argumente. Chiar daca e periculos pentru sanatate sa mananci doar cartofi, de aici nu reiese ca n-ar mai trebui sa mancam cartofi.

Trecand mai departe, am inteles ca V. S. urmareste, in principal, sa respinga doua argumente impotriva legalizarii prostitutiei:

1) Prostitutia nu trebuie sa fie legalizata pentru ca e „un act fortat de niste circumstante economice disperate”.

2) Prostitutia nu trebuie sa fie legalizata pentru ca e o activitate „care distruge respectul de sine al persoanei” care o practica.

Nu mi-a fost limpede cum respinge primul argument, asa ca nu voi vorbi despre acest lucru.  Al doilea argument am inteles ca-l respinge spunand ca sustinatorii acestuia doresc, de fapt, sa-si conserve reprezentarea potrivit careia munca nu e niciodata degradanta. Acesta ar fi motivul real pentru care spun ei ca prostitutia nu trebuie sa fie legalizata. Odata demascat motivul, argumentul isi pierde forta.  

Dar intr-o dezbatere nu conteaza motivatiile celui care sustine ceva, resorturile psihologice, imaginarul colectiv s.a. Conteaza doar atat: se sustine ceea ce spune oponentul, sau nu? Sunt convingatoare argumentele, sau nu? Poate le-a formulat fiindca e ateu, sau mormon, sau fiindca s-a imbatat. Daca argumentele sunt puternice, restul nu mai conteaza. Iar daca sunt slabe, bineinteles ca nu mai conteaza nimic altceva.

Asa ca o sa inteleg ca V. S. vrea sa spuna, de fapt, ceva diferit. Exista si alte munci degradante, in afara prostitutiei, munci care sunt practicate in deplina legalitate. Prin urmare, chiar daca prostitutia e o munca degradanta, de aici nu reiese ca nu ar trebui sa fie legalizata. In plus, nu e o munca mai degradanta decat altele, iar aparenta ca ar fi mai degradanta se datoreaza si faptului ca este practicata in afara legii. (Probabil s-ar mai putea adauga, la aceste lucruri, ca faptul ca practicarea unei munci considerate „degradanta” nu distruge neaparat respectul de sine al persoanei care o efectueaza.)

Poate ar fi mai simplu, totusi, sa aflam ce cred persoanele care se prostitueaza. Considera prostituatii si prostituatele ca isi pierd demnitatea umana fiindca ofera servicii sexuale contra cost? Ii face acest lucru sa-si piarda respectul de sine? Un lucru e sigur. La noi, destui oameni considera ca prostitutia este degradanta.

Nu se considera, insa, ca e degradant pentru un dentist sa isi introduca mana in gura unui pacient, sa scoata masele stricate sau sa aiba de a face cu gingii pline de puroi. Un medic care isi petrece cea mai mare parte a zilei de lucru introducand degetul in anusurile pacientilor nu isi pierde respectul de sine. La fel, nu se considera indeobste ca e degradant ca o sora medicala sa curete bolnavii de fecale. Iar lista poate continua

Atunci cand utilitatea unei munci e binecunoscuta, se pare ca societatea nu o considera degradanta. Poate ca utilitatea sociala a prostitutiei nu e lamurita, sau poate ca  ne e rusine sa o recunoastem. Munca unui jurnalist care lucreaza pentru un „ziar de scandal”, de pilda, ar putea fi considerata degradanta chiar si de catre cei care citesc in mod regulat ziarul respectiv.

Nu vreau insa sa ofer acum argumente in favoarea legalizarii prostitutiei. Cred ca din ceea ce am spus reiese deja un lucru. Acesta este, pana la urma, singurul lucru pe care doresc sa il sustin, in reactie la articolul Victoriei Stoiciu. In dezbaterea cu privire la legalizarea prostitutiei nu putem ignora ceea ce dansa numeste „logica utilitarista”. Trebuie sa tinem cont si de consecintele pozitive si negative ale legalizarii, trebuie sa ne lamurim si in ceea ce priveste utilitatea sociala a prostitutiei, trebuie sa cantarim si riscurile si beneficiile acesteia pentru cei care o practica s.a.m.d.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Limitele mele de a dezbate acest subiect au fost atinse si ma tem ca si ale multora.

    Este un subiect incitant, recunosc, dar are marele defect ca poate fi cu usurinta discutat fara o minima informare stiintifica sau legala.

    As propune sa ne indreptam totusi atentia spre subiecte mai „de substanta”.

  2. Draga Gheorghe Stefanov,
    Multumesc pt replica, insa nu am respins de principiu argumentatia de tip utilitarist, din contra, daca imi a mintesc eu bine (nu am articolul in fata :)) am zis de la bun inceput ca acest gen de argumente sunt esentiale pt elaborarea de politici publice/sociale etc. Nu resping argumentele utilitariste, pur si simplu sustin ca nu sunt suficiente. In textul meu nu mi-am propus sa deligitimez logica utilitarista, ci sa vin cu argumente din zona etica.

    • Atunci poate ca reactia mea, care viza doar reintroducerea argumentelor utilitariste in scena, nu e prea bine tintita. Cred ca pot sa adaug, totusi, un lucru. Sunt, probabil, destui oameni care nu ar vedea prostitutia drept o munca. Pentru acestia, daca prostitutia ar putea fi vazuta ca o munca, atunci ar trebui sa fie legalizata. Argumentul „moral” e impecabil. Munca nu trebuie sa se desfasoare in afara legii.

      „Dar prostitutia,” vor spune aceiasi oponenti, „nu este o munca.”. Iar aici e punctul in care cred ca „logica utilitarista” e justificata: „Ba da, este o munca, pentru ca are un beneficiu pentru societate. Iar acesta este, oricat am dori sa ne ascundem dupa deget, oferirea de satisfactii erotice pentru persoane singure sau pentru cupluri, pentru cei care nu doresc, sau nu pot sa obtina astfel de satisfactii prin mijloace ‘naturale’.”

      Cred ca discutia, dezvoltata pe aceasta linie, poate sa duca la un rezultat semnificativ. Fie prin acceptarea prostitutiei ca munca, fie prin respingerea acesteia, alaturi de alte „distractii platitte” pe care suntem dispusi sa le acceptam. Dar aici va intra din nou in joc evaluarea efectelor benefice sau malefice ale prostitutiei.

      • Inteleg.
        Dar nu cred ca definitia unei ocupatii ca munca sau ne-munca este data de utilitatea sociala a activitatii prestate. utilitatea este subiectiva si relativa. Pt f multi, poate fi inutil ca noi doi sa stam sa scriem texte. Altora li se poate parea inutila activitatea unui copy-righter care inventeaza sloganuuri publicitare, unui al treilea i se pare inutil ca niste indivizi sa faca reclama la ciocolata sau TV prin cablu, samd. Cine decide asupra utilitatii? Nu avem un etalon, totul e relativ, depinde de vremuri, de grupuri , de societate, etc. De aceea, nu am mers pe o definitie a muncii din perspectiva utilitatii ei sociale, ci am definit munca stricto senso, ca vanzare a fortei de munca (fizice sau intelectuale) de catre o persoana.

        • Multumesc mult pentru raspuns, imi cer scuze pentru intarzierea cu care vine comentariul meu!

          Eu nu aveam in vedere o definitie, ci idei care ar putea fi convingatoare pentru cei care au retineri sa vada prostitutia drept munca. Raspunsul „este o munca pentru ca e o activitate platita care presupune un anumit efort” nu mi se pare atat de convingator. Pe de o parte fiindca definitia poate fi perceputa ca o stipulare, pe de alta parte pentru ca se pot gasi contraexemple: daca am 10 ani si parintii imi dau o suma de bani cu scopul de a ma stimula sa fac exercitii de inviorare in fiecare dimineata, conditiile din definitie sunt indeplinite. Si totusi, nu se poate spune ca muncesc. Pe de alta parte, definitia pare sa excluda munca voluntara.

          Nu mi se pare, prin urmare, inutil sa se vorbeasca despre utilitatea sociala a prostitutiei (poate aceasta ar trebui distinsa de utilitatea perceputa de cei care apeleaza la serviciile prostituatelor si prostituatilor). Sigur, ca in multe alte cazuri, pericolul relativismului poate sa ingroape subiectul. Nu vad insa, de ce ar trebui sa luam in serios relativismul aici. Utilitatea sociala a altor activitati e cunoscuta si acceptata de majoritatea cetatenilor. De ce sa nu speram ca si in acest caz lucrurile se vor lamuri?

          • dle Gheorghe Stefanov, prima intrebare pe care trebuie sa o puneti in fata oglinzii este daca ati fi de acord sa recomandati copilului dumneavoastra – propriului dumneavoastra copil! – aceasta „munca”, aceasta „meserie”, ca fiind „una intre altele”. Nu cred ca v-ar lasa nici inima, nici constiinta. Si daca lui i-ar trece una ca asta prin cap peste niste ani, ati cam intra in panica. Va invit sa va ganditi la aceste probleme (si la altele similare) pornind de la viata dumneavoastra, de la existenta dumneavoastra concreta. De la copilul si de la sotia dumneavoastra. Nici un sot nu ar accepta ca sotia lui sa practice aceasta „munca”. Nici un parinte nu ar accepta senin ca propriul lui copil sa aiba aceasta „meserie”. Imi cer scuze pentru caracterul abrupt al interventiei mele, insa oricine evita/ignora acest punct de plecare este ipocrit (e tare buna si utila prostitutia, doar sa n-o faca mama mea, sora mea, sotia mea, fiica mea…).

          • „Nici un sot nu ar accepta ca sotia lui sa practice aceasta “munca”. Nici un parinte nu ar accepta senin ca propriul lui copil sa aiba aceasta “meserie”.”

            Argument iraţional. Cvasi-totalitatea părinţilor nu ar vrea în ruptul capului să îi vadă pe copiii lor făcând meseria de gunoier, dar totuşi mii şi zeci de mii de oameni o fac, 100% legal.

            Nimeni n-a spus că meseria de gunoier ar trebui interzisă sau că gunoierul merită pedepsit, cele mai rele comentarii au spus că e prost, n-are şcoală şi nu e bun de altceva.

  3. Legalizare nu inseamna ca „se da voie” ci inseamna ca „se reglementeaza”, se dau niste legi care trateaza subiectul in cauza. Din punctul asta de vedere furtul e reglementat de mult. E foarte dificil pentru un om al legii sau autoritate publica sa intreprinda vreo actiune in privinta prostitutiei in lipsa unor legi care sa reglementeze aceasta activitate umana veche de cand lumea. Ce poate sa faca un politist daca vede niste „fete” pe strada imbracate provocator? Nimic! Ce poate sa faca daca fetele stau de vorba cu niste barbati? Nimic! Ce poate sa faca daca fetele se duc cu barbatii respectivi? Nimic! E foarte usor sa prinzi pe cineva furand si sa aplici legea. E foarte dificil sa demonstrezi ca cineva practica prostitutia. Intretinerea unor acte sexuale este prin natura ei intima si foarte dificil de „prins in fapt”. Si chiar daca sunt prinsi, intretinerea de raporturi sexuale nu poate fi incriminata. Ceea ce poate fi incriminat este ceea ce anglo-saxonii numesc „soliciting”> Absenta unui termen echivalent in romana arata cat de dificila este rezolvarea acestei probleme la noi. Iar in lipsa unor legi care sa reglementeze aceast fenomen rezolvarea este chiar imposibila. Si asta din cauza ipocriziei.

    • Nu e tocmai asa.

      Legalizarea inseamna intrarea in legalitate, nu reglementarea. Si este clar, in Romania prostitutia este ilegala. Simpla disparitiei a articolul care incrimineaza prostitutia inseamna ca prostitutia devine legala, deci actiunea respectiva inseamna legalizarea prostitutiei. Asa cum abrogarea articolului care condamna relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex a insemnat legalizarea homosexualitatii, dar nu reglementarea ei.

      Reglementarea este diferita de legalizare. Inseamna ca exista prevederi legale care incadreaza actul respectiv.

      A doua distinctie care trebuie facuta este cea dintre interzicerea unui act si felul in care se aduce dovada incalcarii legii in aceasta privinta. Faptul ca e relativ dificil de dovedit nu are nimic de-a face cu legalitatea sau ilegalitatea. Si in fond prostitutia nici nu e asa de greu de dovedit, caci in lege de multe ori dovada poate constitui un element exterior al infractiunii, nu substanta infractiunii. Este teoria „prima facie”, care spune ca un lucru apare evident din alte fapte. De exemplu, furtul constituie insusirea de obiecte straine. Dar un hot prins intr-o casa din care nu a apucat sa iasa cu nimic va fi condamnat nu numai de violarea domiciliului, dar si de furt, caci furtul pare evident din fapta de a penetra in locuinta. La fel, „solliciting”, adica a primi propuneri pentru a avea o relatie sexula platita, poate fi considerata „prima facie” pentru prostitutie si persoana poate fi inculpata de prostitutie.

      Dar ce fac alte tari:
      – condamna prostitutia si incearca sa puna in practica aceste prevederi (ex. Iranul, dar si unele state americane: acolo, politisti in civil se lasa abordati si apoi aresteaza pe „solliciter” nu numai pentru solliciting, ci pentru prostitutie);
      – condamna prostituia dar nu pune in practica aceasta prevedere – ex. cazul Tailandei, unde prostitutia este ilegala dar tolerata (a fost mult timp si cazul Romaniei cu articolul privind homosexualitate) sau a altor state americane;
      – prostitutia este legala, dar tot ce tine de solliciting, publicitate, etc. sunt ilegale, fie pe baza articolelor generale privind „ordinea publica si bunele moravuri” fie pe baza unei legi speciale. (cazul Frantei si altor state americane)
      – prostitutia este legala si reglementata si se introduc numai cateva restrictii privind locurile in care se poate exercita si formele de advertisement si cateva obligatii profesionale (cazul Germaniei, Olandei si iar cateva state americane gen Texas);
      – prostituata/prostituatul nu incalca legea, dar cel care plateste da (cazul Suediei). Se considera ca prostituata este intr-o situatie de slabiciune si se descurajeaza cumpararea actului sexual, nu vanzarea lui. Dincolo de cateva probleme de logica (daca actul in sine e condamnabil, de ce sa nu fie condamnat si cel care face demersul activ pentru a comite ilegalitatea si numai cel care accepta?), aceasta solutie pare sa fi fost un succes in diminuarea numarului de prostituate in Suedia. Multi spun insa ca, unu, ea nu a facut decat sa deplaseze prostituatele spre alte tari scandinave unde piata rezista, doi, a fost o practica extrem de scumpa caci a fost insotita de eforturi mari si in mare parte nereusite de reintegrare profesionala a prostituatelor.

      • „Dar un hot prins intr-o casa din care nu a apucat sa iasa cu nimic va fi condamnat nu numai de violarea domiciliului, dar si de furt, caci furtul pare evident din fapta de a penetra in locuinta.”

        Eroare. În calitate de victimă a unei spargeri, ştiu că autorul nu a fost pus sub acuzare decât pentru pătrunderea fără drept în locuinţă şi amendat. Fiindcă nu am reclamat dispariţia unor bunuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gheorghe Ștefanov
Gheorghe Ștefanovhttp://stefanov.gramo.ro
Născut în 1972, Gheorghe Ştefanov îşi termină studiile în filosofie la Universitatea din Bucuresti în 2001, cu o teză de doctorat pe tema filosofiei limbajului la Ludwig Wittgenstein. Publică în ţară şi în străinatate articole de specialitate pe teme de filosofia limbajului, filosofia logicii, filosofia acţiunii, filosofia tehnologiei şi filosofia religiei. În 2002 beneficiază de o bursă de cercetare în cadrul unui program special al fundaţiei Alexander von Humboldt. Între 2003-2004 lucrează ca editor pentru versiunea în engleză a HotNews.ro. Predă la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti începând din 1995.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro