joi, martie 28, 2024

Referendumul, între emoție și rațiune

Cred că fiecare român responsabil – în sensul că are idee despre ceea ce se întâmplă zilele acestea și la semnificațiile profunde ale schimbărilor din ultimele 3 luni – a experimentat sentimentul de neputință profundă și de descurajare în fața rudelor, prietenilor, sau cunoscuților aflați de cealaltă parte a ”baricadei”, căci este evident o luptă între două viziuni, două opțiuni, două lumi diferite.

Am ascultat îndelungile și repetitivele pledoarii anti-Băsescu, care sunt, în copleșitoarea lor majoritate profund emoționale, concentrate aproape exclusiv pe trăsăturile fizice sau morale ale președintelui suspendat.  Obsesia mitocănei lui Traian Băsescu este recurentă; dincolo de asta, securismul, rasismul, disprețul pentru adversari, o anumită vulgaritate.  Argumentele mai serioase anti-băsesciene se referă la promovarea clientelismul politic, promovarea femeii-manea în politică, slăbiciunea de a-i permite fiicei, a cărei incompetență e de notorietate, să devină unul dintre primii europarlamentari aleși ai Românei, incapacitatea de a acționa ferm în privința oamenilor compromiși sau cu probleme majore de credibilitate din preajma lui, stilul autoritar și voluntar de a interveni în treburile cetății.

Sunt de acord cu reproșurile serioase care i se aduc președintelui suspendat, am perceput negativ toate derapajele lui Traian Băsescu, de limbaj, comportament sau acțiune politică. Cu toate acestea nu voi vota pentru demiterea lui Traian Băsescu, deși pot să înțeleg sentimentele puternice ale celor care îl detestă. Nu îl detest, sunt în dezacord, pe probleme punctuale, ca cele enumerate mai sus. Mulți dintre cei care merg la vot pentru a-l demite, nu cred câtuși de puțin nici în Ponta sau Antonescu, însă antipatia pe care o resimt împotriva lui Traian Băsescu este atât de puternică încât își asumă genul de poziție irațională care se reflectă în enunțul: ”orice, numai Băsescu nu”. Acest orice este ceea ce îngrijorează și înspăimântă pe mulți dintre cei care gândesc pe termen lung, de obicei rațional, lucid, fără a-și interfera emoțiile cu gândirea: ce înseamnă acest orice?! Dacă preţul acestui ”orice” este ceva îngrozitor care va afecta România și, implicit, pe noi toți în următorii ani?! De ce lipsește oare întrutotul capacitatea de a ne ridica puțin deasupra evenimentelor zilei și a privi ceva mai rece și mai analitic ceea ce se întâmplă în aceste zile?!

Sunt convinsă că și argumentele celor pro-Băsescu, în ochii celorlalți, sunt la fel de plictisitoare, repetitive și lipsite de sens, însă haideţi să încercăm să enumerăm puţin faptele. Se discută mult despre reprezentativitatea democratică a Parlamentului României care a decis, conform Constituţiei, să îl suspende pe Preşedinte. Deci este o procedură legală, zic promotorii schimbării (care înseamnă, de facto, dispariţia lui Băsescu, căci un plan pe termen mediu sau lung nu a apărut de nicăieri încă). Curtea Constituţională, la fel, a spus că organizarea referendumului este legală dacă se respectă qvorumul de 50% + 1 din totalul alegătorilor înscrişi pe liste. Deci suntem în plină procedură legală, din punct de vedere formal. Acum este cazul să ne uităm puţin la detalii: cine sunt parlamentarii care au votat?! Este suficient, cred, să îl menţionăm pe senatorul Cătălin Voicu proaspăt scăpat din puşcărie, care a votat cu două mâini. Ca el mai sunt şi alţi infractori protejaţi de imunitatea statutului de parlamentar. Al doilea lucru la care ar trebui să ne uităm este cum s-a format această majoritate parlamentară: din traseişti consacraţi, blaturi şi negocieri ca la piaţă, pe modelul ”îmi dai, îți dau”.  Al treilea lucru la care ar trebui să ne uităm cu mare atenție este legea, și anume legea fundamentală, Constituția, care permite și alimentează prin texte neclare formarea unor majorități artificial construite doar cu scopul de a demite un președinte care nu convine. Se știe că un precedent juridic de tipul celui creat acum prin cea de-a doua suspendare a lui Traian Băsescu, naște monștri ulteriori, care se vor prevala de simpla existentă a precedentului ca legitimare plauzibilă a oricărui artificiu juridic la limita legii sau în contra legii. Al patrulea lucru la care ar trebui să ne uităm sunt presiunile premergătoare suspendării: atacurile la adresa judecătorilor Curții Constituționale, amenințările fățișe, modificarea legii de funcționare a Curții Constituționale prin ordonanță de urgență, forțarea schimbărilor la Camera Deputaților și Senat, cu încălcarea legii, în grabă, atacurile la procurori lansate de chiar Ministrul Justiției, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în subordinea Guvernului și întârzierea sau amânarea publicării deciziilor CCR până la momentele decise de Guvern, în contra procedurii obișnuite, schimbarea și apoi desființarea comisiei de etică care trebuia să se pronunțe asupra plagiatului lui Victor Ponta, ș.a.

Știu, aceste lucruri au fost spuse și au fost enumerate de zeci de ori. Este felul în care îmi exprim, încă o dată, stupoarea față de orbirea care i-a cuprins pe cei care îl destestă pe Băsescu pur și simplu, fără argumente raționale, fără a analiza datele, faptele, acțiunile, legile.

Alessandro Baricco a lansat o ipoteză neliniștitoare în eseul său despre barbari (”Barbarii. Eseu despre mutație”, Ed. Humanitas, 2009), și anume aceea că democrația ar putea fi primul semn al sosirii barbarilor și a legitimării gesturilor barbare, degenerate. Citez: ”Gândiți-vă la ideea de a încredința puterea nu omului celui mai nobil, nici celui mai bun ori celui mai puternic, ci celui mai link-at (mai votat). Gândiți-vă la convingerea că puterea nu are nici o legitimare verticală (regele era alesul lui Dumnezeu), ci își are o legitimare a ei orizontală (consensul cetățenilor): așa încât întreaga istorie a puterii se joacă la suprafață, unde contează numai faptele actuale, și nu are nimic de-a face cu profunzimea, unde ar conta apartenența la o dinastie ori profesarea unei anumite religii. Gândiți-vă la istorica, la fiziologica propensiune a democrației de a face din mediocritate o valoare, alegând sistematic să aplice ideile și soluțiile care întrunesc cel mai mare consens posibil. ”

Vă las să vă gândiți, ca și Baricco, dacă aceste lucruri nu sunt, totuși, niște proceduri barbare, imprecise, prin care o alianță de mediocri incompetenți și plagiatori (guvernul Ponta și președintele interimar Antonescu nu au făcut absolut nimic pentru România și prioritățile ei economice, sociale și politice pe termen mediu de când au preluat puterea, dimpotrivă) ne impun o legitimare orizontală a unei soluții de fraudă a legii și de confiscare a puterii pe căi ilegitime. Gândiți-vă, de asemenea, la sursa resentimentului față de Băsescu, la acea neputință și frustrare acumulată în ani care a fost transferată cu migală și îndemânare asupra țapului ispășitor perfect, care este după căderea fostului premier Boc – asociat cu criza, austeritatea și tăierile de salariu -, președintele României din ultimii 8 ani, dintre care 4 ani de criză economică și tensiune politică acumulată. Gândiți-vă, mai ales, la această mutație operată prin deligitimarea președintelui și transformarea lui în omul cel mai ușor de detestat din România, inamicul public numărul 1 și imaginați-vă, pentru o clipă, că persoana cea mai populară din România (cine o fi?!) devine președintele României de mâine în urma unor like-uri organizate la televizor sau pe media socială.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Da. Deodata, democratia nu mai e cool. E prea orizontala. Ii lipsesc sinusoidele, V-urile rasturnate, tensiunile, nelinistea Liderului, abruptul, incongruentul. Acum abia realizez. Si imi pare rau. Ar fi trebuit sa am mai multa aderenta la Iliescu, in anii 90’…

    Privim, probabil, spre un viitor in care ONG-uri care au ca tinta promovarea democratiei vor deveni prohibite, daca nu se vor exorciza de demonii „celui mai mare consens posibil” cum bine scrii… Iar expresia „drepturile omului” isi va descoperi adevarata iluminare in Singularul al carui sens ascuns nu-l intelegem in prezent: „dreptul unui anumit OM, Supra-Omul, Liderul, non-mediocritatea… nu pluralul masificant „drepturile oamenilor”…

    Si eu cred, ca si tine, Claudia, ca e mai bine cu Basescu, legitimat vertical… nu e mediocru, nu e incomptent, nu a plagiat. Si, chiar de-ar fi asa, e al meu… Nu-i asa?

    • Basescu este legitimat vertical? How that, dear? Este el cumva urmasul unui lant dinastic, regal? Este el unsul lui Dumnezeu printre noi? Nu, signore, Basescu a fost ales, mai mult sau mai putin democratic si corect, printr-un proces electoral, vot cu vot, de catre populatie. Are deci o legitimitate orizontala, a celui mai „link-at” dintre politicienii tarii. Iar functia de presedinte nu-l situeaza deasupra lumii asteia, nu-l transfigureaza. E tot om, nu reprezentant divin.
      For the record, cred ca singurii care pot pretinde in Romania o legitimitate verticala sunt Regele Mihai si Patriarhul. Pe cai diferite, ambii se pot justifica altfel decat prin vot. Nu spun ca asa e mai bine, doar constat.

      • @Mihai Craciun
        Patriarhul pe verticala? Glumiti! Acest patriarh, a transformat biserica intr-o afacere!

        Articolul este scris excelent! Felicitari!

  2. Nu uitati sa amintit ca acelasi punct 3, in care descrieti Constitutia ca fiind ambigua, i-a permis d. Basescu sa isi impuna un prim minstru in defavoarea unei majoritati constituite.

    Alte observatii:
    „lăbiciunea de a-i permite fiicei, a cărei incompetență e de notorietate, să devină unul dintre primii europarlamentari” = nepotism
    atacul despre fosta nevasta a lui Antonescu = mitocanie
    „tiganca imputita” = rasism

    • Sa zicem ca l-ar fi numit pe Ponta de acum 4 ani… Ma ingrozesc cand ma gandesc cum ne-ar fi trecut prin acesti ani de criza PSD-ul cu un prim-ministru atat de „competent” precum Ponta!

    • Ei da, ca romanii nu detesta rromii. Stiu, nu se face, dar a exprimat presedintele suspendat al romanilor o parere diferita de cea a majoritatii romanilor?
      Dincolo de corectitudinea politica, sa lasam ipocrizia la o parte. Can we? ;)

  3. Oameni buni, suntem păcăliţi cu toţii !!
    Duminică nu va fi nici un Referendum, Guvernul
    Plagiatorului Naţional vrea să facă un Recensământ al proştilor din ţară !!
    N-are bani să trimită profesori la fiecare prostălău acasă şi atunci îi chemă
    pe toţi în sala de şcoală să-i verifice dacă au crezut gogoşile cu referendumul
    !! Cine se duce, va fi înscris automat pe lista de cadre a USL şi va participa
    la concursul naţional de proşti organizat de Varanu’ Felix la Antena 3. Premiul
    I este postul de copreşedinte al USL în
    locul lui Karici – Pogonici care urmează să demisioneze duminică !! Succes
    amatorilor !!!

    • genial, genial!!! Pacat ca nu poate fi citita de mai multi – eu o sa postez ce ati scris pe facebook. Textul Dvs. face sa-mi mai treaca greata si furia provocate de C. Tudor Popescu nulitatea de la Gindul care, crezindu-se un sclipitor manipulator a spus ” duminica .. la vot.. romanii vor deveni politicieni. Doresc sa vad cit mai multi romani ca devin politicieni”.Iar fosta sefa de ASC Esca il aproba…

    • @Adrian
      Asta cu recensamantul prostilor este o informatie de mare valoare.
      Meritati o bere rece pentru aceasta intuitie geniala! Se pare ca e prosti nu ducem lipsa in acesta zi, vedem peste catva ore cum stam si in cifre.

  4. Citatul din Barrico ma deconcerteaza, alternativa lui e indiscutabil elitismul platonic. Asta mi se pare si mai si. Sper din toata inima ca textul asta nu e vreun regret ascuns fata de democratie. Stiu ca si Liiceanu zicea ceva de faptul ca USL si-a facut aliati printre cei cu o constiinta civica slaba, dar din nou, asta e exact lucrul pe care nu trebuie sa-l facem: democratia ne-a dezamagit, iar noi, ca eroii lui Leonid Andreev din Rapirea sabinelor, dam tonul la plans dupa ce am dsocoperit ca nu ne putem recupera nevestele fara lupta. Ei bine, nu
    O mare parte din probl democratiei pe care o jelim azi e in insasi centrii ei nervosi, de ex Constitutia. Putem concepe o constitutie mai buna; la fel, putem sa facem institutii mai bune. Alternativa lui Barrico nu e pt noi, duce neaparat la ceva bestial :)

    • am mai postat eu pe ici pe colo, aceeasi tinguiala peste tot !
      deplingem efectele, nu cautam cauza si nici nu avem o imagine clara a ceea ce trebuie sa facem.
      oamenii sint inegali, unii mai inzestrati intelectual altii mai putin, unii onesti si altii nu.
      LEGEA este cea cre trebuie sa-i ghideze pe toti.
      deci ne trebuie o forma de organizare.
      daca monarhia nu-i pe placul romanilor hai sa fixam ceea ce avem : ne trebuie o separare a puterilor si un mediator care sa vegheze corectitudinea lor.
      avem un punct de plecare. putem face asta ?
      haideti sa ne punem pe treaba si sa lasam tinguielile :)

    • In constitutia lui Iorgovan-Iliescu, pare-mi-se ca se specifica faptul ca Statul Roman este unul „social”.
      Crezi dumneata ca romanii ar favoriza o schimbare care, de ex., ar inlatura aceasta trasatura vadit socialista, din actul fundamental al statului? Mira-m-as.
      Am avut constitutii dupa model belgian si francez. Daca am face efortul de a o schimba efectiv, sa o facem macar dupa model american.

  5. Când a evitat să-l numească pe Johannis premier, propus de o majoritate parlamentară, și l-a menținut în funcție pe premierul demis prin moțiune de cenzură (Boc), aia nu a mai fost lovitură de stat, nu-i așa? Aia a fost curat democratic, coane Fănică.

    E doar un exemplu, dar sunt multe alte arugumente pentru care acest om nu merită să fie Președintele țării.
    Vreau să plece din funcția pe care o ocupă. Abia aștept să se facă duminică și să merg la vot.

    • @ pam-pam,
      si bum-bum zisesi; ce are cu prefectura?De unde o scosesi ca la caderea unui guvern, chiar prin motiune de cenzura, trebuie sa demisioneze si presedintele?
      Bum-bum,
      io duminica nu merg la vot.

  6. Pe 29 nu este vorba daca il mai vrem pe Basescu presedinte sau nu .Este vorba despre directia in care vrea sa se indrepte Romania .Spre EST sau VEST .Cititi va rog art. din DEUTSCHE WELLE preluat de revista CAPITAL. Concluzia :cei care vor sa mergem spre VEST sa nu mearga la acest referendum ,dar sa impiedice asa cum pot frauda masiva care se pregateste.

    • Doina, scrie acolo si pe ce data urmeaza sa iesim din NATO si sa reinfiintam Tratatul de la Varsovia? Ia, du-te si vezi, si vino inapoi si spune-ne…

  7. Iar despre Traian Basescu. Am o verisoara, inginer electronist, bine crescuta, bine educata de parinti si bunici (intelectuali toti) care-l detesta pe Basescu pentru „mitocania” lui. Aceeasi verisoara a ascuns actele – titlurile de proprietate pentru niste terenuri in urma mortii unei rude si trebuie sa le cerem in instanta.
    Si in ultimul rind: Referendumul nu e despre Traian Basescu! E spuneti Da -MAFIEI sau NU MAFIEI.

  8. „de-a face cu profunzimea, unde ar conta apartenența la o dinastie ori profesarea unei anumite religii.”
    Apartenenta la un klan sau profesarea unei religii sint chiar acele criterii superficiale, extrem de subiective, dupa care „barbarii” isi aleg, in launtrul unei democratii fragile, capeteniile. Dinastia nu este altceva decat un klan suficient de puternic incit sa’si permanentizeze stapanirea asupra maselor, inclusiv prin instrumentalizarea religiei comune pe care pretind ca o practica. Dinastia o intilnim nu numai in monarhii, ci in orice regim tiranic, precum si in societatile tribale, si e firesc: unicul criteriu de a alege succesorii este cel ereditar, din moment ce grupul celor ce detin optiunea este ingustat la maxim si singura lor grija legata de prosperitatea si dainuirea propriului klan. Dinastia este nepotismul la superlativ, o culme a autosuficientei si arbitrariului politic si nicio profunzime, nici spirituala, nici filosofica, nu imbraca un regim despotic captiv unei dinastii. Subtirimea argumentelor pentru perpetuarea domniei in cadrul aceleiasi familii [indiferent cit de degenerata ar fi ca urmare a practicarii endogamiei] conduce la conflicte sociale si la cautarea legitimitatii in sfera divina, de aici si monarhia de drept divin. Sefii de state isi uita [sterg] brusc originea umana, deseori barbara, si, acrosind o oligarhie clericala venala, se impun unei societati imbicsite de religie ca unelte ale divinitatii miruite de slujbasii ei pamanteni. Si acum as parafraza textul acestui Baricco, astfel:
    „Gândiți-vă la istorica, la fiziologica propensiune a teocratiei de a face din mediocritate o valoare, alegând sistematic să aplice ideile și soluțiile care întrunesc cel mai mare consens posibil”, anume dumnezeul comun, riturile comune, miturile intemeietoare care leaga unitatea unui popor de un stramos comun. Intensa propaganda a clerului si lipsa oricarei opozitii sau a unui curent de gindire contrar [datorata eliminarii fizice a adversarilor] a facut posibil ca pe tronurile regatelor europene sa ajunga cei mai violenti barbari, o liota de analfabeti vulgari, mercenari lipsiti de scrupule, idioti si imbecili fara pereche, prunci abia rasariti pe lume, batrani nevolnici si fecioare lipsite de orice experienta a conducerii, doar pentru ca aveau un stramos comun certificat de un conclav de manipulatori ai divinitatii. Ne ofera democratia vreo garantie ca asemenea specimene „barbare”, ca asemenea neputinciosi sau satrapi nu vor mai ajunge la varful institutiilor unui stat? Nu, nici vorba, ci doar o posibilitate de a descoperi numitorul comun in mod autonom, prin efort individual. Dar numitorul comun e musai sa fie ceva pozitiv? Nu, nici macar asta. S’ar putea ca ceea ce uneste in starea de libertate aproximativa o societate sa fie tot o persoana, nu un principiu sau o valoare, iar persoana sa concentreze in ea tarele, defectele unui popor, iara nu calitatile. Iata, ne agitam si ne coagulam si astazi tot in jurul unor persoane, apar si se dezvolta solidaritati pe criterii strict personale, capra se impreuneaza cu varza si face cu ochiul lupului doar pentru ca au o simpatie comuna: unul dintre acei omuleti agitati, capabili sa le intretina visarea, sa’i smulga cotidian din realitatea lor trista unde ratiunea, logica deciziei politice/civice, principiile, valorile comune sint formule enigmatice ce le provoaca deranjul mental.

  9. Poatelnicescu: „(…) orice, numai Băsescu nu. Acest orice este ceea ce îngrijorează și înspăimântă pe mulți dintre cei care gândesc pe termen lung,”

    HM! Dar Basescu cum a castigat mandatele sale de presedinte? Oare nu cumva exact pe aceasta logica?! Cand dupa turul intai te afli la procente bune in urma contracandidatului, recuperarea diferentei se face mai ales pe baza unui vot negativ. Tot astfel cand victoria vine la mustata, in ultima clipa, gratie romanilor avantajati electoral dde meridianul pe care vietuiesc.

    Cati dintre cei care acum gandesc pe termen lung, gandeau pe termen lung si atunci?

  10. sa ne ocupam de emotie: A. credibilitate: unii CRED ca le VA FI mai bine altii viceversa. B. repros/ranchiuna: unii cred ca IN TRECUT le-ar fi fost mai bine daca… altii viceversa. C. soc: unii se recunosc (fara placere) in categoriile injurate/blamate/proscrise altii ii recunosc pe prieteni/amici/rude. D. combinatie de A+B, A+C. Si cum e comod „sa crezi si sa nu cercetezi” asa se va manifesta la referendum. O mica precizare, de data asta logica: avem o bila alba, o bila neagra si o bila de o culoare necunoscuta. La intrebarea: cate bile albe avem, raspunsul este evident UNA. La intrebarea: cate bile nu sunt negre, raspunsul este DOUA. Nu sunt altfel de bile sau alte culori, ci e vorba de modul de a pune intrebarea si a exploata raspunsul. Acum inlocuiti una dintre culori cu votul DA, alta culoare cu votul NU si a treia cu absenta/neprezentarea/boicotul la referendum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro