joi, martie 28, 2024

…Romania caldicic-scuipata

Motto: “Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.” (Apocalipsa, 3: 15-16)

…primul “sector” pe care am fost repartizat in armata a fost aleea care ducea la Comandament. Datoria mea era sa o mentin curata, fara frunze. O sarcina usoara in teorie, diabolica in practica. Era inceputul toamnei si aleea era strajuita de niste pomi ornamentali cu frunze rosii, multe, mici si zorite sa-si paraseasca crengile. Nu stiu nici acum daca alegerea pomilor a fost o strategie conceputa de vreun gradat sau un simplu acident – si, sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza. Am maturat-o o data. Cand am ajuns la capat, aleea se umpluse deja din nou de frunze. Am maturat-o a doua oara. La fel. Am maturat-o a noua oara, tragand cu urechea la fiecare boare de vant. A venit, aleea s-a umplut de frunze de parca n-ar fi vazut matura de la turnarea asfaltului. Am incercat sa scutur copacii, au cazut frunzele, le-am maturat. Apoi a batut din nou vantul si alte frunze rosii si multe si mici.

In ziua aceea am numarat douazecisicinci de ture de maturat respectiva aleea, dupa care le-am pierdut sirul. La un moment dat m-am asezat pe bordura, cu matura de nuiele intre picioare, mi-am aprins un Carpati-fara si m-am surprins, pentru prima si (nadajduiesc) ultima data in viata, golit total de ganduri. Nimic. Nada. Zero. Nu fredonam vreun cantecel, nu imi vaitam soarta, nu ma gandeam la fete, la vreo carte, la trecut sau viitor. Nu ma gandeam la nimic. Cativa ani mai tarziu aveam sa aflu ca asa-numita « golire a mintii » e un tel in sine in unele tehnici de meditatie budhiste. (In treacat fie spus, nu-i de mirare ca Hegel spunea despre budhisti ca au ajuns sa fie experti in ‘jumatate din dialectica’.) La vremea respectiva, insa, aveam saptesprezece ani si, marturisesc, m-am speriat. Am sarit in picioare si am continuat sa matur cu furie, promitandu-mi sa fac tot ce-i sta in putinta pentru a ajunge pe un alt « sector ». Si-am ajuns. In buda, la propriu si figurat.

Repartizat la buda companiei doi – pentru necunoscatori, o insiruire de buzi turcesti, fara usi (pentru a preveni activitatile « private » – de unde si paradoxul unei ‘private publice’ din piesa de teatru a tineretii mele, « Buda sau Urma scapa turma »), dar cu pereti despartitori (totusi) – am injurat printre dinti initial, pana cand un veteran mi-a explicat avantajele : in buda, spre deosebire alte sectoare (scarile, dormitoarele, etc.) nu se « da cu ceara » si nu se lustruieste (cine a facut armata pe vremea mea stie despre ce vorbesc ; ceilalti sa se intereseze). Se foloseste doar furtunul, or asta e cat se poate de simplu. Basca, acolo oamenii sunt mai predispusi la confesiuni si poti avea conversatii cu adevarat interesante. Omul mi-a explicat cu un drum si viziunea lui despre lume si viata (sa-i zicem, in lipsa de un termen mai bun, Weltanschauung) : « unde-i caldut pute, unde nu pute-i frig ».

Din pacate, Romania a ramas la Weltanschauung-ul ‘realist’ al unui racan si nicaieri nu se vede mai bine asta decat in politica externa.

Politica externa a unei tari functioneaza, in buna masura, precum o lupa – exagereaza deopotriva calitatile si defectele nu doar ale unor lideri de moment, ci ale unei natiuni intregi. Cand Angela Merkel a decis sa suporte indirect regimul Gaddafi a facut-o, aparent, din ratiuni « practice » : mini-traditia non-intervetionista a Germaniei dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, apropierea alegerilor locale, nevoia unei aprobari din partea Bundestagului, obsesia germana cu resursele energetice (vezi si apropierea de Rusia), etc. In realitate, aceeasi decizie se inscrie – dupa cum spuneam intr-o postare anterioara – intr-o incredere oarba in RealPolitik (prost inteles). Realpolitik au practicat, fiecare in felul lor, ce-I drept, si Bismarck si Hitler si Schroeder. Toti si-au imaginat ca au invatat ceva din greselile predecesorilor – si, intr-o oarecare masura, au chiar facut-o, de unde si succesele de moment. Cadrul general de gandire s-a dovedit insa mai incapatanat decat diferentele ideologice, conjuncturale, de educatie, s.a.m.d. Exista, ne convine sau nu, un Weltanschauung al popoarelor, un Weltanschauung care, desi nu imuabil, e mult mai greu de reorientat decat ne imaginam. [Nota : Vezi, bunaoara, cartea lui Salvador de Mandariaga, Englishmen, Frenchmen, Spaniards: An Essay in Comparative Psychology, sau, mai aproape de casa, cartea lui Mircea Vulcanescu, Dimensiunea romaneasca a existentei.] Realist nu e sa crezi ca oamenii se hranesc numai cu paine, realist e sa accepti ca ei se hranesc si cu idei. Realist e sa nu fii intr-atat de naiv incat sa crezi ca oamenii sunt gata sa moara pentru o bucata de paine, cand toata istoria iti demonstreaza ca ei sunt de fapt gata sa moara pentru idei. Sa recunoastem : sa mori ca sa traiesti satul nu pare o decizie foarte rationala – si nici n-a fost vreodata.

La fel si in cazul Romaniei. Desigur, putem sa-l aratam pe Basescu cu degetul pentru indecizia de care Romania a dat dovada in cazul libian. Presedintele a pornit in forta, « realist », crosetand felurite argumente incompatibile logic pentru a justifica o pozitie asemantoare celei a Germaniei – iar pardalnica de realitate l-a lasat, pardon, in fundul gol, cand Liga Araba a solicitat interventia ONU. Desigur, putem sa argumentam ca presedintele nu stie sa piarda – de unde atat tacerea, cat si interventia la TVR din seara trecuta. In realitate, insa, nu e vorba de un accident prezidential. Precum in cazul Merkel, actiunea se inscrie intr-o logica nationala – caldicica. Logica lui « o fi si-o pati ». Logica « scaldatului ». Logica in genunchi. Nu Basescu e de vina daca Romania nu a reusit sa se impuna pe ‘piata’ Uniunii Europene a ideilor. Nu saracia. Noi. Romania caldicica.

In Romania caldicica pute, ce-i drept, si toata lumea stramba, aristocratic aproape, din nas. Dar e caldicel, asa ca ne convine.

Admiram recele si fierbintele in teorie – de aceea discursurile radicale ne plac si de aceea politicienii le folosesc cu asupra de masura. Cand vine insa vorba de practica, lucrurile se-ntorc pe dos, indiferent de cine e vorba. Suntem intransigenti in teorie si extrem de maleabili in practica, pe cand raportul dintre cele doua s-ar cuveni sa fie pe dos.

In teorie, Basescu uraste coruptia si nepotismul. In practica, avem suficiente contra-exemple. In teorie, Ponta uraste acelasi lucru. Practica, insa, il omoara. Idem cu Antonescu, Bela, Vadim, Hunor, etc. Lista ramane deschisa pana la ultimul dintre noi (y compris suprasemnatul). In toate discutiile din Romania sau cu romani, conlocutorii si/sau conationalii mei se vaita de coruptie. Si, inevitabil, discutia ajunge la punctul la care experientele personale rastoarna cu susul in jos toate aceste discursuri, fara ca nimeni sa nu observe schizoidia logica : coruptii, lasii, fatalaii, furaciosii, aia pe care « nu-i mai satura Dumnezeu » sunt intotdeauna in alta parte. La alta masa. Vorba lui Kundera, parca, « viata e in alta parte ». Intotdeauna in alta parte.

La noi e moartea duhului launtric – pute, ce-i drept, dar e calduta.

Si uite-asa, ne-am trezit scuipati din gura istoriei.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. De ce insistam sa judecam lucrurile cu referintele romanesti cind stim f bine ca nu au produs niciodata rezultate satisfacatoare? Ca o ilustrare vorbeam aseara cu un prieten despre nevasta lui anglo-saxona deprimata (o bola, o bola parsiva si tot asa de invizibila si periculoasa ca si radiatiile) care era dupa el numai „nf”, ca doar mama lui cu 5 copii n-a fost deprimata niciodata, ca mai striga la ea din cind in cind ca doar as au facut toti cu el in Ro:la scoala, in armata etc.
    Comportamentul Germaniei e mai complex si justificat decit pare la prima vedere (vezi Japonia, ignora obsesia noastra cu Rusia). Pozitia Germaniei nu opreste interventia.

    Am inteles ca Mexicul incearca un transplant de „weltanschauung”. Stii cumva in ce masura reusesc?

    • buna observatia cu Mexicul. Incearca, ce-i drept, dar e mai greu decat pare…O schimbare de genul asta nu e imposibila dar nu se face nici peste noapte. Si, deocamdata, reactiile sunt mai degraba opuse…

  2. multumesc!
    Nu am parcurs articolul in intregime, iti multumesc pt. introducere, imi aminteste timpruile indepartate cand am facut si eu armata … imi aduc aminte perfect de problema cu sectorul, dar nu as putea jura ca frunzele ce cadeau mereu erau rosii!

    Si este fara indoiala corecta observatia:

    <>

  3. Da, de acord. Dar oare nu există o raţiune şi într-o astfel de atitudine. Uite, îmi vin nişte exemple în cap:
    – poliţiştii sunt corupţi. Dar oare nu eu am insinuat să ne înţelegem „ca oamenii” când m-au prins trecând pe roşu şi nu eu le-am dat şpagă ca să nu-mi ia carnetul ? Ăsta-i un exemplu banal, când vorbim de lucruri mari. Atunci:
    – România trebuia să ia ferm poziţie împotriva lui Gaddafi şi să se alăture celor ce acţionează contra. Dar oare cu ce ? Că portavion nu avem şi nici măcar avioane ?
    – Ion Gavrilă Ogoranu, omul care a rezistat cu arma în mână împotriva cozilor de topor. Dar urmăriţi un pic dialogurile de pe forumurile unde se vorbeşte despre el ! Undeva am găsit chiar scris că s-a ascuns după fustele nevestei.
    – Vlad Ţepeş, spaima turcilor, mândria naţionalismului. Dar oare nu a fost ucis de boierii care voiau o pace şi implicit supunere, cu turcii ?
    Ş.a.m.d.
    De unde atitudinea asta ?
    Şi, până la urmă, iar un exemplu dur: cu ce s-au ales polonezii că s-au opus şi nemţilor şi ruşilor ? N-au murit la fel ? Zice într-un psalm, nu mai ştiu care, că „cei nebuni mor cum mor şi cei înţelepţi”. [Paralela asta se opreşte aici pentru că finalitatea este alta.] Dar care e finalitatea unei alte atitudini în politică. Este, să zicem, Estonia mai puţin stat ca România sau ca Franţa, doar pentru că au fost ocupaţi de ruşi atâta amar de ani ?
    De precizat că şi eu apreciez rectitudinea în politică, dar exemplele de mai sus şi altele asemenea te pot băga la idee.

  4. Romania clar-obscura….. din pacate aveti dreptate, dar asta nu rezolva politicianismul si diletantismul ieftin de Dambovita…..unde vorba-i una, fapta-i alta…..iar adversarul politic e cel mai rau dintre raii pamantului si preocuparea cea mai importanta…. o atitudine contraproductiva care-si arata efectele din plin…..

  5. Faptul ca tarile arabe au cerut interventia ONU nu presupune automat o greseala de pozitionare a Romaniei. Sunt ferm convins ca daca Basescu ar fi avut o pozitie deschisa pro ”coalitia europeana”(ad-hoc creata din orgoliul unui barbat prea cocos si pentru simbolul tarii sale) tot s-ar fi gasit guri precum a dvs. care sa scuipe caldicel in ceea ce decide un politician roman, de altfel singurul familiarizat ”in situ” cu strategiile militare si politice.
    Va rog sa nu ma includeti in tagma dvs. si data viitoare cand mai faceti referiri asupra unui popor intreg ganditi-va de cel putin doua ori.

    Nu ca nu ati avea capacitatea de a intelege dar, ca sa fie totusi clar pentru restul cititorilor, Basescu a ales ce a ales Romania in faza incipienta asocierii cu structuri internationale: NATO. Mai apoi a fost UE. Dincolo de acest aspect, eu nu am auzit de nicio rezolutie a consiliului de securitate al UE, am auzit doar vocea lui Sarkozy. Nu mai spun de cea a Turciei si a tarilor arabe care contrar celor lasate de dvs. sa se inteleaga in articol, nu a fost pro interventie militara ci pentru protejarea civililor.

  6. Probabil ca sunt mai greu de cap pentruca nu inteleg ce altceva in afara de declaratia de sprijin
    fara rezerve a rezolutiei consiliului de securitate precum si declaratia de „pierdere a legitimitatii” de catre Ghadaffi mai trebuia sa dea Presedintele Romaniei
    Tot probabil din cauza ca sunt „slow” nu inteleg dece Presedintele a „ramas in curul gol” cind
    Liga Araba s-a alaturat cererii de instituire a zonei de interdictie aeriana(altfel rezolutia nici nu ar fi avut loc).Amuzant de altfel ca aceeasi liga acum condamna felul in care francezii implementeaza rezolutia
    Insfarsit,sigur din cauza ca sunt mentally challenged nu inteleg deloc,dar chiar deloc,dece ar fi trebuit sa ne alaturam voiosi lui Sarkozy(care a si dat-o in bara cu recunoasterea diplomatica a consiliului revolutionar) cand toata Europa stie ca aceasta belicozitate s-a nascut :1) dintr-un alt dat in bara-sprijinul initial pentru presedintele Tunisiei,intre timp debarcat de populatie si2)
    disperarii de nu intra nici in turul doi in alegerile prezidentiale de anul viitor.Si de ce nu este buna alaturarea noastra (ca si alte 15-18 tari europene) la pozitia Germaniei.
    Si ajungem la weltschauung.Nu cred ca trebuiau scrise carti pentru a demonstra ca acesta difera de la tara la tara dupa locul si importanta acesteia in determinismul istoriei .Ar fi imposibil si anormal ca Germanii sa aiba un weltschauung asemanator cu romanii sau as a matter of fact, cu austriecii sau cehii.La fel Iranul si Libanul,etc,etc.Apoi,pe langa weltschauung care reprezinta ,ca sa zic asa,instinctul,mai intervine in deciziile politice si ratiunea.Si aici apar cele mai mari probeme,pentruca deseori principiile,frumoase si nobile cum sunt ele, sunt inlocuite de real politik.De unde faimoasele duble standarduri ale occidentului care sunt mai degraba regula decat exceptia.Fara weltschauung dar mai ales fara avioane daca Presedintele imbratisa stridentele lui Ponta sau Antonescu,abia atunci ramanea in curul gol.De fapt nu el,Romania

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro