vineri, martie 29, 2024

…Rosia Montana, educatia si libertarienii

…dupa cum v-am anuntat inca de saptamana trecuta, revista 22 (online – www.revista22.ro ) gazduieste o ambitioasa serie de 12 analize referitoare la costurile (ascunse) ale statului. Proiectul apartine unor tineri libertarieni de la Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) in parteneriat cu Societatea pentru Libertate Individuala (SoLib) si va fi preluat in print de varianta romaneasca a Economistului. Spuneam saptamana trecuta ca o asemenea initiativa se cuvine salutata, fie si numai pentru ca promite stimularea unei dezbateri intre tinerii de dreapta (in fine, o parte a lor) si cei de stanga (partea de la CriticAtac). Cei de la CriticAtac au anuntat, cu fair-play, ridicarea manusii, dar – pana la ora la care scriu aceste randuri – asa a si ramas (se vor fi bucurand si ei de Saptamana Luminata). Nu-mi mai ramane, asadar, decat sa incerc sa torn putin gaz pe foc, cu speranta marturisita ca astfel voi da apa la moara (sic!) mult-asteptatelor dezbateri.

Din motive de timp, spatiu si (relativa) expertiza, ma voi multumi cu doar cateva comentarii mai mult sau mai putin generale pe marginea a doua analize: cea referitoare la costurile statului in exploatarea si prezervarea resurselor naturale si cea referitoare la educatie. Chiar si in aceasta selectie, unele afirmatii ale tinerilor libertarieni de la CADI si SoLib mi-au amintit de naiva simplitate a primului western romanesc, „Profetul, aurul si ardelenii”.  Daca va mai amintiti, „ardeleanul” interpetrat cu haz de Ilarion Ciobanu se declara incantat descoperind jocul de pocker, „un soi de Popa-prostu’”, cum ii spunea: „Frumos jocu’ asta! Io le-aratam cartile, ei imi dadeau banii!” Numai daca ar fi si in viata atat de simplu. Ei bine, am o veste proasta: nu e!

Costul plasării resurselor naturale în proprietatea statului.

Cazul Deltei Dunarii şi Roşiei Montane

Autori: Anca Matei, Andreea Martinovici, Claudiu Năsui, Mădălina Doroftei

http://www.revista22.ro/articol-10442.html

Intrebarea pe care autorii o ridica din start e limpede: „Reuşeşte statul, în absenţa informaţiei şi a stimulentelor oferite de mecanismele pieţei, să garanteze conservarea bogaţiilor naturale şi să ofere în acelaşi timp o exploatare eficientă a acestora?” Raspunsul e la fel de neechivoc: „În numeroase rânduri, realitatea ne-a demonstrat contrariul.” Avem asadar de-a face cu doua probleme, interconectate si, totusi, distincte: (a) conservarea si (b) exploatarea. Autorii le trateaza insa ca un tot si de aici incep sa apara primele semne de intrebare: daca statul se dovedeste, sa zicem, ineficient in exploatare dar necesar in conservare (sau invers)?

Ca unul care incearca sa profite din plin de parcurile si rezervatiile din Statele Unite, ma simt usurel alarmat de lejeritatea indepartarii statului din ecuatie. Fara interventia energica de la inceputul secolului al XX-lea a lui Theodor Roosevelt, America nu ar fi avut astazi o retea de parcuri nationale in masura sa te lase cu gura cascata. Fara The Antiquities Act, care i-a permis presedintelui (si succesorilor acestuia) sa declare monumente nationale si/sau istorice in proprietatea inalienabila a statului, ingaduiti-mi sa ma indoiesc ca intreprinzatorul american ar fi stat mult pe ganduri inainte de a defrisa, sa zicem, o intreaga padure de sequoia. E suficient, bunaoara, sa vizitezi Sequoia National Park si sa-i afli istoria – cu o benzinarie in centrul parcului, printre altele – pentru a fi cel putin suspicios la afirmatii de genul supra-exploatarea resurselor „este consecinţa firească a stimulentelor pe care le-a generat proprietatea publică şi procesul de luare a deciziilor în mod colectiv la nivel centralizat”.

Ma indoiesc pana la pamant si, vorba poetului, daca pamantul nu ma sustine, ma indoiesc pana la cer – ca tot vorbim de bogatii naturale.

Pot fi de acord ca statul roman a contribuit la degradarea si distrugerea unor resurse naturale, dar de aici nu rezulta nicidecum logic ca orice stat, statul in general, se face a priori vinovat de supra-exploatare, cum vor autorii sa induca ideea. Dimpotriva, poate inseamna ca statul trebuie, vorba lui Vantu (horribile dictu), intarit, iar nu eliminat. Nu inteleg, sa spun drept, nici natura statului si nici pe cea individului din perspectiva libertariana (si aici orice precizare ar fi binevenita): atat statul cat si individul sunt prezentati cand ca lupi, cand ca miei, cand si una si alta, iar invocatul proverb cu lupul paznic la stana nu e in masura sa ma lamureasca. Cine sa pazeasca stana? Oile inarmate c-o pusca? Ce sa pazeasca lupul? O haita de lupi? Daca statul e un lup indiferent de circumstante, se cuvine indepartat fara discutii. Si totusi, libertarienii nu par pregatiti sa faca acest pas. „Tot ceea ce ii cer” statului, i.e., lupului, e sa se restranga de buna voie si nesilit de nimeni la functiile desemnate de oi (sau de alti lupi?), adicatelea sa se sacrifice precum un mielusel. Pe de alta parte, omul in postura functionarului la stat (care praduieste si incurajeaza praduiala), se comporta, conform libertarienilor, aidoma unui lup. Devenit, insa, apropitar, se transforma peste noapte intr-un grijuliu paznic al stanei. Glumesc, insa foarte putin.

Sa presupunem ca, la batranete (cum se intampla in multe cazuri), Ion reuseste sa-si recupereze in sfarsit o bucata zdravana din padurea confiscata de comunisti. Sa presupunem ca are suficient de multi copaci cati sa taie pana la sfarsitul zilelor si ca mai are , colac peste pupaza, o urgenta medicala costisitoare, cum e foarte posibil la acea varsta. Va actiona Ion rational, cum se asteapta libertarienii nostri, dramuindu-si padurea, replantand copaci (cu ce bani?) care se vor maturiza in zeci de ani sau, dimpotriva, va alege sa defriseze intr-o veselie?

Sau sa presupunem ca Ion e pescar in Delta si are proprietatea pe un luciu de apa? Cum va putea Ion opri, bunaoara, poluarea ce vine din amonte care ii ingrijoreaza, pe buna dreptate, pe autori? Ce motivatie ar avea Ion al nostru sa ocroteasca tocmai el vreo specie protejata, cand stie ca efortul sau individual e inutil in conditiile in care specia cu pricina e vanata si-n susul si-n josul apei, iar cei care procedeaza astfel castiga bani multi si repede? Cum rezolva libertarianismul problema free-rider-ului rational? Omul libertarian, departe de a fi un egoist, „self-interested”, trebuie sa aiba puterea de sacrificiu si de infranare a unui pustnic. Daca e rational, e intr-atat de rational incat renunta la self-interest.

Sa acceptam, poate, ideea proprietatii colective, asa cum a fost ea studiata de catre Elinor Ostrom (pentru care a luat si Nobelul pentru economie) si asa cum ne-o ofera autorii ca alternativa la proprietatea statului? S-o acceptam, DACA luam in considerare faptul ca acele comunitati studiate de Ostrom era mici, relativ inchise si traditionale. Nimeni nu avea de gand sa paraseasca locul, toti erau de generatii, pregatiti sa ramana acolo pentru generatii. O asemenea comunitate NU mai exista in Rosia Montana (un alt exemplu analizat in studiul cu pricina). Da, statul roman s-a balbait si aici, statul roman e suspectat de coruptie, s.a.m.d. Dar nici comunitatea locala nu sta mai bine.

Dupa cum autorii insasi recunosc, „în pofida faptului că Legea Administraţiei Publice şi Legea Minelor oferă posibilitatea consultării populaţiei prin referendum pentru a se decide în privinţa proiectelor care afectează modul de utilizare a terenului, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, începând cu anul 2002, orice iniţiativă – agroturism, societate comercială etc. – care presupune autorizarea de construcţii pe proprietatea privată a localnicilor din zona Roşiei Montane a fost respinsă de Consiliul Local”. Hopa! Autorii echivaleaza, fara batai din pleoape, Consiliul Local cu „organele statului” si concluzioneaza: „Practic, organele statului ţin în loc atât realizarea proiectului RMGC, cât şi dezvoltarea de alternative viabile, prin încălcarea dreptului la liberă iniţiativă economică.”  Mie imi pare ca mult-hulitul Consiliu Local, ales de catre localnici, dintre localnici, pentru localnici (sic!) e cea mai la indemana forma de exprimare a comunitatii locale, la nivel local. Daca acest consiliu nu functioneaza cum scrie in cartile lui Ostrom, se prea poate ca respectiva comunitate sa nu se mai ridice la inaltimea asteptarilor teoretice. Sa nu mai fie, propriu-zis, o comunitate, ci o adunatura de interese private, peste care troneaza interesul privat al RMGC. Altminteri n-am avea mai multe Asociatii locale si nici atatea Marioare si Vasilici vaitandu-se cand ti-e lumea mai draga de pe te miri ce platforma media cum li se fura traditia mineritului de la gura copiilor. Da, se prea poate ca „RMGC a achiziţionat multe proprietăţi sub ameninţarea că acestea vor fi supuse cel mai probabil exproprierilor”, dar cred ca si fara aceasta amenintare, sumele de bani fluturate pe sub nasul unor oameni amarati ar fi reprezentat o ispita greu de infrant. Repet, nu avem cu totii puterea de sacrificiu presupusa de libertarieni.

Nu ma intelegeti gresit: am toata increderea in capacitatea unei comunitati de a-si administra singura (mai) toate problemele. Cu o conditie, insa. Sa existe un adevarat spirit comunitar. Or pentru asta e nevoie de educatie.

Educatie pe care, dupa cum vom vedea in partea a doua, libertarienii vor s-o elibereze din mana statului, redand-o initiativei private. Tare mi-e teama ca, bolnava cum e acum, atunci va muri fericita de atata libertate.

(Va urma)

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Vorba lunga , saracia omului. Eu de pilda nu cred ca din zona cu pricina nu se poate scoate atita aur cit se vehiculeaza ci totul nu e decit o punere la cale a unei excrcherii pe linga care Caritas si FNI nu sunt decit niste mici copii. Viitorul va hotari daca am dreptate, dar nu asta e important. O zi buna !

    • Secretul este wolframul. Acolo se afla rezerve strategice uriase de wolfram, cele mai mari din lume. Cand se va afla public, vom fi deja expropiati.

      • Nu cred ca se pune problema de asa ceva, astea sunt povesti de adormit copii. Miza acolo este, intr-adevar, aurul. In contextul in care comunitatea locala are nevoie de investitii si de sustinere pentru a se dezvolta, iar statul nu participa cu nimic, eu nu vad de ce este rau sa acceptam acest proiect, de pe urma caruia ar beneficia mai ales oamenii de acolo.

  2. Am spus-o si o repet: Liberalismul este bun atunci cind societatea are o buna componenta de self-control. Liberalii extremi se abereaza fiindca nu pun in calcul prostia, lacomia, etc. Liberalismul extrem nu exista si nu va exista decit in teorie, niciodata in practica (sper!)

    Sa pp ca dam unui proprietar Delta si ca dl proprietar ramine cu un gap in cash-flow. Ce va face? Va pescui sturionii cit ai zice „peste”, are valoare comerciala mare. Acum, sa presupunem ca e prost. Atunci va face numai timpenii si adios Delta. Pina il cumpara cineva, face hotel de 5 stele la mila 23 unde sa tragi cu Maybach-ul plus o discotaca ultramoderna unde sa se adune fotbalistii.

    E jenant sa nu te gindesti la ce se poate intimpla, si sa teoretizezi de prost.

    • te repeti..si cred ca presupui prost..poate e unul care judeca pe termen lung…ce presupui tu e la capitalismul de cumetrie si in care trebuie sa mulgi tot azi, ca maine nu se stie..daca ai stabilitate,gandesti in viitor

    • Exista si liberali moderni nu numai view-ul asta promovat in Romania si care arata cam ca la 1700. Nu sint expert, dar din cite am citit eu istorie, ideile promovate prin Romania (si care sint stupide fiindca fragmenteaza o societate si asa fragmentata – i.e. cuculetzi vs destepti – Aligica & co, bugetar vs privat, etc) coboara nivelul discursului public si il arunca in derizoriu.

      Noroc ca mai sint articole ca ale d-voastra (nu vreau sa dau o perie, ci sa constat un simplu adevar). Ce lipseste pe aici este viziunea echilibrata, dialectica (in sensul grecesc, nu cel marxist), prezentarea multiplelor fatete ale unei probleme.

      • Ha! in goana mouse-ului, am taiat ceva din fraza mea, de nu se mai intelege nimic. Cititi:

        „Nu sint expert, dar din cite am citit eu istorie, ideile promovate prin Romania (…) sint in putrefactie in vest; ele oricum coboara nivelul discursului public si il arunca in derizoriu.”

        Ma deranjeaza radicalizarea atit a intelectualilor romani cit si a opiniei publice romanesti. Nu fiindca nu-i inteleg; din pacate ii inteleg prea bine si pe unii si pe altii.

        medio tutissimus ibis

        • Tocmai asta e, ca ideile nu sunt deloc in putrefactie in Vest. Oare Tea Party ce-o fi, club de excentrici nebagati in seama? Eu ma astept ca spiritul de imitatie (ar trebui sa-i spun elegant „sincronizare”) sa stimuleze la noi si mai tare ideile libertariene. De fapt deja au ajuns atat de la moda, incat tind sa devina o noua forma de corectitudine politica, motivata de dorinta de a compune o opozitie cat mai radicala fata de excesul de „socialism” din societate. Daca citesti blogurile libertariene si pe cei care comenteaza acolo, constati ca aerul civilizat din studii precum cel de mai sus dispare destul de repede, inlocuit cu vituperari contra „socialistilor” omniprezenti care merita starpiti, uneori chiar la propriu, prin selectia naturala facuta de piata libera sau prin impuscare. Desfiintati taxele, asistenta sociala, asistenta medicala si educatia de stat, pensiile, bancile centrale, privatizati strazile si orice colt de domeniu public, lasati-ma sa-mi apar proprietatea cu arma in mana!

          • Cit timp Sarah Palin, cu tot cu IQ-ul ei, este in TeaParty, nu vad o problema. Tea Party e o umbrela mult prea mare pentru n-spe mii de grupuri si grupulete si isi trage fuel-ul din faptul ca Republicanii nu au cistigat alegerile precum si din criza financiara.

            Privitimismul este peste tot, manifestatiile Tea Party au fost platite de marile corporatii care si-au vazut interesele amenintate de anumite politici publice, nu cred ca Tea Party pacaleste pe cineva. Iar daca pacaleste, nu este tipul de intelectual fin.

          • @ jj – va fi fiind ceva adevar in ceea ce spui cu varianta romaneasca a Tea Party, dar trebuie tinut cont ca (1) Tea Party e, la randul sau, un amestec ciudat de libertarieni, conservatori si dusi-de-acasa (scuze, n-am o eticheta mai buna); si (2) cei de la Cadi si SoLib nu fac parte din varianta romaneasca … „plecata de-acasa”. N-au intrat, ca sa spun asa, „in linie dreapta” :) Na, ca nu m-am putut abtine :)

          • Da, ei nu fac parte din varianta plecata pe linie dreapta, pentru ca varianta respectiva e interesata mai mult de politica militanta decat de economie, cum remarca @zulu mai jos. De unde si jargonul specific, greu de descifrat din start pentru neofiti. Razboiul continua si trebuie sa fim vigilenti ideologic, caci islamo-socialistii si rusii vor sa distruga traditia iudeo-crestina cu toate valorile ei si pentru asta se folosesc de „idiotii utili” – liberalii obamisti, stanga naiva, ecologistii, moderatii „caldicei” din Vest sau Est etc. si UNEORI si ateii (aici mi s-a parut foarte interesanta prudenta cu care au loc discutiile, fiindca ateii libertarieni sunt niste aliati buni si nu trebuie pierduti pentru linia dreapta, dar ateismul in sine lezeaza aspectul puternic religios al liniei si ii predispune pe adepti sa decada la conditia de „idioti utili”).

          • Da, ei nu fac parte din varianta plecata pe linie dreapta, pentru ca varianta respectiva e interesata mai mult de politica militanta decat de economie, cum remarca @zulu mai jos. De unde si jargonul specific, greu de descifrat din start pentru neofiti. Razboiul continua si trebuie sa fim vigilenti ideologic, caci islamo-socialistii si rusii vor sa distruga traditia iudeo-crestina cu toate valorile ei si pentru asta se folosesc de “idiotii utili” – liberalii obamisti, stanga naiva, ecologistii, moderatii “caldicei” din Vest sau Est etc. si UNEORI si ateii (aici mi s-a parut foarte interesanta prudenta cu care au loc discutiile, fiindca ateii libertarieni sunt niste aliati buni si nu trebuie pierduti pentru linia dreapta, dar ateismul in sine lezeaza aspectul puternic religios al liniei si ii predispune pe adepti sa decada la conditia de “idioti utili”).

  3. apropo de „linia dreapta plecata de acasa”, iata un extras din „Despre noi” de pe site-ul lor:

    „…islamismul aşteaptă doar momentul prielnic pentru a-şi încheia, odată pentru totdeauna, socotelile cu civilizaţia creştină a Europei. Iar vremea aceea se apropie.

    Stângiştii şi-au găsit naşul, chiar dacă nu realizează încă. Alianţa dintre Stânga şi islamişti este una de conjunctură, dar lumea islamică a înţeles ceea ce ideologii nu au putut cuprinde: „o mare civilizaţie nu este cucerită din afară până ce nu se distruge singură din interior” (Will Durant). Bisericile părăsite şi şcolile tot mai goale ale Europei sunt simboluri ale unei civilizaţii muribunde care îşi trăieşte ultimele zile. Undeva, la marginea ei, barbarii pregătesc asaltul.”

    Remarc un cuvant, BARBARII. Cred ca e de-ajuns pt toti cei care cred in expresia „praf in ochi” sau eventual in nas:))

  4. nene fumurescu, inclin sa cred ca matale si baietii de la cadi vorbiti cam aceleasi lucruri. ei spun asa: : „Reuşeşte statul, în absenţa informaţiei şi a stimulentelor oferite de mecanismele pieţei, să garanteze conservarea bogaţiilor naturale şi să ofere în acelaşi timp o exploatare eficientă a acestora?” matale spui ”daca statul se dovedeste, sa zicem, ineficient in exploatare dar necesar in conservare” raspunsul negativ la intrebarea lor si afirmatia ta NU se contrazic. cu alte cuvinte, statul trebuie sa faca ceea ce are de facut: sa garanteze drepturi, si atat. iar drepturile se garanteaza prin legi. caci asta inseamna liberalism (apropo, la sfarsit, niste clarificari terminologice), in primul rand, suprematia legii. pana una alta, cazurile majore de defrisari, de exemplu, din jungla amazoniana pana la padurile harghitei sau bucovinei s-au facut cu acordul institutiilor statului, cu alte cuvinte, statul a favorizat abuzul. din pacate, faptele bune ale statului sunt exceptia, si nu regula. de aceea, statul sa faca, repet, doar ceea ce trebuie: sa apere drepturile indivizilor. restul sunt nuante.
    bun: precizari tterminologice: mi se pare aberant ca un adept al individualismului, pietei libere si a limitarii puterii statului sa fie numit libertarian sau, in zeflemea, neoliberal, cand el e pur si simplu liberal, iar un adept al inrterbventiei statului e considerat liberal. in prima categorie intra mises sau hayek, in a doua keynes sau krugman.
    ps. cei de la critic atac NU sunt in stare sa raspunda unor provocari ideologice. singurul lucru de care-s capabili e sa-si cultive fixatiile. NU exista in romania intelectuali de stanga cu care sa poti purta un dialog „constructiv”

    • Acestia sunt considerati libertarieni din punctul de vedere american, de unde atat socialistii cat si liberalii sunt considerati (tine-te bine!) de stanga. De fapt in cercurile conservatoare acesti doi termeni au dobandit o conotatie peiorativa, semanand oarecum cu „evolutia” de la „patosul” european la „pathetic”-ul american.

    • …nene Berenger :) (are legatura cu personajul lui Ionesco?), mie imi pare in continuare ca se contrazic. Sa recapitulam: „este X eficient la A si B?” NU ridica posibilitatea ca X sa fie eficient la A, dar ineficient la B (sau viceversa).
      A dua precizare: cei de la CADI si SoLib se definesc singuri ca ;libertarieni, nu le-am lipit eu vreo eticheta, dupa cum cei de la CriticAtac se definesc singuri ca fiind „de stanga”. Ca veni vorba, pentru un om care uraste rinocerii, imi pare ca ii desconsideri cam tare (si, deocamdata, fara contraargumente „pe text”).. Ceea ce mi se pare important, esential important acum pentru Romania (si nu numai) nu sunt „taberele”, nici etichetele asumate sau lipite, ci posibilitatea purtarii unui dialog „de idei”, sine ira et studio. Dupa ce vom deprinde aceasta practica si va (re)intra in sfera normalitatii, unde isi afla locul, mai putem vorbi.

  5. @ Berenger – uitai doua precizari: (1) adevarata batalie care se poarta nu e intre „stanga” si „dreapta”. Adevarata batalie e batalia pentru normalitate. Cand Sarah Palin sau Marean Vanghelie, Adrian Severin sau Glenn Beck, etc sunt acceptati ca „normali”, normalitatea are o mare, uriasa problema. (2) Cei de la CriticAtac m-au anuntat ca pregatesc un „contra-atac” ca raspuns la studiul libertarian. Personal, as fi incantat de o inclestare ideatica de acest fel.

    • nu inteleg sensul a acelui ”NU ridica posibilitatea”, dar banuiesc ca e vorba de ”NU exclude posibilitatea”. cei de la cadi spun ca statul NU poate face IN ACELASI TIMP si una si alta, deci nici ei nu exclud posibilitatea ca statul sa faca UN SINGUR LUCRU (conservarea, lucru perfect compatibil cu valorile liberale)
      asa, nemultumirile terminologice nu se refera la cum se denumesc unii si altii, ci la trendul general in care sensurile actuale ale termenilor sunt fix pe dos fata de sensul initial. ca sa nu mai zic de cat de absurd e procesul: sunt numiti neo-liberali, adeptii vechiului (clasicului) liberalism, de exemplu.
      acuma, imi pare rau sa-ti spun, dar cele doua ”batalii” sunt total diferite. lupta dintre normalitate si anormalitate (imi place cum i-ai pus in aceeasi oala pe doi ciudati de dreapta din sua cu doi ciudati de stanga din romania. de ce nu invers?) nu face ca disputa solutiilor furnizate de dreapta cu cele de stanga sa nu existe. sa fim seriosi, daca azi ii interzicem lui marean sa dea mici si bere si maine ii dam un pumn de somnigere lui beck sa taca, asta nu inseamna ca dispar problemele societatilor in care ei si noi traim. asa ca avem nevoie de dispute intre stanga si dreapta, si ele nu vor inceta sa existe, tocmai din cauza ca suntem in perpetua cautare de solutii.
      ”desconsiderarea” vine din numarul de raspunsuri la provocare: uite aici: http://www.criticatac.ro/6600/%E2%80%A6acul-libertarian-in-cojocul-criticatac-cat-ne-costa-statul/. oricum, eu astept raspunsul lor in continuare. si ca sa ma poti acuza in continuare de rautate: au de citit mult ca sa dea niste raspunsuri…

  6. Vad ca spiritul comunitar nu este luat in seama atunci cand opiniile comunitatii nu sunt vazute bine. Daca respectiva comunitate isi doreste inceperea proiectului, cred ca cei de acolo cunosc cel mai bine situatia in care se afla si sunt cei mai in masura sa ia o decizie, si nu oameni care traiesc la cateva sute de km distanta. Spiritul comunitar exista si in cazul acesta, chiar daca altii nu sunt de acord cu viziunea comunitatii de acolo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro