joi, martie 28, 2024

Sa ne pazim de nebuni !

Uneori imi spun ca ar fi mai bine sa renunt la scris articole legate de realitatea cotidiana:  subiectele „fierbinti” se racesc foarte repede, si sunt inlocuite imediat de altele de altele si mai fierbinti, ieri a fost o criza, azi o nunta, maine cine stie ce va mai fi. Intr-o asemenea arsita nici o idee nu poate supravietui mai mult de trei zile. N-ar fi mai bine sa incerc sa scriu ceva durabil ? De exemplu un scenariu de film poate fi o cale rapida catre celebritate. Ia sa vedem, as incerca un  film de groaza fiindca acestea au mare priza la public. Va folosesc ca figurant, stimate cititor, pana cand se va ocupa cineva de casting.

E un fel de cosmar care devine  realitate sau invers, nici eu nu stiu inca prea bine. Locuiti intr-o casa care are fundatia subreda rau, iar gandul acesta nu va da pace. Ati repara-o, dar e o locuinta colectiva si trebuie sa cereti acordul celorlalti locatari. Cei mai multi, ocupati cu grijile cotidiene sau cu emisiunile de diverstisment nici nu va asculta. Altii par interesati de subiect, dar in acelasi timp urmaresc cu atentie cearta dintre administratorii cladirii si isi incurajeaza zgomotos favoritul injurandu-l pe celalalt. Administratorii  cu pricina  parca au innebunit, s-au luat acum la bataie. Unul ia o piatra mare din fundatie si arunca dupa celalalt. Casa se clatina ca  la un cutremur. Celalalt se repede cu un bullodzer asupra unui stalp de sustinere cu care incearca sa-si striveasca adversarul. Casa sta sa cada….

–––––––––-

Nu ma judecati prea aspru pentru acest scenariu, v-am spus doar ca sunt debutant. Pana cand imi mai vin alte idei poate ca ar fi mai bine sa ma intorc la realitate. Iar realitatea este ca temelia statului nostru de drept, adica Constitutia a fost conceputa prost, dupa planurile unui arhitect incompetent si decrepit. Nimeni nu s-a preocupat in mod serios de reparatia ei, nici chiar dupa ce in 2003 in urma unei revizuiri aparent banale, a fost subrezita si mai tare. In ast timp primii oameni in stat  au fost mai degraba ocupati cu lupta politica. Presedintele Basescu a fortat Constitutia in 2004 schimband o majoritate aleasa. La catva timp dupa majoritatea parlamentara a incercat sa-l suspende pentru fapte grave anticonstitutionale inexistente. De-a dreptul fortat din nou, dar scopul scuza mijloacele. Si din fortare in fortare am ajuns la situatia din vara trecuta in care sandramaua statului nostru  s-a clatinat intr-atat de tare incat unda de soc a ajuns pana la Bruxelles si chiar mai departe.

Iar daca acalmia relativa din ultimele zile va da senzatia de revenire la normal, va asigur ca va inselati: cutremurul din iulie a afectat constructia noastra constitutionala in mod iremediabil. Carpelile mai mult sau mai putin inspirate ale Curtii Constitutionale nu mai sunt  de acum suficiente astfel ca totul trebuie reconstruit din temelii cat mai repede cu putinta. Dar cum ? Voi incerca mai jos sa dau cateva idei, fara a avea alta pretentie decat cea de-a lansa o dezbatere pe aceasta tema.

Orice constructie trebuie sa aiba cateva idei directoare. Prima ar fi ca trebuie evitat pe cat posibil conflictul la varful statului si anume coabitarea. Multi pun pe seama caracterului lui Traian Basescu faptul ca la noi coabitarile s-au soldat cu conflicte. E adevarat intr-o anumita masura. Dar Crin Antonescu nici  n-a asteptat sa fie ales presedinte pentru a critica public guvernul. Iar coabitarile din Franta – chiar daca n-au atins nivelul conflictual de la noi – au fost unanim apreciate ca fiind nocive pentru institutiile statului. Ele trebuiesc deci evitate. A doua idee, este ca in situatia in care exista totusi un conflict politic la varf, protagonistii lui trebuie impiedicati sa o ia razna (ma inspir aici din scenariul meu care isi va gasi astfel sper o utilitate practica). Astfel, in loc de cohabitation ar fi de preferat sa introducem in limbajul curent cuvantul francez garde-fou. Ceea ce tradus mot-a-mot inseamna paza de nebun. Cuvantul are mai multe sensuri. Pe o sosea este parapetul care te impiedica sa cazi in prapastie. Intr-un texte de lege insa este vorba despre un dispozitiv care impiedica abuzurile grave, nebunesti. Cu aceste idei in minte, iata ce consider ca ar trebui pus la temelia viitoarei constructii.

A. Relatiile intre presedinte si premier. Precizez din capul locului ca nu analizez aici posibila modificare a tipului de constitutie in sensul trecerii la o republica parlamentara al carui presedinte este numit de parlament si are un rol minor. In cazul in care pastram deci sistemul actual cu un presedinte ales in mod direct iata ce cred ca ar trebui schimbat:

1.  Mandatele  presedintelui si al parlamentarilor ar trebui egalizate si sincronizate. Altminteri coabitarile vor fi foarte frecvente precum si conflictele aferente.

2. Dupa alegerile prezidentiale si parlamentare presedintele trebuie sa-i incredinteze mandatul de prim ministru persoanei propuse de un grup parlamentar care are majoritatea absoluta in parlament, in cazul in care un astfel de grup se poate forma. Aceasta pentru a evita abuzuri precum cel comis de presedintele Basescu in 2004.

3. Presedintele poate fi demis de o majoritate parlamentara larga, de doua treimi. Trebui sa iesim din ipocrizia „demiterii pentru fapte grave” dar care e de fapt politica. Atat in 2007 cat si acum, demiterea a fost o incercare a uneia dintre partile conflictului de coabitare de a castiga batalia cu cealalta. In ideea mai sus enuntata, a evitarii coabitarilor, Constitutia trebuie sa ofere iesirea din acest conflict. Fara a cere inventarea unor fapte presupus neconstitutionale. Fara un referendum costisitor; voi reveni la subiectul referendumului mai jos. In acelasi timp o majoritate larga mi se pare necesara. Fiindca altfel in conditiile majoritatilor fragile si migratiei parlamentare pe care le avem sistemul ar deveni foarte instabil. Foarte important de asemenea, demiterea ar trebui urmata de dizolvarea parlamentului si de alegeri prezidentiale si parlamentare concomitente. Pe de o parte pentru a re-sincroniza mandatele presedintelui si al parlamentarilor (vezi punctul precedent). Iar pe de alta parte pentru a-i responsabiliza pe cei care declanseaza demiterea. In 2007, o majoritate parlamentara larga a votat pentru suspendarea presedintelui, dar a fost dezavuata de votul popular, fara a suporta vreo consecinta. Iar conflictul politic a persistat.

4. Presedintele il poate demite pe primul ministru. Sa ne amintim de conflictul intre Emil Constantinescu si Radu Vasile, cand ultimul, abandonat de proprii ministri se baricadase la Palatul Victoria si refuza sa demisioneze. Interzicerea revocarii premierului de catre presedinte la revizuirea din 2003 nu numai ca nu rezolva problema, dar complica si mai mult situatia. Devenit independent de cel care l-a numit, premierul capata o putere mai mare decat acesta si poate sa-i devina rival. Iar presedintele, pentru a evita aceasta situatie, are interesul sa numeasca ca premier un om cat mai obedient.

Totusi, revocarea premerului trebuie prevazuta cu un garde-fou. Pentru a evita ca un presedinte sa se joace de-a demiterea premierilor ea ar trebui sa fie autorizata doar odata in cursul unui mandat. Iar pentru ca presedintele sa nu declanseze un conflict cu parlamentul in urma acestui gest ar trebui ca in cazul in care noua sa numire este respinsa de Parlament, presedintele sa demisioneze si sa se organizeze noi alegeri parlamentare si prezidentiale.

B. Referendumul.

In privinta referendumului sunt lucruri care trebuie grabnic corectate. Tocmai s-au cheltuit douazeci de milioane  de euro pe un referendum care nu produce nici un efect. Rezultatul altui referendum este si el ignorat de Parlament. Iata modificarile pe care le-as face:

1. Validarea referendumului nu necesita cvorum de prezenta. Acest prag este greu de atins. Inteleg ca a fost gandit ca un garde-fou pentru a impiedica recursul abuziv si frecvent  la acest tip de exercitare a vointei populare. Dar intamplarile recente ne arata ca el nu va mai putea functiona. Daca majoritatea USL ar putea reincepe procedura de demitere, nu incapre indoiala ca si-ar lua masuri de precautie pentru ca acest cvorum sa fie atins prin orice mijloace. De cealalta parte presedintele Basescu a ocolit si el dificultatea pragului atunci cand a programat referendumul in acelasi timp cu alt scrutin, un procedeu anormal din punct de vedere democratic. Mai apoi, a organiza un referendum care sa nu fie validat din cauza pragului, reprezinta o cheltuiala inutila. In fine, pragul face modificarea Constitutiei foarte greu de realizat. Sa ne amintim de revizuirea din 2003 cand daca urnele mobile nu s-ar fi umplut ca prin miracol, cvorumul nu ar fi fost atins.

2. In mod firesc, odata ce un referendum este validat rezultatul lui trebuie sa fie transpus in lege si nu ignorat, cu un  control de constitutionalitate (in afara cazului celui care revizuieste Constitutia).

3. Am lasat la final aspectul cel mai important: referendumul nu are voie sa devina o arma in mana unuia dintre protagonistii unui conflict politic. In conditiile actuale presedintele poate convoca un referendum pe probleme de interes national pe care el insusi le stabileste in mod oarecum arbitrar. Referendumul   in legatura cu reducerea numarului de parlamentari – convocat in acelasi timp cu primul tur al alegerilor prezidentiale din 2009 – a fost in mod clar gandit ca o arma electorala folosita de Traian Basescu impotriva unei majoritati parlamentare devenite ostile. De cealalta parte referendumul pentru demiterea presedintelui face parte din aceeasi categorie. Exista momente in care politicienii trebuie sa-si asume masuri care ii fac nepopulari. A-i demite prin referendum in cursul mandatului lor respectiv mi se pare o prostie. De aceea cred ca referendumul ar trebui convocat mult mai rar, numai in conditiile in care presedintele si o majoritate parlamentara larga (de doua treimi) sunt de acord in aceasta privinta. Si el ar trebui sa aiba loc in afara perioadelor de campanie electorala.

C. Curtea Constitutionala. Un lucru e sigur: aceasta institutie nu va mai putea functiona ca si pana acum. Balbaielile din vara trecuta (faimoasa erata), marturisirea venereabilului judecator Predescu („am luptat cat am putut”), lipsa totala de predictibilitate a deciziei, toate acestea impun o schimbare. Este si aici nevoie de un garde-fou. Si anume, in opinia mea, toate deciziile Curtii trebuie sa se refere strict la textul Constitutiei. Nu la diverse recomandari sau tratate europene alese in mod arbitrar. De fapt situatia este inca si mai rea: unele decizii ale Curtii nu au pur si simplu nici o baza. De exemplu, CCR a refuzat modificarea sistemului de vot propusa de USL pe motivul ca … majoritatea parlamentara nu a tinut cont de referendumul din 2009 !  Trecand peste faptul ca in Constitutie nu exista nici o obligatie in legatura cu referendumul, decizia Curtii poate fi asimilata unui santaj inacceptabil. Sigur, ar fi chiar de dorit ca Curtea sa faca recomandari in legatura cu punerea textului constitutional autohton in acord cu legislatia europeana. Dar acestea nu ar trebui sa fie obligatorii. Reducerea arbitrairului deciziilor Curtii ar scadea interesul pentru politizarea ei. Altminteri, in lipsa unei schimbari, imaginati-va cum se vor numi judecatorii Curtii in 2013. Obedienta si afilierea politica vor fi calitatile care ii vor recomanda pe  „luptatorii”  care ii vor inlocui pe dl. Predescu si colegii sai carora le expira mandatul.  Mai adaug aici ca este de neinteles pentru mine faptul ca intre decizia Curtii si motivarea ei se scurg uneori perioade de cateva saptamani. Se creaza astfel impresia ca mai intai se ia decizia si pe urma se cauta justificarile. Cred ca un interval de 24 de ore pentru precizarea textului de lege invalid si a articolului din Constitutie care a fost incalcat e arhi-suficient.

D. Ordonantele de urgenta. Una dintre caracteristicile actualei guvernari este abuzul de ordonante de urgenta. Dupa ce USL asta primavara facuse greva pe motiv ca guvernul Boc isi asuma prea des raspunderea in Parlament, odata la putere, Victor Ponta a ales sa-l ocoleasca cu totul. Ordonantele de urgenta fiind – in mod aberant – mai greu de contestat la Curtea Constitutionala decat legile, a fost de ajuns sa fie neutralizat Avocatul Poporului, pentru ca guvernul sa legifereze in mod arbitrar de pe o zi pe alta in afara oricarui control. O astfel de exercitare a puterii prin ucazuri nu e compatibila cu democratia europeana. M-am intrebat la un moment dat ce s-ar fi intamplat daca guvernul ar fi emis un OUG. prin care sa-l demita pe presedinte ! Cum s-ar fi putut  rezolva situatia in mod legal ? Din fericire a existat un garde-fou care a oprit abuzurile din perioada trecuta, si anume presiunile exterioare. Ele au fost insa cu greu acceptate si nimeni nu garanteaza ca vor fi la fel de eficiente in viitor.

In opinia mea deci ordonantele de urgenta ar trebui pur si simplu suprimate. Ele nu au nici o justificare, sunt sursa de abuzuri si complica foarte mult legislatia (incercati sa citit o lege modificata succesiv prin mai multe ordonante si va veti convinge). Cred de asemenea ca s-ar putea renunta si la ordonantele simple.   Iar pentru ca in perioada de vara sa nu dispara filtrul parlamentar, s-ar putea decala vacantele celor doua camere pentru ca una dintre ele sa fie mereu in sesiune.

––––––––––

Dupa verdictul Curtii Constitutionale in privinta referendumului, premierul Ponta ne-a asigurat ca „a tras invatamintele” si ca va propune „o ampla reforma constitutionala”.  Nu stiu daca ar trebui sa fim optimisti sau mai degraba ingrijorati. Fiindca daca in loc de reparatii la fundamentul constructiei, premierul se gandeste la un sistem de trape in care sa cada actualul presedinte, atunci vom intra in scenariul de cosmar la care m-am gandit la inceput. Care s-ar putea repeta ca intr-un film de groaza si in viitorul mai indepartat. Cu alte personaje principale, dar cu aceiasi figuranti neputinciosi.

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. A început dansul scalpului în jurul cvorumului de validare a referendumurilor, să treacă Constituția din 2013, a regionalizării și a eurodiktatului fiscal, fără falsificarea prezenței, ca în 2003.

    „Validarea referendumului nu necesita cvorum de prezenta. Acest prag este greu de atins. Inteleg ca a fost gandit ca un garde-fou pentru a impiedica recursul abuziv si frecvent la acest tip de exercitare a vointei populare”.

    Iar CCR să nu se poate pronunța asupra constituționalității tratatelor europene (Tratatul de la Lisabona e clar anticonstituțional !):

    „Este si aici nevoie de un garde-fou. Si anume, in opinia mea, toate deciziile Curtii trebuie sa se refere strict la textul Constitutiei. Nu la diverse recomandari sau tratate europene alese in mod arbitrar”.

    • stimabile riddick!

      ccr poate sa se pronunte foarte simplu asupra tratatelor europene, intocmai cum s-a pronuntat si curtea constitutionala a germaniei. acea curte a spus clar, ca in conditiile tratatului de la lisabona, pentru acceptarea acestuia trebuie schimbata constitutia germaniei. restul este optiune politica!

    • Tratatul de la Lisabona nu poate fi neconstitutional. Constitutia se supune Tratatului!!! Odata intrat in UE nu poti face vreo lege anti-UE. Spre exemplu, o directiva UE nu poate fi incalcata sub niciun pretext legal si orice sentinta care incalca o directiva e nula de drept.

  2. Gresit, Doc.
    Avem precedentul premierului Boc 3 (4? 5? nu mai stiu al catelea), care a fost demis de parlament si re-acceptat in functie, de acelasi parlament, cand au ajuns in situatia in care o respingere ar fi echivalat cu alegeri anticipate.

    Altfel zis, „demiterea ar trebui urmata de dizolvarea parlamentului” practic ar garanta ca presedintele nu ar fi demis nici daca ar fi surprins de camerele video violand o turista japoneza in aeroportul Otopeni, si apoi omorand-o cu bestialitate. Ca pentru fapte mai „light” cum ar fi incalcarea constitutiei sau atentarea la interesele nationale, nici nu se pune problema.

    Apoi, „toate deciziile CCR trebuie sa se refere strict la constituite” – pai asa e si acum. La fel cum OUG-urile trebuie si acum folosite doar in situatii exceptionale, si trebuie motivata „exceptionalitatea”.

    =====
    Cum as propune eu sa se revizuiasca:
    1. Nu mi se pare rea coabitarea. N-am incredere in nici un politician… cu cat mai tare se incomodeaza unul pe altul, cu atat mai bine. Trebuie insa stopat atacul la institutii.
    2. Presedintele sa poata fi demis – cum zici tu. Pe motive politice, de o larga majoritate parlamentara. Si daca rezista la referendum, sa fie dizolvat de drept parlamentul, in mod automat.
    3. OUG – eu as zice sa existe. Dar sa poata fi judecata urgenta la ICCJ – i.e. sa fie fapta penala emiterea unei OUG fara o urgenta reala, iar cei care semneaza OUG sa fie pasibili de 1-5 ani inchisoare + interzicerea candidaturii in functii publice pe o perioada de 8 ani, in caz ca ICCJ constata ca nu e justificata (nu vrei sa te expui la „arbitrarul” unei decizii la ICCJ? E simplu, nu semnei OUG-uri).
    4. Cu CCR – as face o chestie fara precedent in lume: as negocia cu partenerii europeni formarea unei curtii dedicate (sau judecarea la CEDO, daca accepta), care sa poata judeca, CONTRA COST, DACA E SESIZATA hotararile CCR: sunt bazate pe constitutie, sau si-au depasit atributiile? Isi respecta jurisprudenta, si daca nu, e justificata schimbarea jurisprudentei?
    Daca hotararea e contrara CCR, as pune judecatorii (exceptand cei care au facut opinie separata) sa plateasca o amenda consistenta (e.g. sa acopere ei costul sesizarii curtii internationale (*) ). Daca hotararea CCR e sustinuta de instanta internationala, atunci cei care au facut sesizarea (partide/ presedentie/etc.) ar trebui sa o plateasca.
    (*) in limita maximului dintre 1500E si respectiv 1% din averea personala, calculata pe baza unei declaratii pe proprie raspundere similara cu cea depusa de parlamentari, si care face obiectul unui proces pentru „fals in declaratii” cu consecinte penale, in caz ca se dovedeste ca ai mintit.

    Da, asa am ceda o parte din suveranitatea nationala unei instante internationale. Ar fi asta un lucru rau? Eu zic ca nu, mai ales ca nu oricine ar putea sesiza instanta respectiva, si nu in orice problematica… i.e. puterea respectivei instante internationale ar fi limitata daca noi romanii ne dorim sa fie limitata, e la latitudinea noastra sa nu apelam la ei.

    5. Separarea puterilor in stat: esti parlamentar (putere legislativa)? Nu poti fi ministru, PM (putere executiva – da-ti demisia din parlament, daca vrei). Esti magistrat? Nu poti fi parlamentar sau ministru (demisia din magistratura, daca vrei). Esti presedinte? Constitutia iti cere sa fii independent – nu mai poti fi inscris intr-un partid politic, tot restul vietii. Esti jurnalist (angajat/platit sa scrii articole in ziare/tv/radio)? Nu poti ocupa nici o functie publica, timp de minim 2 ani dupa ce ai practicat meseria.
    Chestii de gen, aparent nasoale pentru cei afectati, dar care sa asigure „separarea apelor”.

    • Virgil,

      Nu sunt Doc ci Mihai. Mai apoi :
      Demiterea unui presedinte ales este o chestiune serioasa, care trebuie tratata cu responsabilitate. Nu poti sa cheltui douazeci de milioane pentru un act politic si pe urma sa spui „asta e, viata merge inainte”. Sigur ca s-ar putea vorbi si de o demitere pentru fapte grave de incalcare a Constitutiei, dar in opinia mea presedintele Basescu nu s-a facut vinovat de asa ceva. In cazul unei astfel de prevederi avizul CCR ar trebui sa fie obligatoriu, nu ?

      Pe urma
      1. Tocmai am asistat la un conflict dat de coabitare. Cum se poate „stopa atacul” in mod concret ?
      2. Eu as convoca direct noi alegeri, de ce sa mai fie referendum. Mi se pare important ca mandatele prezidentiale si parlamentare sa fie sincronizate, am explicat de ce.
      3. Exista vreo justificare pentru emiterea OUG ?
      4. Sunt multe decizii care nu se refera axplicit la articole din constitutie. Am dat un exemplu. Mai am si altele. Unde scrie in Constitutie ca un referendum are prag ? Unde scrie in Constitutie ca presedintii Camerelor nu pot fi schimbati decat de cei care i-au propus ?

      • Da, scuze, uite – din partea mea: http://unitedwithisrael.org/wp-content/uploads/2012/01/lamb.jpg :P

        Referitor la punctele tale:
        1. Prin responsabilizare (e.g. daca e demis doar pentru incalcarea constitutiei, avizul CCR sa fie obligatoriu; daca e demis politic, sa existe consecinte politice – i.e. sa fie dizolvat parlamentul). Nu sunt pentru „limitarea puterilor” cat sunt pentru „introducerea consecintelor (personale)” – vezi propunerea mea pentru OUG, sigur, ai puterea sa emiti OUG, da’ risti sa raspunzi pentru asta. Nu trebuie sa mai existe o persoana care, de la inaltimea functiei sale, sa poata face ceva foarte naspa fara sa se teama ca ar exista vreo potentiala consecinta personala.

        2. De ce „Referendum”? Din nou – responsabilizare. Parlamentul nu are decat legitimitatea data de popor… daca face uz de una din prerogativele sale politice cu consiecinte majore asupra unei alte institutii (i.e institutia prezidentiala) – atunci vreau o forma de control/de raspundere. Daca demiterea e politica, mi se pare ok sa fie validata de popor. Sa nu fie, „eh, incercam si noi, daca ne iese bine, daca nu, mai incercam o data poate data viitoare mai mituim niste traseisti”.

        3. Da. Situatiile de urgenta. Razboi, sa zicem; calamitati. In anumite situatii, chiar nu poti trece prin procesul legislativ normal – care TREBUIE sa fie foarte lent (sunt 100% impotriva oricarei tentative de a „eficientiza” parlamentul in sensul adoptarii mai rapide a legilor… ne trebuie legi bune, nu legi multe).
        Ar putea fi poate ok sa nu poata guvernul sa emita ordonante de urgenta decat daca presedintele declara starea de urgenta. As fi de acord si cu asta. Din nou insa.. ar trebui ca un presedinte cu guvern favorabil sa nu poata declara starea de urgenta pentru a ocoli parlamentul… sa existe consecinte foarte naspa daca o face (e.g. parlamentul reunit in sesiune extraordinara accepta sau respinge starea de urgenta, daca o respinge atunci presedintele e automat demis, fara referendum).

        A, si ar mai trebui ceva totusi: guvernul sa poata prin hotarari/ordonante simple sa modifice anumite prevederi fiscale (e.g. sa introduca/scoata/modifice taxe).. sa nu depinda 100% de parlament la faza asta. Nu stiu cum e acum.

        4. Uita-te pe motivari. In toate motivarile, se mentioneaza pe undeva si diverse articole din constitutie. Da, pe fond ai dreptate – dar formal ei isi ‘bazeaza pe constitutie’ decizia. La fel si la OUG – nici un om cu capul pe umeri nu poate sustine ca e o urgenta trecerea ICR de la presedentie la senat. Dar formal, poti sa te uiti in monitorul oficial, ei au justificat „urgenta”. Aia e problema, ca cel care da decizia poate hotara „urgenta”. Asta trebuie schimbat: tu poti emite OUG, da’ tre’ sa te cenzureze cineva la capitolul „urgenta”. La CCR e mai tricky – tu poti judeca constitutionalitatea, dar „cineva” trebuie sa se asigure ca te-ai limitat la constitutie. Cum faci insa asta, fara ca acel „cineva” sa nu devina un CCR2? Asta e intrebarea…

        • 2. Inteleg ce spui. Dar in propunerea mea se fac alegeri dupa demitere, si deci responsabilizarea de care vorbesti exista. In schimb, daca referendumul ar fi fost validat s-ar fi creat impresia de dublare a scrutinului, referndum + alegeri prezidentiale. Inutil zic eu, o singura consultare a electoratului e suficienta.
          3. Da, OK, OUG in situatii cu totul speciale si definite precis de constitutie. Nu pentru modificarea listelor speciale inaintea referendumului :-).
          4. am spus decizii bazate EXCLUSIV pe textul constitutional. Sigur ca poti mereu sa abuzezi spunand de exemplu ca scaderea pensiilor afecteaza nu stiu ce drept fundamental. A scris judecatoarea CCR Motoc un articol pe acest site despre „judecata solomonica”. Citeste-l si vei intelege ce spun.

          • 2. Hmm… inteleg si ce spui tu cu „dublarea scrutinului”. Dar repet, daca demiterea presedintelui se face doar simultan cu demiterea parlamentului, nu o sa strangi niciodata 2/3din parlament. Absolut niciodata. Mai bine zici ca „nu poate fi demis”, si terminam circul :)
            E o utopie sa crezi ca 2/3 din parlament vor vota „in interesul natiunii”… daca pornim de la premisa de bune intentii a indivizilor, mai bine nu mai refacem sistemul.
            Cred ca pana la urma cel mai bun e sistemul „e demis pentru incalcari grave ale legii, cu majoritate de 2/3 din parlament si avizul obligatoriu al CCR (daca e vorba de constitutie) sau ICCJ (daca e vorba de codul penal)”; si numai in urma unui proces in care are dreptul sa ia la cunostinta acuzatiile, sa isi pregateasca apararea, sa isi angajeze avocat samd.

            4. Hehe, pai tu crezi ca asta i-ar opri? Ar fi refuzat legea electorala pe baza art. 2 al 1 (legea nu respecta suveranitatea poporului roman, exercitata prin referendum) si gata ! Ai obtine doar o motivare mai scurta, fara inflorituri si filosofii inutile – dar pe fond, nu s-ar schimba nimic. Daca nu ai cum sa-i „pedepsesti” cand isi depasesc atributiile, parerea mea e ca nu realizezi nimic.

      • Sa inteleg ca singura noastra obligatie e sa respectam Constitutia, iar restul nu? Codul Civil, Codul Penal, etc, legile (legea referendumului, i.e. legea 3/2000, „faurita” de acolitii lui nea nelu ca sa-i pregateasca terenul lui nastase, arata clar cvorumul) devin optionale?

      • In constitutia Austriei daca un referendum de suspendare da gres parlamentul este dizolvat. Deci nu au avut niciun astfel de referendum pana acum (exceptie Waldstein poate?). CU aceasta clauza faptul ca presed. nu are pantofi lustruiti nu devine incalcare agrava a Constitutiei si nici nu vad urlatori pe sticla pt. care orice incalcare e grava.

  3. „Iar pentru ca presedintele sa nu declanseze un conflict cu parlamentul in urma acestui gest ar trebui ca in cazul in care noua sa numire este respinsa de Parlament, presedintele sa demisioneze si sa se organizeze noi alegeri parlamentare si prezidentiale.”

    Totuşi, în contextul celor expuse la punctul A, mi se pare prea forţată coabitarea. Mai bine ar fi: „în cazul în care, în urma a două tentative succesive de a numi un nou prim-ministru respinse de Parlament, preşedintele să demisioneze si sa se organizeze noi alegeri parlamentare si prezidentiale.” În plus, trebuie justificate acţiunile demiterii şi numirii, şi nu cum a făcut USL-ul în vara asta, ci pe baza Constituţiei. Şi n-aţi spus nimic de revocarea preşedinţilor de Camere, a Avocatului Poporului şi trecerea unor instituţii din subordinea unei Camere în a alteia etc..

    „Validarea referendumului nu necesita cvorum de prezenta. Acest prag este greu de atins.”
    În 1991, oamenii voiau democraţie şi libertăţi; în 2003, Iliescu & co. s-au zbătut să-şi promoveze interesul, deşi populaţia nu prea a dorit o nouă Constituţie; în 2007, populaţia l-a vrut pe Băsescu, dar nu a fost interesată de o lege electorală; în 2009, a vrut un Parlament cu mai puţină putere, fiindcă s-a dovedit plin de corupţi; acum nu a fost interesată de demitere sau nu a considerat-o o.k.

    Consider că referendumul trebuie organizat mai rar, ca să nu ajungem ca-n ’38-’44, dar cvorumul e important pentru a reflecta implicarea populaţiei în politică sau lipsa de interes în anumite arii. Mai rară e modestia omului care nu se pricepe la tot şi toate şi să-şi dea cu părerea în materie de Legi fundamentale, roluri ale Camerelor sau a unor persoane-cheie de la conducerea statului. Deci, putem deduce şi nivelul de cultură politică a românilor.

    Dacă 5 mil. de români se prezintă la vot pentru pensii, salarii şi beneficii fără a utiliza simplul principiu cauză-acţiune-efect, iar restul dorm sau, pur şi simplu, nu sunt suficient de mulţi, atunci avem o problemă. Dacă desfiinţăm un cvorum, atunci, chiar dacă referendumul e mai rar, cine îl utilizează o poate face astfel încât un segment totuşi minor, dar puternic, poate afecta, imediat sau mai târziu, anumite politici economice sau sociale. Mai greu e să aduni 9-10 mil. gata să-şi exprime votul în privinţa acestora (de altfel, la aşa cultură…).

    (Scenariu ipotetic:) Cum ar fi ca Samaras să organizeze un referendum fără cvorum legat de ieşirea din UE? Mulţi greci mai vor în UE, dar sau săturat de politicieni şi de politică. Vin numai „Zori de Aur” şi socialiştii să voteze. A doua zi, Grecia e în afara UE, dar cu economia sub pământ, fără şanse de a ieşi la suprafaţă.

    În concluzie, nu trebuie scos cvorumul din cauză că avem un popor necultivat politic sau din cauză că Puterea îşi urmăreşte interesul propriu. Pe acelaşi principiu, putem reintroduce votul censitar, pentru că ţara progresează greu când „vecinului nu i-a murit capra”. În privinţa restului articolului, în principiu, sunt corecte observaţiile.

    • De acord in ceea ce priveste punctul A, poate ca ar fi bine sa existe doua tentative de numire. Sunt fireste foarte multe lucruri de spus. In ceea ce priveste presedintii celor doua camere, eu consider ca nu trebuie sa tina de textul constitutional ; atunci cand o camera isi alege un alt presedinte de culoare politica diferita, nu vad nimic de obiectat. Si eu cred ca referendumul trebuie folosit mai rar si o si spun la B3. Ceea ce face putin probabil si scenariul ipotetic grecesc. In Europa referndumurile nu au conditie de cvorum. Si aceasta fiindca peste tot si din ce in ce mai mult procentul din populatie dezinteresat de politica creste. Mai cu seama cand e vorba de chestiuni tehnice (revizuirea constitutiei) cvorumul va fi imposibil de atins.

      • dle MD. Nu cumva riscam sa cadem in extrema cealalta, a conducerii prin referendum? si la inventarea unor referendumuri doar pt. ca consecintele lor „ne convin”??? Invers, eu as utiliza (e deja in Constitutie) referendumul la nivel local pt. a tine in sah administratiile locale care fac dezmat bugetar.

        • Am spus contrariul si anume ca referendumul ar trebui folosit mai rar in urma unui consens intre presedinte si majoritatea parlamentara. Nu sunt pentru o guvernare prin referendumuri.

  4. Nu sunt de acord în totalitate cu ce propuneţi, sunt riscuri şi lucrurile ar putea fi complicate. Să luăm pe rând.

    A1. Egalizate, da, dar nu complet sincronizate. Mult mai bine ar fi ca Parlamentul să aibă mandate de 4 ani, cu alegeri parţiale la doi ani în care se alege jumătate din parlament, la fel ca în SUA. În acest fel, Parlamentul rămâne mai bine conectat la pulsul naţiunii, poate se evită şi migrarea masivă de la un partid la altul înaintea alegerilor.

    A2. Nu cred că e bine să limităm opţiunea preşedintelui în ce priveşte premierul, tocmai din cauza exemplului din 2004. Nu a fost un lucru rău ce s-a întâmplat atunci. A fost un semn că listele de partid pe care s-a ales Parlamentul nu au fost în acord cu direcţia în care doresc cetăţenii să fie de fapt guvernaţi. Dacă listele acelea au exclus partide de sub pragul electoral, au introdus în Parlament persoane necunoscute alegătorilor lor, preşedintele a fost ales deschis, pe faţă, şi fiecare vot a contat, deci punctul lui de vedere trebuie să fie luat în calcul şi el să aibă maximă libertate aici. Dacă se poate forma un grup parlamentar care să se opună opţiunii preşedintelui, atunci să o facă. În 2004 nu s-a format.

    A3. Sistemul ar deveni şi mai instabil, dacă oricând prin migraţii între partide se poate construi o majoritate parlamentară care să demită preşedintele. Demiterea preşedintelui ar trebui să rămână dificilă; dacă renunţăm la referendum, atunci ar trebui ca ea să se facă nu numai cu majoritate de 2/3, ci şi cu o decizie fermă a Curţii Constituţionale sau a ÎCCJ.

    A4. Cu asta înclin să fiu de acord. În 1999, soluţia putea fi o moţiune de cenzură, dar opoziţia ar fi putut-o respinge şi premierul ar fi trecut în altă barcă, exact cum s-a întâmplat apoi în 2007.

    B1. O asemenea propunere este extrem de periculoasă. S-ar putea astfel organiza referendumuri discrete cu campanii pe tăcute, pentru a evita prezenţa la urne prea mare şi pentru a obţine un rezultat dorit. Aş înclina mai degrabă spre un cvorum mai relaxat, de genul cel puţin 33% voturi pentru una din opţiuni (fără limită pentru prezenţa la urne), astfel încât boicotul să nu fie neapărat o metodă atât de fezabilă. Aşa s-ar valida referendumuri cu 48% prezenţă, dar cu 80% din voturi pentru o opţiune (ca cel de astă vară), dar s-ar respinge referendumuri cu 51% prezenţă (posibil obţinută prin fraudă), dar cu doar 55% voturi pentru o opţiune.

    B2. Ce pârghii ar trebui să existe pentru asta? Dizolvarea de drept a parlamentului constatată de Curtea Constituţională dacă în termen de o sesiune parlamentară nu a acţionat în sensul indicat de rezultatul referendumului? Cu asta aş fi de acord.

    B3. Dimpotrivă, mi-ar plăcea să avem referendumuri cât mai des, de preferat chiar odată cu alegerile locale sau parlamentare şi să avem în felul ăsta o cultură a referendumului ca procedeu democratic normal, nu ca armă politică. Avem nevoie ca politicul să fie conectat la pulsul naţiunii, cum spuneam mai sus, nu să ignore poporul. Referendumul trebuie să fie o explicitare şi o completare a votului dat. Poate eu votez partidul A pentru că e mai importantă politica lui fiscală, dar în materie de politică externă prefer opţiunile partidului B. Am nevoie să îmi exprim cât mai explicit opţiunile şi conducătorii să ţină cont de ele.

    C. În tot cazul, inamovibilitatea judecătorilor de CCR trebuie să se menţină. Numirea lor, în schimb, trebuie să fie schimbată. Necesitatea unei super-super-majorităţi în parlament pentru numirea la CCR (chiar până la 80%); sau OK-ul Parlamentului pentru numirile preşedintelui. Restul este practică şi funcţionare a curţii şi mi se pare şi mie aberant ca motivaţia şi decizia să fie publicate separat.

    D. Cu asta sunt 100% de acord. Sunt un mecanism nociv de ocolire a dezbaterii în Parlament. Procedurile parlamentare sunt greoaie, iar existenţa mecanismului numit „Ordonanţă de Urgenţă” a servit drept scuză pentru a evita simplificarea lor.

    • A1. In aceasta situatie s-ar ajunge la coabitari. Or spre deosebire de cazul SUA presedintele nostru nu are putere executiva. Ceea e s-a intamplat in aceasta vara e consecinta consecinta unei coabitari. Sincronizarea mandatelor mi se pare absolut necesara ; s-a facut si in Franta din acelasi motiv.

      A2. In sistemul nostru, presedintele poate numi prim ministru pe cine vrea. In 2004 PSD si PC au candidat impreuna la parlamentare. Folosindu-si aceasta prerogativa Basescu a rupt coalitia respectiva si a atras PC-ul la guvernare in schimbul unor posturi ministeriale grele. Un procedeu absolut anti-democratic.

      A3. Doua treimi este o majoritate dificil de atins. Dar daca totusi se atinge inseamna ca avem un conflict puternic intre majoritatea parlamentara si presedentie. Ideea mea de baza este ca aceste conflicte trebuie evitate.

      B1. Nu este periculoasa daca o corelezi cu B3. 33% din total poate de asemenea fi luat in calcul. Dar intamplarile recente arata ca acel „total” e subiect de discutii si de modificari mai mult sau mai putin licite.

      B3. Exista insa riscul ca referendumurile sa fie folosite in scop politic, de o forta politica impotriva alteia. Si nu vad cum s-ar putea rezolva aceasta problema. As fi in schimb pentru un numar mare de referendumuri locale.

      C. Problema este ca in actualul context, cei 80% nu vor fi atinsi si consensul intre presedinte si Parlament va fi dificil de realizat. Ce se va intampla intr-o atare situatie de blocaj ?

      • A1. Diferenţa între noi este că eu nu consider că o coabitare este rea în sine şi că trebuie evitată; evenimentele din vara asta sunt cauzate de mult mai mult decât doar de coabitare. Alţii o îmbrăţişează, iar Franţa nu cred că e exemplul cel mai bun pentru noi, deşi mulţi îl preferă.

        A2. În 2004, lucrurile stăteau la fel şi din altă perspectivă. PSD-ul tot depindea de PC pentru a rămâne la guvernare şi tot trebuia să-i dea funcţii în guvern pentru a-şi asigura voturile. Asta se întâmplă când ai partide-balama în Parlament.

        C. Subiectul e foarte sensibil şi nu-mi dau seama cum se poate modifica să fie mai bine. Ar putea rămâne şi ca acum, dar s-ar putea impune anumite condiţii suplimentare de eligibilitate, cum ar fi să nu fi fost membru în partide politice sau să fi îndeplinit funcţii politice. Să numeşti judecător la CCR un fost membru de partid care a fost şi ministru al justiţiei într-un guvern politic mi se pare total împotriva spiritului a ceea ce ar trebui să fie Curtea Constituţională.

        • A1) Nu cunosc alte exemple de tari in care sa existe coabitare ;

          A2) In 2004 PC a facut opozitie PSD-ului la locale si au castigat de exemplu primaria Bacau cu acest mesaj. Nastase s-a speriat de potentialul Antenelor si a facut o alianta pre-electorala. Deci cele doua partide au candidat impreuna.

          C) Absolut de acord.

          • Am citit atent pana acum dar chiar nu inteleg de ce trebuie sa existe coabitare in sensul dorit de dvs? Adica de ce at trebui o majoritate parlamentara sa aiba un presedinte ales care a activat in vreunul din partidele acestei majoritati? Eu chiar imi doresc ca presedintele sa fie complet deconectat in calendarul alegerilor de alegerile parlamentare. Asta ar fi un exemplu de separare a puterilor, parerea mea. Si daca poporul alege un presedinte neplacut de o majoritate parlamentara uzata de guvernare, sa zicem dupa 3 ani, si initiaza un referendum de demitere care esueaza atunci de ce sa se mai numeasca parlament? De ce sa nu lase locul altora? Si nu vad de ce trebie scurtat mandatul presedintelui din nou? Cum presedintele nu are putere executiva ce rost are sa-l conectam iar la parlamentare?

  5. Deși mie personal unele dintre propuneri mi se par ușor discutabile, ele pe ansamblu sunt foarte bune.

    Dar nu asta e problema. Incoerența constituțională este reală, dar incoerența instituțională și mai ales cea a actorilor politici o depășește cu mult.

    De pildă: actuala Constituție spune clar că suspendarea președintelui se poate face doar pentru încălcarea Constituției. Ori actualul președinte a fost suspendat din motive pur politice, care nu au nimic de-a face cu vreo încălcare. Dacă președintele a forțat spiritul Constituției în 2004 (deși cred că a respectat litera), parlamentul clar a încălcat cu totul Constituția la ambele suspendări.

    Alt exemplu: așa cum e menționat în articol, judecătorii CCR iau decizii aleatoare. Deseori aceste decizii completează aiurea, în mod arbitrar, actuala Constituție. Lucru care nu e permis nici acum, însă dumnealor îl fac oricum.

    Parlamentul nu respectă propriile regulamente. Guvernul încalcă Constituția și legile săptămânal, e o rutină care nu interesează pe nimeni.

    Părerea mea este că ceea ce lipsește, în primul rând, este un minim de bună credință și de un simț al realității care pare să lipsească nu doar din clasa politică românească dar din societate în general (cu excepția unei minorități nefericite). Simț al realității = „call a spade a spade”.

    Adică atunci când un text de lege, regulament sau Constituție spune „dacă se întâmplă A, atunci facem B” și se întâmplă A, ce face românul, politician sau nu? Păi face numai ce-i convine la momentul respectiv! Eventual neagă că s-a întâmplat A, deși asta e clar pentru toată lumea.

    Casa dvs. nu are doar fundația proastă, ci e construită pe un strat de nisipuri mișcătoare, adus cu camionul și turnat peste o mlaștină. Vă doresc succes în misiune!

  6. A. Pentru ca se pare ca romanii vor sa-si aleaga ei insisi presedintele, atunci acesta sa fie premier si numai premier. Nu poate fi demis de Parlament, care insa aproba in continuare bugetul. Functia de control executiv asupra legislativului prin drept de veto. Alegeri intercalate, tocmai pentru a confirma sai infirma trendul prinrezultatul alegerilor intermediare.

    B. Intru totul de acord cu autorul

    C. Evident ca CCR trebuie regandita. Inca de la numirea ultimilor membri a fost clar ca rolul acestei curti a fost pervertit a.i. sa devina un instrument obedient care sa faca „ce trebuie” si „cand trebuie” (vezi afirmatia lui Zegrean privind „trebuintele” si eratele necesare ca sa modifice sensul deciziilor recente).

    D. Ordonantele de urgenta sa fie doar de urgenta, permise numai pe perioada vacantei parlamentare si sa nu afecteze in niciun fel legile organice.

  7. Mihai,

    Am impresia ca facem si noi ca suporterii care, suparati ca echipa joaca prost, vor sa intre pe teren sa indrepte lucrurile ei personal. Nu cred ca e cea mai buna miscare. Ca simplu cititor cu o meserie fara legatura cu dreptul constitutional, eu deocamdata nu indraznesc sa am o parere despre care ar trebui sa fie principiile unei constructii constitutionale. Nu stiu cu ce se mananca domeniul asta, in afara de cateva lucruri de baza. Chiar daca ar fi vreo idee care mi s-ar parea mie buna, obiectiv sunt sanse mari sa fie gresita, probabil intr-un mod banal. Tocmai citeam ca cei care nu cunosc istoria sunt condamnati sa o repete, lucru valabil in special pentru istoria ideilor. Eu nu cunosc istoria ideilor in domeniul asta. Asa ca, pana sa am eu o parere, prefer sa ascult cu atentie mai multi specialisti – Vlad Perju, de exemplu – si sa citesc ceva bibliografie. Daca ai studiat mai mult problema, as fi recunoscator daca mi-ai putea recomanda ceva de citit.

    • stimabile r2,

      cu toate ca atitudinea dumneavoastra este plina de bun simt (nu o spun in gluma!), trebuie totusi sa va aduc aminte ca orice propunere trebuie pe de o parte supusa dezbaterii publice iar apoi, dupa ce este votata in parlament, ea trebuie sa fie votata prin referendum. asadar ORICUM va este solicitata opinia, caci fara votul dumneavoastra, pro sau contra, nu se va poate face nimic.

      din aceasta perspectiva gasesc interesanta propunerea facuta de domnul mihai damian, tocmai pentru ca in timp sa ne putem forma o opinie. nu cred ca trebuie sa devenim experti in drept constitutional, trebuie doar sa ne pastram bunul simt si echilibrul.

    • r2. Am spus in articol ca singura mea pretentie este sa lansez o dezbatere despre un subiect care mi se pare pe cat de important pe atat de absent din spatiul public. Sunt gata sa accept criticile oricarui specialist daca sunt intemeiate. In schimb nu accept argumentul „ideii care are mari sanse sa fie gresita” doar pe motive statistice. Si fiindca m-ai intrebat de surse, ele sunt constitutia Romaniei si constitutia Frantei, tara care se aseamana cu a noastra prin executivul bicefal presedinte-premier si prin faptul ca a cunoscut coabitari. In 2003 cand s-a revizuit constitutia eu scriam pe un forum pe hotnews si am spus atunci cat de nociva mi se pare schimbarea. Sigur era o parere din varful tribunei. dar problema atunci ca si acum nu este ca echipa din teren joaca prost, ci ca terenul este gol. Nu vreau sa cobor eu ci vreau sa-i vad la lucru pe specialistii de care vorbesti.

      • Nu-mi place mancarea condimentata, asa ca inlocuiesc piperul cu ciusca. Cam asta s-ar intelege din interventia dumneavoastra, domnule Miron.

        Desi Constitutia lui Iorgovan a fost amendata si ras-amendata ca ar fi fost elaborata cu dedicatie pentru Nastase, ca ar fi o struto-camila neclara si prea permisiva sau prea restrictiva, nu renuntam la paradigmele bicefalitatii executive si a coabitarii silite. In fapt, studiind comparativ cele doua constitutii, se constata chiar ca cea romaneasca este inca mai elaborata decat cea franceza. Daca insa in Franta ea a fost initiata in ani de puternica dezvoltare economica, perioada in care multumirea populatiei era in crestere accelerata, putandu-se dezvolta in paralel un sistem cutumiar complementar, in Romania zilelor noastre nemultumirile sunt la moda. Si atunci folosirea constitutiei dupa interesele de moment devine stratagema preferata. Daca medierea intre puteri a fost doar un tertip prin care puterea sa apartina in fapt celui de la Cotroceni, el putand nu doar media, ci chiar interveni brutal in orice directie, rezulta ca tocmai acest lucru ar trebui evitat printr-o noua comnstitutie, iar nu doar ameliorat prin niste reguli ale caror efecte secundare inca nu le putem aprecia.

        Nu consider ca in 2004 Presedintele ales ar fi gresit la desemnarea candidatului pentru functia de premier, intrucat desemnarea respectiva a avut loc in urma unor negocieri, a unor intelegeri la vedere, prin care s-au oferit portofolii pentru sustinerea parlamentara. Daca negocierile ar fi esuat, iar majoritatea parlamentara ar fi ramas cea din jurul PSD, atunci corect ar fi fost desemnarea unui premier de acolo. Tocmai pentru a putea fi sustinut de parlament, unicul reprezentant al alegatorilor. Greseala s-a facut in 2009 cand, in urma unor masinatii de culise pe care nu le putem numi negocieri, s-a modificat majoritatea parlamentara desi alegerile nu fusesera cele parlamentare, ca in primul caz. S-a gasit o noua solutie, inca mai imorala decat cea din 2004, intrucat partidul respectiv nu fusese nici macar votat de forma, in cârca altuia.
        Daca tot e sa ne agatam de termeni, cum ca in constitutie ssta scris „partid” iar nu „uniune” sau „alianta”, atunci ar trebui mai exact explicati termenii folositi si indicate limitele lor de aplicare. Si atunci poate chiar constiututia actuala ar fi buna. Dar daca nu incercam sa facem acest lucru, tare mi-e teama ca neclaritatile continute sunt premeditate, tocmai in vederea abuzului.

        • Constitutia franceza a fost modificata in sensul egalizarii si sincronizarii mandatelor presedintelui si parlamentarilor. Pe urma ea contine macar o jumatate din solutie la problema coabitarii : permite presedintelui sa dizolve parlamentul. Mai stufoasa nu inseamna neaparat si mai „elaborata”.

          • De acord: stufoasa este diferit de elaborata.
            Dar, din pacate, e singurul lucru cu care pot fi de acord. Fie dumneavoastra aveti o abordare politicianista (si nu e prima data cand remarc acest lucru), fie acordati prea mult credit francezilor, doar pentru ca nu sunt romani. Pe mine, ca beneficiar al politicii locale sau de stat, nu prea ma intereseaza raporturile dintre diferitele puteri, ci doar ca tara sa fie guvernata fara sincope si anume in directia pe care o doreste majoritatea. Asta trebuie sa asigure constuitutia, iar nu evitarea sau nu a coabitarii.
            Cand ar trebui sa poata dizolva presedintele parlamentul? Daca Parlamentul nu (mai) e capabil sa sustina sau sa controleze executivul. Ori aceasta eventualitate este deja prevazuta in Constitutie. De ce ar trebui ca o institutie aleasa sa poata dizolva o alta la fel de aleasa, doar pentru a evita coabitarea?!
            Am propus mai sus varianta prezidentiala, in care puterile sunt complet separate, fara pretextul „medierii”. Cred ca rezolva mult mai bine problema constitutionalitatii romanesti decat varianta franceza ce nu ofera decat, asa cum spuneati, doar o jumatate de solutie.

            • Buna guvernare nu poate fi decisa prin lege, Constitutia precizeaza legaturile dintre puterile statului. Varianta prezidentiala mi se pare buna, dar am raspuns mai sus de ce cred ca e greu de pus in practica deocmadata.

            • Multumesc pentru raspuns!
              Sorry, dar n-am gasit textul de „mai sus” la care faceti referire.

            • D-le Damian, buna guvernare POATE fi decisa prin lege. Si anume, prin pedepsirea celor care sunt de rea-credinta in procesul guvernarii, pedepsirea (prin efectul legii) a unor decizii eronate/rau-voitoare/paguboase etc. Eliminarea imunitatii politicienilor precum si a necesitatii datului cu parerea a colegilor lor ar fi un prim pas in acest sens. Atata timp cat nimeni nu plateste pentru nimic (ma refer la politicieni si bugetari in general) lucrurile nu se pot schimba. Prin lege se poate asigura o buna guvernare deoarece legea APLICATA responsabilizeaza politicienii. Acum nu este cazul, legilor sunt atat de „prost” facute incat este foarte greu ca nu politician sa raspunda.

  8. Cred ca trebuie o abordare mai sistematica. Unele propuneri sunt bune, dar cu altele nu sunt de acord. De exemplu demiterea presedintelui de catre 2/3 din parlametari sau demiterea (o singura data) a premierului de catre presedinte mi se par antagonice. Pai sa luam exemplul crizei curente, va fi o cursa intre demiterea lui Ponta de catre Basescu si demiterea lui Basescu de catre parlament .. care e publicata prima de catre monitorul oficial, intram iar intr-o zona gri (sa nu zic neagra).

    Eu cred ca trebuie schimbata constitutia fundamental, si nu pastrata aceasta ABERATIE semi-prezidentiala care nu e prezenta decat in Franta, si merge incredibil de prost si acolo. Trebuie sa trecem si noi ca restul lumii civilizate la un regim prezidential sau parlamentar. Eu sunt pentru un regim prezidential unde macar un om isi asuma soarta tarii pe 4 ani (la fel ca in SUA, limitat la 2 mandate maxim). Pe termen lung cred ca este un regim mai bun pentru Romania. Si cel parlamentar ar fi mult mai bun decat cel existent, dar fata de cel prezidential raspunderea va fi distribuita intre membrii unei coalitii si atractia pentru a incalca legile si a face matrapazlacuri va fi mai mare.

    • In Franta totusi lucrurile merg mai bine ca la noi pentru ca parlamentul nu poate suspenda presedintele ca in România. Sistemul lor e un pic mai coerent. Au fost mai multe coabitari (Mitterand l-a avut pe Chirac ca premier, Chirac la rândul lui, ca presedinte, l-a avut pe Jospin ca prim minsitru) si lucrurile s-au petrecut în mod relativ civilizat. Daca Ponta ar fi stiut de la bun inceput ca nu-l poate da jos pe Basescu pâna când îi expira mandatul poate ca USL s-ar fi concentrat un pic si pe guvernare, macar în scop electoral

    • @ Anonymous Am luat in calcul cursa de demitere de care vorbesti. De aceea in ambele situatii, se ajunge finalmente la alegeri prezidentiale si parlamentare si problema e transata astfel. Cursa cu pricina nu are deci nici un rost. Acelasi raspuns este valabil si in cazul suspendarii presedintelui de catre parlament. Sunt insa de acord ca o alegere intre un sistem prezidential si unul parlamentar al simplifica mult lucrurile. Dar nu cred ca ea este actualmente posibila. Un regim prezidential trezeste spaimele (irationale) ale unei dictaturi. Iar unul parlamentar risca sa fie extrem de instabil daca pastram votul proportional care da majoritati fragile.

      • Spaimele irationale legate de republica prezidentiala ar trebui inlaturate:

        1. puterea presedintele este limitata la max. 2 mandate – prefer mandatul de 4 ani;
        2. presedintele poate sa fie demis pentru grave incalcari ale constitutiei;
        3. pare ca este sistemul cel mai accesat recent in schimbarile de constitutie.

        Nu vad de ce nu se propune concentrarea sistemului executiv in mana presedintelui- s-ar reduce cheltuielile, s-ar elimina divergentele intre doua structuri, s-ar merge cu implementarile mai repede, mai ales acum cand inca criza este simtita si este nevoie de reactii rapide, si in final nu ar conduce la o concentrare a puterii intr-o mana pentru ca avem cazul USA unde Presedintele nu poate sa faca ceea ce vrea pentru ca Congresul/ adica Parlamentul, in lumea noastra, nu ii permite.

    • Probabil ca s-au avut in vedere posibile situatii in care Presedintele ar bloca activitatea Parlamentului – nepromulgarea unor legi- sau nu si0ar indeplini corespunzator activitatea sa legata de aparare, relatii internationale, etc…

      Presedintele trebuie sa fie si el in controlul cuiva – numai ca puterea trebuie folosita rational – altfel patesti precum s-a vazut… Ar fi interesant de urmarit care este increderea in Parlament/parlamentari acum…

  9. Domnule Damian Mihai,
    Propunerile d-voastra de „lege ferenda”, puse in discutie la pct. A, B, C, D ar avea consistenta daca am putea spera la o corecta si legitima reprezentare in procesul electoral.
    Asta ar presupune ca partidele politiece sa aiba suficiente instrumente normative si vointa explicita pentru a opera selectii autentice de candidati adecvati pentru alegeri.
    In plus legea electorala ar trebui sa incurajeze activ participarea la vot pentru a evita absenteismul cronic care face evanescent poporul si in prelungire natiunea.
    Altfel nu ne ramane decat sa orbecaim cu harnicie dupa licurici intrun, blak box etans, agitat de un aparat frenetic dominat de parkinson necompensat.

    • Dle Constantin, mi-)as dori si eu ca partidele sa aplica o selectie mai buna, dar nu vad ce instrumente normative le-ar putea ajuta. Dupa cum nu stiu cum ar putea legea electorala sa incurajeze prezenta la vot ? Vot obligatoriu ?

  10. Fara cvorum = ipoteza nula. Problema (ipotetica): Din 10 milioane votanti se prezinta la vot doar 2 milioane, dintre care 80% voteaza pentru. Ar fi atunci corect ca 1,6 milioane sa decida pentru 10?

    Problema cu prezenta la vot se poate rezolva prin introducerea votului prin corespondenta. Paranoia fraudei electorale nu e o justificare.

      • Exact. Aveti dreptate. Ar trebui reintrodus pragul electora de 50%+1 prezenta la vot (cel scos de ilici). Daca candidatii sau politicienii nu sunt capabili sa scoata minim 50%+1 din cetatenii tarii atunci pot sa plece prin alte parti. Inseamna ca nu sunt capabili sa suscite interesul alegatorilor. Simplu. Nu au decat sa plece la plimbare prin alte parti si sa lase locul la altii sa candideze. Iar referendumul sa fie cu cvorum desigur. Din aceleasi motive. Ce legitimitate are un ales daca la votare nu s-au prezentat macar jumatate din populatie? Este absurd. Faptul ca ar insemna o criza pe o anumita perioada nu poate fi decat benefic. Oricum, la cum merg lucrurile in tara de vreo 22 de ani, lipsa „alesilor” este mai benefica decat prezenta lor. Asta arata realitatea.
        P.S. Eu sunt pentru reducerea statului la minimum necesar si iesirea sa completa din economie. Sa ramana doar arbitru nu si jucator.

        • stimabile cristi!

          este bine si frumos ca se descopera democratia participativa. dar acum imagineaza-ti ca se gaseste tot timpul un partid care, functie de sondaje, fie sa isi cheme electorii la vot sau sa ii indemne la boicot! nu vom reusi niciodata sa tinem alegeri stimabile.

          democratia participativa iti da voie sa nu te interesezi de politica prin absenta de la vot, dar atunci nu prea te poti plange ce fac ceilalti, caci ai acceptat ca sa fie valabil si pentru tine ce deci ei.

          • Pai daca boicoteaza mai mult de 50% atunci referendumul este invalid. Simplu. Chestia cu boicotul ca partidul poate dicta la 50% din populatie este cam ca propaganda cazanului 3. Sa fim seriosi totusi. Daca omul considera ca este destul de important referendumul atunci va vota indiferent de ce spune partidul. Spre exemplu, eu, la referendumul care a trecut, nu am fost la vot nu pentru ca Basescu a spus sa nu participe lumea (putin imi pasa de ce a spus – nu imi este in principiu simpatic dar totusi este presedintele in exercitiu al Romaniei si pentru asta ii datorez un anume respect – oricum nu imi influenta decizia), nu am fost pentru ca nu am considerat ca referendumul are o baza, este corect. Doar ca o gasca de „alesi” au vrut sa scape de justitie si au facut o obsesie pentru Basescu asta nu inseamna ca aveau si motive si nu inseamna ca eu de ce sa imi pierd vremea dupa tampeniile lor. Ca dovada, nu s-a intrunit cvorumul (si sunt convins ca au fost mult prea putini cei care au ascultat indemnul lui Basescu, pur si simplu nu le-a pasat de tampeniile parlamentarilor).
            Deci, daca lumea nu se prezinta atunci inseamna ca nu este important referendumul. Indiferent ca un partid cere boicot sau nu. Ceea ce spui acuma ii ca si tampitul ala usl-ist care spunea ca poporul este prea idiot ca sa inteleaga politica (facea referire la referendumul trecut cu reducerea numarului de parlamentari). Nu toti in aceasta tara sunt idioti si intreaba „cat de sus” atunci cand vine vreo loaza sa ii spuna „sari”. Faci o greseala mare aici. Cvorumul este important pentru a preveni derapajele politicienilor. Iar faptul ca in alte tari nu este cvorum… sa fim seriosi, toata europa a devenit atata de socialista incat politicienilor de peste tot le iese pe nas neimplicarea populatiei in sustinerea ideilor lor trasnite. Si cauta solutii sa se agate de putere dupa cum pot. In toata Europa, nu este Romania mai smechera. Doar mai hoata. Politicienii din toata europa cauta sa se implice mult prea mult in viata economica si a individului pentru a putea capata mai multa putere. De asta Europa este unde este acuma. Datorita politicienilor nu datorita economiei. Doar ca nimeni nu vrea sa recunoasca asta desigur.

          • Absenta la vot nu e tot una cu boicotul, frank.
            Cand a fost „absenta la vot” nu a fost incriminat vreun partid pentru asta.
            Aaaa, ca o intoarcem ca la Ploiesti, si dupa ce reclamam ca a fost boicot, pricepand
            (pana la urma) ca e un instrument perfect democratic, o cotim ca fiind „absenta” asta
            e o alta problema.
            Boicotul nostru, in cazul trecutului ne-referendum, a fost mult mai „vot” decat votul
            vostru.
            Voi ati picat intr-o plasa pe care v-a intins-o ponta doar pentru ca a scris pe ea
            „referendum”.

  11. Cu unele propuneri sunt complet de acord cu altele mai putin. In fine, cred ca orice fel de propuneri sunt mai bune decat ce avem noi acum in constitutie.

    Problema e alta. Problema e ca ne aflam exact in scenariul de care spuneati la inceput. Ponta va incepe cu o propunere de revizuire a constitutiei in care sa creeze o multime de capcane pentru presedinte, iar apoi de partea cealalta raspunsul va fi un NU categoric. Deci eu nu ma astept sa vedem prea devreme un consens al clasei politicie romanesti pentru a rescrie constitutia.

    Si asta se intampla din cauza micimii si ingustimii mintilor politicienilor romani. Ei in afara de interesul imediat si mai ales e imbogatire pe spinarea statului, nu vad nimic, indiferent ca vorbim de stanga sau dreapta.

  12. @Hantzy. Am spus intr-un comentariu ca in Romania exista inca o spaima irationala fata de dictatura. Este motivul pentru care multi prefera coabitarea (se incomodeaza unii pe altii), majoritatile relative fragile (se imparte puterea) si in aceeasi logica nu vor accepta un regim prezidential.

    • E o spaimă irațională, nu față de dictatură (asta e o spaimă perfect rațională), ci față de modul în care se poate ajunge la ea. Mai precis, există spaima că, dacă un singur partid ar deține puterea politică, atunci situația ar duce sau ar încuraja instalarea dictaturii – drept care se preferă sisteme constituționale și de vot care să împiedice o astfel de situație.

      Iar iraționalitatea e demonstrată de episodul de vara aceasta. Tocmai situația asta de coabitare ne-a adus în punctul ca domnia legii – unul din fundamentele sistemului politic democratic – sa fie suspendată.

      Nu e singurul caz, de altfel. Ordonanțele simple și de urgență nu sunt criticate de azi de ieri. Uzul lor este perpetuat din acelasi motiv: prin intermediul lor guvernul poate sa isi indeplineasca agenda legislativa atunci cand parlamentul, datorita fragmentarii, ajunge blocat. Nu e mirare ca varfurile de emitere a lor se suprapun peste cele de dezintegrare a majoritatii parlamentare.

      • stimabililor domni miron si mihai damian!

        statul de drept a fost pentru prima oara incalcat de guvernul boc prin ordonanta de urgenta nr. 75/2009. acea ordonanta se indreapta impotriva unor hotarari definitive si irevocabile ale justitiei. fiind executorii, statul resp. guvernul s-a impotrivit lor prin esalonare. ca nu s-a mai tinut de ele este oricum deja alta poveste.

        faptul ca un guvern isi aroga ca prin functia legislativa care o are (posibilitatea emiterii unor ordonante de urgenta care ulterior prin adoptarea in procedura parlamentara devin lege – in numitul caz s-a intamplat in 2011!) sa anuleze de facto (nu de iure) niste hotarari ale justitiei mi se pare un foarte grav atentat la separatia puterilor in stat si implicit la fundamentul unui sistem democratic.

        deasemena va rog sa nu mai vorbim de „domnia legii”. si in dictaturi se actiona conform unor legi! deci domnia legii este doar un element constitutiv al unei democratii, ea, domnia legii nu este elementul definitoriu al democratiei de orientare occidentala, dupa cum am aratat mai sus.

  13. Vedeti ca aveti un cerc vicios. Spuneti pe de o parte ca nu e normal ca mandatul unui politician sa fie intrerupt in momentul in care e nevoit sa ia masuri nepopulare. Pe de alta parte sinteti de acord ca presedintele sa poata fi demis oricind doresc parlamentarii, urmind ca si parlamentul sa fie dizolvat. Cu alte cuvinte, cum se schimba majoritatea in parlament (ca trec sobolanii imediat dintr-o parte in alta, dupa cascaval), cum e demis presedintele si se fac alegeri.

  14. @Costelus. E un punct de vedere pertinent ! Dar este ceea ce s-a intamplat acum in fond cu deosebirea faptului ca majoritatea necesara actualmente e doar de 50%, nu doua treimi. Acum daca ne gandim ce s-ar intampla in cazul unei republici parlamentare de exemplu, unde un guvern poate cadea cu 51% si presedintele are rol decorativ, instabilitatea ar fi cronica.
    In ceea ce ma priveste sunt un adept al votului uninominal care ofera majoritati largi, mai greu de „intors” la prima dificulate. E o tema de dezbatere.

  15. Poate fi mult mai simplu: un demnitar (presedinte, parlamentar, nu conteaza) isi inceteaza mandatul atunci cind ICCJ decide ca acesta se face vinovat de fapte de natura penala. Automat dupa destituire incepe procesul penal al respectivului.

    Ce avem acum e o porcarie, un presedinte suspendat pentru ca a incalcat constitutia, totusi presedintele este in functie. Cu alte cuvinte putem incalca constitutia, fara nici o problema. Imi aduc aminte de negocierea aia jenanta din iulie cu UDMR si altii: orice se negociaza la noi, inclusiv incalcarea sau nu a legii fundamentale.

    • Din cate stiu CCR n-a spus ca presedintele a incalcat Constitutia. Asa cum am scris cred ca povestea asta cu incalcarea constitutiei este un pretext pentru a transa o disputa politica provenita din coabitare.

  16. Eu, care tind ca Romania sa devina o a doua SUA, e normal sa imi doresc o
    Constitutie ca a lor, si in mod automat si un presedinte.
    Ca presedinte nu castiga persoana fizica ci ideea (proiectul) indiferent cum il cheama.
    Nu vad de ce secundul vasului sa fie unul care sa lucreze nu in linia ci in contra acelui
    proiect.
    Nu inteleg pentru ce un secund sa manevreze in contra celui ce a primit aviz sa isi
    aplice proiectul expus.
    Pur si simplu nu o vad pe Hillary Clinton manevrand impotriva lui Obama, si nci pe
    antecesori ai ei pe acelasi post.
    Este ilogic.
    Cel putin mie mi se pare ilogic sa expun un proiect, sa primesc aviz iar mai apoi
    sa imi aleg un mester care doar sa imi strice materialele.
    Poate doar prin Stan si Bran sa fie ilogicul asta un „logic la el acasa”.

  17. Aaa. Vazusem pe undeva pe aici ca „romanul isi doreste un Voda”.
    De ce nu spunem acelasi lucru si despre americani ?
    „Voda” nu expunea tarii un proiect politic care sa ii fie votat. Voievozii
    ajungeau voievozi prin alte parghii, complet diferite de „alegerile
    prezidentiale” contemporane noua.
    Corabia ramane pe vecie cel mai elocvent exemplu la ora de exemplificat
    „Viata” iar „capitanul” care indicand un obiectiv anume castiga proiectul
    nu vad de ce sa nu mearga, si sa nu ceara sa se mearga spre acel punct,
    si nu vad de ce, in mod automat sub-ordonati ideii lui (ca idee castigatoare
    a concursului) sa lucreze impotriva.
    Nu au decat sa expuna alta, iar la termenul stabilit sustinerii examenului
    capata sau nu capata sustinere pentru a-si aplica proiectul.
    Daca nu, ai dreptul sa nu vaslesti, dar nu sa vaslesti impotriva.
    Mie asa mi se pare corect. Altfel, nu esti „jucator” ci doar „cartofor”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Damian
Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro