joi, martie 28, 2024

Scrisoare catre parintele nostru, profesorul Gabriel Liiceanu

Am primit la redactie o scrisoare semnata de mai multi actuali si fosti studenti ai Facultatii de Filosofie, raspuns la cele doua scrisori deschise ale filosofului Gabriel Liiceanu. O redam ca atare:

„S-a trecut dincolo de „ușa interzisă”. Câțiva pași au fost de ajuns: două epistole pline de indignări patetice și manierisme, drame academice eșuate în șantaj sentimental, pseudo-reforme ale învățământului universitar românesc. „Scrisorile către fii săi” s-au convertit în depeșe cu parfum caragialesc. Din perspectiva părintelui nostru, amfiteatrul filosofic contemporan a devenit o agoră vulgară: exact în această formulă se prezintă astăzi scena academică a filosofiei  autohtone.  Artizanal, e un veritabil artefact mundan. Spiritual, este însă o tumoare indecentă de tensiuni.

Poate că aceste rânduri vor rămâne în memoria colectivă ca imaginea copilului bastard al conștiinței tinerei generații. Sau poate că își vor găsi ecoul în asentimentul celor care, fără urmă de tăgadă, rostesc crezul unei tăceri. Este însă o  „scrisoare către părintele nostru”, către profesorul Gabriel Liiceanu.

Fiii însă nu sunt rătăcitori. Și nu toți rămân ai săi. El însuși, a fost un fiu, dar a uitat.

Toți suntem „ai casei”, „din casă”. Apartenența, deși este legitimă și viabilă, nu este purtată cu demnitate de către cel care, a scris mai de curând evanghelia lepădării. Un filosof a devenit Pilat din Pont, sustrăgându-se culpei unei răstigniri morale. Istoria s-a schimbat cu mult. Scripturile s-au înlocuit cu deșănțate cuvântări, iar caricaturile au luat locul icoanelor. Printre ele, părintele instigă la reformă. Iar toți adepții, rând pe rând, mai țin o predică pe câte-un munte de rușine, pe câte-o culme mediatică. Majoritatea strigă la unison „ rugăciunea petiționară a” Părintelui nostru, și nu dintr-o conștiință proprie.

Noi însă nu uităm că a încercat să aleagă între doi fii, „sacrificându-l” nejustificat pe unul. Și tocmai pe fiul nerătăcitor, pe cel „al casei”. Dar cine este acesta?

El este unul dintre puţinii filosofi care fac din filosofie mai mult decât o meserie sau o afacere: un adevărat crez. Fără tăgadă,  „omul casei” a dat „predicile” unui cărturar birocrat pe adevărate spectacole de gândire vie, iar referinţele culturale pe care ştie să le mobilizeze, cu savoare şi exactitate, au reprezentat pentru noi o provocare intelectuală. Între rigoare ştiinţifică şi perfomanţă stilistică, „al nostru” lucrează cu și pentru discipolii săi. Ca dascăl cu o capacitate admirabilă de înţelegere şi cu o colocvialitate electrizantă, el întruchipează un model intelectual de care comunitatea filosofică are nevoie . În vreme ce părintele nostru a devenit, se pare,  un apologet al scientometriei, închinându-se la un nou idol din științele naturii, profesorul nostru, Cristian Iftode, ne-a învățat, nu printr-un gest epistolar sau un articol răsuflat, „Filosofia ca mod de viață”: prin cărțile sale, prin exemplul consecvent de pasiune filosofică și savoare a dialogului, prin propria-i ființă. Mulțumită lui, nici noi nu vom fi fii rătăcitori.

Fostul nostru părinte însă își îmbrățișează reduta pierdută, care nu este însă „reduta plictiselii”. Printr-un gest de mânie volatilă,  această înscenează falsa fenomenologie a morții învățământului universitar printr-un „concurs de împrejurări”, fără să fi privit într-o clipă spre noi cei care, avându-l până nu demult dascăl al facultății noastre, am crezut în demnitatea filosofică și umană pe care o oglindea în chip neprețuit. Nu a privit, noi am strigat. Am strigat în urma unei meditații autentice, responsabile, și nu în urma unei apetențe sentimentale.

În speranța că acest gest epistolar închide cercul discreditărilor cosmetizate într-o răsucire de condei, regretăm că am fost actorii unei pseudo-drame. Cu tristețe, tragem cortina.  Avem credința că veți recepta manifestul nostru ca un dialog inițiat între „oameni ai casei”; de aceea, vă propunem un execițiu de reflecție: amintiți-vă de propria persoană privind spre noi.  În acord cu viziunea noastră, considerăm că este firesc ca persoanelor acuzate pe nedrept să li se ceară scuze, fie și prin prisma unui gest formal.

Cu descumpănire,

Studenți,  Foști Studenți ai Facultății de Filosofie

și

Asociația Philos-Asociația Studenților în Filosofie”

Oana Șerban

Irina Nicolae

Vezi „Precizari privind scrisoarea studentilor catre Gabriel Liiceanu”



Distribuie acest articol

111 COMENTARII

  1. Cam pretios limbajul, dar specific varstei. Nu puteati sa spuneti mai simplu? N-am inteles nimic, in afara de faptul ca-l considerati electrizant pe cel ales de facultate, in dauna celuilalt. Ar trebui sa existe la filosofie si niste cursuri de argumentare si concizie.

    Ma mira si faptul ca va considerati discipoli al celui „din casa”. Cam devreme pentru asta.

    Funny enough aceasta scrisoare, dar si induiosatoare. Totusi filosofii n-ar trebui sa caute sa induioseze, ci sa se adreseze intelectului.

    Patetismul ei ma poate convinge de sinceritatea voastra, dar nu ma poate convinge ca ganditi responsabil. Dimpotriva.
    Nu stiu ce se intampla acolo, la voi, de sunteti atat de derutati.

    • Scrisoarea dlui Liiceanu, de la care a pornit toată discuția, se adresează rațiunii, sau încearcă să înduioșeze?
      Mă rog, să provoace alte afecte, dar structura ei e retorică, mai degrabă decît argumentativă. Punctul ei de plecare e indignarea (omenească, la urma urmei), dar nu văd nici un fel de încercare de raționalizare a ei.

      • Replica invataceilor insa e hilara. 99% =vorbaraie goala si fara niciun fond, toate pe un ton plangacios. Diferenta e de la cer la pamant intre doctorandul de la Sorbona (poti citi replica lui, foarte coerenta si la obiect tot aici pe site) si filozofeii astia mediocrii care vor doar sa se auda vorbind.

        Reactia lor nu e surprinzatoare deloc, e chiar foarte predictibila: mediocritate aparand mediocritatea. Nimic nou sub soare.

        • cred ca epistola tinerilor folozofi e foarte bine scrisa, aratand stil si sofisticare.. trebuie sa ai o minte marginita bine ca sa caracterizezi scrisoarea ca o dovada de mediocritate.. in locul vostru m’as fi oprit la marturisirea incompetentei in a intelege mesajul, caracterizarea ei ulterioara ca mediocra fiind de’a dreptul hilara.. daca recunosti ca nu intelegi, ce caracterizezi ? praful de pe toba..

          • Raspuns @crap: Exact asa gandesc si eu! Ati exprimat perfect ceea ce am simtit dupa lectura tuturor comentariilor: lumea …. proasta – isi da cu parerea, le propun sa reciteasca textul si o sa gaseasca stil, satira adevarata, e drept si patetism (dar era nevoie si de acest patetism avand in vedere toata tevatura) si…. de ce sa nu-i credem pe tineri ca probabil chiar regreta dezamagirea provocata de prof Liiceanu?

  2. Foști colegi,

    Tocmai ați anulat prejudecățile celor care, încercând să ne mocirlească, cred că nu putem să le răspundem, mai elegant, mai sincer, mai puțin părtinitori.

    Am totuși o oarecare teamă că scrisoare voastră nu o să fie receptată din pricina unui exces de finețe literară.

    Incapabil să vă spun cât de mult mă bucur și vă admir pentru aceste rânduri,

    Florin Irimia.

    • draga domnule fost student,

      finete literara inseamna altceva. scrisoarea asta e imbacsita de pretiozitati si figuri de stil inutile. daca asta au invatat „in casa” despre care vorbesc, inseamna ca au ajuns deja pe alta lume.

      ce modele au copiii astia?

      vai de ei si vai de noi!

      • Bună ziua,

        Eu înțeleg ce au făcut. S-au strâns după cursuri, s-au așezat pe iarbă și au început să redacteze un articol. Apoi l-au trimis spre publicare. Evident că s-au pus într-o situație penibilă.

        Admir inițiativa lor, însă un articol pe o atare chestiune nu se scrie în câteva zeci de minute. Probabil că sunt studenți din primul și al doilea an de licență.

        Însă vă garantez că se vor scrie articole pertinente pe această temă. Aveți răbdare. Reacțiile echilibrate vin la sfârșit.

        O zi bună,

        Florin Irimia.

    • Domnule Florin Irimia aveti dreptate, chiar asa s-a intamplat, lumea rauvoitoare si pregatita doar sa critice, citesc superficial textul si uitati-va ce comentarii au scos. Tineri studenti felicitari, mi-a placut mult scrisoarea voastra si va felicit si pentru curajul de care ati dat dovada. Nu-i usor sa te „pui” cu Liiceanu!

      • am vrut sa spun citeste, scuze (vedeti, asa se intampla cand scrii pe forumuri, se mai fac greseli asa ca virgulele si altele sunt scuzabile, cred ca fiecaruia dintre noi ni s-a imtamplat sa facem greseli):)

  3. de ce a fost nevoie sa fie scos la „inaintare” acest grup de „filosofi”: se ascute conflictul, este oare miza atat de importanta
    fratele, bietul frate(hat tip noica..) [al fiului ratacitor]

  4. Limbajul nu-i preţios, ci pur şi simplu ininteligibil. De la agramatisme sadea („El însuși, a fost un fiu, dar a uitat”) la gongorisme goale de sens („Artizanal, e un veritabil artefact mundan. Spiritual, este însă o tumoare indecentă de tensiuni”), toată recuzita clasică a beţiei de cuvinte e recognoscibilă aici.
    E deprimant nu numai că Rică Venturiano a ajuns student la filosofie, ci şi faptul că ridicolul unei asemenea scrisori bruiază fondul unei discuţii serioase…

    • Agramatisme? N-as fi chiar asa de rau, o virgula între subiect si predicat am vazut si la case mai mari! E trist ca Liiceanu este crezut, iar ei, nu! Liiceanu nu are dreptate, s-a ales cel mai bun si nu vrea sa accepte! Asta e mai trist, nu ca exista un Rica Venturiano la Filosofie!

      • Liiceanu vine cu date clare si argumente, copiii astia bat apa in piua declarand iubire vesnica domnului „din interior”!

        • Păi tocmai asta e, textul lor ar fi trebuit să demonstreze de partea cui e dreptatea. Nu numai că nu reuşeşte asta, dar năclăieşte totul într-o peltea bombastic-sentimentală. Filosoful, ştim de la Platon, se cade să spună lucrurile aşa cum sunt, or autorii scrisorii deschise nu încearcă asta, nu vor să scrie adevărat, ci „frumos” – de aici gongorismele cu pricina. Pe de o parte, obstinaţia asta pentru formula unui patetism calofil e un involuntar tribute to Gabriel Liiceanu, deţinătorul trademarkului în materie; pe de alta, e o inadecvare cam descalificantă pentru altfel simpaticii studenţi, atât qua retori, cât şi qua filosofi (ca să folosesc şi eu o preţiozitate dragă unui filosof care chiar ştie să scrie frumos, HRP.)
          Singurul lucru bun legat de gestul public al studenţilor e faptul că au luat totuşi atitudine într-o problemă care-i priveşte. Dar gesticulaţia ridicolă poate face harcea-parcea o cauză, oricât de nobilă.

          • Ai dreptate, în mare parte, dar ce ma enerveaza pe mine nu este acest limbaj pompos (sunt niste copii, totusi) ci faptul ca nimeni nu se gândeste ca Liiceanu în scrisoarea lui nu a spus adevarul „Portretul „omului casei”, al asistentului cu zece ani vechime: o teză de doctorat nepublicată, articole de specialitate în revista „Caiete silvane” din Zalău, nici o bursă postdoctorală, fără studii în străinătate, nici un articol indexat ISI, nici un premiu academic. Pe scurt, portretul studentului oprit cândva la catedră pentru cuminţenie şi obedienţă de către un profesor prăfuit, folosit şi folositor la treburi de rutină, recunoscător în veci celor care l-au căpătuit atunci şi care îl promovează acum.” Cel care a câstigat e o persoana inteligenta, care a publicat carti (chiar si teza de doctorat). N-o avea doctorat la Sorbona, dar asta nu înseamna ca cel care are este automat mai bun! Stiu foarte bine cum se iau doctoratele si la Sorbona, sa nu credeti ca e altfel decât pe la noi… Este pacat ca s-a ajuns la un astfel de scandal când o persoana care chiar merita a câstigat un post meritat! Erau alte ocazii sa spuna ce a spus si a tacut mâlc! Asta ma pune pe gânduri!

    • Asta ti-a scapat: „Apartenența, deși este legitimă și viabilă, nu este purtată cu demnitate de către cel care, a scris mai de curând evanghelia lepădării”. Concurs: cate virgule sunt in plus in fraza de mai sus? :)

      Copii astia n-au invatat ca ideile frumoase imbracate intr-un limbaj simplu sunt mult mai eficiente, mai seducatoare, mai „la tinta”? Asta inseamna „sa stii filosofie”? Sa il ametesti pe cititor? Eu trebuie sa mai beau o cafea dupa ce am citit frazeologia asta. Textul lui Cristian Ciocan e arabesc pe langa acesta. Mai copii, rugati-va sa nu vine Cristian Ciocan la catedra ca va pica pe toti daca asa scrieti si la examen.

    • @ Radu Vancu

      Chapeau! Într-adevăr, epistola mlădiţelor dezabuzate de la Filozofie e un amestec de frondă bufă, scâncet şi baclava nulă…

    • Radu,

      Daca erorile gramaticale ar constitui un motiv indeajuns de puternic pentru a ne anula argumentele, inclin sa cred ca dialogul ar fi imposibil. Departe de mine ideea de a sustine ca greselile gramaticale nu sunt importante, insa nu e in spiritul unei dezbateri pe care singur o numesti serioasa sa folosesti astfel de scapari sau anumite excese de stilistica pentru a stabili de partea cui e dreptatea. Altfel, as fi putut si eu sau altcineva afirma ca gresesti pe motiv ca faci o extindere fortata (daca nu chiar nelegitima) a sensului termenului „agramatism”, al carui sens propriu este de „necunoastere a scrierii si vorbirii corecte”, nicidecum de „eroare”. La fel cum as fi putut sa afirm ca dl. Liiceanu greseste in totalitate pentru ca isi incepe scrisoarea cu „Stimate domnule” in loc de „Stimate domn”.

      Depasind insa acest tip de retorica, am o intrebare: care e motivul pentru care excesul de figuri de stil

      • (continuare) Intrebarea mea pentru tine este: care e motivul pentru care excesul de figuri de stil al semnatarilor bruiaza o dezbatere serioasa, in timp de comparatia „Messi vs. baiatul de mingi” e in spiritul acestei dezbateri?

        Cat despre mine, eu am absolvit Filosofia acum 4 ani si te pot asigura ca, daca am fi scris o astfel de scrisoare, cu siguranta am fi cautat sa facem exces de figuri de stil pentru a vedea cum se raporteaza cititorii – teoretic impartiali – la folosirea acelorasi mijloace pe care dl. Liiceanu le foloseste mai mereu in discursul sau public. Fireste ca nu pot fi sigur ca forma aleasa de semnatarii actualei scrisori este intentionata, insa nici nu pot exclude aceasta posibilitate, asa cum tu te grabesti sa faci.

      • Răzvan,

        Am explicat deja mai jos – trebuia să vă prezentaţi clar şi la obiect cazul, nu să faceţi floricele stilistice (şi încă nereuşite – nu de exces de stil e vorba, ci dimpotrivă, de precaritatea lui…)
        Iar răspunsul la întrebarea ta l-a dat deja Wittgenstein, în două fraze: limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele; tot ceea ce poate fi spus, poate fi spus clar.
        Textul vostru e şi neclar, şi limitat (logic şi stilistic, deopotrivă); şi e păcat, pentru că aduce o discuţie serioasă la nivelul unei biete analize de text.
        Am bănuit asta de la început şi, din păcate, uite că am avut dreptate.
        Rămâne lăudabilă intenţia luării de poziţie – compromisă, de data asta, de retorism & glosolalie.
        Sper ca nervul etic să vă rămână la fel de reactiv, iar retorica să vă devină simplă şi eficientă ca o fandare. :)

        Radu

        • Desi am absolvit Filosofia si ma mandresc cu asta, nu sunt unul dintre semnatarii scrisorii, ca atare nu pot sa dau curs sfaturilor pe care le transmiti. Mai mult, nici unul dintre numele din subsolul epistolei nu imi este familiar, deci nici le pot transmite mai departe destinatarilor de drept.

          Ce pot sa fac, insa, este sa remarc lipsa de argumente din interventia ta initiala, cat si din cele care au urmat. Sigur, e dreptul oricui sa il invoce pe Wittgenstein (de altfel, e cunoscut cazul unul lector de la Filosofie, ajuns celebru intr-un context nefericit acum cativa ani, al carui refren era „Nu inteleg” pe motive de „Tractatus logico-philosophicus” cam la orice i se spunea), insa asta nu inseamna ca automat ai dreptate prin asta: e un lucru destul de evident ca realitatea precede limbajul (conceptul de roata din mintea creatorului ei a existat inaintea cuvantului care o defineste), caci daca limitele limbajului ar fi si limitele lumii, evolutia n-ar fi posibila. In concluzie, recursul la Wittgenstein arata mai degraba refuzul de a intra intr-o dezbatere decat adjudecarea ei

  5. Adica sa inteleg ca in facultatea respectiva, totul este just si corect? Si ca totul este pe bune, de la circuitul tinerilor prin anii de studentie, pana la mecanismele de promovare in corpul profesoral?
    uau… Ar fi o insula de normalitate intr-o tara de „merge s-asa”.
    Apropo, pe ce pozitie se situeaza Universitatea respectiva intr-un top la nivel mondial?

  6. Nu stiu ce se petrece la facultatea de filozofie din Bucuresti (si nici nu sunt prea curios), dar scrisoarea asta parca e scrisa de o liceanca dezamagita in dragoste. Wittgenstein si-ar zbura creierii daca ar vedea ce a ajuns sa fie numit „filozofie”.

  7. daca asta e nivelul de gandire si exprimare al studentilor si fostilor studenti la filosofie, sa zica mersi dl. cercetator care a pierdut postul si ca a scapat!

    ce zeama lunga, ce lipsa de coerenta… ce limba de lemn de sorginte Patriarhia Romana… de altfel abunda metafore si comparatii biblice, cu sau fara rost.

    foarte grav, cei care si-au exprimat acordul cu pozitia d-lui Liiceanu sunt acum acuzati ca sunt lipsiti de constiinta proprie, ca executa ordinul cuiva… ma intreb pe ce baza?
    citez, desi nu se merita „Printre ele, părintele instigă la reformă. Iar toți adepții, rând pe rând, mai țin o predică pe câte-un munte de rușine, pe câte-o culme mediatică. Majoritatea strigă la unison „ rugăciunea petiționară a” Părintelui nostru, și nu dintr-o conștiință proprie”.

    apoi cercetatorul care a studiat in strainatate e comparat cu fiul ratacitor iar omul facultatii cu cel „neratacitor”! e o ratacire sa faci studii la sorbona?

    si in final arogantza de a isi imagina ca au inchis subiectul, ca mama care ii spune copilului „gata, nu mai avem ce discuta”.

    Mie mi se pare ca abia acum, pornind de la aceasta halucinanta proba de limitare intelectuala, putem incepe dezbaterea despre nivelul academic si viitorul universitatilor din Romania.

    bravo baieti!

    • Un comentariu foarte pertinent, exprima exact ce am simtit si eu cat am citit scrisoarea, dar nu as fi stiut exact cum sa exprim in cuvinte (defectiune profesionala). Citind scrisoarea am avut initial un sentiment de indoiala- sa fiu eu atat de limitata incat mi-e greu sa urmaresc logica textului? Apoi cuvintele pompoase au inceput sa imi zgarie retina. Ma bucur sa vad ca si altii sunt deranjati de stilul mult prea pretios al studentilor. Le admir insa curajul.

  8. Pericolul este ca unul ‘din afara’ nu va accepta cutuma.Stiu din alte facultati prostul obicei ca profesorul sa-si trimita asistentul la toate cursurile in timp ce el face cu totul si cu totul altceva. Bineinteles ca nu e normal ca un profesor universitar sa-si incaseze leafa pentru niste cursuri la care nu a participat in persoana. Bineinteles ca unul din interior va sti si va respecta acest prost obicei si desigur ca si el va face la randul lui acelasi lucru cand va fi promovat.Isi va aduce propriul ‘sclav’.
    Scrisoarea studentilor este gresita, fie si daca o compari numai cu scriosarea profesorului. E ca si cum un junior l-ar invata pe Hagi cum se loveste mingea.Numai ideea de a incerca e jignitoare.

  9. Bravo copii!!! Excelent!!! O atitudine demna!!! sa dea Domnul ca mereu sa aveti puterea si curajul de a lua atitudine cand cineva incearca sa va calce in picioare , atat pe voi cat si pe dascalii dvs.

    • Bravo copii!! Aparati mediocritatea si aparativa-va mediocrii. Nu trebuie sa cadeti in pacatul elitismului. Nu va lasati dusi in capcana unor dezbabari. Nu enuntati idei pentru ca pot fi contrazise. Lansati vorbe ce din coada au sa sune si ridicati-va osanale unii altora. Asa tot romanu va va intelege si va va sustine.

    • Tu esti ironica sau mesajul tau e cumva pe bune?
      Scrisoarea studentilor e o enormitate. Nimic punctual si la obiect. O dovada a unei enorme limitari intelectuale si care nu va putea fi acoperita indiferent cat de mult ar citi ei, saracii. Copilasii aia cred ca a argumentatia e sinonima cu betia de cuvinte.

      Daca toti studentii de la Filozofie ar fi ca ei mai bine s-ar inchide facultatea cu totul. Astia sigur sunt generatia care a copiat la BAC.

      Rusine!

  10. Un limbaj sucit ce-i drept, si poate cam greu de inteles.
    In mod practic facultatea l-a ales pe cel care avea sansele mai mari de a sta la catedra si a preda ceva studentilor. Ca degeaba il alegeau pe celalalt daca mai tot timpul era plecat la conferinte si simpozioane … cine-i mai tinea orele si cursurile ?

  11. // Gest super penibil. Imi e rusine de facultatea pe care am terminat-o. Concursurile sunt corecte acolo, de asta Bansoiu e profesor. Parca-i si vad intr-o sala unul peste altul chinuindu-se sa aleaga cuvintele alea. //

  12. Citind (cu greu) scrisoarea voastra, imi vine in minte un singur lucru : patetic. Pe lnaga faptul ca spuneti mai nimic in niste fraze absolut jenant de alambicate (asa demonstrati cata filosofie stiti?), ratati cu totul subiectul si miza discutiei initiate de dl.Liiceanu si luati apararea unui omulet care nu are nimic de spus in apararea lui insusi.

    Aveti totusi un merit: spre deosebire de profesorii vostri care s-au ascuns in spatele unor obscure comitete si comitii, macar voi semnati personal scrisorica.

    Pentru binele vostru, sper ca ceea ce a pornit Liiceanu sa fie dus mai departe.

  13. Recunosc, mi-a fost dificil sa citesc acest articol, dar am incercat sa-l citesc pana la capat. Am inteles ca unii studenti si fost studenti au considerat necesar sa-l apere pe colegul lor care a luat examenul. Cu toate ca dl. Liiceanu a precizat in articolele sale ca nu se refera la student, la persoana, ci la modalitatea in care a fost organizat si desfasurat examenul.

    Mie mi s-a parut destul de evident, de la inceput, ca dl. Liiceanu in calitate de profesor, a vrut sa traga un semnal de alarma legat de organizarea unui anumit examen pentru un anumit post. Evident ca mesajul dansului a deranjat, dat fiind raspunsul promt dar anonim al conducerii facultatii. Raspuns care, chiar daca redactat pe multe paragrafe, nu a negat ca acea comisie de examen avea toate caracteristicile pentru a fi subiectiva iar metoda de examinare aleasa favoriza un anumit candidat. Iar acum aceasta scrisoare, care, desi redactata intr-un limbaj stufos, poate fi rezumata scurt la „nu discutam de examen si cum a fost promovat de colegul nostru, doar sa stiti ca e colegul nostru si-l iubim”. Frumos, dar care-i sensu? Nici macar nu continua dezbaterea pe acest subiect, care era, repet, modul de organizare si desfasurare al examenului.

    • Atunci de ce Liiceanu a tinut sa precizeze ce om de nimic e cel care a câstigat?! Si i-a mai si facut un portret total fals?

    • …foarte bune precizarile, as mai avea de adaugat un singur lucru. Mi se pare ca prea multi se concentreaza pe acest „razboi” intre tabere, pe acest caz particular, ignorand problema de fond pe care o ridica toata aceasta disputa: facand abstractie de personaje si universitate, cele doua scrisori deschise (reduse la esenta) reprezinta o radiografie a sistemului universitar romanesc (si poate nu numai)… Sunt curios cati absolventi de facultate cel putin pot afirma ca in universitatea lor nu s-ar intampla asa ceva :) …

  14. daca esti de dreapta, ideologia iti poate polariza mintile si perspectivele asupra lumii, la toate nivelele: esti urmarit de mina pietei, consideri ca homosexualii sint rebuturi umane dpdv medical si religios, ca romii sint de vina pt toate problemele societatii, ca ecologia e o prostie si incalzirea globala o gogoasa, ca procesul de la Bologna tb implementat cit mai rapid etc.

    de-asta in cazuri precum cel de fata ideologia impaienjeneste vederea si autonomia in gindire, si ditamai contribuitorii la opinia publica sint incapabili sa judece corect si rational.

    bravo facultatii de filozofie, bravo grupului de studenti care au avut aceasta initiativa. si pt stil, si mai ales pt lucrurile spuse. sint mindru ca am trecut prin acea facultate. si nu toti sint Bansoiu (pt Dan), sint destui profesori, in special cei tineri, pe care s-ar bate orice facultate de filozofie din lume (o spun ca unul care a studiat in 5 tari)

    iar interventii precum cea a lui Radu Vancu arunca (pt a cita oara) in derizoriu proiectul contributors…

    • @ cristian dragnea: Dar ce are d-le’ ideologia de dreapta cu scrisoarea aceasta? Ce ati vrut sa spuneti? Oare ce ati putut studia in 5 tari de nu puteti prezenta 3 paragrafe in care primul sa aiba o relatie logica cu al treilea? :)

      • Cristian Dragnea: Dacă studiul în 5 ţări a avut drept remarcabil efect catalogarea beţiei de cuvinte drept „stil”, înseamnă că aţi devenit într-atât de subtil, încât musai că aveţi dreptate. :)

        • chestie de gust, stiti doar… plus ca betia de cuvinte e si ea o arta, si linia dintre ea si discursul stiintific pe care il doriti cu ardoare este totusi fina.

          remarc insa (resemnat, sa stiti) ca cele doua replici ironizeaza faptul ca am studiat in 5 tari. tipic romanesc („hai ma nu te mai da mare”). si in neconcordanta stiintifica cu cazul de fata, in care masele se indigneaza coral ca studiile „internationale” ale candidatului ciocan sint calcate in picioare de romanismul inconjurator.

          (scuzati-mi betia de cuvinte)

          • Aveţi din nou dreptate, sunt un autohtonist îndârjit care nu-şi vinde ţara, nu vorbeşte limbi străine, detestă Occidentul putred, suflet din sufletul neamului meu, sunt, ce mai, „românismul înconjurător” in flesh. Atât de şovin, încât nu mai văd the thin red line care separă beţia de cuvinte de discursul ştiinţific, şi atât de obtuz, încât nu înţeleg în ce fel numita logolalie poate fi artă.
            Serios vorbind, chiar credeţi că-i apăraţi pe bieţii studenţi cu argumentele astea?! Că ei sunt, adică, niscai Monsieur Jourdain care fac artă rostogolind vorbe emfatice şi goale? Tare mă îndoiesc de asta, dar chiar presupunând c-ar fi aşa, nu amorul artei s-ar cădea să-i mâne pe ei în luptă, ci un impuls etic, adică dorinţa de a repara o injustiţie. Ar fi trebuit să poată prezenta clar un caz, to make their case, cum se zice; însă, departe de asta, au preferat să se piardă în piruete retorice sfârşite prin frecvente căderi în şezut. Asta le-am reproşat, iar dumneavoastră mi-aţi răspuns că 1) sunt invidios pe educaţia dumneavoastră în 5 state (subtextual, fireşte) şi 2) sunt „in neconcordanta stiintifica cu cazul de fata, in care masele se indigneaza coral ca studiile “internationale” ale candidatului ciocan sint calcate in picioare de romanismul inconjurator.”
            Bull’s eye, vorba românului înconjurător…

          • … O fi betia de cuvinte o arta, insa ramane tot betie. Care betie, ca orice betie de altfel, provoaca o reactie de repulsie fata de „betiv”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in general, „betivul” se trezeste la un moment dat din betie (pardon, din arta) si-si da seama ca e cazul sa-si retraga semnatura de pe scrisoare, in acest caz particular, si sa arunce sticlele goale in curtea colegelor „betive” care nu s-au trezit inca, nefericitele… Da’ ma rog, o fi si asta tot vreo arta…
            Cat despre linia aceea foarte fina intre „betia de cuvinte” si „discursul stiintific”, sper ca glumiti! Nu stiu ce v-au invatat mintile luminate prin cele strainataturi, dar mi-e greu sa cred ca n-ati ajuns la concluzia aceasta singur, posibil dupa o betie. De cuvinte, desigur.
            P.S. : Da, am folosit cuvantul „betie” de 7 ori. Intentionat.

  15. Nu ma pot abtine: Ce petarda de scriitura!

    “Referinţele culturale pe care ştie să le mobilizeze [concurentul neloial], cu savoare şi exactitate, au reprezentat pentru noi o provocare intelectuală”… !!! Referinte mobilizate savuros! Exactitatea provocatoare! Suna a toxinfectie.

    Nu cunosc personajul care face obiectul osanalei, dar o astfel de exprimare nu poate avea alt scop decat sa imbrace in jargon si culori de cotofana – un nimic. Cu cat mai mare nimicul, cu atat mai mare si mai pompoasa masca. Cu cat mai umflate penele, cu atat mai putin ma pot abtine sa rad.

    Masura disperata „hai sa ne aparam prof’ul” e din alt film; nicio personalitate si niciun orgoliu de profesor sanatos si sigur pe sine n-ar accepta sa fie „aparate”, in special de pupilii sai. In plus, paradoxal, nu are de ce sa fie aparat, omul tocmai a castigat pe bune un examen si e o capacitate, nu? Nu?

    Nu cred ca frustrarea lui Liiceanu e e provocata 100% de nedreptate; cred ca o mare parte e rezultatul unei disonante cognitive (scuze). Liiceanu iubeste cultura, e sclavul ei declarat si fericit; pe de alta parte, cultura nationala se dovedeste sclava nefericita a unei gasti comuniste. Astfel, Liiceanu devine, involuntar, sclavul comunistilor. Din nou.

  16. Credeam ca aduceti argumente legate de corectitudinea si moralitatea modului in care a fost aleasa metodologia pt examen…nu am vazut decat ca il apreciati , patetic dar sincer, pe respectivul castigator. Minunat, dar acest lucru nu rezolva problema spinoasa a calitatii materialelor academice pe care un candidat la un post universitar trebuie sa o aiba (intr-o tara civilizata, aceasta calitate se valideaza international ca astazi nu mai suntem intr-un Ev mediu izolationist).

    Modul in care etichetati cu usurinta scientometria drept un idol ce nu-si gaseste locul in zona stiintelor umaniste arata ori ignoranta (cititi va rog reviste de specialitate ref. scientometrie) ori o educatie careia ii lipseste perspectiva. Nimeni nu a spus sa se tina cont doar de calitatea articolelor publicate insa la nivel universitar ele sunt semnificative, deosebit de relevante privitor la potentialul academic al unui candidat (va „produce” respectivul plus valoare sau doar va disemina informatie academica (in sistemul profesorilor de liceu)?). Daca vrem doar povestitori ai realizarilor altora atunci nu mai este cazul sa ne adaptam la standardele unei universitati moderne.

    Sunt dezamagit de formularea aparent elevata a acestei scrisori si doresc sa va informez ,deoarece nu dati dovada ca ati fi la curent cu literatura academica internationala, ca jurnalele internationale accepta doar articole care prezinta idei (chiar si sofisticate) intr-un limbaj inteligibil celor nefamiliarizati cu subiectul respectiv.

    Daca acesta este nivelul studentilor de la filozofie atunci este clar de ce eu nu gasesc decat rar articole academice scrise de romani in jurnalele internationale …

    Poate veti invata cateva lectii valoroase daca veti profita de oferta de mai jos (valabila pana la sfarsitul lunii):

    SAGE is proud to offer free access to our highly advanced online research tools and resources, including SAGE Journals Online, SAGE Research Methods Online, and SAGE Reference Online. Designed to offer extensive research features, comprehensive access to robust scholarly content, and customization tools that allow researchers to refine and focus their research, these must-have tools are now available FREE through October 31, 2011.

    http://www.sagepublications.com/promos/bannerad.htm

    Cati dintre voi a citit mai mult de 20 de articole academice din zona filozofiei din jurnale de pe platforma Sage? Prea putini probabil…sunteti departe de discutiile ce domina ACUM (nu cu 50 ani in urma) lumea filozofilor de marca…

    Sunt intristat de nivelul studentilor de azi si sper ca macar cativa studenti la filozofie din promotia voastra vor studia pentru doctorat in strainatate si isi vor schimba astfel unele opinii…

  17. Articolul arata cat de bine au fost pregatiti acesti actuali si fosti studenti. Este inutil sa analizezi textul intrucit contine prea multe deficiente de logica si semantica. In aceeasi nota cu fostul lor coleg ce a publicat aici, Florin Irimia, acestia il ataca pe domnul Liiceanu deviind de la subiectul initial ce era legat de concurs si metodologia acestuia. Textul lui Florin Irimia este atat de prost alcatuit incat daca ar fi sa ii dai o nota acesta nu ar promova.

    • Domnule (doamnă/domnișoară ?) Adrian Merfu,

      Nu răspund comparației pe care ați făcut-o între articolul meu și mizeria pe care au scris-o studenții. Vă pot suspecta cel mult de o „dereglare” axiologică :) Dar cum bănuiesc că ne cunoaștem, cred că nu este cazul și vă pot înțelege îndrăzneala :)

      Recunosc că atunci când am văzut prima oară aceste rânduri, am salutat gestul studenților.
      Însă, discutând cu studenții la Filozofie din străinătate, nu pot spune ce impresie am acum. Cred că mă simt ploat.

      Articolul meu, publicat luni, pregătea apariția unei serii de articole privind concursul pentru ocuparea postului de lector.
      Evident că acum, după discuțiile pe care le-am purtat cu alți colegi care studiază la universitațile din Occident, nu cred ca implicarea noastră mai are sens, cel puțin nu în sprijinirea învățământului românesc. Tot ce îmi ramane de spus e ca îi aștept atât pe dl Iftode, cât și pe dl Ciocan, în străinătate!

      Eu, unul, nu m-aș mai întoarce în România. Am 24 de ani. Sunt student la filologie clasică în cadrul unui program (de licență) care se va desfășura în Franța, Germania și Italia. Masteratul și doctoratul intenționez să le urmez la o universitate de prestigiu. Colegii mei români din Occident sunt în situații similare.

      Înțelegeți astfel postura din care am încercat să scriem despre ce se întâmplă, de fapt, la București. Dar ne-am pierdut timpul.

      Vă doresc mult discernământ în privința a ceea ce s-a mediatizat în ultimele două săptămâni,

      Florin Irimia

  18. Pentru niste studenti la filosofie ar fi extrem de util sa invete, pentru inceput, unde se pun virgulele. Ar fi prima lor pas in a deveni si ei „fii ratacitori”, cu studii si in alte parti decat in Romania. Iar acest pas ar fi util macar pentru simplul fapt ca mai cunosti lumea, ca sa parafrazez unul din bancurile cu Radio Erevan, si in felul acesta te poti gandi de doua ori inainte de a tine un astfel de discurs.

    Sau poate doar au vrut doar sa sanunte ca anul viitor comemoram 100 de ani de la moartea lui Caragiale! Sa arate ca Farfuridi si Venturiano sunt la fel de prezenti! Ar fi frumos sa fie asa…

  19. Abia acum realizez drama invatamantului romanesc: daca a ajuns sa dea diplome de bacalaureat unor persoane atat de agramate si a admis la facultate oameni incapabili de a compune un text inteligibil si argumentat,

    va dati seama care trebuie sa fie nivelul celor picati?

    Scrisoarea aceasta umple de rusine Facultatea de Filosofie.
    Daca ar fi fost camere de luat vederi la bacul din anii trecuti, acesti studenti ar fi picat cu brio si ar fi stat acum acasa sa invete unde se pune virgula si cum se identifica ideile principale dintr-un text ca sa ia examenul de bacalaureat in sesiunea urmatoare.

    Am numarat 42 de semnatari. Din 42 de capete, nu a fost nici unul in stare sa sesizeze agramatismele de care abunda textul?

    Nici unul nu a fost in stare sa formuleze clar, simplu, concis macar un singur paragraf?

    • au semnat ca chiorii, textul a fost compus dupa ce oitele filosoafe au semnat. garantez lucrul asta. multi dintre ei vor tipa, tot in cor, asa cum au semnat ca nu sunt de acord. in fond, o singura pesoana este, garantat, de acord, autoarea

  20. O scrisoare penibila care nu spune nimic. Felicitari, domnilor filosofi. Ati studiat sau studiati degeaba, daca in loc sa fiti capabili sa gasiti noi intelesuri, le ingreunati si pe cele care ar trebui sa fie clare ca lumina zilei. Incercati sa explicati ceva si reusiti sa bagati pe toata lumea in ceata si sa va si faceti de ras.

    Nu stiu daca am mai vazut vreodata o ilustrare mai pregnanta a zicalei „Daca taceai, filosof ramaneai”. Vai s-amar…

  21. In sfarsit, iata o lista scrisa cu studenti care nu au ambitii la studii in strainatate. Ca isi apara dascalul, inteleg. Cum e turcul si pistolul.

    Vreau sa spun, dragi studenti, va dati seama ca dupa asta nu mai puteti avea obrazul sa aplicati la studii doctorale la Sorbona?

  22. Dragi studenti, nu va temeti, studii doctorare excelente gasiti la Petrosani sau chiar la univ Bucuresti (avand in vedere textul pe care ati binevoit sa il faceti public aici si care probabil poarta amprenta discutiilor aprinse de pe holurile facultatii)! Iar Sorbona o puteti vizita in vacanta, nu-i bai…

  23. Ca la univ din Galati sau Oradea nu se face scoala, se stie. Dar cand vezi ca la fac de filosofie din Bucuresti studiaza sau au studiat asemenea minti stralucite, abia atunci intelegi in ce hal e scoala din Romania… Abia atunci incepi sa intelegi de ce treaba merge asa cum merge in Romania.

  24. Poate ca textul dvs, stimati studenti, primea felicitari pe masura valorii sale in celebrele de acum „Caiete Silvane”… Poate ca multi din vizitatorii acestui sait nu sunt capabili sa recepteze profunzimea si logica fara cusur a remarcabilelor cuvinte ce va reflecta adanc valoarea intelectuala curenta…Nu puneti la inima aceste critici, va rog. Ce nu va omoara, va face mai puternici, nu-i asa? Dar mai inteligenti, mai rafinati dpdv estetic va face?

  25. Am citit uluit valul de atacuri impotriva scrisorii celor 42 de studenti. Acelora care ii iau apararea domnului Liiceanu le aduc aminte un fragment din prima sa scrisoare:
    ”Prin ce scamatorie a reuşit comisia Facultăţii de Filozofie să-l dea drept câştigător al concursului pe un candidat lipsit de orice relief şi să-l declare inapt pentru postul de lector pe cel care excela pe toate planurile? Imaginaţi-vă o clipă, Domnule Ministru, că un club de fotbal l-ar trimite la plimbare pe Messi şi l-ar băga pe teren pe băiatul care face curat la vestiare. „E de-al nostru“, ar spune. „N-a curăţat de pomană zece ani vestiarul jucătorilor. Iar dacă îl luăm pe Messi ăsta, cum s-ar simţi ceilalţi jucători?“

    Daca sustinatorii domnului Liiceanu nu sesizeaza ca prin aceasta formulare, maestrul s-a manjit el insusi, alunecand in aceeasi ”balta statuta” a realitatilor romanesti, atunci ce sa mai zic? Desigur, prin prisma mobilizarii fantastice a majoritatii de partea sa, s-ar zice ca maestrul a castigat batalia. Iorga spunea insa ca sunt batalii a caror castigare te coboara.

    A bon entendeur, salut!

  26. triumful postmodernismului – o gloata fara nume, cuvinte si metafore fara sens sau cu semnificatii mici si ad-hoc, nici pro, nici contra, nici adevarat, nici fals, nici bine, nici rau, nihilism moderat, provincial, poetica vida a mistocarului frustrat

  27. Constat ca nivelul discutiilor a coborat.

    De la o discutie initiala purtata despre sistem s-a ajuns la una din tipul care pe care…
    Dragi studenti, linistiti-va, – aduceti-va aminte, este expresia folosita de sCeausescu cand lumea se calca in picioare sa plece din Piata Palatului pe 21 Dec.1989- „insider”-ul si-a asigurat locul asa ca sa il purtati linisititi si cu drag sa invatati.

    Scuze, dar nu onoreaza acest tip de abordare.

    Scrisoarea aceasta m-a dezamagit, cred ca se putea mai bine, dar asa cum arata acum…

    Este un alt punct de vedere si, pana la urma, asta este.

    Cu sperante de mai bine!

  28. Ce magma ticaloasa care foloseste pervers (adica denaturat) texte care nu au nicio legatura cu situatia (concursul) pentru a lovi mai cu putere. Care este legatura dintre textele literare publicate de domnul Liiceanu si situatia concursului?

    Pana acum cativa ani la Facultatea de Filozofie din Bucuresti logica era obligatorie in primii doi ani. In fine, se vede treaba ca unii (42) sunt impermeabili la orice logica, impermeabili si ticalosi.

    Daca tot se lauda atata ca au invatat sa „filozofeze”, atunci se pare ca au ratat cel putin una dintre sursele originare ale filozofiei. Socrate s-a batut tocmai cu stilul asta de a face filozofie al sofistilor, acela de a porni de nicaieri pentru a ajunge oriunde.

    La sfarsitul listei sunt doua nume sterse.S-au dezis? Au fost „radiati”? Au vrut, in fine, sa o semneze in mod anonim ?

  29. Nu vad de ce ne mai agitam. Lucrurile sunt deja stabilite conform deciziei comisiei. La urma urmei vorbim de o selectie naturala in cazul studentilor: multi se pierd oricum pe drum, cei aparent fara valoare devin somitati, etc. Vom urmari cu atentie parcursul profesional al semnatarilor acestei scrisori si vom vedea peste 10 ani ce s-a ales de ei (daca au valoare sigur CV-ul lor o va reflecta iar un search pe net stim sa dam si noi).

    Daca vor fi profesionisti de exceptie vom concluziona ca ei au avut dreptate; daca vor ingrosa randul mediocritatilor va fi de asemenea clar cine a avut dreptate. Avem doar de asteptat…acesti studenti ar trebui insa sa tina minte ca viata lor a luat o cotitura in aceste zile, ca maturitatea lor a fost pusa la incercare si ca doar viitorul va arata daca drumul pe care au pornit , expresie a filozofiei lor de viata, este unul benefic sau unul al ratarii… Ei sunt o sansa minunata de a analiza sistemul educational din Ro prin prisma unor studii de caz. Promit sa fac un follow up peste 10 ani si sa scriu un articol academic despre ei (sunt reprezentativi pt evolutia/involutia sistemului de invatamant romanesc)…De voi, dragi studenti, va depinde cum veri fi mentionati in articol. Celebritatea va este aproape!

    • Pai ce parcurs de exceptie sa aiba?

      Intr-un sistem corect ar ramane repetenti si ar lua meditatii de la un profesor de limba romana de clasa a VIII-a timp de un an de zile ca sa invete si altceva in afara de literele alfabetului.

      Cum sa nu fie studentii acestia fascinati de ‘referintele culturale pe care stie sa le mobilizeze’ profesorul, si care reprezinta o adevarata ‘provocare intelectuala’?

      Pai la nivelul la care se exprima si gandesc, o provocare intelectuala majora pentru ei e si referinta la Somnoroase pasarele.

    • Interesanta provocare. Si cam pe unde am putea consulta, acest follow-up viitor, domnule anonim? Nu de alta, dar eu sunt gata sa-mi pun reminder , pentru 14.10.2021, sa vad daca v-ati tinut de cuvant..

  30. Contraatacul sistemului sau asaltul mediocritatii- sectia tineret rezerve.

    Poate acum o sa-l intelegem mult mai bine pe Noica si nu numai pe el, cum aceea autoexcludere din sistem si societate are rostul ei.

    Sihastria este singurul gest rational al individului in lupta cu sistemul. Nu lupta din interiorul lui, asa cum incearca dl Liiceanu. Pentru ca a fi profesor intr-un sistem inseamna a lucra cu un produs al unei societati bolnave si implicit, sa te bucuri de toate binefacerile sistemului.

    Sihastria inseamna ruperea oricaror punti cu aceea societate, dar mai inseamna ceva. Putinta de a-ti alege discipolii, dupa reala lor valoare si de a lasa o particica din tine vie, prin ei. Si dl Liiceanu stie asta perfect.

    Oare de ce o fi intrat in acest sistem murdar? Si de ce mai sta? Mai ales acum, cand e evident ca nu are pentru cine lupta.

  31. Intr-adevar scrisoarea de mai sus nu exceleaza nici prin stil, nici prin continut.
    Desi poate ideea acestei scrisori a fost un lucru bun din punctul lor de vedere, rezultatul total este dezamagitor.
    Dar printre acestia sunt si fosti studenti ai lui Liiceanu, nu?
    Cateva intrebari ce mi se par importante, avand in vedere de unde s-a plecat si unde s-a ajuns cu discutia:
    Ce a facut Liiceanu pentru acesti studenti si altii dinaintea lor?
    Cum s-a implicat ca profesor universitar in formarea lor? Ce inseamna sa fii profesor universitar de fapt: sa vii la facultate 2 ore pe saptamana ( poate 4), sa corectezi niste lucrari de examen si atat?
    Prin ce performante stiintifice si-a obtinut el titlurile de profesor universitar si de conducator de doctorat? Intrebarea mi se pare pertinenta avand in vedere caracterizarea facuta celui ce a castigat concursul in paralel cu a celuilalt ( exagerari si de o parte si de alta).

  32. O parere: cred ca daca ar fi indraznit s-ar fi exprimat mult mai dur la adresa d-lui Liiceanu. Stilul alambicat arata cit de precauti au ales sa fie ca sa-si exprime punctul de vedere – sa nu uitam ca multi dintrei ei mai au de suportat autoritatea „parintelui” pina la absolvire. „Parinte” care, zice-se,
    e destul de capricios…

  33. Sa nu generalizam. Nu toti studentii facultatii sunt de acord cu aceasta scrisoare si nu toti studentii scriu in acest fel. Unii au ales sa isi exprime parerile cu privire la acest subiect in acest mod. Asta nu inseamna ca studentii facultatii nu pot scrie texte argumentative concise si riguroase, lipsite de artificii/metafore sau alte elemente care ingreuneaza transmiterea ideilor. In orice caz, nu cred ca acest text isi propunea sa ofere argumente de necombatut sau sa aiba rigurozitatea unui eseu sau a unei lucrari filosofice. Cred ca studentii au dorit sa ofere un raspuns in acelasi stil in care domnul Liiceanu a lansat un atac asupra Facultatii de Filosofie si asupra unuia dintre candidati, ascunzandu-se in spatele unei dorinte de a curata sistemul educational de „mediocritate”. Spre deosebire de acesti studenti, domnul Liiceanu are un renume care ii permite sa fie crezut, indiferent de ce si cum sustine. Poate ca acest raspuns formulat de studenti nu este un exemplu de text argumentativ riguros, insa nici articolul domnului Liiceanu nu este de acest tip, oricat ar vrea sustinatorii sai sa arate ca e asa.

  34. Deh, facultate mica, mese putine ca sa parafrazez ce-a zis odata maestrul Dinica dupa un chef la ˝Sarpele Rosu˝.De-aici porneste toata fandacsia.Ce performanta poti sa faci la filosofie in ziua de astazi? Guri multe, catedre putine.

  35. Exista o „vorba”: „la prima vedere pareai prost dar acum ca te-ai apucat sa vorbesti ai risipit orice indoiala”. Asta apropos de mintile „luminate” care au conceput aceasta penibila scrisoare adresata cu un tupeu egal prostiei unuia dintre cei mai mari intelectuali romani in viata.

    As vrea sa-mi exprim parerea (si mai ales speranta) ca acest text este rodul unui nucleu restrans de sustinatori ai fostului asistent promovat prin concursul cu pricina si din spiritul romanesc de turma (combinat cu teama noastra nativa de a merge impotriva autoritatilor) a fost fost semnat si de (multi) altii. Ar fi de remarcat ca in facsimil sunt destule nume langa care nu se gaseste si semnatura.

    N-ar fi de neglijat si admiratia sincera pe care multi dintre studenti i-o poarta (foarte posibil) fostului asistent. Tinand cont de nivelul lor intelectual deja demonstrat e posibil ca acesta sa li se para o entitate extraterestra prin comparatie. Si probabil ca se gandesc la faptul ca daca vine unul si mai tare e posibil sa fie o experianta atat de mind blowing incat vor uita sa puna cate 10 virgule per fraza in viitor si se duce naibii toata filozofia …

  36. Se pare ca profesorul vostru (Iftode) v-a fascinat cu referinte culturale, dar nu v-a invatat sa vedeti clar problema despre care se discuta si sa argumentati la obiect. Bateti campii cu gratie (sau fara gratie) si probabil ca sunteti niste instrumente in mana cuiva.

  37. Eu am observat ca la sfarsit sunt doua semnaturi sterse. Oare cine a semnat si apoi s-a razgandit ? Oare ce l-a putut determina sa faca gestul ? Oare a semnat inainte de a citi scrisoarea ? Oare a fost sters de altii ?

    In rest, scrisoarea este dupa chipul unor texte pe care inca le mai vedem semnate de intelectuali cu pedigriu („nu spui nume”). Cred ca „betie de cuvinte” este ce mai buna caracterizare. Totusi, este o luare de atitudine laudabila si echilibrata totusi (daca am priceput eu bine …)

  38. Oameni buni, din situatiunea asta nu vad decat o singura iesire.:
    1. Amandoi candidatii sa fie angajati de proba, cu jumatate de norma sau nu
    2. Studentii, dupa 1 an (o luna , trei luni etc) de zile sa decida.

    PS. Aceasta scrisoare, careia i-am dat nu una, doua ci trei sanse de a fi lecturata dar fara sa am bucuria lucrului dus la bun sfarshit, sper ca nu a fost rezultatul vreunei influente cat de mici a maiestriei formative a „internului”. :) .Nu ar suna deloc promitator.

    PPS. Cineva spunea mai sus ca sunt copii, Nu este adevarat, media de varsta a soldatilor din al ii lea razboi mondial era sub media varstei lor. Si nimeni nu le-a spus ca sunt prea mici sa mearga (moara) in razboi. Exista o responsabilitate, a ceea ce au scris, pe care trebuie sa shi-o asume.

  39. ˝domnul Liiceanu are un renume care ii permite sa fie crezut˝

    Totusi, sa nu dam dimensiuni planetare unei fandacsii petrecute intr-o tara cu filosofie mica, dupe buget.Nici macar renumele domnului Liiceanu nu are dimensiuni planetare, domnia sa este o autoritate mare pe raza unei balti mici, Romania.Sa pastram proportiile.Asta nu inseamna ca n-am si io o utopie: poate ca odata si odata o catedra de filosofie de la Oxford Cambridge sau Sorbona o sa scoata la concurs un post de preparator specializat in filosofia lui Gabriel Liiceanu.Cer prea mult?

  40. De fapt lucrurile sunt f. simple.
    Exista doua departamente: A si B, cu preocupari distincte. Lasand la o parte un concurs fara probleme, situatia este urmatoarea:
    Dl Liiceanu doreste 2 posturi pentru protejatii sai X si Y, dintre care X este de departe mai bun; ambele sunt de fapt pentru specialitatea B. Pentru a-si atinge scopul il inscrie pe X la ambele posturi.
    Apoi la concursul pentru departamentul B il da castigator pe Y (cel mai slab) !!!.
    Dupa aceea, la concursul pentru departamentul A, „omul casei” este mai slab la capitolul lucrari, dar specialist „pe felie” si castiga. Dl Liiceanu tipa ca este o incorectitudine, netinand seama de urmatoarele:
    – manevra descalificanta folosita;
    – faptul ca „omul casei” este superior pe profilul postului si superior didactic.

    Pacat de candidatul X !!!
    Pacat ca dl. Liiceanu coboara la acelasi mod de gandire inferior ca si in „disputa” ce Herta Muller.

    Iata de ce e bine ca orice om sa se retraga o perioada, sa se reculeaga !

  41. Este penibil. Se vede ce fel de profesor este Cristian Iftode dupa reactia studentilor pregatiti de dumnealui. Vai de studentii de la facultatea de filosofie..

  42. Fiind doar un „snob consumator” de texte filosofice, deci nefiind „de-al casei”, nu am pretentia sa dau sfaturi celor implicati in acest „duel” asemanator meciurilor de fotbal dintre Steaua si Dinamo. (Folosesc aceasta comparatie pentru ca tot a pomenit Dl Liiceanu de Messi in prima „epistola”). Totusi, daca nivelul cultural si tonul patetic al scriisorii redactate de grupul de studenti in ale Filosofiei nu va satisface, poate o vina are si Dl. Profesor Liiceanu. Am citit ca a fost profesor timp de 20 de ani „la Filosofie” si, constat cu tristete, ca nu a schimbat lucrurile in bine. Ba, dimpotriva, modul in care a fost redactata „Scrisoarea catre „parintele” (?!) Liiceanu” arata ca nivelul invatamantului „filosoficesc” a cam involuat rau de tot. Sa speram ca lucrurile se vor indrepta, dar atata timp cat „duelul de idei” dintre „filosofii” nostri se va asemana cu duelurile fotbalistice, sau, mai rau, cu loviturile sub centura practicate zilnic in societatea si in politica romaneasca, imi este teama ca, Facultatea la care a predat dl. Liiceanu va trebui retrogradata in Categoria C.

  43. Dragi studenti, va contraziceti flagrant. Daca referintele culturale va fascineaza atat de mult, cum puteti sa vorbiti cu atata dispret despre stiinta de carte probata prin publicatii? Va incanta „filozofia ca mod de viata”? Atunci sa nu uitam ca acesta este titlul cartii unui savant (scientometric dovedit !): anume Pierre Hadot. Ati auzit de el, nu?

  44. Eu nu il cunosc pe profesorul de la filosofie care a cistigat concursul. Intimplator il cunosc pe Cristian Ciocan, dar nu ca filosof. Da, la CV-ul pe care il are pot spune ca sunt mindru ca l-am cunoscut.
    Am terminat si eu 2 facultati si un master si am o observatie de facut.
    De unde pina unde n-spe doctorate si publicatii te fac un bun profesor?
    Am avut profesori care erau somitati in domeniul lor, doctori in stiinte, publicatii peste publicatii, activitate didactica in strainatate. Dar ca profesori erau groaznici. Nu erau in stare sa transmita nimic studentului. Insa alti profesori erau niste Dumnezei la catedra. Isi indeplineau perfect rolul lor de a transmite stiinta catre mintea studentilor. De aceea consider discutia pornita de domnul Liiceanu jenanta in incercarea acestuia de a-si impune protejatul. Discutie initiata in media.
    Noi nu avem de unde sa stim ce fel de dascal este profesorul care a cistigat concursul si nici ce dascal este d-nul Ciocan, chiar daca are 7 doctorate. De aceea, aducerea discutiei in agora nu are sens caci noi, cei dinafara, nu ne putem da cu parerea atita timp cit nu cunoastem protagonistii. V-ati intrebat oare, daca d-nul Liiceanu nu are dreptate si profesorul din interior este admirabil in ceea ce face?

  45. Ca masterand al facultatii de filosofie, vreau sa semnalez cateva aspecte care cred ca scapa majoritatii comentatorilor:

    1. Inflationismul de opinii exista cu precadere printre studentii si profesorii facutlatii de filosofie, Oricine a frecventat cursuri si discutii informale stie: se vorbeste mult si divers. Nu exista paradigma dominanta, nici model uman dominant printre filosofi, indiferent de nivel. In acest moment avem o facultate libera, cu oameni incurajati spre creativitate, unde, in ciuda aparentei, se face treaba. Altfel spus, mai putin consens, mai multa gandire individuala, tocmai pentru ca nu se face ideologie. Mentionez ca nu am semnat scrisoarea. Din cate vad, au semnat cam 40 din 500 de studenti.

    2. Va rog sa-mi spuneti daca stiti de vreo institutie de invatamant superior din Romania unde studentii medii dispun de un limbaj mai bine cizelat decat cel afisat in textul de fata. Cred ca recursul la tinderea spre mediocritate, dupa modelul domnului Liiceanu, (ori, dupa cum am citit prin comentarii, la critica postmodernismului (?!)) nu tine cont de un aspect elementar: statistic vorbind, mediocritatea tinde sa fie mediocra. Este o reactie sincera, poate pripita, cu grad mare de universalitate.

    3. (in special domnului Radu D. L. Popescu) Lui Noica ii placeau tinerii. Rezistenta in cultura s-a opus sistemului comunist, nu unor oameni care au ales sa studieze, cu grade diverse de daruire, o disciplina instrainata de posibilitatea unei afirmari in cadru social. Se poate spune ca multi sunt naivi, se poate spune ca exista si un grad de indoctrinare, dar de aici pana la „asaltul mediocritatii- sectia tineret rezerve” e… nu e cale lunga, sunt tendinte belicoase exterioare unei gandiri ponderate.

    Propun o clarificare: noua ne place de domnul Liiceanu si domnului Liiceanu ii place de noi. Ne simtim afectati de sirul scrisorilor deschise pentru ca vedem drept singur rezultat al lor discreditarea institutiei din care facem, cu totii, parte. Deja cele mai clare optiuni pentru proaspetii absolventi de liceu sunt emigrarea si tinichigismul si chiar nu era nevoie de inca un pas in aceeasi directie.

    • Da, iertati-mi exprimarea sarcastica si belicoasa. Nu sunt un diplomat. In schimb, am asa un deja vu, cand vad niste oameni tineri care o iau spre o poteca cu destinatie sigura: ratarea.

      Noica a iubit tinerii tot asa cum a iubit florile, sa zicem. Si i-a iubit, pentru ca in intelepciunea lui nu putea sa aibe alte sentimente. In schimb, s-a deschis doar acelor tineri care au venit inspre el ca fluturii la lumina. Pentru restul, a fost si este, total inaccesibil.

      Pace buna.

  46. Mesajul este lacrimogen, dar difuz si chiar ilogic. De pilda: “În speranța că acest gest epistolar închide cercul discreditărilor cosmetizate într-o răsucire de condei”. De aici se intelege ca si aceasta scrisoare a studentilor este tot un gest de discreditare (chiar daca ultimul, adica cel care inchide cercul). Asta vreti sa spuneti, dragi studenti? Poate ca da: voi discreditati – fara sa vreti – pe profesorul vostru, „omul casei”, la care tineti atat de mult.

  47. Cine v-a dat bacalaureatu’ si-a facut pacate cu voi…uite ca ati ajuns la Filozofie. Incredibil! Citesc si nu-mi vine sa cred! Uite asa creste rata somajului si nici nu vad de ce nu ar fi cronic. Bravos natiune, viitor pe masura!

  48. Doar cateva observatii:

    – scrisoarea este semnata, deci citita, asumata si probabil indreptata de absolventi ai Facultatii de Filosofie. Adica de produse finite ale facultatii. De oameni care probabil in acest moment predau la catedra, in licee.

    – Cele 42 de semnaturi sunt reprezentative pentru Facultate in intregul ei? Este foarte posibil ca ei sa nu fie exceptii. Atunci scrisoarea lui Liiceanu devine un semnal de alarma foarte important atat pentru studenti, dar mai ales pentru corpul profesoral care a produs astfel de studenti. Dupa ce citesti aceste ineptii, scrisoarea lui Liiceanu devine un veritabil manifest. Daca si eu o citisem ca tinand de un mic razboi intern, iata ca acum lucrurile nu mai par deloc asa.

    – scrisoarea studentilor are drept scop apararea acelui om „obedient”, domnul Iftode, daca nu ma insel. Poate ca domnul Iftode nici n-a stiut de aceasta scrisoare. Dar sunt 42 de insi, de al caror nivel intelectual si bun simt ma cam indoiesc, care-l sustin, laolalta cu Consiliul Facultatii. Din nou, ceva imi spune ca semnatarii acestei scrisori reprezinta nivelul real al facultatii. Nu m-as mira deloc daca as afla ca profesori din Consiliu i-au indemnat pe acesti studenti sa scrie. Ba mai mult, ca au citit aceasta scrisoare inainte de a fi fost trimisa.

    – Textul scrisorii este penibil, dar oricine are dreptul sa fie penibil uneori. Ea trebuie citita din perspectiva principiului caritatii. Ce au vrut sa spun acesti studenti pare a fi ca au fost lasati din mana de profesorii cei mari si au crescut din discutiile cu asistentii, inclusiv cu acest domn Iftode, care a fost aproape de ei si de aceea il apara. Daca am interpretat corect mesajul lor, atunci acesti studenti, in ridicolul lor, nu constientizeaza capcana in care au intrat. Au devenit prizonierii unei gasti care i-a convins ca Liiceanu este impotriva lor. Ei par acum spalati pe creier. Asta nu-i scuteste de vina de a fi penibili.

    In concluzie: aceasta scrisoare devoaleaza o situatie groteasca in Facultatea de Filosofie, o situatie in care studentii reprezinta trupe ale profesorilor in fata reformei. Daca te-ai fi asteptat ca Facultatea de Filosofie sa reprezinte o avangarda a gandirii in soceitate, iata ca ea este cea mai devotata pastratoare a traditiilor securisto-comuniste. Intr-un fel e firesc, probabil majoritatea profesorilor si asistentilor sunt mostenitorii profesorilor de socialism si materialism. Poate si-au schimbat materiile pe care le predau, dar mentalitatile lor nu se schimba atat de usor.

    Cam asta am citit eu in aceasta scrisoare.

  49. Felicitările mele studenţilor la filozofie care au îndrăznit să iasă din balta anonimatului stătut la care au fost condamnaţi de părintele lor, de meserie mofluz. O ripostă cuminţică, modestă, plină de patos, dar care reprezintă totuşi in pas înainte spre demolarea soclurilor pe care s-au cocoţat dinozaurii pitici ai erei comuniste. 70 de comentarii şi 4500 de cititori ilustrează o iritare severă a publicului purtător de pietroaie care, din plictiseală, obişnuieşte să se bage in zîzanie pe forumul contributors, unii întreţinîndu-se adeseori cu stîlpul infamiei unde stă legat cîte-un nenorocit. Un îndemn: asumaţi-vă fără scrupule patosul şi beţia de cuvinte de care sînteţi acuzaţi de acest public păstrător al sfintelor taine ale culturii de stat, incapabil să iasă din inerţia idolatrizării. Faceţi o socoteală simplă, voi, cei 40 de indivizi ieşiţi din timorare, aţi produs 2000 de cuvinte rostogolite in agora [plus cîteva virgule inutile], pe cînd tătucul vostru, de unul singur, a răsturnat un car de vocabule preţioase de circa 6000 de bucăţi contondente. Maestrul pretinde că a ieşit cu roaba-n piaţă mînat fiind de instinctul reformist, io zic că i s-a trezit o genă strămoşească şi nu s-a putut abţine să scoată rufele la spălat in public. Maestrul crede că exprimarea unei nemulţumiri personale este semne de sănătate publică, io zic că-i indecenţă, dacă nu chiar obscenitate publică. Călcaţi-i pe urme! Pritociţi fiecare cel puţin 2 scrisori deschise guvernului, facultăţii, verişoarei de la Paris, in care să urecheaţi cît mai sonor mediocrităţile şi nulităţile sistemului, după care să vă lamentaţi cît mai lăbărţat că ministrul nu se ridică la nivelul aşteptărilor şi nu face reforma la nivel european. Iar dacă gazetele îndrăznesc să nu vă publice textele îmbibate in esenţele înţelepciunii, bine garnisite cu terminologie sportivă [renunţaţi la neologisme că se indignează boborul de atîta pedanterie şi paradă de slove, băgaţi in schimb jargon de comentatori , că-i polemică cu tabere serioase, nu joc de glezne], acuzaţi-i de cenzură, de spirit reacţionar, de părtinire ideologică.
    Asta dacă vă simţiţi solidari atît cu pedagogii voştri tîrîţi fără voie in scandalul ăsta, cît şi cu instituţia in care studiaţi discreditată cu insistenţă chiar de către un membru de seamă al ei [şi multă lume probabil se întreabă de ce nu şi-a dat demisia din baltă, dacă-i puţea aşa de tare şi nici nu a fost capabil să aerisească oleacă aulele îmbîcsite]. Dacă păstraţi tăcerea şi vă fofilaţi cu jenă in toată aceată polemică murdară nu faceţi altceva decît să confirmaţi teza maestrului, or, in situaţia dată, dacă aş fi in locul vostru nu m-aş lăsa pînă nu l-aş vedea pe onorabilul maestru luîndu-şi tălpăşiţa, de bună voie sau forţat, din instituţia pe care a coborît-o in mocirla gîlcevilor de showbiz băştinaş. In fond, pentru domnia sa, profesoratul este o ocupaţie de rezervă, aproape un hobby, deci nu rămîne pe drumuri dacă-l izgoniţi din văgăuna idealurilor pierdute [pentru unii].

    • Din cauza unor astfel de initiative pripite s-a dus naibii invatamantul, din 68 pana azi, in tot Occidentul. Tu nu vezi euNuke ca astia nu vor chestii idealiste? Sunt din aceeasi categorie cu cei ce au spart magazine in Londra. Ei aproba un concurs incorect, sunt revoltati ca ar putea fi pusi la munca, la invatatura. Atitudinea lor nu vizeaza vreo idee mareata, ci au crezut ca vor lua un 10 fara sa invete daca profesorii le vad semnatura pe acea scrisoare. Ei sunt .generatia reala a Romaniei, copiii crescuti cu televizorul.
      Desi nu am facut Filosofie, am audiat acum mai multi ani cursul lui Gabriel Liiceanu despre Heidegger. La acel curs trebuia sa muncesti, nu era simpla colocvialitate precum doresc acesti juni. Indiferent ce parere ai despre Liiceanu, ca profesor e impecabil. Ei se plang ca vor fi pusi la munca, scrisoarea lor e pura smecherie romaneasca invatata la nuntile cu manele. Nu are nici o vaga urma de noblete, de responsabilitate, de furie sau de revolta. E doar oportunism. Este atitudinea pe care au invatat-o de la Mircea Badea. De aici si caracterul absolut prolix al scriiturii. Au crezut ca vor avea un avantaj daca fac asta, ca vor fi primiti si mangaiati pe cap de cei din facultate, pe care Liiceanu ii irita cu prezenta lui acolo. Liiceanu este foarte prost privit de colegii lui din facultate, specializati in colocvalitatea electrizanta, dar cu o modesta statura intelectuala. Este scrisoarea unor conformisti, a unora ce doresc sa se integreze, nu sa schimbe ceva. De asemenea, e din aceeasi familie cu manifestatia politistilor si cu indignarea pensionarilor militari. Li se iau privilegiile. Ceea ce spui tu, n-are legatura cu realitatea, e doar wishful thinking.

  50. Am deschis articolul din curiozitate.Nu am inteles nimic.Ce sens are sa publici un articol scris in felul asta? Vreti sa vorbiti in limbajul ce va caracterizeaza? Folositi revista facultatii…

    • Ok, l-ati tradus cu goole translate, asta e clar. Ca sa putem intelege cred ca e indicat sa citim textul in original. Multumim anticipat.

  51. Plecind de la recenta scrisoare deschisa a lui Gabriel Liiceanu catre ministrul educatiei nationale, scrisoare in care filosoful face procesul reformei – nereusite, se pare, din pricina ca un lector preferat de dinsul n-a reusit sa obtina o catedra la facultatea bucuresteana de filosofie, fiind preferat un altul in locul lui, – un grup de studenti ai Facultatii de Filosofie Bucuresti au decis sa-i scrie maestrului o scrisoare plina de rafinate reprosuri. Rechizitoriul lor porneste si de la faptul ca, in revolta sa epistolara, Liiceanu face si constatarea decadente scolii romanesti de filosofie, al carui fiu pare a nu se mai recunoaste. Chestie care, ce mai incolo-incoace, trebuia sanctionata nemilos.

    Si nemilos ar fi fost sanctionata daca autorii ar fi facut mai putina stilistica si mai multa comunicare. Problema e ca scrisoarea junilor e redactata intr-un vocabular atit de pretios, incit isi rateaza sensul. Propunindu-si sa-l dojeneasca pe maestru si pentru subiectivitatea sa, dar si pentru paricidul sau filosofic, studentii sint convinsi ca demersul lor nu poate fi eficient daca e simplu si concis. Drept pentru care produsul final e un delir al termenilor: „veritabil artefact mundan”, „tumoare indecenta de tensiuni”, „a rosti crezul unei taceri”, „colocvialitate electrizanta”, „falsa fenomenologie a mortii” s.a.m.d.

    Dat fiind si ca, din rindurile in care studentii il apara pe lectorul discreditat de Liiceanu reiese ca respectivul nu e adeptul verbiajului liric ci e omul dialogului si al rigorii stiintifice, eu, unul, nu vad decit un singur motiv posibil pentru care aceasta scrisoare exista. Fie studentii il iubesc pe respectivul lector dar n-au retinut nimic din colaborarea cu acesta, fie i-a mituit Liiceanu sa-i adreseze un atac auto-demolator, un astfel de atac nemaiavind nevoie de replica.

    Oricum o fi, scrisoarea e, din pacate, acoperita de ridicol. Eu, de pilda, i-as fi adresat maestrului Liiceanu un ravas mult simplificat. I-as fi scris: „Draga domnule Liiceanu, eu cred ca a fi fost pina nu demult adeptul actualei reforme de invatamint pentru a o contesta acum in virtutea unui interes personal, ca a fi fost, in anii ’80, adeptul filosofiei ca apostolat cultural pentru a deveni, dupa ’90, adeptul filosofiei ca afacere, ca a fi fost cindva un reper de spiritualitate pentru a deveni, ulterior, un instrument politic inseamna, totusi, sa te dedublezi primejdios. Sau sa te amplasezi, potrivit proverbului, cu dosul in doua luntri. Va rog, pe aceasta cale, sa nu uitati ca o astfel de optiune duce, mai intotdeauna, la o dureroasa divizune anatomica cu consecinte incalculabile.”

    Sau „insondabile”. Ca sa zic asa.

    • Inainte de orice, cum mai spunea cineva pe-aici, invatati sa scrieti, apoi va mai ganditi, va mai ganditi, va mai ganditi. Cautati in randurile dvs erorile.

      • Nu inteleg la ce erori va referiti. Daca e vorba despre opinia mea vizavi de profesorul Liiceanu, e opinia mea, iar nivelul ei de eroare nu poate fi constatat obiectiv. Daca e vorba despre sintaxa utilizata, ma indoiesc ca exista erori (poate lipsa diacriticelor). Daca nu e vorba despre nici una dintre acestea, iar la radacina criticii dvs. nu sta decit o traditionala apetentza polemica romaneasca, ma inclin in fata ei. Ea arata ca poate exista divergenta si fara argumente, si fara dialog, ba uneori si fara subiect.

  52. Nu am patit in viata mea sa vad o mai buna ilustrare a binecunoscutei expresii: Daca taceai filozof ramaneai…

    Trebuie spus ca acesta este nivelul studentilor in multe facultati… ba chiar adesea e mult mai slab.
    De aceea cred ca acest caz poate fi considerat un caz pilot pentru urmatoarele cazuri care sper sa apara cat mai repede si cat mai des. Crepusculul nulităţior mocnite ar fi titlul pe care i l’as da acestui episod (imprumutand o expresie a lui Vaida-Voevod) si nu ma refer la studenti…

    Pana atunci insa speranta de viata ramane singurul element cu adevarat reformator in invatamantul superior romanesc.

  53. dragi (fosti) colegi,

    inainte sa scrieti, invatati sa scrieti. inainte sa credeti ca ganditi, invatati sa ganditi. si inainte sa faceti public rezultatul, mai ganditi-va o data.

    in locul d-lui Liiceanu, la finele scrisorii voastre, cred ca oricine s-ar simti nu jignit, nu contrazis pe nedrept, nu gresit inteles – ci trist, incredibil de trist ca s-a zbatut atata pentru nimic.

    pentru ca tot efortul a fost, de fapt, pentru voi si pentru toti viitorii studenti / tineri profesori de la filosofie, care merita – credea d-lui – atat cei mai buni oameni care sa le predea acum, cat si un sistem corect de promovare mai tarziu.

    ma indoiesc ca o mai poate crede acum. ma indoiesc ca mai poate inca spera ca meritati efortul.

    si imi pare rau totodata ca, desi sunteti o minoritate, gestul vostru pune aceeasi stampila pe toti studentii de la filosofie.

  54. E dovada de atitudine morala ceea ce au facut acesti studenti. In fond, este trist ca exista `monolog` si nu `dialog` asumat de catre dl Liiceanu. Oare dansul a vorbit cu cei pe care ii considera vinovati de o `balta statuta` in care se afla de mai bine de doua decenii? Oare pe studenti i-a intrebat cineva care e parerea lor despre aceste intamplari?

    Era normal ca ei sa scrie. Cred ca este dovada faptului ca dincolo de forme, de cuvinte, de catadicsiri, exista o miza: a ilustra faptul ca dl Liiceanu a scris initial o nedreptate, si ca intr-un ton de regret, a tergiversat articolul initial intr-unul dedicat sistemului.

    Evident, asta arata ca regreta ceea ce a facut. Si trebuia sanctionat.

    • Atitudine morala? Care consta in ce? In faptul ca sustin o nedreptate? Ei nu inteleg problema. Si nu ei sunt chemati sa o rezolve. Parerea lor nu poate fi decat subiectiva. Cum ar putea fi obiectivi, de vreme ce nu cunosc decat „o parte” a problemei, adica pe cea dinauntru? Cum stiu ei care este binele lor real, daca nu cunosc nimic altceva, daca nu au termen de comparatie? Ei nu au argumente, ci doar sentimente. E frumos, poate, dar nu e moral si nici realist.

    • Nu, nu este normal sa scrie in conditiile in care scriu asa. In aceste conditii nu este nimic normal.
      Este doar un examen aranjat intr’o scoala postliceala din Romania.

      PS. By the way, dumneavoastra ce presupuneti ca inseamna „a tergiversa” ?

  55. incredibil cat de multi si-au pierdut timpul sa dea replica la un text ermetic.
    exact asta faceam la liceu . profa de citea un text dadaist si noi dadeam cu presupusul ce a vrut sa scrie poetul. am pierdut 30 de secunde din viata mea cu asta. ajunge.

    • Carmen, intrebarea corecta nu este „Ce a vrut sa scrie poetul ?”, ci „De ce a vrut sa scrie ?”.

      Aparent, speriati ca au fost scosi in fata clasei, studentii s-au ascuns dupa cuvinte frumoase (ma rog), dar goale de continut. Acest lucru il fac multi adulti atunci cand sunt luati prin surprindere si nu au ce spune, sau atunci cand simt nevoia sa spuna ceva, ca sa nu-i creada lumea in afara problemei.

  56. ca studenta la filosofie si avandu-i drept colegi pe cei care au redactat si semnat scrisoarea, NU AM SEMNAT si NU SUBSCRIU celor enuntate in ea.

  57. Ce scrisoare ridicola! Nu intelegi din acest text mai nimic, in afara indignarii cuiva mai din umbra. Scrisul acesta, voit eliptic, dar mai degraba epileptic, le apartine insa lor, celor care, astfel, dau masura nivelului la care a ajuns invatamantul superior romanesc. E de inteles din toata aceasta insailare ca oamenii astia, loviti metafizic de „boala copiilor”, nu au citit sau nu au inteles nimic din „Usa interzisa”, dupa cum nu au citit nici macar „Jurnalul de la Paltinis”. Dar se sprijina pe ele, Vezi Doamne!, avand impresia ca si-au facut bici din paginile scrise de Gabriel Liiceanu. O, sancta simplicitas!!!

    P.S. De aici nu poti trage decat o singura concluzie pozitiva: „Ce bine le-ar prinde un profesor precum Cristian Ciocan!”. Desi daca nu l-au inteles pe Gabriel Liiceanu, singurul lucru asupra caruia ar trebui cu adevarat meditat, dupa tot acest „striptease” filozofic, este felul in care semneaza: „cu descumpanire”. Adevarat, adevarat, acestia sunt total dezorientati si dezechilibrati!

  58. Felicitari! Mie mi-a placut mult articolul vostru si vreu sa-i intreb pe cei care fac atat caz de el ce nu au inteles din acest paragraf: „El este unul dintre puţinii filosofi care fac din filosofie mai mult decât o meserie sau o afacere: un adevărat crez. Fără tăgadă, „omul casei” a dat „predicile” unui cărturar birocrat pe adevărate spectacole de gândire vie, iar referinţele culturale pe care ştie să le mobilizeze, cu savoare şi exactitate, au reprezentat pentru noi o provocare intelectuală. Între rigoare ştiinţifică şi perfomanţă stilistică, „al nostru” lucrează cu și pentru discipolii săi. Ca dascăl cu o capacitate admirabilă de înţelegere şi cu o colocvialitate electrizantă, el întruchipează un model intelectual de care comunitatea filosofică are nevoie . În vreme ce părintele nostru a devenit, se pare, un apologet al scientometriei, închinându-se la un nou idol din științele naturii, profesorul nostru, Cristian Iftode, ne-a învățat, nu printr-un gest epistolar sau un articol răsuflat, „Filosofia ca mod de viață”: prin cărțile sale, prin exemplul consecvent de pasiune filosofică și savoare a dialogului, prin propria-i ființă. Mulțumită lui, nici noi nu vom fi fii rătăcitori.”
    Este foarte clar, cei 42 de studentii ii iau apararea unui profesor de-al lor, cu curaj si chiar demnitate, fara sa recurga la OTV-isme, in fata atator lucruri spuse pe nedrept despre acesta. Mie mi se pare total laudabila aceasta scrisoare, mi se pare frumos scrisa, abordand un stil filosofic (ca poate nu stiati, ei sunt studenti la filosofie!!!!, nu la matematica, politehnica sau fizica (gandirea lor e umanista, sunt poeti, sunt viitori scriitori, sunt viitori filosofi). Bravo voua, eu, care nu sunt de specialitate am inteles foarte usor mesajul si mi-a placut. Iar sa zica unii ca va urmaresc 10 ani de acum in colo, oare lucreaza la securitate? sau poate au lucrat acolo si vechile obiceiuri nu se schimba usor! sau poate au veleitati pentru asa ceva si si-au gresit meseria, ia sa incerce sa dea concurs pe un post de la securitate! Multumesc ca existati dragi tineri curajosi, poate tara asta mai are o speranta cu asa tineri!

  59. Imi place vocea critica a celor care cred ca si-au facut o parere despre calitatea studentilor de la filozofie pe baza epistolelor acestor doua Simone de Beauvoir wannabe. :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro