Home » Dezbatere »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Sunt romanii stangisti comunistoizi? (Si o nota pentru liderii PDL)

Dragos Paul Aligica decembrie 20, 2010 Dezbatere, Politica & Doctrine, Societate/Life
32 comentarii 5,730 Vizualizari

Ultimul sondaj publicat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a facut valuri. Din el reiese ca  44% dintre cei intervievati declară despre comunism că „a fost o idee bună, dar aplicată greşit“ etc.  Daca era nevoie de o demonstratie ca exista totusi in clasa comentatorilor si analistilor nostri un filon inca viu de responsabilitate si seriozitate, reactiile la rezultatele sondajului au demonstrat-o. Fie ca au manifestat perplexitate, fie indignare, fie ca au analizat conditiile ce au dus aici, fie ca au sugerat solutii pentru remedierea situatiei ingrijoratoare semnalate de sondaj,  comentariile au dovedit in majoritatea lor inteligenta si un simt moral-politic sanatos. Pe scurt, sondajul ne-a revelat ceva nu doar despre opinia publica romaneasca cat  si ceva despre o parte mica dar activa a elitelor mediatice romanesti.

Stim asadar ce a fost pus in lumina cu aceasta ocazie despre orientarile comentatorilor media. Dar nu cred ca e foarte clar ce a fost pus in lumina despre romani si pozitia lor fata de comunism.  Autorul de fata crede ca desi au fost moral si strategic corecte, majoritatea concluziilor trase cu privire la dezastrul si starea deplorabila a poporului roman sau la pericolul mentalitatilor comuniste, nu sunt justificate empiric.

Am sa ma explic mai jos; cu nota ca cele ce urmeaza nu se vor o critica a interventiilor ingrijorate sau indignate mai sus mentionate. Indignarea si ingrijorarea sunt justificate. Vreau doar sa facem un pas inainte,  apeland la stiinta sociala, in incercarea de a  intelege mai bine realitatea cu care ne confruntam. Problema este de a vedea mai bine care este natura fenomenului, care sunt contururile sale reale si care este semnificatia sa. Daca nu facem acest pas, riscam sa ne creem  o realitate paralela si sa operam in ea. Si nu e bine.

De ce trebuie sa fim mai rezervati

Ar fi gresit si contrar spiritului stiintific daca am considera actualele date si interpretarea lor ca fiind ultimul cuvant in chestiune. Este loc imens pentru nuante si elaborare.

Sa incepem prin a spune ca instrumentul folosit (chestionarul) – cu care sunt familiar prin amabilitatea cercetatorilor de la IICCMER – este mai degraba exploratoriu. Este pur descriptiv. El e menit sa acopere suprafata fenomenului. Sa dea exact  informatia primara pe care a dat-o. Nu  este insa un instrument analitic.

Design-ul sau nu a inclus nici o teza sau ipoteza.  Sondele nu intra dincolo de suprafata pentru a investiga corelatii si patternuri atitudinale sau valorice. Cu atat mai putin, instrumentul nu permite analiza modurilor in care aceste atitudini sau valori se orienteaza fata de spectrul politic. Prin urmare este structurat de asa fel incat nu permite concluzii de tipul celor pe care le-am vazut vehiculate intens in mass media.

Sa luam cateva exemple

In primul rand ar trebui sa ne intrebam ce se masoara si ce se descrie  de fapt in cercetarea in cauza.  Vladimir Tismăneanu, de pilda, atrage cu pertinenta atentia ca nu e bine sa sarim la concluzii: „Nu ştiu în ce măsură sondajul probează nostalgia pentru ceea ce a fost socialismul lui Dej şi al lui Ceauşescu, cît mai degrabă un protest latent în raport cu frustrările zilei de azi“. El elaboreaza: „Anxietăţile prezentului mai degrabă decît romantizarea comunismului autohton explică opiniile favorabile epocii Ceauşescu. În situaţii de criză există întotdeauna ispita de a nu vedea libertatea drept o şansă. Este un lucru ce trebuie avut în vedere cînd participăm la conversaţia democratică despre trecutul totalitar…“.

Iata o problema serioasa. Din pacate instrumentul nu are o cheie de raspuns pentru ea.  Pentru asta ar trebui sa fie construit special pentru a explora cele doua teze. Teza (a): Romanii au capatat o inclinatie spre comunism. Versus Teza (b): Opinia pro-comunista ca forma de protest latent sau comentariu critic la problemele prezentului.  Or el nu e construit in acest scop. Este neprofesionist sa pretindem ca vedem in datele aduse de chestionar raspunsuri care nu sunt acolo.

In al doilea rand, sunt efectele distorsionante binecunoscute expertilor in analiza sociala. Cum ar fi : (a) Problema formularii si  incadrarii fiecarei intrebarii in contextul sematic al interviului (“framing effects”), (b) Problema rememorarii si evaluarii de catre cei intervievati a unor evenimente, idei, sentimente sau atitudini trecute (“recall effects”) si (c) Problema ordinii intrebarilor si a relatiilor dintre ele in sintaxa instrumentului (“sequencing effects” etc.).

Daca vrem sa trecem de faza exploratorie si sa avem o baza de interpretare mai solida, un sondaj pe o tema atat de sensibila trebuie sa incorporeze si anticipeze problemele potentiale puse de aceste efecte. Fara a face asta, nu stim prea bine cat din datele obtinute este dat de bruiaj si efecte distorsionante si cat este semnal real.

Or, nici unul dintre efectele de mai sus (sau altele similare) nu este tratat in instrumentul folosit. Repet: nu e o critica. Pur si simplu design-ul instrumentului a fost unul elementar si exploratoriu.  Nu s-a intentionat mai mult decat se vede. Asta inseamna insa ca nici noi nu trebuie sa consideram ca datele aduse spun mai mult decat spun. Ele spun ceva important, e drept. Dar sa fim atenti la limitele dincolo de care, in concluziile noastre, nu mai putem sa pretindem ca suntem bazati pe ele.

De pilda, am vazut la cativa comentatori si la nenumarati cititori ideea ca acest sondaj confirma fie ca (a) romanii au ajuns sa aiba ca a doua natura o inclinatie comunistoida fie ca (b) romanii sunt structuralmente de stanga (adica o forma mai relaxata a primei tezei).

Au ajuns sa fie romanii comunistoizi sau structuralmente de stanga?

Pentru cineva cu oarecare experienta in stiintele sociale reactia imediata este: Interesant. Oare asa sa fie? Cum am putea testa aceste ipoteze?

Asa cum am spus, sondajul IICMER nu are resursele necesare pentru a opera astfel de probleme. Intamplarea face insa ca zilele acestea autorul de fata lucreaza la mai multe cercetari social-politice pe teme romanesti. Cercetari ce presupun investigatii masive in teren, inclusiv sondaje de opinie.

Una dintre aceste cercetari, pe care o coordonez impreuna cu Aura Matei la Centrul de Analiză și Dezvoltare Institutionala (CADI) si in care colegii de la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) ne asigura suportul operational si logistic in teren la nivel national, tocmai ne-a adus rezultatele primului val al unei investigatii in doi timpi. Aceste date, desi tangente, pot sa genereze ceva lumina in tema discutata.

Sa subliniem ca nu este vorba despre un instrument  creat special pentru problema in discutie in acest articol. Este o cercetare de sisteme economice comparate in care forta de munca romaneasca este analizata in ipoteza unui dualism structural al economiei nationale. Deci trebuie sa fim atenti si aici – ca intotdeauna – cand deducem din instrumente construite pentru o tema anume, raspunsuri pentru o alta tema.

Dar odata atentionati, sa notam ca in interiorul acestui chestionar avem o sectiune de evaluare a atitudinilor (in special economice). Or aici folosim cateva seturi de intrebari care pot sa fie transferate cu oarecare relevanta si in contextul discutiei noastre.

Ce aflam din chestionarul CADI

Inainte de toate, sa notam ca avem si aici intrebarea:

In ce măsură sunteti de acord cu afirmatia „Pe vremea lui Ceausescu, comunismul a fost o idee bună, pusă prost în practică”?

In foarte mare masura 34%

In mare masura 34%

In mica masura 13%

In foarte mica masura 5%

Nu stiu, nu raspund 14%

Deci rezultatul converge cu alte rezultate care ne spun ca majoritatea romanilor nu vad comunismul ca o idee rea.  In chestionarul CADI insa am mers pana la capat si am pus si intrebarea in oglinda:

În ce măsură sunteti de acord cu afirmatia „Pe vremea noastră, capitalismul este o idee bună, pusă prost în practică”?

In foarte mare masura 38%

In mare masura 38%

In mica masura 12%

In foarte mica masura 3%

Nu stiu, nu raspund 9%

Iata deja un rezultat interesant. Capitalismul e o idée buna. Zice asta o majoritate si mai consistenta. Deci: ce sa mai credem? Lucrurile au doua fete. Acum cand vedem si fateta cealalta, nu-i asa ca deja incepem sa credem ca nuantele conteza?

Sunt romanii, sau mai bine zis, este opinia publica romaneasca la aceasta ora inclinata spre stanga, sau mai rau, comunistoida? Sigur ca putem sa-i intrebam direct. Dar o metoda mai sigura este sa deducem orientarea si sa o reconstitutim in mod indirect. N-are rost sa vorbim de abstractia “comunism” fara sa ne uitam la chesiuni mai precise ce dau substanta si viata unei atitudini de stanga sau dreapta.

Sa folosim deci explorarea unor atitudini fata de teme mai concrete si sa recompunem  din ele imaginea mai larga.

Sa vedem ce se intampla cand aplicam aceasta strategie:

Atunci când vă gânditi la regimul de proprietate, credeti că…?

Proprietatea de stat ar trebui extinsa 33%

Proprietatea privata ar trebui extinsa 49%

Nu stiu, nu raspund 18%

Nu suna totusi ca ceva deosebit de comunist. Si in occident numarul celor cu inclinatii de stanga fata de proprietate este nu cu mult mai mic. In continuare nu mai comentez, pur si simplu las intrebarile si raspunsurile sa vorbeasca:

Presupunând că ati putea alege între mai multe locuri de muncă, ati prefera…

Sa lucrati la stat 31%

Sa lucrati intr-o firma privata 29%

Sa aveti afacerea dumneavoastra proprie 39%

Nu stiu, nu raspund 9%

Atunci când vă gânditi la competitie, credeti că…?

E buna, ii ajuta pe oameni sa munceasca 79%

E un lucru rau, scoate ce e mai rau din oameni 10%

Nu stiu, nu raspund 11%

Pentru cei care se grabesc sa spuna ca romanii au o mentalitate de asistati social, de clienti ai statului si de au o problema cu munca, iata mai jos si o mica ebosa care ne poate da de gandit:

Ce credeti că trebuie să facă un om pentru a reusi în viată în România?

Sa munceasca foarte mult 58%

Sa aiba relatii 22%

Sa aiba o educatie temeinica 9%

Sa aiba noroc 10%

Nu stiu, nu raspund 1%

Este totusi ceva! Dupa decenii si decenii de favoritism, coruptie, retele informale, PCR – pile, cunostinte, relatii – te asteptai ca “sa aiba relatii” sa fie numarul 1! Nu e. Cine e numarul 1? Surprinzator, munca. Romanii par sa afirme in continuare o teorie a vietii in care munca e centrala!  Mai jos, tatonari suplimentare ale acestui unghi:

În ce măsură credeti că următoarea zicere din bătrâni se adevereste:

„Cine munceste are”?

Foarte mult  21%

Mult 43%

Putin 25%

Foate putin 7%

Nu stiu nu raspund 3%

În ce măsură sunteti de acord cu afirmatia „Este normal să existe diferente între veniturile oamenilor, în functie de calificare si munca depusă”?

In foarte mare masura 41%

In mare masura 44%

In mica masura 8%

In foarte mica masura 3%

Nu stiu nu raspund 1%

Dacă cineva din gospodăria dumneavoastră ar avea de ales dintre a primi ajutor de somaj, în valoare de 400 de lei si să se ocupe de gospodărie si a munci 8 ore pentru un salariu de 600 de lei, dumneavoastră ce i-ati recomanda?

Vaianta 1:  24%

Varianta 2: 70%

Nu stiu nu raspund, 6%

Cum vede romanul relatia cu statul? Fara a fi de o concludenta decisiva, ceva ni se semnaleaza totusi in raspunsurile de mai jos:

În ce măsură sunteti de acord cu afirmatia „Mai bine te descurci singur decât să te ajute statul”?

In foarte mare masura 44%

In mare masura 38%

In mica masura 12%

In foarte mica masura 2%

Nu stiu, nu raspund 4%

În ce măsură sunteti de acord cu afirmatia „Statul îti dă cu o mână si îti ia cu două”?

In foarte mare masura 59%

In mare masura 31%

In mica masura 6%

In foarte mica masura 1%

Nu stiu, nu raspund 3%

Exemplele pot continua. Atat studiul CADI / IRES cat si alte cercetari paralele (inclusiv si foarte important, una de analiza comparativa a satisfactiei individuale la romani in comunism si capitalism, coautorata de subsemnatul cu Vlad Tarko de la CADI) indica nevoia unei nuantari a interpretarilor noastre. In acest context, poate ca ar trebui sa citim intr-o alta nota si raspunsurile la intrebari cum ar fi:

Atunci când vă gânditi la cine ar trebui să fie responsabil pentru bunăstarea fiecărui individ, credeti că…?

Statul ar trebui…53%

Individul ar trebui…43%.

Când credeti că tara o ducea mai bine?

Inainte, pe vremea comunismului 55%

Acum, pe vremea capitalimului 24%

Nu stiu, nu raspund 21%

Este drept, nu este usor sa le dam de cap si sa interpretam aceste date. Mai ales ca ele nu sunt inca replicate si deci nici nu stim foarte sigur pe ce stam. Dar dar daca ar fi usor, stiintele sociale nu ar mai fi ceea ce sunt…

In loc de conluzii

Autorul de fata crede ca datele actualmente disponibile nu sustin teza potrivit careia romanii de azi au o orientare clar stangista. Sigur, nu uitam ca opinia intervievatilor e una si comportamentul e altceva. Ca romanii pot spune ca sunt procapitalisti de mii de ori in sondaje dar in practica sa se comporte in cel mai comunist stil.

Dar stiintific e sa vorbim pe baza datelor disponibile. Ce stim acum ne sugereaza sa evitam concluzii cum ar fi ca romanii doresc comunismul sau ca au o puternica inclinatie anticapitalista si de stanga.  Din datele suplimentare, cum sunt cele ce se acumuleaza la CADI sau din excelenta baza de date deja existenta la IRES, reiese ca nu trebuie sa ne grabim sa acuzam, insultam sau dispretuim “poporul”.  Este incorect si nedrept. Romanii sunt cum sunt si au problemele lor. Dar sa nu le imputam lucruri despre care nu este clar ca le sunt imputabile.

In final. dincolo de cele spuse mai sus, autorul de fata indrazneste sa dezvolte doua corolarii:

  1. Raspunsurile primite la intrebarile despre comunism sunt inainte de orice o functie a performantei sub orice critica a elitelor noastre politice si mediatice. Daca cineva este blamabil, atunci acest cineva sunt aceste elite. Raul facut opiniei publice de un numar restrains de indivizi, cu influenta politica si mediatica majora, a fost si este imens.
  2. Reformistii romani ar trebui sa intre in noul an optimisti. Lucrurile nu sunt asa de negre. Poporul nostru isi pastreaza inca resursele revenirii. Problema nu este poporul. Problema sunt elitele. Asadar problema nu este una fara solutie.

PS

Anticipand ca sunt multi cititori ce asteapta si niste interpretari ale datelor strict politice:

Momentan autorul de fata nu poate decat sa confirme ceea ce probabil cititorii stiu déjà din mai multe surse: PDL nu sta atat de prost pe cat era de asteptat. PNL nu sta atat de bine pe cat era de asteptat. PSD sta mult mai bine decat era de asteptat si de dorit.

Revelatia este ca in ultimele luni PDL a navigat curenti mai putini nefavorabili decat se credea. De fapt a avut in mana (cel putin pana la povestea votului imunitatii) o carte surprinzator de buna. Nu a jucat-o. De ce? Fie ca nu au datele, fie ca nu stiu sa le citeasca, fie ca e prea greu sa gandesti si sa guvernezi in acelasi timp, fie ca orice strategie presupune comunicare in conditiile in care liderii PDL nu sunt familiari cu notiunea in cauza, fie ca nu le pasa… pentru ca planul e sa se cupleze cu galacticii de la PNL si sa guverneze fericiti pana la adanci batraneti…

Oricum, ineptia lidershipului PDL in a valorifica nisa deschisa –  partid de dreapta cu acte in regula, facand o reforma de dreapta, pentru un electorat de dreapta – incepe sa ne para una de dimensiuni epice. Concurenta dintre liderii PDL si cei ai PNL pentru titlul de galactici ai incompetentei este antologica. Cand unii semnalizeaza dreapta si fac stanga si altii semnalizeza staga dar fac dreapta si cand cei doi se ciocnesc cap in cap, buimaci, in mijlocul culuarului pentru care se bat, fara sa para ca inteleg ce li se intampla, comentariile sunt inutile…

Sa nu afirmam insa mai apoi ca “poporul” este confuz, ca nu deosebeste dreapta de stanga sau ca e comunistoid. Nu e corect…

Vom reveni in ianuarie cu niste comentarii pe tema asta. Nu de alta dar nu vrem sa ni se spuna iar de la inaltimea marii gandirii politice “bazata pe experienta realitatilor practice din partid”, ca nu ar fi existat sau ca nu exista alternative la (in)deciziile luate de lideri… Lideri a caror activitate curenta pare ca include orice, numai lidership nu. Si da, cand spunem asta ne referim si la “reformatori”, nu doar la “vechea garda”. La toti. La gramada.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , ,



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Vizitiul spune:

    Interesant, in parte, sondajul imi da sperante de mai bine in Romania!

    In acelasi timp, ne arata cat de important este pentru clasa politica sa se lase de jocuri si sa se puna pe treaba (cu privire la acest aspect, nu sunt asa increzator).

    • Alex spune:

      Adevarul este ca suntem un popor needucat, iar consecinta directa a acestui lucru este ca nu stim ce vrem, sau mai precis, nu stim de ce avem nevoie pentru a ne fi bine. Cu toate interpretarile de deasupra, daca s-ar face un referendum maine pentru a alege forma de oranduire sociala cu variantele: a) comunism, b) capitalism, eu sunt absolut sigur ca va castiga comunismul, nu din convingere ci din dezorientare, iar daca acelasi referendum s-ar face peste inca 10 ani de comunism ar castiga capitalismul iar ciclul s-ar repeta la nesfarsit. Singura iesire ar fi educatia …de a alege in cunostinta de cauza. Din pacate avem mult de asteptat pana cand lucrul acesta se va intampla. Din fericire forma de democatie sub care traim, si conjunctura globala ne protejeaza intr-o buna masura de dezorientarea concetatenilor nostrii.

      • viorican spune:

        ai dreptate , inainte de a te adresa cu chestionare , trebuie sa explici prin ce s-a manifestat comunismul ..concret si apoi intrebarile , ar fi binevenite intrebarile -problema …multi din cei care au studiat inainte 1990 nu stiu multe chestiuni …deci trecem la invatare si apoi raspundem la intrebari ..

  2. Florin Cojocariu Florin spune:

    Din nefericire acum devine cu adevarat clar ca PDL a ratat, printre bilbe populiste si gafe meschine, cea mai importanta oportunitate de a se pozitiona pe un culoar de dreapta din ultimele 2 decenii. E mult de analizat si interpretat, e destul de clar insa din datele voastre ca majoritatea nu s-ar fi grabit sa sanctioneze o reforma dura care mergea catre principiile dreptei (munca, stat minimal), chiar daca ar fi fost o majoritate relativ vocala. S-a vazut destul de clar la grevele de anul asta: daca e dupa vorbe, toti injura Guvernul. Cind e de protestat, nu mai vine nimeni si trebuie PSD-ul sa-si aduca militanti platiti cu autobuzele din provincie ca sa stringa citeva mii de oameni. Exista o majoritate importanta care a inteles ca reformele sint inevitabile, in pofida contradictiei dintre declaratiile (jos Guvernul!) si faptele proprii (n-am ce sa caut la miting). (E de vazut daca dualitatea asta nu e tot o sechela comunista) Mai mult, e posibil sa existe o majoritate care penalizeaza Guvernul si PDL nu atit pentru reforma cit pentru jumatatile de masura. Ar fi fost util sa fi avut o intrebare despre jumatatile de masura in reforma. E ceva foarte romanesc in atitudinea asta: in sinea mea vreau ordine si reforma la singe. Daca ma dezamagesti, declar public ca sint simpatizant comunist, asa, de-a dracu’, de nervi ca nu-ti faci treaba, sa te enervezi si tu, nu numai eu.

    • clujean spune:

      un regim capitalist dominat de mafii, in care cetateanul onest si platitor de taxe e sufocat de “umanism” si “corectitudine politica”, in care legile sunt croite impotyriva omului de bun simt, iar tigania, gotia si fudulia agresiva sunt temelie, despre ce dreapta sau stamga se poate vorbi? cu ce e mai bun pedele decat penele, pesede, udemere sau alte gasti? un regim totalitar conservator e solutia.

    • para spune:

      Eu cred că liderii puterii actuale s-au speriat de ceea ce înseamnă dreapta, de fapt. În încercarea de a-i ţine aproape şi pe bugetari, şi pe privaţi, i-au pierdut pe ambii.

  3. Ioan spune:

    Sibur, pomana comunista “luam de la cei care au(muncesc) si dam la cei care n-au(lenesi si hoti)”, se doreste a fi perpetuata in continuare. Din pacate regimurile postdecembriste au marit numarul celor care n-au si in acest mod rezultatul sondajului de mai sus a evenit posibil. Problema cea mai grava este ca nu avem iesire din aceasta dilema. Chiar daca presupunem prin absurd ca acest popor ar dori sa munceasca, la ce sa munceasca, sau mai bine zis, unde sa mai munceasca? Este nevoie de o schimbare drastica in lume pentru a se putea relansa si retribui munca cinstita. Cine s-o faca?

  4. adv spune:

    Pe ce esantion s-a aplicat acest sondaj? Au existat si intrebari deschise care sa permita nuantarile? Ar fi fost interesanta o detaliere a acestor rezultate pe grupe de varsta si urban/ rural.

  5. Razvan spune:

    Textele domnului Aligica sunt excelente, ca intotdeauna, dar din pacate foarte contaminate ideologic si cu tendinte maniheiste. Indiferent de ce ideologie as avea, eu nu as vedea in stanga sau in dreapta niciun “-oid” , ci o persoana cu idei demn de ascultat si dezbatut, dar textele domnului Aligica sunt demne de propaganda McCarthy-ista. Nu e ca si cum ar putea sa converteasca pe cineva, la dreapta predica numai corului iar la stanga este ignorat si desconsiderat, deci in momentul in care tot ce scrie e contaminat ideologic, degeaba mai scrie si eu degeaba mai citesc pentru ca ma chinui sa gasesc calitatea ascunsa printre randurile de propaganda halucinanta, paranoia si apologetica fascismului.

    • laurentiucat spune:

      de acord cu observatiile,cu exceptia excelente.ptr atunci restul comentariului nu si-ar mai avea rostul.
      sunt curios ce spune domnul aligica despre transformarea 100% a membrilor socialisti ai pd, in membri cu orientare de dreapta si asta nu ca proces evolutiv de-alungul unei perioade lungi de timp ci peste noapte?
      sunt liberal in convingeri dar nu cred ca libertatea de a muri de foame este definitorie ptr democratie.nu cred ca diferenta de venit intre bogati sisaraci,gen latino american iar este o caramida la zidul democratiei.sunt satul pana peste cap de oamenii de dreapta care fac evaziune si fura practic de la saraci, care clameaza dreapta ca o orientare fara constrangeri sociale.
      daca eliminam statul social,pai atunci sa eliminam statul de tot si sa ne descurcam individual ca in epoca comunei primitive.de ce sa platesc taxe mai multe sau mai putine si sa nu am dreptul sa nu platesc niciuna.e mai simplu si domnule aligica m-as situa la dreapta de tot,mie imi convine oricum dar as prefera ca sa nu dorm cu pistolul sub perna si nici sa se uite vecinii prin scandurile de la gard de cate ori as face io o friptura.

  6. neamtu tiganu spune:

    Institutu asta cu comunismu incearca sa-si justifice banii mincati de la BUGET prin niste sondaje fara cap so coada. Pune niste intrebari insinuante in speranta unor raspunsuri “soc” ca, mai apoi, sa scrie niste articole si niste comunicate. Niste chestii de care nu are nimeni nevoie, niste chestii care nu au absolut nici o insemnatate.

    Mergind pe principiu bulgarelui de zapada, o armata de “analisti” se arunca si-ncep sa comenteze si sa scrie studii si referate. Iata, domnilor, “intelectualii” au mai pus o caramida la formarea societatii romanesti. Despre adevaratele probleme care dor si-i intereseaza intr-adevar pa romani, nici o vorba.

    P.S Stai ca vine altu si scrie despre Corea, o chestie vitala pt. Romania mai ales acum in preajma Craciunului.

    • nedormitul spune:

      neamţu ţiganu
      articolele despre germania au fost deja scrise, toate. orice s-ar mai spune acum despre germania ar suna bătrînicios

  7. Gîndirea comună spune că:
    - Idealiştii pot fi acuzaţi cel mult de naivitate, nu de crimă.
    - Ideile, mai ales cele mari, sînt asociate binelui.
    - Dacă rezultatele aplicării acestor idei nu sînt cele dorite atunci de vină sînt oamenii responsabili cu punerea lor în practică.
    - Ideile sînt pure, oamenii nu.

    Pentru cei mai mulţi dintre români, comunismul, ca idee, nu ca sistem social, este asociat dreptăţii şi egalităţii.

    Şi să nu uităm că şi o bună parte din anticomunişti resping comunismul din punctul de vedere al aplicării, nu al ideii originare. Nu asta înţelegem atunci cînd îl definim ca o utopie? O utopie nu este neapărat o idee rea, ci doar una neaplicabilă.

    Pe de altă parte, de zeci de ani, liderii comunişti sînt prezentaţi ca nişte caricaturi umane, sînt proşti, răi, mitocani, inculţi, analfabeţi etc. Nu e de mirare că astfel de specimene pot strica o idee bună.
    Pînă acum, cel puţin în România, anticomuniştii au pus accentul pe aplicarea comunismului, pe comunism ca sistem, nu ca ideologie, pe crimă şi organele de represiune. Or, crima şi represiunea nu sînt specifice doar comunismului. Justificările filozofice ale lor, da.
    Şi aici, paradoxal, cea mai dură critică împotriva comunismului o aduc chiar cei care vor să-l apere, prin comparaţie cu nazismul: deşi ambele au ucis milioane de oameni, justificarea comunismului e o idee generoasă, a nazismului, e ura pură. Ei bine, tocmai asta e specificitatea ideii comuniste: o idee generoasă care justifică matematic crima şi cere admiraţie şi recunoştinţă pentru asta.
    Poate că ar fi cazul ca anticomuniştii noştri să-şi schimbe discursul, să încerce să fie ceva mai inteligenţi şi să se ocupe mai mult de ideea comunistă şi mai puţin de anecdotica crimei (scuzată să-mi fie exprimarea). Discursul anticomunist de pînă acum este rezultatul unei strategii greşite: s-a pus accent pe tabloidizarea comunismului, sperîndu-se că astfel anticomunismul va avea mai multă audienţă şi va fi mai uşor de înţeles şi de urît. Nimic mai greşit. Ce le lipseşte anticomuniştilor români e fabulistul, indignaţi au destui.

  8. erată: “…sperîndu-se că astfel anticomunismul va avea mai multă audienţă şi va fi mai uşor de înţeles iar comunismul mai uşor de urît.”

  9. Vladimir Tismaneanu spune:

    Buna ziua:

    Salut acest articol analitic si riguros ca interpretare. Sper sa genereze acele discustii serioase de care avem o vitala nevoie.

    Ptr Mirel V. Axinte: Cele doua dimensiuni (documentara si cognitiva) sunt complementare. Avem nevoie de o documentare inrefutabila a crimelor comuniste, de o intelegere adecvata a mecanimselor de functionare, reproducere, configurare simbolica etc ale sistemului. Inainte de a condamna este nevoie de o baza documentara cat se poate de solida, substrat pentru memorie si post-memorie (deci ca reper cultural si anamnestic pentru generatiile care nu au trait direct experienta comunista).

    Dar, nu e nevoie sa insist, sunt de acord cu Dvs. asupra primatului ideologie. Sistemul comunist nu a fost pur si simplu o organizare de tip mafiotic. A fost o mafie inspirata de precepte utopice pe care a facut orice ca sa le transforme in realtate. Doi istorici rusi au scris candva o istorie a URSS cu titlul “Utopia in Power” (Mihail Heller si Aleksandr Nekrici).
    Saptamana aceasta apare la Humanitas, in colectia “Zeigeist”, tradusa de Bogdan Ivascu, cartea filosofului politic Eric Voegelin despre religiile politice. O recomand, alaturi de “Opiul intelectualilor” de Raymond Aron, tuturor celor care vor sa inteleaga fundamentele ideatic-simbolice ale totalitarismului, Comunismul, ca si fascismul, nu a fost un accident istoric. Matricea sa identitara, altfel spus codul sau genetic, tine de tensiunile modernitatii, de ascensiunea religiilor seculare.

  10. Maria Hulber spune:

    Bună seara!

    Îndrăznesc să intervin, din două motive. Mai întâi pentru a aprecia pertinenţa analizei din articol, precum şi excelentul post scriptum. Într-adevăr, no comment.

    În al doilea rând, observaţia lui Mirel Valentin Axinte deschide spre una dintre ariile personale de preocupări. Mă număr printre aceia pentru care cercetarea comunismului, cu o diversitate de teme corolare, a devenit pasiune şi efect al asumării unei responsabilităţi. Aş dori să precizez că în acest domeniu, până la un anumit punct al investigaţiei, temele se suprapun. Orice început glisează spre abordarea naturii criminale a sistemului, respectiv pe activitatea organelor de represiune şi a practicilor acestora. Este o secvenţă extrem de importantă în actul cercetării. Apoi nivelurile încep să se desprindă, să se articuleze altfel, coerent, scoţând la suprafaţă matrici, tipare de acţiune, pattern-uri. Se transgresează graniţele mai multor domenii de cercetare într-o viziune transdisciplinară. Abia în acel moment se organizează sub-teme ce revin, oarecum circular, simetric, spre matca ideologică.

    Aşadar, cunoaşterea felului în care acţionau agenţii din sistem, acel modus operandi concret, este esenţială în procesul decantării materialelor culese. Într-un articol scris în primăvară am urmărit fenomenul pe un traseu mai puţin obişnuit, pornind de la două repere (unul istoric – procesele moscovite din anii ’30 ai secolului trecut – şi o carte fundamentală – ,,Întuneric la amiază” de Arthur Koestler), trecând apoi prin nuclee de conţinut din memorialistica detenţiilor politice româneşti. Am avut în vedere şi câteva texte necesare clarificărilor, ,,Opiul intelectualilor” de Raymond Aron şi ,,Comunismul: o modernitate eşuată” de Radu Preda. Am explicat mai bine acolo ipoteza pe care mi-am sprijinit demersul, respectiv argumentele documentare şi livreşti:

    http://mariahulber.wordpress.com/2010/05/22/zero-si-infinitul/

  11. lupu' singuratic spune:

    Domnule Tismaneanu, ce intelegeti dvs. prin religii seculare? Ceea ce inteleg si eu – ideologia nihilista, marxist-materialista si cea comunista sau altceva?
    O a doua intrebare ideologia, dogma fundamentalista a liberalismului monetar al pietei libere nu este si aceasta o religie, credinta oarba precum a fost socialismul?

    • lupu' singuratic spune:

      Observati ca, m-am ferit sa folosesc termenul de capitalism. Capitalismul vine de la capital nu neaparat de la democratie; o societate construita in jurul banilor, o societate materialist-consumerista.
      Sper ca stim cu totii ca, socialismul si liberalismul sunt forme de guvernare. Chiar asa acceptand termenul de “capitalism” – el este nu numai afaceri si finante ci o forma de guvernare.
      Revenind la capitalism(manonism) – dupa parerea mea nu are nimic de a face cu termenul de democratie cum se propaga in societatea noastra. Noi incurcam borcanele cand ne referim la democratie-capitalism. Dupa cum bine va amintiti la Revolutie!? si nu numai, foarte multi din concetatenii si alesii de astazi pun semnul egal intre democratie si capitalism.
      O provocare pentru toti – deoarece peste cateva zile sarbatorim Nasterea lui Iisus, cand a fost condamnat la moarte, decizia a fost democratica sau comunista? Eu zic ca democratica, asa cum era atunci democratia – Vox populi, vox dei – dupa voia poporului. Deci nu guvernatorul roman a ales sa-l crucifice ci poporul.In cazul de fata ca si in multe altele da a fst voia poporului.
      Revenind in ziua de astazi – cate din deciziile parlamentului respecta “Vox populi, vox dei”, decizia de marire a TVA-ului, de taiere a salariilor a fost democratica? Nu! Dar s-a acceptat. Asta inseamna ca numai suntem, ca numai traim in democratie?

      PS – Astept pareri, observatii si reclamatii. Cred ca este o buna provocare.

      • lupu' singuratic spune:

        Este o democratie impusa. In anumite momente poate fi buna sau rea; si tot convetuim impreuna. O democratie impusa in beneficiul anilor ce vor veni,

        • lupu' singuratic spune:

          Prin comentariul meu am vrut sa arat ca nu exista o democratie perfecta nici in comunism-socialism, nici in liberalism-capitalism.

          Care este diferenta dintre cele doua ideologii? Niciuna.

          In capitalism omul este exploatat de catre om, in comunism este taman invers.

          p.s – Imi cer scuze pentru atatea interventii, dar mintea mea era cuprinsa de o extorsiune la nivelul creieruli :) )

  12. Andrei spune:

    Semnele sondajului sunt bune insa, din pacate, ar trebui sa facem o paralele si cu ce s-a intamplat la alegerile recente din Moldova unde una spuneau ca au votat si alta de fapt votasera.
    Romanul stie care sunt valorile corecte insa nu prea vrea sa le urmareasca, s-a obisnuit de atata timp (fanarioti, un regat corupt si lipsit de valori, comunism unde totul era pe dos) incat nu cred ca in doar 20 de ani s-au schimbat mentalitatile.
    Va mai dura foarte mult timp, din pacate valorile pleaca din tara sau prefera sa nu se implice in spatiul public, viata civica, ONG-urile sunt inexistente asa incat o sa continuam sa stam in mocirla inca alte zeci/sute de ani.

  13. Vladimir Tismaneanu spune:

    Buna seara:

    Religiile seculare (ori religiile politice) urmaresc sacralizarea spatiului politic, propun table de valori proprii menite sa se substituie celor traditionale, ofera criterii instrumentale pentru definirea Binelui (este bine, este moral ceea ce serveste “clasa” sau “rasa”). Partolotria comunista inseamna cultul unui partid considerat infailibil, asemeni conceptiei din care se inspira (mitul comunismului ca tendinta istorica invincibila). Da, releigiile seculare elimina transcendenta, il neaga pe Dumnezeu, proclama posibilittea de a infaptui dreptatea cereasca aici si acum, printr-un spasm revolutionar apocaliptic. Mi-ar fi greu sa gasesc similitudini intre neo-liberalism si bolsevism ori nazism. Evident, un frenetic, nesabuit cult al pietii este naiv si pagubitor. Nici o institutie nu trebuie fetisizata. Insa stim la duce sufocarea pietii si idolatrizarea statului. Mai mult, stim ca in absenta pietii si a proprietatii private, are loc ofilirea initiativei umane.

    Pentru Maria Hulber: De acord cu Dvs, operele unor Koestler, Manes Sperber, Soljenitin, Steinhardt lumineaza substratul pervers al credintelor radical-utopice. Sistemele comuniste au fost ideocratii, ori mai exact spus, mitocratii. Pariul acestui gen de credinta este pe inevitabilutatea parousiei revolutionare, a chiliasmului ultim si universal-salvator.

    • lupu' singuratic spune:

      “Evident, un frenetic, nesabuit cult al pietii este naiv si pagubitor. Nici o institutie nu trebuie fetisizata.”

      Sunt de aceeasi parere. Dar sa privim la criza actuala, are acelasi simptom. Increderea oarba in dogmatismului pietei – piata regleaza. Unde si de ce nu a reglat nimic? La fel “teoria mainii invizibile”. Asta atac eu. S-a dovedit ca atat teoriile noilor-keynesieni cat si a noilor clasici au dat faliment., datorita unei credinte oarbe. Noi actionam in baza unei intelegeri imperfecte. . Pana cand nu recunoastem ca suntem failibili, supusi greselii nu vom rezolva absolut nimic in economie, in societate. Cred ca dupa criza asta s-a terminat cu dogmatismul pietei si in cel mai fericit caz se va face un mix intre cele doua curente de gandire economica si se va lua ce este mai bun din fiecare. Atlceva mai bun nu avem. Trebuie inventat.

    • lupu' singuratic spune:

      Similitudini intre neo-liberalism si bolsevism ori nazism din punct de vedere economic!? – Darwinismul social – supravetuirea celui mai puternic, niciun fel de mila pentru sarac. Aceste e punctul din care privesc eu lucriurile acum, cel economic. Asta a cam promovat capitalismul.

  14. Radu Humor spune:

    Ingrozitor cat de nesimtit pot unii viola banul public, aducand pe lume asemenea masluiri facute din birouri , cu date scoase din burta, incercand sa se faca ca lucreaza !
    Si inca la ce ?
    La deschiderea ochilor romanilor spre raul care-i asteapta, daca vor continua sa fie nostalgici dupa un sistem adus si implantat de batranii lor comunisti, ajunsi astazi de rasul fiilor anticomunisti !
    Dar mai ales cat de bine le va fi daca pun botul la dictatura ce se pune si cu ajutorul acestor mincinoase manipulari prin sondaje ( bine promitea cineva interzicerea lor, sau as propune eu, sondaje in direct , cu trecatorii din anumite centre intens populate ( sa vezi atunci adevarata stare de spirit de care fug astia ca de necuratul, dar ne baga sub nas rahaturile lor contrafacute !)
    Ca-n filmele cu prosti, dar cu intrare platita , nu gratuita cum o lasau comunistii atunci cand vroiau sa indobitoceasca poporul !

  15. john bilco spune:

    Dragos Aligica este un analist fin si observator persistent al fenomenelor “comunistice”, interpretarea rezultatelor ca si analiza intrebarilor sint de mare folos in educarea noastra !
    Complectarile lui Vladimir Tismaneanu ca si lectiile de inalta tinuta, inclusiv “recomandarile” ce sa citim sint extrem de utile si interesante…
    Eu ma intreb ( ca dealtfel am intrebat public o adunare distinsa de intelectuali romani..) dece doar Diaspora, pune, ridica si raspunde unor aspecte extrem de acute ale societatii romane ?? unde sint analistii politici autohtoni..?
    As dorii sa vad o mai mare partcipare “from inside” !!?
    oricum felicitari Dragos Aligica !!

  16. fLoreign spune:

    Sigur, este posibil sa elaborezi si sa duci la bun sfarsit o cercetare sociologica avand in chestionar intrebari legate de atitudini fata de realitati economice absolut noi pentru romani, iar aceasta sa conduca la o ierarhizare in Rai a sfintilor din calendarul ortodox, conform anumitor criterii specificate la elaborarea modelului.

    Insa eu as sugera ca aceste concluzii sa fie privite cu un grad sanatos de precautie de natura metodologica.

  17. Gabriel spune:

    Interesant. Bine lucrat.
    O observatie. Cand se fac astfel de studii nu se tine seama de
    faptul ca foarte multi, da, foartemulti, dintre cei chestionati mint.
    Fac acest lucru uneori inconstient, alteori ca sa dea bine.
    Eu am facut un studiu pe o comunitate din provincie.
    In cadru´¨ oficial¨ si pe hartie au dat raspunsuri care nu
    erau nici pe departe conforme cu ceea ce gandeau.
    Dupa realizarea studiului, cu intrebari apropiate celor de mai
    sus,m-am integrat in comunitate.
    Dupa cateva zile, din discutii la un pahar am aflat ceea ce
    gandeau de fapt. Diametral opus celor declaratate
    doar cu cateva zile in urma.
    Asa ca ATENTIE.
    Cu bine



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Aligica


Dragos Paul Aligica

Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al C... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)