vineri, martie 29, 2024

Tare arde si baba se piaptana

Articolul meu propunand o perspectiva altenativa, incluzand considerente psihologice si sociologice, de abordare a crizei in curs, a generat o serie de comentarii o caror idee  de baza ar fi ca punctul meu de vedere nu este valid, nu se aplica,  pentru ca, in esenta, “tara arde”. Intr-o asemenea situatie orice solutie care ar ignora “incendiul”, incluzand aici solutii venite din psihologie ori sociologie, poate fi vazuta ca un echivalent al proverbialului “baba se piaptana”.

In acest context sunt necesare cateva precizari.

Sistemul meu de valori ma plaseaza de partea sustinerii institutiei presidentiale in Romania. Ceea ce implica in mod necesar ca voi lupta impotriva unei suspendari ilegale a unui presedinte ales legal, indiferent cine ar fi presedintele mazilit.  Aceaste alegere ma plaseaza de partea unui presedinte ilegal suspendat si impotriva unui premier ori presedinte interimar care au masluit “jocurile”. Conform cu acelasi sistem de valori sunt de partea separarii puterilor intr-un stat democratic.  Aceaste alegere ma va plasa automat impotriva unui presedinte care-si depaseste in mod repetat atributiile si in acelasi timp impotriva unei echipe al carei obiectiv evident este controlul absolut al puterii de stat.

La nivel de principii dl presedinte Basescu este responsabil pentru promovarea unui joc politic unde interferenta prezidentiala si mana de fier a omului politic providential au fost socotite adecvate si conforme cu cerintele momentului politic. Consecintele in plan economic, social, politic si legal sunt urmarea acestui stil pe care partizanii dlui Basescu l-au caracterizat ca “direct”, iar inamicii domniei sale l-au caracterizat ca semi-dictatorial.

Ce s-a realizat dupa aproape doua mandate ale dlui Basescu? Stabilitate economica ori ducere la sapa de lemn a unor segmente largi din populatie, intarirea si separarea justitiei ori o intarire a “all the president’s men” prin prisma unui sistem legal si de informatii nu separate ci legate strans si loiale dlui Basescu, evolutie democratica unde presedintele, guvernul, parlamentul si justitia se balanseaza reciproc ori involutie democratica unde cel mai iute si mai tare monopolizeaza parghiile puterii si impinge cat poate regululile jocul politic? Parerile sunt in mod clar impartite.

Fara a comite ilegalitati flagrante, dl Basescu a promovat o cultura politica bazata nu atat pe o lipsa de respect pentru adversar, dar pe o lipsa de respect fata de unul dintre principiile fundamentale ale democratiei, anume: separarea puterilor in stat.

Din acest punct de vedere perfomanta domnilor Ponta si Antonescu nu reprezinta o schimbare calitativa a jocului politic. Lipsa de respect pentru institutii si stilul de conducere in forta, in esenta acte de sfidare a cadrului legistlativ-constitutional , nu au fost initiate de guvernarea actuala, ci reprezinta o continuare a unui stil in esenta anti-democratic, care a constituit fundatia performatei politice a domnului Basescu.

In mod clar “tare arde”dar focul nu a fost starnit doar cu cateva zile in urma.

Domnii Ponta si Antonescu l-au depasit insa mult pe domnul Basescu cu privire la “cantitatea abuzului” institutional. Profitand de un context politic favorabil (avand guvernul, presendentia interimara si parlamentul), echipa Ponta-Antonescu a mers mult mai departe decat domnul Basescu in incalcarea aceluiasi principiu fundamental al separarii puterilor in stat.

Ce este de facut?

Propuneam in ultimul meu articol (“Rade ciob de oala sparta” @ http://bit.ly/Rcts21) o perspectiva win-win. Am fost intrebat, in mod justificat, care ar fi traducerea concreta a acestei propuneri, care a fost perceputa ca interesanta poate la un nivel teoretic dar un fel de “baba care se piaptana” din punct de vedere al aplicatiilor practice.

Prin urmare revin cu o serie de propuneri concrete, pe puncte:

Win-win inseamna ca…

… domnul Basescu, demis pseudo-legal, ceea ce in esenta insemna ilegal, isi va continua mandatul care i-a fost acordat legal de poporul roman.

… domnii Ponta-Antonescu vor respecta decizia nu a CCR ci a votului popular asa cum a fost exprimat legal la ultimele alegeri presidentiale.

… domnul Basescu va inteleage importanta functiei de a fi presedinte nu al unei fractiuni ci al unui intreg popor – cu atat mai mult cu cat votul recent indica o ingrijoratoare degradare a cotei de aprobare.

… retorica inflamata, indiferent de origine, va fi consistent dezavuata . Nu atat de adversari, ei o vor face oricum, dar de cei din propria tabara, care vor intelege ca a proceda win-win incepe cu examinarea critica a performatei proprii.

… interferenta institutionala (si institutionalizata), indiferent de origine, va fii consistent dezavuata. Iarasi, nu ata de adversarii care o vor face oricum, ci de cei din propria tabara. Nu atat de dragul win-win pentru propriu partid ci datorita intelegerii adevarului fundamental ca principiul win-win reprezinta cheia de bolta a unui sistem democratic echitabil si sanatos.

… mass-media isi va regasi obiectivitatea si abilitatea de a functiona in mod real ca a patra putere in stat.  Jurnalismul aservit politic este chiar mai periculos decat propoganda directa a omului politic. De cele mai multe ori, respectarea principiilor fundamentale ale deontologiei politice este precara la nivelul politicienilor (si includ aici toate categoriile de om politic, de la primar de comuna, la parlamentar, procuror, ministru si judecator) care sunt confruntati cu interminabile conflicte de interes. Este rolul jurnalistului sa dezvaluie aceste (de multe ori ascunse sau disimulate) conflicte de interes si a educa publicul in a descoperi dedesupturile jocului politic.

… discutarea conflictelor de interes va fii obligatorie si ceruta prin lege pentru toate personalitatile publice. Este recomandata construirea unei baze de date deschisa catre public si incluzand alaturi de declaratiile de avere toate functiile (private, publice, onorifice) detinute de-a lungul timpului de personalitati publice in functii de raspundere.

… in mod similar se va organiza o baza de date inregistrand conflictele de interes ale membrilor mass-media care vor opta sa respecte principiile jurnalismului etic. Care este in cele din urma sursa de plata a facturilor la sfarsit de luna este un pas necesar in intelegerea preferintelor politice si perspectivei jurnalistice.

In acest spirit declar ca nu sunt asociat cu niciun partid politic si nu am servit in nicio functie publica, politica ori administrativa in statul roman sau american. Sunt platit integral ca profesor de psihiatrie si medic psihiatru la University of Califonira Irvine si Centrul de Neuropsihiatrie de la University of California Irvine.

Intr-o interpretare alternativa, baba care se piaptana poate ca le stie dansa mai bine pe ale ei. Cu varsta vine intelepciunea si a continua sa te piepteni cu peria salvata din incendiul care ti-a prapadit casa este in cele din urma un act care confirma normalitatea pe termen lung.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Ce este de facut? Imi pare rau, dar propunerile dumneavoastra sunt pentru niste oameni care nu se plaseaza in sistemul dumneavoastra de valori (multi dintre ei nu cred ca au un sistem de valori).

    „… domnii Ponta-Antonescu vor respecta decizia nu a CCR ci a votului popular asa cum a fost exprimat legal la ultimele alegeri presidentiale.”

    „… retorica inflamata, indiferent de origine, va fii consistent dezavuata . Nu atat de adversari, ei o vor face oricum, dar de cei din propria tabara,…”

    „… interferenta institutionala (si institutionalizata), indiferent de origine, va fii consistent dezavuata. Iarasi, nu ata de adversarii care o vor face oricum, ci de cei din propria tabara. ”

    „… mass-media isi va regasi obiectivitatea si abilitatea de a functiona in mod real ca a patra putere in stat.”

    Punctele citate mai sus, trebuie sa o spun cu parere de rau, nu se vor reflecta in realitate niciodata (sau ca sa fim mai putin dramatici, nici intr-o viata).

    Ce spuneti dumneavoastra tine de bun simt si probabil ca nimeni nu va poate contrazice. Dar eu sunt mai cinic si zic ca astea sunt vise si nu solutii. Singura reduta ramasa in fata celor ce vor sa acapareze astazi complet puterea a ramas Justitia. Ea are nevoie de sustinerea noastra si a presei ramase inca libere.

    • @rem
      Va multumesc pentru comentariu.
      Lipsa unui sistem de valori este din punctul meu de vedere o problema mult mai grava si, in perspectiva pe term lung, mult mai importanta decat criza momentului. Din acest punct de vedere, criza momentului prezent este numai un simptom.

  2. 1. Cel putin aparent, autorul articolului incearca sa exprime un punct de vedere echidistant, lucru foarte rar intalnit pe Contributors.

    2. Rezerva mea vine din primele doua paragrafe de la „win win” (prin care se intelege probabil acceptarea unui fel de acord de catre cele doua tabere), mai intai prin introducerea unor termeni cam fara sens, dupa parerea mea, cel putin in situatia la care se refera, anume PSEUDOLEGAL, de unde rezulta mai apoi si IN ESENTA ILEGAL, de unde rezulta din nou fortat si chiar uluitor, la paragraful al doilea, ca Basescu sa ramana in functie conform alegerilor din 2009, indiferent de decizia CCR si de rezultatele referendumului (sper ca am inteles eu bine).
    Asa ceva nu mai retin sa fi citit! Deci „echidistanta” s-a cam evaporat…

    3. Urmatoarele paragrafe cu independenta si separarea puterilor si institutiilor, inclusiv referirile la cea de a „patra” putere, or fi ele bune propunerile, dar sunt nerealiste, avand in vedere nivelul exceptional (daca se poate spune asa) de coruptie care le caracterizeaza (autorul poate nu stie situatia sau poate stie, dar continua cu „echidistanta”)

    4. In ceea ce priveste amintirea exceselor lui Basescu poate sa fie si o evocare a variantei care consta in inlocuirea lui Basescu de catre „urmasii” lui.

    • @Ciprian
      Va multumesc pentru aprecierea de „echidistanta”.

      Guvernarea prin decret prezidential ori ordonante de urgenta nu este ilegala, in sensul ca legea permite aceste modalitati de promovare a interesului administrativ-executiv. In acest context, chiar daca litera legii nu specifica un numar maxim de ordonante pe o peridoada data, spiritul legii este de a guverna prin legi promulgate de legistlatura, nu prin ordonante de urgenta. Atributia „de urgenta” implica in mod clar exceptia de la regula.

      Pseudo-legal se refera la ne-respectarea spiritului legii, desi litera a fost respectata.

      Pentru clarificare in textul meu „ilegal” ar fi trebuit pus intre ghilimele.

  3. Eu nu inteleg rostul acestui articol (si nu e singurul de acest tip). Oare ce spera autorii care propun astfel de solutii? Ca Basescu si Ponta citesc Contributors.ro si vor aplica fiecare paragraf?… Ca sunt inconjurati de niste consilieri onesti, dar cam prostuti, care vor citi acest articol si ii vor sfatui pe liderii politici intocmai? Adica Basescu&Ponta ar vrea sa fie prieteni, sa guverneze cinstit, sa respecte legile si sa intareasca statul, dar nu stiu cum s-o faca?..

    Oare are rost sa scriem tot felul de utopii pe post de ‘ce e de facut’?

    • @pehash
      Aveti dreptate. Ideea articolulul este de guvernare corecta si respect al legilor. Diferenta este ca indemnul meu este in principal catre cei din „propria tabara”.

      Vorbim de o diferenta de perspectiva.

      Toata lumea se pricepe foarte bine la a-i critica pe „ceilallti”, care sunt intotdeauna si automat vinovati de guvernare incorecta si calcare in picioare a legilor.

      Propunerea mea este de a incepe critica cu ai nostri. Poate chiar ai critica mai tare pe „ai nostrii” pentru ca sunt ai nostri. Si in acelasi timp de a tempera critica reflexa a „celorlalti”. In loc de foc automat si o strategie de genul „take no prisoners” o critica nuantata si rationala,, bazata pe fapte, nu sentimente.

  4. Cu riscul de a fi moderat, sub titlul articolului TARA ARDE SI BABA… iata un exemplu strigator la cer:

    De doua saptamini la libraria Humanitas-Kretzulescu se desfasoara un eveniment cultural DE MAXIMA IMPORTANTA, respectiv… Joia linguritelor !!!

    Blagoslovita zi din mijlocul saptaminii „reinstaureaza obiceiul conversatiei usoare, de salon… pagini de literatura dulce-amaruie… anti-aforisme” si alte multe lucruri CARE NE LIPSEAU DRAMATIC (si noi habar nu aveam).

    Mda ! BABORNITZA nu-si mai descalceste latzele cu pieptenul (fara dinti) in fata oglinzii, ci incalceste tot ce poate prin „conversatii usoare, de salon”. Vorba unui banc mai vechi – UNDE-I BABA SA-I RUP LABA !

  5. @VASILIU MIRCEA PAUL
    N-am stiut de Joia Linguritelor @ http://bit.ly/SiTOPU
    Dar mi se pare o idee excelenta. Sunt de parere ca din pacate nu avem suficiente asemenea evenimente care intr-adevar ar putea “reinstaura obiceiul conversatiei usoare, de salon… pagini de literatura dulce-amaruie… anti-aforisme”. Din punctul meu de vedere, DA , acestea sunt exact lucrurile care NE LIPSESC DRAMATIC (si noi habar nu avem).

    Cea mai buna premisa a aparitiei normalitatii este un efort de a opera normal in mod consistent, indiferent de circumstante. In fiecare zi, indiferent cat de nefireasca este realitatea care ma inconjoarea, ma dau jos din pat, ma barbieresc, imi lustruiesc pantofii (cat de scofalciti).

    Functionarea normala este ceea mai buna indicatie ca refuz sa ma resemnez si sa accept castigul irationalului, lipsei de ordine, de regula, de dreptate.

  6. Sistemul meu de valori ma plaseaza de partea sustinerii institutiilor. In cazul in speta, suport institutia presidentiala numai pentru ca atacul asupra presedentiei a fost cauza proxima a crizei prezente.

    Cred ca problemele create de atacurile domnului Basescu asupra altor institutii ale statului de drept sunt parte din cauzele conflictului actual.

    Am scris:
    „Fara a comite ilegalitati flagrante, dl Basescu a promovat o cultura politica bazata nu atat pe o lipsa de respect pentru adversar, dar pe o lipsa de respect fata de unul dintre principiile fundamentale ale democratiei, anume: separarea puterilor in stat.”

    Articolul meu propune ca problema reala este o lipsa de respect pentru cadrul institutional si prin urmare incalcarea repetata, de cele mai multe ori justificata si sustinuta de tabara proprie, a principiului separarii puterilor in stat.

  7. @Blocajul institutional:

    „Surprinzator cu autorul articolului […] desi se prezinta ca psihiatru, ignora rolul esential al dezvaluirii conflictelor (inclusiv a genezei) in vederea solutionarii acestora. Daca incepi prin a te declara de partea uneia dintre tabere, risti sa ratezi analiza cauzelor conflictului si sa te limitezi la exprimarea /intarirea apartenentei de grup.”

    Nu este intentia mea sa ma situez de partea vreunei tabere. Cred ca ambele tabere – si aici nu ma refer la opositia Basescu versus Ponta-Antonescu ci la grupurile sustinatoare, ceea sociologul Marbu Mateescu numeste „reformisti” si „solidaristi” – au contribuit la crearea crizei. In acelasi timp, nu suntem toti „o apa si un pamant”; contributiile, de lungul multilor ani de lupta politica „cu convingeri bazate pe pasionalitate” (in formularea domnului Plesu @ http://bit.ly/PkBYdQ) n-au fost egale – aceasta este o alta discutie – dar oricum s-au adunat si acum ne uitam la plata la scadenta.

    Din acest punt de vedere, in spatiul limitat permis de un editorial, am discutat faptul ca etiologia acestui conflic se plaseaza in trecut si in cauze care preced si prin urmare trebuie cautate dincolo de explozia ultimelor cateva saptamani.

    Sunt de acord ca „dezvaluirea [si analiza causelor] conflictelor (inclusiv a genezei)” sunt necesare „in vederea solutionarii acestora”.

    Aceasta analiza este importanta dar dincolo de ceea ce mi-am propus pentru aceast articol.

    Ramane de discutat intr-un articol viitor.

  8. Perspectiva alternativa propusa de dvs ofera a interpretare particulara a conflictului politic de la noi pe care il vedeti ca un conflict intre persoane care ar putea fi rezolvat prin paleative psihologice si sociologice. Problema este ca desi propuneti o abordare psihologica atitudinea dvs este tot una politica. Afirmati de exemplu :

    „ In acest spirit declar ca nu sunt asociat cu niciun partid politic si nu am servit in nicio functie publica, politica ori administrativa in statul roman sau american.”

    Aceasta este declaratia formala . Dar tot dvs ati scris ceva impartial politic de genul :

    „ La nivel de principii dl presedinte Basescu este responsabil pentru promovarea unui joc politic unde interferenta prezidentiala si mana de fier a omului politic providential au fost socotite adecvate si conforme cu cerintele momentului politic.
    Ce s-a realizat dupa aproape doua mandate ale dlui Basescu? Stabilitate economica ori ducere la sapa de lemn a unor segmente largi din populatie, intarirea si separarea justitiei ori o intarire a “all the president’s men” prin prisma unui sistem legal si de informatii nu separate ci legate strans si loiale dlui Basescu, evolutie democratica unde presedintele, guvernul, parlamentul si justitia se balanseaza reciproc ori involutie democratica unde cel mai iute si mai tare monopolizeaza parghiile puterii si impinge cat poate regululile jocul politic? Parerile sunt in mod clar impartite.
    Fara a comite ilegalitati flagrante, dl Basescu a promovat o cultura politica bazata nu atat pe o lipsa de respect pentru adversar, dar pe o lipsa de respect fata de unul dintre principiile fundamentale ale democratiei, anume: separarea puterilor in stat.
    Lipsa de respect pentru institutii si stilul de conducere in forta, in esenta acte de sfidare a cadrului legistlativ-constitutional , nu au fost initiate de guvernarea actuala, ci reprezinta o continuare a unui stil in esenta anti-democratic, care a constituit fundatia performatei politice a domnului Basescu.”

    Totul suna foarte cunoscut, dar a reprosa unei singure persoane ( oricare ar fi aceasta ), si fara precizari punctuale, vina pentru intreg valul de ura care matura acum societatea romaneasca si care seamana intr-un sens cu atmosfera mineriadelor din anii `90, este in mod evident o exagerare.

    Domnul Rasvan Lalu propunere o alta grila de interpretare a conflictului politic si social de la noi ajuns la paroxism :

    „ Pentru a masca adevărata ţintă, care este controlul resurselor publice fără teamă de justiţie, organizatorii loviturii de stat au încredinţat unor marionete retorica diversionistă a urii faţă de Traian Băsescu. În realitate, sub aparenţa unui puseu iraţional de ură se ascunde o acţiune sistemică, un adevărat război de ariergardă, ofensiva din Ardeni a cleptocraţiei româneşti.” (http://www.contributors.ro/editorial/din-scoala-de-razboi-a-vietii-ce-nu-l-ucide-il-face-mai-puternic-statul-de-drept/ )

    O pozitie la fel de echilibrata ar fi si aceea sa identificam exact acele zone ale sistemului politic si mediatic care genereaza aceasta ura . Din acesta perspectiva , politologul Tom Gallagher a facut o radiografie foarte exacta a sistemului nostru politic si social in care considerentele psihologice si sociologice devin in mod corect nu cauze , ci efecte ale starii de fapt din societatea romaneasca :

    Occidentul nu a fost luat prin surprindere de asaltul rapid al lui Ponta asupra diverselor instituţii, precum Avocatul Poporului, TVR, Institutul Cultural Român sau Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (IICCMER). În democraţiile de pe ambele maluri ale Atlanticului este încă vie memoria faptelor prin care Slobodan Miloşevici s-a opus deschiderii Iugoslaviei spre calea democraţiei, sufocând organismele armatei şi pe cele civile cu activişti, militari de carieră şi, uneori, chiar scursuri ale societăţii, pentru a-şi teroriza şi intimida adversarii.
    Media a jucat un rol crucial în destrămarea Iugoslaviei şi aruncarea ei în ghearele războiului. În vreme ce oficialii occidentali de pe cele două maluri ale Atlanticului sunt perfect conştienţi de iminenţa unor presiuni asupra armatei, poliţiei, serviciilor secrete şi justiţiei, cred că aceştia nu sunt la fel de conştienţi în ceea ce priveşte rolul negativ enorm pe care media îl au în a pregăti România pentru dictatură sau pentru un conflict intern extrem de acut.
    Mai întâi, cele mai vizionate programe ale media electronice private, urmate apoi, din ce în ce mai mult, de programele de stat devin purtătoarele unor opinii radicale, pe care nici măcar Vadim nu le-ar fi putut egala, în perioada când România Mare avea un tiraj de invidiat. Ar fi o tragedie ca Occidentul să realizeze pericolul pe care mass-media îl reprezintă în mâinile mogulilor aflaţi de aceeaşi parte cu colonelul Dogaru, abia când acestea vor începe să se concentreze pe atacuri asupra Occidentului şi a valorilor politice asociate cu acesta. Nu cred că suntem departe de un asemenea scenariu. Însă prietenii României democratice din afara graniţelor trebuie să-şi concentreze atenţia asupra media toxice, reprezentând principala forţă aflată în spatele loviturii de stat în slow-motion, şi să vină cu o strategie la nivel înalt de contracarare a acesteia, înainte ca judecata a milioane de români să fie compromisă iremediabil. (http://www.revista22.ro/articol.php?id=17210)

    Interesant este ca o perspectiva oarecum asemanatoare propuneti de fapt si dvs :

    „ Este rolul jurnalistului sa dezvaluie aceste (de multe ori ascunse sau disimulate) conflicte de interes si a educa publicul in a descoperi dedesupturile jocului politic. ”

    Pe de alta parte, conform deontologiei jurnalistice traditionale, rolul presei intr-o democratie era odata acela de a furniza o informatie obiectiva, neutra, si din surse independente, pentru ca cetatenii sa-si poata forma singuri propria lor opinie ( in trecut , e adevarat, la noi presa era un mijloc de educatie politico-ideologica a maselor de oameni ai muncii ).

    Sa incercam totusi sa aplicam prezumtia de la care porniti intr-un caz punctual :

    „ La Cotroceni se întoarce un ins care, pe lângă toate câte i se ştiau, s-a dovedit cu această ocazie şi un laş, lipsit de cuvânt şi onoare, care şi-a ridicat minciunile obişnuite la rang de şarlatanie naţională. De acum înainte, mi se pare corect să nu îl mai numesc, în comentarii, altfel decât, potrivit declaraţiilor sale, preşedintele Masăverde.
    Băsescu-Masăverde se întoarce, Antonescu-Fanfaronul pleacă, dar rămâne. Aşa cum Băsescu declara viril că ar fi un laş dacă ar accepta să câştige la masa verde, Antonescu ţipa că iese din politică dacă Băsescu nu e demis. Parafrazându-l pe Masăverde, ce blestem apasă pe poporul român de e silit să aleagă nu între doi comunişti, dar între doi mincinoşi?
    Între doi oameni lipsiţi de cuvânt şi onoare?
    Un laş şi un pompous ass? (îşi poate traduce singur vorba asta englezească).”
    ( http://www.gandul.info/puterea-gandului/un-nou-echilibru-al-raului-masaverde-revine-fanfaronul-ramane-9967187 )

    Inainte de a defini noi intr-un fel sau altul „ rolul jurnalistului in educarea publicului ” in aceasta mirifica salba de insulte aruncata democratic in spatiul public , o face exact unul dintre cei afectati direct de modul in care este jucat acest acest „ rol ” :

    „Pe mine mă afectează un lucru. Cristian Tudor Popescu, un jurnalist pe care ştiţi cât de mult îl preţuiesc, spune astăzi un lucru care mă doare. În general, e treaba jurnaliştilor să comenteze ce fac eu, nu să comentez eu ce fac ei. Dar când Cristian Tudor Popescu mă face mincinos şi lipsit de onoare laolaltă cu Traian Băsescu, simt nevoia să ripostez arătând că nu am minţit şi că am onoare. De onoarea mea mă ocup eu, de onoarea lui Cristian Tudor Popescu să se ocupe domnia sa. Nu are niciun drept să mă numească aşa”, a declarat Crin Antonescu, la Antena 3.
    ( http://www.gandul.info/politica/reactia-lui-crin-antonescu-la-editorialul-lui-cristian-tudor-popescu-ma-doare-9968016 )

    Nu credeti ca perspectiva „win-win” propusa de dvs ( pe care multi o considera utopica in contextul social de la noi ) si pe care doriti sa o aplicati doar politicienilor , ar trebui extinsa totusi si la alte domenii si categorii sociale care s-ar putea sa fi generat de fapt modelul social centrat pe ura viscerala exact ca in Iugoslavia si preluat cu atata entuziasm de catre politicieni ?

    • @Sergiu Simion
      Va multumesc pentru oportunitea de a clarifica o serie de idei discutate poate uneori prea sumar in articolele mele.

      1. Politicul este parte din sfera socialului. Iar societatea este constituita din indivizi. Psihologia individuala este prin urmare relevanta pentru sociologie; similar, o perspective sociologica (cum ar fi teoria conflictului) este relevanta pentru intelegerea sferei politice. Ceea ce nu inseamna ca dinamica politica poate fi redusa la dinamica sociala, ori dinamica sociala poate fi redusa psihologie individuala. Discutam despre categorii emergente. In acest context, a lua in considerare contextul psiho-sociologic al actului politic este un castig nu o pierdere.

      2. Din aceaste perspectiva atunci cand politicienii au personalitati accentuate aceasta stare de fapte se va reflecta in sfera politicului. Un exemplu extrem: personalitatea lui Adof Hitler este relevanta – desi nu explica integral – (pentru) dezvoltarea nationalismului socialist in Germania interbelica. Modul cum politicienii romani s-au comportat pe scena politica romaneasca a fost urmat de evenimente de genul mineriade in trecut, si mai recent, de un nivel de invrajbire nationala care cred ca depaseste sfera politicului.

      3. Cu privire la pozitia dlui Gallagher: nu mi se pare ca exista suficiente date sustinand scenariiile catastrofice propuse de domnia sa. De fapt, intr-un context unde emotiile sunt exacerbate la maxim, mi se pare o dovada de maturitate politica – a tuturor romanilor angajati politic, indiferent de pozitia lor – ca in conditiile unui referendum, care desi invalid ramane in esenta un semnificativ vot negativ pentru presedinte, nu vedem miscari de strada de genul celor pe care le-am vazut in Grecia, desi acolo motivele de „suparare” nu au fost la nivelul celor din Romania ultimelor saptamani.

      • Discutarea unor idei este un castig pentru toata lumea daca avem in vedere calitatea majoritatii dezbaterilor de pe Contributors.ro . Din acest punct de vedere diagnosticul social formulat anterior de catre dvs este de o mare acuratete :

        „Lipsa unui sistem de valori este din punctul meu de vedere o problema mult mai grava si, in perspectiva pe term lung, mult mai importanta decat criza momentului. Din acest punct de vedere, criza momentului prezent este numai un simptom.”

        Pe de alta parte, exemplul extrem ales ( „ personalitatea lui Adof Hitler este relevanta – desi nu explica integral – (pentru) dezvoltarea nationalismului socialist in Germania interbelica” ) nu este totusi unul foarte inspirat prin maniera in care este prezentat care aminteste cumva de „rolul personalitailor in istorie” asa cum era vazut in manualele de socialism stiintific existente la noi prin anii `80. Pe de alta parte , specialistii stiu de mult ca unul din cele mai bune studii de psihologie aplicata Theodor W. Adorno –The Authoritarian Personality este dedicat exact acestei probleme („invented a set of criteria by which to define personality traits, ranked these traits and their intensity in any given person on what it called the ‘F scale’ (F for fascist).” ). Dar acest studiu fundamental care a aratat adevarata baza a national-socialismului , nu a fost accesibil in facultatile de psihologie romanesti si nu a fost tradus in romaneste nici pana in prezent.
        In sfarsit, in ceea ce priveste pozitia domnului Gallagher, parerile sunt in mod natural impartite. Domnul Cristian Constantinescu de exemplu alege pur si simplu sa nu creada (http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-nu-cred-in-tom-gallagher/ ) dar poate ca o pozitie echilibrata este aceea in care facem o distinctie neta intre analiza si scenariu . Colonelul Dogaru de exemplu ( probabil ca pentru dvs nu suna cunoscut ) este o persoana cat se poate de reala la fel ca si miscarea pe care o propovaduieste, iar toxicitatea unor programe mass-media de la noi poate fi usor demonstrata daca vrem sa facem o comparatie intre calitatea si mesajele programelor TV de la noi si a programelor dintr-o tara din UE ( Germania sa zicem ) .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Preda
Adrian Preda
Adrian Preda este medic psihiatru si profesor de psihiatrie la University of California Irvine. Dr. Preda este absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila (1992) si al programului de residenta in psihiatrie de la Yale University (1999)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro