joi, martie 28, 2024

Tea Party si provocarile sistemului anti-sistem

Zice-se ca ai ceva de invatat atat din infrangeri cat si din victorii. Dar cand ai din belsug din amandoua? Ultimele alegeri midterms din SUA au avut de toate si pentru toate taberele implicate: pentru democrati si pentru republicani, pentru suporterii Tea Party si pentru presedintele Obama. Ar fi pacat, asadar, sa irosim aceasta ocazie fara a trage cateva concluzii, chiar daca nu epuizam subiectul.

Cazul miscarii Tea Party mi se pare, de la distanta, cel mai interesant pentru ca el surprinde cel mai bine o tendinta prezenta nu doar in SUA ci in mai toate democratiile liberale, mai vechi si mai noi: tendinta anti-sistem. O tendinta ce pare sa fascineze deopotriva atat stanga cat si dreapta, din Romania pana in Brazilia, trecand prin toata Europa si America de Nord.

Entuziasmati sau ingrijorati de popularitatea miscarii, atat suporterii cat si criticii Tea Party au scapat din vedere o asemanare izbitoare, dincolo de aparente – aceea dintre succesul Tea Party de astazi si cel a lui Obama, din urma cu doi ani. Atat entuziasmul de acum, cat si cel de atunci au mai putin de a face cu stanga sau dreapta, cu o politica sau alta, fiind mai degraba manifestari (diferite, desigur) ale aceleeasi tendinte anti-sistem. Ambele sunt, dupa cum constata cineva, un soi de ecran verde pe care fiecare isi poate proiecta orice fel de imagini si orice fel de sperante.

Marele succes al lui Obama nu a fost infrangerea lui McCain – asta o putea face oricine. Marele succes al lui Obama a fost infrangerea lui Hillary Clinton, exponenta sistemului, in alegerile primare. Marea infrangere a republicanilor nu a fost infrangerea lui McCain. Marea lor infrangere a fost succesul Sarahei Palin, privita si ea, dintr-un unghi diferit de buna seama, ca anti-sistem. Asa se explica si de ce, conform exit-poll-urilor, in ciuda rezultatelor, sustinerea de care se bucura presedintele SUA, desi scazuta, ramane totusi deasupra simpatiei de care se bucura republicanii, ca partid. Asa se explica si antipatia fata de Nancy Pelosi – perceputa, ca si Hillary Clinton, drept reprezentanta sistemului, dar si scaderea popularitatii lui Obama, perceput ca tradator al “idealurilor anti-sistem”.

Nu continutul conteaza, de stanga sau dreapta, fundamentalist religios, libertarian sau socialist. E apreciata forma – anti-sistem. Asta ar trebui sa puna pe ganduri sistemul, nu “socialismul” lui Obama sau “radicalismul” miscarii Tea Party.

Pana aici, toate bune si frumoase. Ce ne facem, insa, cand – in urma succesului din alegeri – anti-sistemul devine parte din sistem? Sa critici e lesne, sa construiesti, mai greu. Au constatat-o suporterii lui Obama. A sosit acum timpul republicanilor, ba chiar si a membrilor Tea Party care au inceput, inca de-a doua zi de dupa victorie sa-si puna intrebari nelinistitioare. Pe cateva dintre acestea le-am mentinut, pe fuga, in postarea trecuta. Putem acum sa le discutam mai pe indelete.

–         Radicalismul Tea Party e o sabie cu doua taisuri: pe de o parte, miscarea a reusit cooptarea independentilor si mobilizarea nucleului dur republican, obtinand cateva victorii impresionante; pe de alta parte, acelasi radicalism, prost intrebuintat, i-a privat pe republicani de cateva victorii cvasi-sigure, mai cu seama la Senat Delaware, Nevada, Colorado), unde prezenta unor candidati cu totul excentrici ca sa folosim un eufemism, gen O’Donnell sau Angle, le-a rapit majoritatea. Pe de alta parte, victoriile cele mai importante – cele din Illinois (fieful lui Obama) si Ohio (statul care, probabil, va stabili candidatul la presedintie), au fost obtinute de catre doi republicani moderati.

–         Pana acum, candidatii Tea Party au evitat cu mai multa sau mai putina gratie incompatibilitatea dintre libertarianism, conservatorism si fundamentalismul religios. Acum, insa, discutia nu mai poate fi amanata: ce teren comun poate gasi un libertarian si un fundamentalist religios in chestiuni atat de fierbinti precum avorturile sau legalizarea marijuanei? Cum se impaca cererea de desfiintare sau macar reducere drastica a Social Security si Medicare, cata vreme mai bine de jumatate dintre suporterii Tea Party sunt beneficiari deja ai ambelor programe sau se pregatesc sa devina in scurt timp?

–         Cine sau cum va organiza/captura/deturna o miscare atat de diversa pentru a o transforma intr-una eficienta politic, in stare sa impuna pe agenda publica un mesaj limpede, deopotriva credibil si popular? Fara indoiala, multi – dinlauntru si dinafara Tea Party – vor incerca sa profite de acest val de entuziasm, cu ocazia alegerilor primare de anul viitor pentru candidatul republican la presedintia SUA. Cine va fi castigatorul? Si ce fel de Tea Party? Cel al lui Marco Rubio sau cel al Sarahei Palin? Ca regula generala, la alegerile primare participa predominant nucleul dur al fiecarui partid. In aceste conditii, miscarea Tea Party are toate sansele sa aiba ultimul cuvant in selectia candidatului republican. Din pacate (sau din fericire), electoratul din alegerile propriu-zise are tendinta de a fi mai moderat, dupa cum s-a vazut deja in Delaware, Nevada, Alaska sau Colorado. Va sfarsi asadar Tea Party facandu-i un imens serviciu lui Obama in 2012?

–         In fine, dar nu in cele din urma, cum se vor pozitiona republicanii main-stream fata cu radicalismul si idealismul Tea Party? Unul dintre pricipalii suporteri ai miscarii, Jim DeMint din Carolina de Sud (considerat de multi “prezidentiabil”), si-a avertizat deja, intr-un editorial publicat ieri, noii colegi despre riscurile “cooptarii in sistem”, prin nominalizarile in comitete, ear-marks, etc. De cealalta parte a spectrului republican, David Frum (fost speech-writer al lui Bush si creatorul, printre altele a sintagmei “axa raului”) constata si el ca s-a creat la varful partidului republican un dublu leadership: candidatii sustinuti de catre establishment in alegerile primare au pierdut in fata celor sustinuti de catre simpatizantii Tea Party. Marele Karl Rove, care si-a ingaduit sa considere candidature Christinei O’Donnell o nebunie (“nuts”) a fost nevoit sa retracteze, dupa atacurile lui Rush Limabugh, Glenn Beck, etc. Faptul ca previziunile lui s-au indeplinit, nu schimba datele problemei: DeMint a strans mai mult cash, are mai multe victorii si mai mult support media decat oficialul lider al senatorilor republicani, Mitch McConnell. La fel, in Camera Reprezentantilor.

In urmatorii doi ani, batalia cea mai interesanta se va da nu intre republicani si democrati, ci in interiorul partidului republican si, mai exact, chiar in interiorul Miscarii Tea Party.

Sa castigi impotriva sistemului e relativ lesne, dupa cum au demostrat-o nenumarate revolutii mai mult sau mai putin populare, atat de la stanga, cat si de la dreapta. Sa stii si/sau sa poti sa-ti gestionezi judicios transformarea anti-sistemului in sistem – iata adevarata provocare!

PS Nu pot sa nu constat, inca o data, lipsa de reactie atat din tara cat si de peste ocean, in fata recordului absolut de 4 miliarde de dolari cheltuite in aceasta campanie, multe sume provenind din surse ce ne vor ramane pe vecie necunoscute! A discuta, cu seriozitate, probleme de doctrina, trecand cu lejeritate peste acest “detaliu” care, potential cel putin, poate frauda intregul process de la cap la coada, imi pare o atitudine ce penduleaza intre inconstienta si fariseism.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Meg Whitman, Carly Fiorina si altii au contribuit din plin la cresterea economiei americane, si doar ca li s-a multumit pentru participare. Acum, ca bula imobiliara s-a spart (si mai sunt niste explozii intarziate), efectul acestor investitii in politica pare benefic. Mai ales cele patru miliarde par mana cereasca. Spasiba, siesie, arigato, obrigado!

    Deja stii ce vreau sa spun: sa fie asta urmatoarea bula investitionala americana?

  2. Bravo nea Aline, mi se pare cel mai realist articol din ciclu Obama, colegii matale de platforma Theophyle si Aligica tot bat cimpii cu filozofie stg. dr.

  3. SPRE ADUCERE AMINTE

    …Tea Party si strategia gainii fara cap
    vezi toate articolele de Alin Fumurescu
    16 Sep la 05:52 25 comentarii 903 vizualizari

    …i.
    …multe incertitudini raman in istoria omenirii, dar printre lucrurile sigure se numara si asta: prostia s-a globalizat inaintea societatii, iar de atunci reuseste sa se mentina in frunte. Ba se mai si plateste – chiar si in conditii de criza (sau atunci cu atat mai mult). Luati cazul republicanilor din SUA. Teoretic erau pe cai mari, inaintea alegerilor de la jumatatea mandatului prezidential (midterm elections), cand se alege Camera Reprezentantilor si o treime din Senat. Nici n-aveau cum sa nu fie. Chiar daca o criza de proportiile celor din anii ‘30 a fost evitata, viitorul e departe de a fi roz. Oamenii nu sunt interesati de ceea ce-ar fi putut sa fiem ci de ceea ce este. Somajul continua sa se invarta in jurul a 10%, americanii nu par in continuare dispusi sa cumpere (mai cu seama case), neincrederea in Obama a ajuns pe la 50%, etc. Pe deasupra, miscarea Tea Party, intitulata ca atare in memoria Revoltei Ceaiului din Boston care a marcat inceputul Razboiului de Independenta, a devenit din ce in ce mai populara, reusind sa mobilizeze un electorat republican pana mai ieri pasiv.

    Ce este, in fond, miscarea Tea Party nu stie nimeni. In jurul ei s-a tesut tot atata mitologie cat in jurul originalei revoltei a ceaiului, raul king George si “no taxation without representation” – toate pretexte in fond pentru a pune in miscare o revolta populara gandita ca atare dinainte. Un soi de FoxNews pe stil vechi, daca vreti, pastrand proprtiile cuvenite. Intrebati care e planul pe care-l propun, entuziastii suporteri ai Tea Party, se dovedesc un soi de Conu Leonida intors pe dos. Nu vor guvern, nu vor asigurari de sanatate, nu vor imigranti. Ce vor, totusi? Aici e mai greu sa se ajunga la un consens. Inteleg ca multi dintre romanii de dreapta admira miscarea, considerand-o o reintoarcere la grass roots democracy in America. Cu toata simpatia, daca-i asa, atunci nu ne mai ramane decat sa-l aplaudam pe Dan Diaconescu si miscarea pe care a infiintat-o.

    Revenind, Partidul Republican a incercat sa profite din plin de acest val de entuziasm popular. Problema unei gaini fara cap, insa, oricat de energic se zbate si alearga de colo pana colo este tocmai asta – n-are cap. (Rolul capului a fost revendicat, cu un oarescare succes, de catre Sarah Palin, aceasta Elena Udrea a Statelor Unite, care-si urmareste propria agenda – asa ca gaina s-a intors de-acolo de unde plecase, i.e., la statutul de decapitata).

    Candidatii sustinuti de catre Tea Party au deja la activ cateva victorii electorale semnificative, atat pentru guvernatori cat si in alegerile primare ale republicanilor. Ieri, si republicanul moderat Mike Castle, candidatul “sigur” la fotoliul de senator de Delaware, parasit de catre Joe Biden, a fost infrant de catre Christine O’Donnell – sustinuta de catre Tea Party si, de buna seama, Sarah Palin. Si uite-asa, dupa cum a explicat Karl Rove, eminenta cenusie din spatele revigorarii miscarii conservatoare din SUA, republicanii au pierdut un fotoliu in Senat si, foarte probabil, sansa de a mai obtine majoritatea in ambele camere.

    De ce? Simplu. Majoritatea candidatilor Tea Party sunt priviti ca “extremisti” de catre majoritatea republicanilor. Problema alegerilor primare (in special a celor inchise) este ca mobilizeaza doar segmentul dur al partidului, alegand candidati situati fie mult prea la dreapta, fie mult prea la stanga spectrului politic, prea putini reprezentativi pentru votantii confruntarilor finale. Victoria Tea party a fost asadar una otravita. Confruntati cu un candidat republican in al carui discurs fundamentalist-stupid nu se recunosc, republicanii “de rand”, nu se vor mai prezenta la alegeri, in vreme ce democratii dezamagiti de Obama dar si mai inspaimantati de o manifestare prostesc-agresiva, isi vor rupe din timp si din scarba pentru a vota, totusi.

    Ce s-a intamplat ieri? Karl Rove, artizanul dublei victorii prezidentiale a lui W. Bush, al recuperarii ambelor camere din mana democratilor si al revigorarii miscarii conservatoare a fost acuzat de … tradare ba chiar si de simpatii democrate! Sa vezi si sa nu crezi! Populismul pe care care l-a alimentat de atatia ani s-a facut mare si musca acum mana care l-a hranit.

    Ce se va intampla in continuare? Republicanii vor recastiga, probabil, Camera inferioara dar nu si Senatul. Asta, potrivit analistilor republicani lucizi, ar fi un scenariu mai fericit decat recastigarea ambelor camere. De ce? Pentru ca un esec partial la midterm ar trezi republicanii la realitate, pe cand o eventuala victorie republicana in tot Congresul sprijinita de catre Tea Party va accentua retorica populista la alegerile care conteaza cu adevarat – cele din 2014. Si-atunci infrangerea va fi cu atat mai usturatoare, bucuria victoriei cu atat mai scurta.

    Morala? Nu va entuziasmati de energia debordanta a unei gaini fara cap care alearga de colo-colo, dand frenetic din aripi. V-o spune orice taran: mai devreme sau mai tarziu va cadea, moarta, la pamant

    • Da, pare-se ca prezicerea a fost destul de corecta. Multumesc pentru copy+paste.

      Si da, sunt de parere ca durerile Tea Party abia de acum incep. Gata cu demersul distructiv, de acum e nevoie de cel constructiv.

  4. Cine a avut de castigat din fractionarea votului? Democratiiiii, care trebuia sa fie pe nicaieri, si republicanii sa aiba castig de cauza, deci tea party a avut un scop pe care si l-a atins, de acum nu vei mai auzi de el.

  5. Excelent!

    Intr-adevar cel mai bun articol de pana acum privind realitatea politica americana, fara partizanat desantat, fara acuzatii ieftine de „socialism” sau „abjectie” (vezi articolele lui Theophyle si Aligica).

    O realitate prinsa bine, tema anti-sistem. Dar ea mi se pare ca se datoreaza unui fenomen social cunoscut: in caz de criza majora, opinia politica a populatiei (masurata pe axa staga-dreapta) care in mod normal are forma unui clopot al lui Gauss, se „turteste” departandu-se se extreme. Si partidele isi radicalizeaza mesajul, mergand sa pescuiasca spre extreme electorii.

    Un singur comentariu: nu Obama a castigat, ci anti-republicanismul acum doi ani. Cu Irak-ul, criza financiara si Sarah Pallin care i-au explodat in fata, GOP ar fi pierdut in fata oricui. Si asta fiindca electoralul de stanga s-a mobilizat. Obama a avut meritul de a mobiliza minoritatile, dar a si pierdut o parte din mainstream-ul de stanga.

    Sansa democratilor in doi ani este tocmai ca Tea Party sa se radicalizeze si Sarah Palin si altii similari sa ajunga in frunte: frica de extremismul de dreapta si de prostii vrednici (care, cum stim, fac prapad) este singurul lucru care mai poate mobiliza electoratul de stanga.

  6. Recunosc: cu ceva rautate ma gindesc daca americanii il vor asculta pe dl Fumurescu.
    Mai ales privind P. S.-ul.
    Dece va strofocati doar pentru banii folositi la alegeri si nu, sa zicem ca pe timpul epocii de aur, despre fondurile, megauriase, militare?

    • Tu ti-ai pus intrebarea elementara: cine a organizat si finantiat Tea Party? Se spune „urmareste banii”, pentru ca toti sunt capabili sa presupuna (cine ar putea fi) dar nimeni nu o poate demonstra si chiar daca ar demonstra-o ca a fost X sau Y (KOCX si mai stiu eu cine) nu mai are nici o importanta pentru ca intre timp au schimbat regulile si de unde pana ieri era ilegala o anumita practica, astazi pot sa faca cum li se pare: au investit. Astazi au cumparat candidatii lui peste chemati la un loc Tea Pary, data viitoare cumpara la lumina soarelui GOP, data viitoare Democratii. Vezi vre-o problema?!

    • poate ca cate un rally to restore sanity in fiecare luna ar schimba pe termen lung macar 10% din mentalitatile defectuoase ale acelor oameni

  7. Apropo de finantare. Fireste ca de finantat nu finatateaza decat cei care au banii. In mare, acesti nu pot fi decat corporatistii, bancherii sau asa-zisii investitori (putini la numar)… Acestia finanteaza orice fel de miscare atata timp cat o pot folosi pentru atingerea propriilor scopuri. Cum mai pomenenam, ideologiile nu mai au nici o importanta, antagonismul dreapta-stanga e numai de ochii lumii…

    Dincolo de lupta anti-sistem reala marea problema Americii este ca incet-incet isi pierde din aura de bastion al democratiei si transparentei… Acest dezavantaj simbolic urias o va costa mai mult decat toate deficitele de care este inconjurata… O alternativa la combaterea acestei pierderi simbolice ar fi alegerea S. Palin la alegerile viitoare. Pe plan extern America va straluci (chiar daca fara nici un fel de rezultat palpabil) aratand lumii ca democratia functioneaza perfect: prima oara a aratat ca poate fi condusa de o persoana de culoare; a dou oara va arata ca poate fi condusa de o femeie… Dar alternativa asta poate rezolva temporar problema de deficit democratic doar la nivel simbolic; in lumea reala actualul deficit bugetar ridica serioase probleme cu privire la suprematia Americii…

    • In vara trecuta Curtea Suprema („inspirata” de la conceptul absolutei libertati de expresie inscris in Constitutia SUA) a emis o sentita potrivit careia s-a eliminat orice vincol (constrângere) la finanţarea partidelor şi candidaţilor de către oricine: persoane fizice sau puternice corporatii. Si că în cazul în care trec printr-o societate „non-profit”, mai degrabă decât prin structurile formale ale partidelor politice, pot plăti orice sumă şi nu trebuie să dezvăluie identitatea lor.
      Potrivit multor analisti marile corporatii si Wall Street-ul ar fi furajat abundent candidatii republicani in statele richioase. Si, colac peste pupaza, se aduga scandalul de la Camera de Comerţ Americana unde s-ar fi descoperit ca o parte din cele 85 milioane dolari plătite candidaţilor republicani de către Camera de Comerţ, ar veni de la multinationale, in special din China, Rusia şi Arabia. Un alt scandal e cel cu Crossroad America, o organizaţie legata de fostul consilier a lui Bush, Karl Rove. care pare să fi beneficiat de finanţare din străinătate, datorită acestei recente decizii a Curtii Supreme nu este obligat să dezvăluie sursa. Rove a susţinut că „republicanii au înţeles şi au început să facă ceea ce democraţii au făcut de ani de zile.”

      Acum, mi se pare ca tu esti un cititor atent si cred ca iti aduci aminte bine de cele petrecute pe timpul lui Bush si Cheney incepand de la deciazia de al declara invingator in alegerile din 2000, cu o decizie a Curtii Supreme si pana la refuzul lui Cheney de a da socoteala Congresului de actiunile lui ca Vicepresedinte pretinzand in putine cuvinte ca putea face ce-i trecea prin minte (lucru pe care dealminteri l-a facut).

      Pe mine ma lasa perplexa pretentia de la Tea Party cand se erijeaza in aparatoare a Constitutiei SUA vazand cum aceasta este demolata zi dupa zi.

      • Care Cheney? Aaa, cel care a condus America ani buni de la umbra nucului batran? Cel care sfida democratia pe de-o parte, si-si umplea buzunarele halliburtoniene pe de alta? Da, imi amintesc de el…:)

        • Cu toate astea democratii au avut cam la fel de multe fonduri ca si republicanii. Cred ca sindicatele lucratorilor de stat au dat mai mult decat camera de comert, au fost principalul contribuabil democrat, si asta e o problema in sine, sindicatele nu ar trebui sa fie partizane. Doar ca stiu foarte bine ca au promis membrilor pensii bune si complet nefondate si, ca sa aiba vreo sansa sa le dea, vor avea nevoie de bani grei de la stat asa ca acum pompeaza in politica la greu.

  8. Un articol interesant , al carui ecou romanesc astept sa-l aud !
    Ca pana la urma americanii se descurca indiferent pe cine aduc Tea Party la putere, nu-i asa ?!
    Pentru ca se pare ca din umbra niste vizionari incep sa vina in intampinarea unor nemultumiri, asa cum stiu ei cel mai bine : facand sa circule banii, a caror miscare totdeauna aduce pana la urma un castig, iar cel politic pare sa fie de doua ori ….capital !
    Bine ar fi daca , stiind/banuind cam cine-i in spatele banilor, si alte tari, printre care si Romania care este foarte aproape nu numai de asemenea scenarii , dar si de viitoare alegeri, ar trage cuvenitele invataminte, mai ales prin inteligentele noastre servicii, inca nu toate subordonate :roll:

  9. mişcarea TeaParty NU este o platformă civică antisistem. scurt pe doi şi simplu ca bună ziua. întregul eşafodaj al articolului constă într-o falsitate proclamată cu emfază de către autor, nesuţinută de elemente faptice.

    dacă erau anti-sistem întreaga activitatea ar fi fost orientată către zona stradală, către spaţiu public, ar fi fost eminamente protestară, precum mişcarea sindicală europeană, cu mitinguri, răcnete publice şi tot tacîmul. TeaParty a evitat această tentaţie anarhică. Întîlnireile s-au ţinut civilizat indeosebi in townhalluri, in spaţii închise, in săli destinate dezbaterilor şi asocierilor din micile oraşe şi prin cartierele foarte civilizate ale Americii. Nici urmă de rebeliune in spiritul ce a animat mişcarea. Autorul pur şi simplu scorneşte o tentă anttisistemică.

    dacă erau anti-sistem nu ar fi ţinut să participe intens la camnpania electorală şi nu ar fi susţinut candidaţi, independenţi sau înregimentaţi in PR. e o chestiune de bun-simţ să observi orientarea pro-sistem, pro-instituţională, şi – cel mai important- pro-constituţie, ba chiar întru apărarea statusquoului constituţional al federaţiei aşa cum a fost el împămîntenit de părinţii fondatori. Insinuarea autorului este pur şi simplu o mistificare neruşinată, fără nicio legătură cu realitatea politică a americii.

    dacă erau anti-sistem fondurile de campanie nu ar fi fost declarate, ci căpuşate, ca in Romania, trecute pe şest dintr-un buzunar in altul, dar nu şi in cadrul TeaParty, mişcare civică responsabilă ce a ţinut şi înregistat permanent capitalizarea externă a organizaţiilor. dacă vrei să faci acuze de corupţie şi deturnare ai bunul simţ şi adă niscaiva probe, dragă autorule, altfel iar pici in aceeaşi campanie banalizată de denigrare a asocierilor civile şi politice americane. tot astfel pot şi eu să mă întreb dacă nu cumva pe tine te plăteşte cineva, o organizaţie obscură şi dubioasă, ca să te ţii de emanaţii preţioase la adresa mişcării TeaPraty pentru care deja ai făcut o fixaţie şi ţii cu tot dinadinsul să-i imprimi profilul public alcătuit de matale. Dar nu, eu nu cred aşa ceva, îs convins că ideile aste, bune sau proaste cum sînt, îţi aparţin întru totul şi nu-s altceva decît expresia unui hobby auctorial.

  10. @ neamtu tiganu – multzam, dar nu e cazul sa fii atat de dur nici cu unul, nici cu celalalt,
    @ Strajnik – multumesc pentru improspatarea memoriei. Aproape ca uitasem de textul ala.
    @ Danon – pai tocmai asta spusesem si eu – pe candidatul republican il putea invinge oricine. Marea victorie a lui Obama a fost impotriva lui Hillary Cinton,
    @ viviana – bine punctat.
    @ Clovis – puschea pe limba! Nici de gluma nu e buna varianta cu Palin! Aici cred ca pana si Paul Aligica mi-ar da dreptate:)
    @ Radu Humor – de descurcat, se descurca. Important e si cum.
    @ euNuke – cu tot respectul, habar nu ai despre ce vorbesti: au fost mai mult in strada si nu, nimeni nu stie de unde le-au venit banii. Haide sa nu confundam visurile cu realitatea. Multumesc.

    • Parca asa spuneam si de Obama acum 2-3 ani si iata-l presedinte… Asta nu inseamna ca Palin va castiga sigur, e doar un pariu pe care-l fac si eu cu juma de gura…:)

  11. Dle Fumurescu, dupa intelegerea mea, membrii Tea Party sant oameni obisnuiti ca Dta (cred) si mine care vor un guvern ce cheltueste putin si are puteri limitate. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiu calificat in zona anormalului. Nu sant de acord sa dau bani altor concetateni pentruca guvernul decide asta ca sa le obtina votul. Sant de acord sa-mi ajut semenii, dar eu vreu sa decid pe cine. N-am pretentia sa fiu ajutat. Daca nu sant capabil sa fac sau sa am ceva, nu reprosez nimanui acest neajuns. Din acest motiv, membrii acestei congregatii sau unit spontan, ulterior Sarah Palin sincronizandu-si activitatea cu ei. De aceea in randurile lor se gasesc oameni din toate categoriile sociale, mai putin insa elitisti, fiindca toti impartasec aceleasi sentimente cu cei care au sosit initial pe acest pamant binecuvantat si nu accepta socialismul. Socialismul s-a instituit prima data cu primii colonisti in New England insa n-a tinut mai mult de un an. In acel an, s-a observat ca unii „munceau dupa cat ii tineau puterile iar altii consumau dupa necesitati”. Din care motiv, anul urmator fiecare familie a devenit economic independenta. Toate incercarile ulterioare de „socialism” au esuat fiind mentionate rar si fara interes.
    Programul acestei miscari nu este numai economic. Se refera si la cetatenii ilegali, beneficiile de sanatate, respectarea Constitutiei in forma ei initiala, samd.
    Care va fi evolutia acestei miscari cu tenta nationalista nu este cunoscuta insa pe moment este considerata ca un jucator foarte important in viitoarele alegeri pana la proba contrarie. A dovedit ca omul de rand poate influenta alegerile. Epocal!

  12. „cu tot respectul, habar nu ai despre ce vorbesti: au fost mai mult in strada si nu, nimeni nu stie de unde le-au venit banii. Haide sa nu confundam visurile cu realitatea. Multumesc.”

    cu tot respectul domnule Fumurescu, insist asupra caracterului de mişcare civică, sistemică, civilizată, eminamente comunitară, coagulată in jurul unor nuclee tradiţionale americane, şi NU, NU în stradă s-au ridicat mişcările TeaParty, asta nu-i vis, e realitate, şi NU, NU trebuie să demonstrez eu această realitate, ci dumneavoastră care acuzaţi o viziune antisistemică, eufemism pentru anarhism care pur şi simplu nu ţine la o scrutare atentă şi onestă a mişcării. NU este niciun vis, este realitate politică americană, iar dacă pentru un european e greu de înţeles gradul acesta de implicare al cetăţenilor americani in politică, pentru dumneavoastră decelarea evenimentelor ar fi trebuit să fie mult facilizată, înlesnită de prezenţa in spaţiul american. Probabil că nu prea ieşiţi insă din universitate şi urmăriţi o singură prrsă, cea mainstream, majoritar stîngistă. Este suficient să deschideţi canalelr de zoutube ale miăşcării ca să urmăriţi întrunirile din toenhalluri ale mişcării TeaParty şi o să vă schimbaţi părerea, in ideea că sînteţi onest şi destul de echipat intelectual ca să definiţi o realitate simplă…cea a asocierii pe baza unor interese comune şi a unor convingeri democratice de neyruncinat ale acestor oameni admirabili pe dumneavoastrp găsiţi de cuviinţă să-i denigraţi într-o pagină de limbă romană, contrar oricăror deziderate ce ar viza educarea şi informarea publicului in legătură cu chestiuni străine pentru aceste meleaguri bîntuite de moştenirea comunistă, sistemică şi ideologică. Noi încercăm cu chiu cu vai să nu fim antisistem, să ne democratizăm dinăuntru iar dumneavoastră cam sabotaţi orice încercare onestă de coagulare a forţelor democratzice civile. aşa că vă mulţumesc din suflet pentru scornelile servite cu iz de ştiinţă. Mare bine ne faceţi, că uite că se trezeşte omul întrezărind diferenţele mari între realitatea prezentată de corifeii progresismului socialist/liberal şi cea vizibilă cu ochiul liber pe internet şi începe să-şi pună întrebări.

    iar de fondurile de campanie…ce să zic…bine că vă găsiţi să contextualizaţi presupusa sorginte suspectă a banilor cu mişcarea TeaParty. De ce nu aţi procedat întocmai cînd veni vorba de încrengpăturile donaţiilor către Partidul Democrat…ooops, dar dumneavoastră nu criticaţi organizaţiile strîngătoare şi propagandistice ale stîngii, de pildă ACORN, nu, asta nu prea vă interesează. banii ălora nu contează de unde vin, esenţial este că nu puteţi depista origina fondurilor teaparty, deşi, este evident că nici nu aţi încercat să cercetaţi in detaliu chestiunea. e mult mai uşor să arunci acuze insidioase sau să laşi să scape aluzii infamante. bună să vă fie ziua, in continuare. şi mulţam de…necenzurare. că se practică intens aşa că…vă sînt recunoscător că publicaţi totuşi opiniile unor orătănii fără cap ca mine.

  13. cu scuze pentru greşelile de redactare din replicile anterioare, reiau ideea finanţării electorale. se pare că domnul Fumurescu nu concepe existenţa voluntariatului in materie de asocociaţii civice şi politice, pentru că realitatea simplă a mişcării TeaParty este aceea că s-a întemeiat pe acordul de voinţă al membrilor într-un proces de asociere voluntară, deseori spontană, alteori ca urmare a propagării libere in comunităţile urbane americane a mesajelor de solidarizare întru salvgardarea statusquoului constituţional. S-a tot vorbit de ideologia mişcării. Nu există nicio ideologie pentru că mişcarea nu este una direct politică, ci eminamente civică, oamenii aceia nu sînt membri de partid şi nu s-au simţit obligaţi să achieseze la o platformă dogmatică de idei. Tocmai de aceea este extraordinară această mişcare, pentru că nu a pornit de sus, nu a fost impusă şi nimeni nu a plătit pentru înfiinţarea ei aşa cum vreţi să sugeraţi fără a prezenta nicio probă in acest sens. Orice om liber, sănătos la cap, ce simte că-i sînt periclitatea libertăţile şi acel sistem normativ ce garantează libertăţile şi proprietatea ar trebui să procedeze întocmai, iar americanii au dovedit încă o fată că-s cei mai întregi la cap oameni, cei mai liberi şi cei mai conştienţi de puterea vocilor unite. Iată de ce mişcarea TeaParty este pro-sistem, nu antisistem şi s-a născut in ideea apărării sistemului de o clasă de prădători ce străpuns porţile cetăţii şi pretinde că are dreptul să modifice pînă la aanihilare constituţia US fără să fi primit vreun mandat in sensul acesta. Nu mi-aduc aminte să fi citit vreun material de-al dumitale care să descrie politiciler antisistem ale clicii obamiene., domnule Fumurescu. Sau anihilarea concurenţei liber prin stimulente uriaşe este in opinia dumitale o chestiune banală, ce decurge din prerogativele obişnuite ale instituţiilor din sistem? sau suspendarea consimţămîntului liber in materie de asigurări este tot o urmare firească a întăririi sistemului? astea nu/s chestiuni ideologice, e adev[rat ci primele simptome ale instaurării socialismului in US, anume jaful primordial pe care urma să se întemeieze viitoarea putere politică şi încleştare propagandică a cetăţeanului de rînd. că tot vă arătaţi intrigat de sumele imense intrate in campanie…poate uniţi iţele şi pricepeţi cine a întins plasa.

  14. S-a „rezolvat” si governatorul de Vermont. E democrat.
    Am o nelamurire, De unde vine sfiala anuntarii cu intirziere a rezultatelor finale?
    Si pentru un chibitz ca mine e limpede ca si guvernatorii de Illinois si Minnesota sunt democrati.
    Extrem de interesanta harta alegerilor in Illinois. Intr-o mare de „raioane” imbulinate in rosu (peste 90), guvernatorul a fost decis de 3 county albastre…

  15. @ mucenic – pentru mine toti oamenii sunt „neobisnuiti”, pentru ca, desi aidoma, sunt deopotriva unici. Si e „sunt”, nu „sant”, si „s-au unit”, nu „sau unit”. Si n-au existat socialisti printre colonisti – majoritatea erau puritani sau anglicani (depinde, de buna seama, si de colonia de care vorbim). Probabili te referi la Levellers – da’ aia erau in Anglia sec. al XVII-lea, cu minim impact in colonii. Si constitutia a fost scrisa de o mana de „elitisti”, in spatele usilor inchise – elitisti care, printre altele, isi incalcasera mandatul pentru care fusesera trimisi la Philadelphia… Si la care „constitutie asa cum a fost ea” te referi? Fara sau cu amendamente? S.a.m.d. Cu simpatie…

  16. @ spune – urmaresc cam tot ce apuc, de la stanga la dreapta (ce-i drept, nu youtube :) Cateva intrebari: unde este caracterul „sistemic” al miscarii si care sunt acele „nuclee traditionale americane”, daca nu-i cu banat? Cele ale lui O’Donnell sau cele ale lui Palladino? Ca membru al miscarii, din cate inteleg, stii de buna seama ca a luat avant dupa ce intrunirile „in strada” ale simpatizanitlor Tea Party au fost promovate, mediatizate si intretinute de catre FoxNEws, asa e? Sunt rautacios putintel, stiu, dar ma irita obtuzitatea, sincer sa fiu, indiferent daca vine de la staga sau de la dreapta. Da, exista printre cei din tea party oameni excelenti si da, popularitatea miscarii e o dovada ca lumea e neincrezatoare in sistem. Ce te faci, insa, cand miscarile anti-sistem sunt orchestrate de catre … sistem?
    Si da, sunt la fel de revoltat de opacitatea ce inconjoara finantarea tuturor partidelor si tuturor candidatilor. Poate ca reprezentantii Tea Party, acum ca au un cuvant de spus, vor rezolva aceasta problema – ce crezi?
    Si da, ma amagesc cu gandul ca sunt un om de buna credinta – imi poti spune, pe scurt, care sunt acele valori promovate de tea Party? cele libertariene, a la Rand Paul, cele fundamentaliste, a la O’Donnell, cele mute – „vi le spun eu dupa ce ajung senator” ale lui Angle, sau cele cu bestialitati amuzante si bate de basseball civice ale lui Palladino? Multumesc anticipat pentru lamuriri.

  17. @ euNuk (btw, graitor nick :) – am impresia ca nu ne intelegem. Sunt primul sustinator al „grass root democracy” – cu o conditie sa aiba un cap (si, daca nu cer prea mult, si o coada). Multimile dezlantuite fara „cap”, ma sperie – imi amintesc de Revolutia Franceza sau de revolta din Massachussets, care i-a speriat zdravan si pe Fondatori, dupa cum sunt convins ca stii – de aceea toate acele checks and balances din Constitutia pe care, nu ma indoiesc, ai citit-o, ca nu e lunga. Sunt sincer convins ca exista in miscarea Tea Party oameni care chiar merita promovati (Jim DeMint sau Mario Rubio, bunaoara). Nu sunt nici eu de acord cu toate cele facute de administratia Obama. Dar asta e una, iar fantasmogoriile in care leul se pupa cu mielul, alta. E usor sa fii contra de pe margine, dar cum se va impaca un libertarian Tea Party (vezi, bunaoara, Rand Paul) care cere taierea Social Security si Medicare,legalizarea marijuanei si a avorturilor, in buna traditie libertariana, cu cei 49% de sustinatori peste 65 de ani cand va veni – si va veni – vorba de a vota legi pro sau contra? Intreb, nu dau cu parul. Pentru alte solicitari sincere de luminare, vezi mai sus…. Dupa cum spuneam, gaina fara cap se agita, improasca sange, dar sfarseste in oala sistemului…
    In fine, ar mai fi de spus, dar am obosit usurel…
    Oricum, cu simpatie sincera. Inteleg si apreciez pornirea. Nu pot, insa, in ruptul capului, accepta o argumentatie care nu exista. Am renuntat la stanga pentru ca incerca sa ma spele pe creier. Nu voi accepta asadar sa fiu spalat pe creier nici de catre o retorica declarativ de dreapta. (Btw, doamna Angle, binecuvantarea lui Reid, n-a putut raspunde nici la intrebarea „la ce face referire al doilea amendament?” decat cu „va voi spune cand voi ajunge senator”. Iar Sarah Palin, pe vremea cand era pe tichetul pentru vicepresedinte, a adus vorba intr-un interviu de decizia Roe vs. Wade (cea cu legalizarea avorturilor). La intrebarea „mai stiti alte decizii importante ale Curtii Supreme?” – a raspuns „pai sunt multe”, dar n-a mai putut numi nici una. Brrrr… As putea continua asa pana maine dimineata, dar ar fi pacat…

    • In sfarsit o minte limpede care intelege ca si stanga si dreapat spala creierele la fel de eficient atunci cand interesele le-o cer… Doar sampoanele difera…:)

      • același clișeu tâmp: ”nu diferă stânga de dreapta, tot o apă și-un pământ”.
        Un lucru e sigur: tot o apă și-un pământ sunteți voi aștia care operați fără diferențe împreună cu progresiștii stângiști.
        hey bro, suntem toți de-opotrivă, să întindem hora unirii în prosteală

  18. Roll up, roll up! The laws of the United States are now officially for sale!
    Posted by Johann Hari

    The laws and policies of the legislature of the United States of America are now effectively on e-Bay, for sale to the highest bidder. Are you a Wall Street boss who wants to party like it’s 2007? Are you a Big Coal baron who wants to burn, baby, burn? Are you an insurance company that wants to be able to kick sick people off your rolls? Meet John Boehner, the most powerful Republican and soon-to-be Speaker of the House. But – of course! – you already have. Here’s an example of how you have worked together. In 1995, the House was going to finally repeal subsidies for growing tobacco, because an addictive cancer-causing drug didn’t seem like the most deserving recipient of tax-payers’ cash – until Boehner walked the floor of the House handing out checks from tobacco lobbyists to his fellow elected representatives. (http://www.youtube.com/watch?v=MAC2xeT2yOg) They changed their minds.
    The subsidy stayed. Explaining his check-dispensing, Boehner says: „It’s gone on here for a long time.” So get your bids in: the House is open for business. …
    http://johannhari.com/2010/11/05/the-laws-and-policies-of-the-united-states-are-now-officially-for-sale

  19. Cam asta e starea Americi, vazuta de Stiglitz ieri seara…

    Justice for Some, by Joseph E. Stiglitz, Commentary, Project Syndicate: The mortgage debacle in the United States has raised deep questions about “the rule of law”… The rule of law is supposed to protect the weak against the strong…

    Part of the rule of law is security of property rights… But in recent weeks and months, Americans have seen several instances in which individuals have been dispossessed of their houses even when they have no debts. To some banks, this is just collateral damage… Most people evicted from their homes have not been paying their mortgages… But Americans are not supposed to believe in justice on average. … The US justice system demands more…

    To some, all of this is reminiscent of what happened in Russia, where the rule of law – bankruptcy legislation in particular – was used as a legal mechanism to replace one group of owners with another. Courts were bought, documents forged, and the process went smoothly.
    In America, the venality is at a higher level. It is not particular judges that are bought, but the laws themselves, through campaign contributions and lobbying, in what has come to be called “corruption, American-style.”

    It was widely known that banks and mortgage companies were engaged in predatory lending practices, taking advantage of the least educated and most financially uninformed… But banks used all their political muscle to stop states from enacting laws to curtail predatory lending. When it became clear that people could not pay back what was owed, the rules of the game changed. Bankruptcy laws were amended…

    With one out of four mortgages in the US under water … there is a growing consensus that the only way to deal with the mess is to write down the value of the principal… America has a special procedure for corporate bankruptcy, called Chapter 11, which allows a speedy restructuring by writing down debt… It is important to keep enterprises alive … in order to preserve jobs and growth. But it is also important to keep families and communities intact. So America needs a “homeowners’ Chapter 11.” …

    Growing inequality, combined with a flawed system of campaign finance, risks turning America’s legal system into a travesty of justice. Some may still call it the “rule of law,” but it would not be a rule of law that protects the weak against the powerful. Rather, it would enable the powerful to exploit the weak.

    In today’s America, the proud claim of “justice for all” is being replaced by the more modest claim of “justice for those who can afford it.” And the number of people who can afford it is rapidly diminishing.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro