vineri, martie 29, 2024

Teoria invaziei sovietice în 1989. Un munte de documente lipsă


Ziarul “Adevărul” din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească, dar cică trimisese 25000 de agenţi speţnaz în România – vezi imagine dreapta

“25000 de spioni KGB au stăpînit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990″, scria în 23 decembrie 2012 Sorin Golea în ziarul “Libertatea” .

Aşadar, dacă ar fi să credem articolul din “Libertatea”, nu FSN-ul lui Ion Iliescu şi Petre Roman a condus România după decembrie 1989, ci 25000 de spioni KGB. În felul ăsta FSN-ul apare nevinovat nu numai în ceea ce priveşte teroriştii din 1989, cu care s-a luptat fără să-i prindă, ci şi în ceea ce priveşte mineriadele din 1990. Toată vina e aruncată pe seama acestor KGB-işti neidentificaţi, asupra cărora Ion Iliescu sau Petre Roman nu aveau influenţă.
O primă întrebare, de bun simţ, care apare în faţa acestor teorii este: ce a cîştigat URSS din revoluţia română? Urmare a revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO. Pentru ce ar fi intervenit ruşii, cu o asemenea enormă desfăşurare de forţe (25000 de KGB-işti ocupaţi timp de un an în România e un efort serios pentru un stat aflat în pragul colapsului, cum era URSS în 1989-1990) ca să obţină ieşirea României din sfera lor de influenţă?

Un lucru este însă limpede: o invazie de 25000 de agenţi secreţi într-o ţară trebuie să lase în urmă nu un document, ci un munte de documente. Documente despre această invazie, dacă ea a existat, ar trebui să existe atît în România cît şi în URSS.

Întîi ar trebui să existe un proces verbal al şedinţei guvernului sovietic care să hotărască invazia, dar într-o asemenea şedinţă nu se puteau stabili toate amănuntele. Ar trebui să mai existe un ordin dat de Gorbaciov şefului KGB ca să pregătească invazia şi un proces verbal al şedinţei conducerii KGB care să stabilească în linii mari planul şi pe cei responsabili de aducerea sa la îndeplinire. Trebuie recrutaţi 25000 de KGB-işti care să fie trimişi în România – şi nu pentru 2-3 zile ci pentru un an întreg, dacă luăm în serios articolul din “Libertatea”. Aşadar trebuie să existe documente ale KGB care să propună criteriile de alegere a celor care vor participa la această misiune, şi altele care să aprobe criteriile propuse. Apoi: documente care să arate alegerea efectivă a celor care se îndeplinesc aceste criterii. Unul din criterii ar putea fi cunoaşterea limbii române – şi de aici ideea care s-a sugerat deseori că agenţii KGB care au acţionat în decembrie 1989 ar fi fost basarabeni. Dar în întreaga RSS Moldovenească nu existau 25000 de KGB-işti disponibili pentru a fi trimişi în România. Chiar dacă ar fi hotărît Gorbaciov să golească Basarabia de KGB-işti în 1989 nu putea strînge atîţia oameni. Informatori ai KGB probabil că erau mai mult de 25000, dar unui simplu informator nu poţi să-i spui să-şi lase familia şi să plece pentru un an într-o ţară străină. Cei trimişi într-o asemenea misiune nu puteau fi simpli informatori, ci doar ofiţeri sau cel puţin subofiţeri ai KGB.

Aşadar, ar trebui să existe adrese trimise de KGB-ul din Moscova către filialele KGB din toată Uniunea pentru identificarea celor care ar fi potriviţi să participe la invadarea României. Posibil ca voluntariatul să fie unul din criteriile avute în vedere, dar atunci trebuie să fi existat informări cu cadrele KGB din toată Uniunea cărora să li se fi adus la cunoştiinţă că se pot înscrie ca voluntari pentru operaţiunea “România”. Trebuie să existe planuri de acţiune pentru aceste 25000 de persoane. Cum au pătruns în România? Dintr-o dată sau eşalonat? Dacă eşalonat – trebuie să existe planuri cu privire la eşalonarea în timp şi pe puncte de frontieră a pătrunderii acestei armate de agenţi. Trebuie să existe documente cu estimarea necesarului de materiale de diferite tipuri necesare acestei acţiuni şi documente contabile în care să se estimeze costurile necesare, apoi aprobarea cheltuirii banilor respectivi şi cheltuirea efectivă a banilor.

Au venit aceşti agenţi în maşini “Lada”, cum scria Jurnalul Naţional? Socotind cîte 4 persoane într-o maşină, era nevoie de vreo 6200 autoturisme “Lada”. Deci trebuie să existe documente prin care se cer disponibilizarea a 6200 de autoturisme pentru această operaţiune, documente prin care se aprobă acest lucru, corespondenţă internă a autorităţilor sovietice pentru a identifica autoturismele disponibile, că n-or fi fost toate noi-nouţe, produse special pentru această operaţiune, sau dacă au fost unele autoturisme produse special pentru operaţiunea “România” – documente cu comanda de producţie către uzinele sovietice respective, documente de recepţie a mărfii, de plată către producători. Deplasarea miilor de autoturisme spre graniţa românească deasemeni ar lăsa în urmă documente legate de transportul acestora, consumul de benzină, cheltuieli necesare.

Cei 25000 de agenţi trebuiau instruiţi – deci trebuie să existe documente despre instruirea lor. Poate unii au făcut cursuri de limba română. În 1989 în RSS Moldovenească limba română (“moldovenească”) fusese declarată limbă oficială şi se organizau cursuri de învăţare a limbii pentru persoanele care nu o cunoşteau. O acoperire perfectă pentru KGB în caz că avea nevoie să pregătească cunoscători ai limbii române pentru a-l răsturna pe Ceauşescu – puteau să-şi trimită oameni la cursurile înfiinţate pentru civili, profesorii care predau la aceste cursuri nefiind necesar să fie la rîndul lor agenţi KGB la curent cu planul respectiv. Dar pentru miile de presupuşi cursanţi ar trebui să existe: documente cu planificarea cursurilor, împărţirea cursanţilor pe grupe, cazarea lor pe perioada cursurilor, hrana şi solda pe perioada instruirii.

Pe lîngă maşinile “Lada”, ce alte materiale au luat cu ei cei 25000 de agenţi? Trebuie să existe documente pentru aprobarea necesarului de materiale, livrarea şi plata acestuia. Dacă agenţii erau trimişi în România cu ruble ruseşti sau chiar cu dolari americani (ar trebui să existe documente pentru aprobarea sumelor de bani necesare) ar fi atras atenţia cînd ar fi vrut să schimbe banii. Poate s-a procurat pentru ei lei româneşti – dar suma necesară pentru 25000 de persoane e considerabilă. Ar trebui să existe documente pentru obţinerea de către URSS a sumei necesare în valută românească şi repartizarea ei la fiecare agent în parte. Dar degeaba ar fi avut agenţii KGB lei româneşti la dispoziţie. Ajunşi în România ar fi constatat că nu pot cumpăra cu ei lucrurile de care au nevoie. Benzina era raţionalizată şi în unele locuri nici măcar pîine nu puteai cumpăra dacă nu erai pe tabel la alimentară că poţi să-ţi ridici raţia de acolo!

Bineînţeles, ar trebui să existe şi minim 25000 de martori – agenţii speţnaz respectivi care au fost trimişi efectiv în România – din care s-ar fi găsit destui să vorbească după atîta timp. Plus familiile şi prietenii lor. Reamintesc, conform articolului din “Libertatea” e vorba de oameni care au stat în România aproape un an, nu doar cîteva zile. Să-ţi părăseşti familia şi prietenii atîta timp nu e o chestie măruntă. Deocamdată doar informatorul securităţii Sorin Roşca Stănescu a scris (în aprilie 1991, în “România Liberă”) că cunoaşte una bucată agent KGB care ar fi fost trimis în România în decembrie 1989, dar nu a dat numele acestuia sau vreo altă posibilitate de verificare a ştirii. Este de amintit însă că Sorin Roşca Stănescu este cunoscut în breasla ziariştilor ca persoană care nu se sfieşte să dezinformeze, fiind dezavuat oficial de Clubul Român de Presă, care atrăgea atenţia:

“instituţiile de presă care colaborează cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac pentru prestaţii jurnalistice sau de management editorial riscă să compromită nu numai propriul prestigiu, ci şi credibilitatea profesiei”

Exact articolaşul lui Roşca-Stănescu despre agentul KGB care se destăinuie dar nu-şi dezvăluie identitatea a fost citat după scurt timp de inculpaţii din procesul revoluţiei de la Timişoara în apărarea lor. Apare întrebarea: e vorba de o coincidenţă sau de un articol-comandă specială în folosul inculpaţilor? Devenit director al ziarului “Ziua”, Roşca-Stănescu a dus acolo diferite campanii de presă mincinoase prin care încerca să dovedească teoria ceauşistă a declanşării revoluţiei din 1989 de către agenturile străine. Vestită este gulguta “cazului Petre Olaru”, analizată anterior (vezi lincurile – părţile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7). Tot ziarul “Ziua” condus de Roşca Stănescu s-a remarcat prin răstălmăcirea şi interpretarea manipulatorie a unor declaraţii ale lui Vladimir Bukovski, din care se trăgeau concluzii care nu reieşeau din faptele expuse de acesta.

Dacă ar fi existat o invazie de 25000 de agenţi speţnaz în România, nu unul singur s-ar fi destăinuit (păstrîndu-şi anonimatul, deci neverificabil) în aceşti 23 de ani trecuţi de la revoluţie, ci o mulţime. Nu un document ar fi trebuit să iasă la iveală din arhivele sovietice ci un munte de documente. “Moscova ascunde adevărul”, ar putea spune unii, dar URSS s-a destrămat de 21 de ani. O operaţiune de asemenea amploare – cu deplasarea a 25000 de agenţi pentru un an întreg – ar fi fost cunoscută şi în alte părţi ale URSS. Oricît ar păstra Moscova taina, ar fi ieşit la iveală documente şi mărturii de la Chişinău, Kiev, Vilnius, Talinn, Erevan, Tbilisi, Baku şi alte părţi ale fostei URSS, azi independente de Rusia. Sînt o mulţime de foşti agenţi KGB care nu mai au nici o obligaţie de loialitate faţă de Moscova după 1991, cînd URSS s-a destrămat. Din oportunism dacă nu din convingeri sincere, mulţi agenţi KGB s-au declarat după 1991 patrioţi ai naţiunilor lor condamnînd perioada sovietică. Cu titlul de exemplu, dau cazul lui Tudor Botnaru = Fiodor Botnari, fost şef al KGB din RSS Moldovenească, care prin 2006 dădea declaraţii pro-româneşti şi blama perioada sovietică: „s-a făcut totul pentru a diminua tendinţa şi dragostea faţă de o limbă română literară ca să fie promovat moldovenismul primitiv, sau că avem o altă limbă decît cea română”. Asemenea oameni ar fi putut dezvălui operaţiunile URSS din România lui 1989 dacă ele ar fi existat. Nu e vorba aici de 2-3 oameni care şi-au ţinut gura ci de zeci de mii de persoane care ar fi cunoscut operaţiunea. E imposibil ca toţi să tacă în afară de anonimul ăla despre care pomenea informatorul securităţii Sorin Roşca Stănescu.

La sfîrşitul veacului 20 e de neconceput ca o operaţiune care implică 25000 de persoane să rămînă secretă. De aceea marile puteri, cînd invadează militar o ţară, o fac făţiş, nu pe ascuns, şi oferă apoi o justificare propagandistică pentru gestul lor. Tot în decembrie 1989 SUA a invadat Panama. Guvernul american nici o clipă n-a încercat să ascundă acest lucru. A spus absolut pe faţă că a invadat ţara respectivă şi a explicat că a făcut asta pentru a aduce democraţia. La fel ar fi făcut şi URSS dacă ar fi trimis 25000 de militari în România.

Pe lîngă muntele de documente care ar fi trebuit să existe în URSS despre o asemenea operaţiune, ar trebui să existe un munte de documente şi în România. În epoca Ceauşescu deplasările străinilor erau atent monitorizate de securitate. Toţi hotelierii aveau obligaţia să raporteze străinii cazaţi (acum au obligaţia să raporteze chiar şi românii). La graniţă se ţineau evidenţe despre cei care intrau şi se controlau atent bagajele turiştilor. Să introduci o revistă străină cu conţinut politic necorespunzător era un lucru riscant, darmite să introduci armament, cum se sugerează acum! S-ar putea admite că 2-3 persoane puteau introduce armament nedepistate, dar a pretinde că 25000 de agenţi au introdus armament în România, fără ca vreunul dintre ei să fie depistat la graniţă (cînd se făcea obligatoriu controlul bagajelor) sau ulterior, e de domeniul fantasticului.

Au fost deja date publicităţii rapoartele serviciului de filaj al Securităţii Timiş (vezi: Raportul serviciului de filaj al Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989 şi Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes). Aceste rapoarte au fost prezentate şi în “procesul celor 25″ al revoluţiei timişorene. Este relevant faptul că nu există acolo nici o referire la vreo invazie sovietică. Deasemeni, printre zecile de morţi, sutele de răniţi şi aproape 1000 de arestaţi ai revoluţiei timişorene nu există nici măcar un singur cetăţean sovietic. Personal, în 1991 m-am interesat la hotelurile timişorene cu privire la turiştii străini care au fost în Timişoara în decembrie 1989 şi din răspunsurile primite am constatat că nu a existat nici un fel de invazie.

Observînd nonşalanţa cu care se vehiculează teoriile cu zecile de mii de agenţi KGB care ar fi invadat România în 1989, concluzionez că dezinformarea din decembrie 1989 a fost totuşi moderată faţă de ceea ce ne oferă acum presa românească.

Despre domnul Larry Watts pomenit în articolul din “Libertatea”, ce a scris el de fapt, cum răstălmăceşte scrierile altora şi cum alţii răstălmăcesc scrierile sale, voi analiza într-un articol ulterior.

Mai citeşte:
Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în decembrie 1989
Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
Mircea Druc: Cînd am venit la Bucureşti m-a şocat teama patologică faţă de ruşi
Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
Cu întîrziere, ziarul “Adevărul” recunoaşte că a minţit despre tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi
Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
Raportul serviciului de filaj al Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989
Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
Registrul comunicări teren al serviciului de filaj al Securităţii Timiş în decembrie 1989
Mi-e milă de caghebişti (video)
Ruşii şi revoluţia română – două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu
New York Times, 31 decembrie 1989: Revoluţia română îi inspiră pe moldovenii sovietici
Roşeţ de la Caransebeş, martorul care confirmă invazia turiştilor sovietici din 1989
Cele 3 bucăţi turişti străini ale colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova
Teoria basarabenilor-criminali în mass-media românească

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Atata text pentru a demonta niste tampenii de tabloid. Pai nu stiu daca avea tot KGB-ul 25000 de angajati.

    Or fi fost probabil cateva zeci, si nu numai rusi, daca stiu ce au de facut e suficient, nu trebuie sa se calce pe picioare ca in filmele cu prosti.

  2. Este cat se poate de limpede ca articolul din ziarul ‘”Libertatea” a fost scris pentru a-i dezvinovati, pe Ion Iliescu, pe Petre Roman si FSN-ul lor, inclusiv armata, de crimele din timpul
    ” Revolutiei” precum si de mineriade. Dar o astfel de dezvinovatire poate avea succes doar in fata idiotilor.
    In realitate articolul este de fapt acuzator. Ii acuza pe Iliescu, Roman si FSN de colaborationism. I-au ajutat pe ocupanti sa conduca ostilitatile din umbra, ei servindu-le drept paravan. Iar ulterior au avut grija sa dtearga urmele interventiei sovietice pentu ca URSS sa iasa basma curata. Asa dar, Iliescu, Roman, FSN au fost doar niste slugi. Si nu-i asa ?
    Autorul artcolului dovedeste ca nu-i mai inteligent decat ce pe care vre sa-i imbrobodeasca.

  3. De bun simț.

    Atenție la Larry Watts – este MULT MAI PERICULOS decît SRS. Nu se expune la TV, minte subtil prin cărți voluminoase, nu prin efemere articole jurnalistice, numele anglo-saxo(fo)n (trombon) dă bine la creierașul valahilor prostiți de pseudo-patriotismul ceaușisto-dejist (plus aferenții COLONEI & GENERALI „ISTORICI” care încă dinainte de ´89 trag în noi, pe toate posturile „și din toate pozițiile”). Pe Tismăneanu nu-l credem că-i ”fiu de jidan comunist”, pe țărănoii Talpeș-Dogaru-ș.a. DA, că-s ”de-ai noștri” (de la coada semeață a caprei rîioase legionar-autohtone).

    Corecție: SPEȚNAZ ține de GRU, nu de KGB. Ca să fim în ton cu articolul, ÎNTREG EFECTIVUL său AD 1997 nu depășea 27.000 de oameni (inclusiv unitățile trimise în Liban în 2006 SUB EGIDA NAȚIUNILOR UNITE – ha, ha, ha, sau LOL pe înțelesul pruncilor internauți născuți după…). Da, „extratereștrii” dintre Urali și Polonia mai au o agentură spionistic-diversionistă, fiindcă de felul lor sînt ultra-perfecționiști și nu iartă nimic. O, tu minunată Europă „de la Atlantic la Urali” zis-a „genialul” De Gaulle („diu gol” în dialectul scorniceștean).

    Acu´ să văd comentariile violent-absconse ale SPEȚNAZILOR de serviciu.

    LA TREABĂ BĂIEȚI !

    Vreți și telefonul meu pentru amenințări a la Gorbunov ? SAU ÎL ȘTIȚI DEJA ?

  4. Dumneavoastra ce vreti sa dovediti, d-le Mioc? Ca nu a fost o „mare invazie URSS” in evenimentele din decembrie 1989? OK!
    Dar o „mica si hotaratoare implicare KGB”, ce ziceti, o fi fost?
    Daca am voie sa spun doar ce-am vazut cu ochii mei (e drept, n-am „acte doveditoare”), a existat in zilele alea o afluenta de „turisti” CCCP (autocare + autoturisme), care a „batut la ochi”…
    Cat despre ce a „castigat” URSS-ul, sau „n-a castigat”, mai faceti un efort de memorie si aduceti-va aminte de anii ’90… 2000… ca nu ocupa intrarea in NATO toata istoria acelei perioade.
    Daca nici acolo nu gasiti un raspuns multumitor, mai aveti putina rabdare…din pacate, s-ar putea sa va lamureasca viitorul (eu sper totusi, sa NU!)

    • Nu prea am inteles incotro bate articolul, nu sunt foarte informat, dar am ramas cu parerea ca la revolutie multe servicii s-au calcat pe picioare in Romania, cu KGB-ul (sau cum se mai cheama acum, dupa schimbarea caciulilor cu urechi) in top, cu complicitatea vecina cu tradarea a fel de fel de josnice cozi de topor – chestia cu „agenturili” s-a dovedit tragic de adevarata (da, am fost si suntem prosti). Am asociat tot cu influenta macar cat de cat predominanta a KGB-ului in Romania intarzierea intrarii Romaniei in NATO si UE, coruptia sau unii oameni politici, un exemplu, cred eu clasic, fiind Ion Iliescu. Sau cu recomandarea facuta de Clinton sau Bush (cand cu curcubeul), de a imbunatati relatiile cu Rusia. Am mai asociat KGB-ul cu alte servicii secrete sau cu serviciile romanesti. Cu cat scriu mai mult, ca atat ma incalcesc in scris. Mai adaug ca nu vreau sa dau vina pentru tot dezastrul Romaniei pe nu stiu ce servicii secrete straine (lista este lunga), desi se poate vorbi de un adevarat razboi. A, bine ca mi-am amintit, sa nu uitam de legatura dintre serviciile secrete si presa.

    • Domnule Mih,
      Ştiu că, de mai mulţi ani, în mass-media bucureşteană s-a declanşat o vînătoare a celor care întîmplător au văzut vreun turist sovietic scobindu-se în nas în decembrie 1989, cazuri de acest fel fiind prezentate cu mare pompă în emisiuni televizate sau articole de presă, în calitate de „dezvăluiri senzaţionale despre revoluţie”.
      La noi în Timişoara se vorbeşte: „De ce nu-s capabili bucureştenii să lămurească misterele revoluţiei? Pentru că aceste mistere nu există!”.
      Una din cărţile mele am intitulat-o „Revoluţia fără mistere” tocmai pentru a evidenţia mai bine această caracteristică a revoluţiei timişorene: lipsa misterelor.
      Eu nu fac presupuneri despre aceste evenimente ci chiar le cunosc, fiindcă am fost prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de la casa pastorului Tokes, motiv pentru care am fost arestat şi mi s-a întocmit dosar penal de instigator şi organizator, dosar pe care regimul Iliescu a avut bunăvoinţa să mi-l închidă cu „NUP” în iunie 1990 (e explicat în prezentarea mea de pe contributors).
      Îmi amintesc de fosta Comisie Senatorială „Decembrie 1989” (care a fost boicotată la Timişoara – subiect despre care nu se vorbeşte la Bucureşti) ce greu îi era preşedintelui comisiei, Valentin Gabrielescu, să priceapă că nu aştept nici o lămurire de la el, astea-s doar prejudecăţile lui: http://wp.me/pjejF-3OD
      Regăsesc mentalitatea lui Gabrielescu şi la dv.

      • D-le Mioc, eu nu am afirmat ca am vazut turisti sovietici scobindu-se in nas in Bucuresti si va asigur ca nu m-a vanat nimeni si nici nu m-a prezentat nimeni, nici cu pompa, nici fara, pe nicaieri.
        Nici eu nu fac presupuneri, doar am spus ce am vazut.
        Cat despre mentalitatile pe care le recunoasteti din 2-3 fraze,cine v-ar putea contrazice?
        PS
        Va pusesem o intrebare (doua, de fapt) la care nu mi-ati raspuns, desi mi-ati dat o lunga replica.

  5. Istoria recentă nu prea arată succese (sau succesuri) rusești prea mari pe partea de intelligence și nici măcar pe partea de maskirova la nivelul unui stat ca România. În Afganistan rușii au intrat cu trupe și nu cu servicii secrete- deși acolo ar fi meritat să nu cheltuiască viața tineretului rus.
    Sumarizând, pentru intervenția sovietică- mai mult sau mai puțin directă în România lipsesc:
    1. scopul- datul lui Ceaușescu jos- oricât l-ar fi urât Gorby- nu merita. Cu state mult mai importante pentru imaginea globală- cum ar fi RDG-ul și Ungaria sau Cehoslovacia- căzute- România putea rămâne- precum Coreea de Nord- jdemii de ani în nemișcare. Ceea ce s-a întâmplat după 1989 nu justifică ideea că trebuia dat neapărat Ceaușescu jos- nu s-a găsit nici petrol sau alte materiale strategice și până la faimosul scut de la Deveselu nici nu s-a intervenit semnificativ în schimbarea echilibrului de forțe.
    2. mijloacele și resursele- 25.000 de agenți- ha, ha,ha. În decembrie era culeasă cam orice cultură pentru că altfel ar fi fost foarte utili să-i trimiți la cules de ceapă sau porumb sau la sortat de cartofi. Presupunând că unui astfel de agent- care presupune totuși niște calități – îi dai minim 1000 de dolari am avea un 25.000.000 de dolari cheltuieli de salarizare. Cu alte cheltuieli ,armament, etc. , mite, ar ajunge ușor la un 100.000.000 dolari bani pe care nici măcar Gorbaciov nu i-ar fi putut cheltui numai ca să-l dea jos pe nea Nicu. Dacă ne amintim faptul că nici unul din așa-zișii agenți de influență sovietici de la generalul Militaru n-au rămas prea mult timp în post vedem că a fost cea mai inoportună cheltuială făcută vreodată.

    • Prostii ieftin-manipulatoare. Nu mai are succese fesebeul? Deci habar n-ai de agentura descoperita acum vreo doi ani in USA cu gagica aia devenita faimoasa prin perfecta americanizare, agentura decorata de Putin la „revenirea” in patrie dupa expulzare. Sau despre „recuperarea” Ukrainei si a ex-republicilor central-asiatice plus recent Gruzia (Armenia a fost intotdeauna filo-rusa). Si se zice maskirovKa.
      Emblema succesului rusesc in rrrominika este acapararea tzarii de catre mafia de extractie kaghebista a lui iliescu-roman: feseneu, pedesereu, uslinosii de azi, de la „parintele fondator” ilici pana la ponta trecand prin „calatorul secret” la Moskva geoana. Deci „ai tai” sunt dovada clara a succesului rusesc, caci integrarea in UE si NATO e pana acum 80% formala si doar 20% reala – mai ales baietzii aia care lupta profesionist in Afganistan.
      In decembrie 1989 a avut loc pana la executzia ceausestilor o batalie intre tabara natzional-ceausista cu tabara kaghebista. Pe 25 decembrie au cazut la pace si a inceput nenorocirea romaneasca. Acum nu ar mai fi decat solutzia Cucuteni de care amintea cineva la alt articol aici: raderea prin focul justitiei a intregii structuri politice si refacerea „casei” din temelii. Dar problema sunteti voi, cei 25% votantzi uslinosi, dar si noi, cei 60% care refuzam sa mai votam. Asa ca viitorul Romaniei este sumbru.

    • Calculul dv. este numai pentru o lună. Dar articolul din „Libertatea”, bazat pe nişte declaraţii ale lui Petre Roman, spune că agenţii au stat în România 10 luni (decembrie 1989 – octombrie 1990).

  6. Domnule Marius Mioc!
    1) Mai intai va rog sa nu luati in seama unele comentarii neavenite, rautacioase de mai sus.
    2) Am reusit sa citesc, desi cu dificultate, facsimilele celor doua rapoarte ale Serviciului Filaj al Securitatii: cel relatand faptele de la domiciliul lui Tokes si cel relatand evenimentele din 16 – 19 decembrie. M-am convins in primul rand ca tot sirul evenimentelor initiale s-a petrecut ad-hoc, fara o organizare prealabila. In asta consta partea sublima a etapei initiale a Revolutiei de la Timisoara.
    3) As dori mult sa stiu daca se cunoaste componenta grupului celor 15 studenti de la caminul nr. 7, care au venit la locuinta pastorului seara si au determinat la actiune, au oprit tramvaiele si au tinut discursuri impotriva regimului. Consider ca lor le revine rolul determinant in schimbarea cursului evenimentelor. Altfel, totul s-ar fi terminat fara niciun rezultat, in acel moment. Raportul intocmit de cei de la Filaj e elocvent in aceasta privinta.
    Puteti sa-mi dati un raspuns? Cumva, cei mentionati au primit ulterior cate un glont in cap si au fost arsi apoi la Crematoriu?

    • Domnule Bucur,
      Nu cunosc despre nici un grup de 15 studenţi de la căminul nr. 7, dar nu cred că au primit vreun glonţ în cap şi au fost arşi la crematoriu.
      Pentru lista completă a celor arşi la crematoriu, dar şi pentru minciunile sfruntate care s-a vehiculat în legătură cu acest subiect, vedeţi articolul meu „Misterul celor 40 de cadavre”: http://wp.me/pjejF-El
      La Popeşti-Leordeni, unde a fost aruncată la canal cenuşa acestora, s-a construit recent o biserică în amintirea lor, chiar lîngă gura respectivă de canal: http://wp.me/pjejF-2KS

      • Domnule Mioc!
        Eu ma refer la textul cu care incepe pagina 3 a Raportului Serviciului Filaj dat in facsimil:
        „Odata cu lasarea serii a venit un grup de cca 15 studenti si studente,… au luat initiativa instigarii multimii… apoi unul din ei …, care era cel mai infocat, a oprit doua tramvaie care circulau din directii diferite, astfel incat sa le poata folosi ca tribuna, a luat primul cuvantu, a adus injurii grave statului si guvernului, indemnand sa se treaca la demonstratie, reusind sa urneasca multimea”….
        In continuare, acel student si grupul respectiv au fost stabiliti ca provenind de la Caminul studentesc nr. 7.
        (punctele de suspensie inlocuiesc descrierile respectivilor sau alte elemente mai putin importante).
        Pentru acestia am eu respectul cuvenit!
        Inteleg ca dupa Revolutie nimeni nu a incercat sa-i cunoasca. Asta eu nu o pot intelege!

        • Domnule Bucur, din cîte remarc, numai despre o singură persoană se precizează că ar fi din căminul studenţesc nr. 7. Nu cunosc identitatea persoanei, însă despre oprirea tramvaielor în Piaţa Maria s-a scris mult în presa timişoreană. Spre exemplu: http://wp.me/pjejF-2BO
          Cînd studiaţi rapoartele securităţii faceţi clic pe facsimilul documentelor şi atunci le veţi putea vedea mărite.

          • Am citit si dialogul lui G. Lana cu I. Monoran, indicat de dvs. Interesant!
            Si mai interesant gasesc dialogul dvs. cu cei de la Comisia senatoriala. Nu stiam ca Ion Cristoiu e cel care a lansat primul asertiunea legata de amestecul „agenturilor straine”. E greu de inteles, dece a facut-o. Poate doar din teribilism.
            Acum v-as ruga un ultim lucru, ca sa nu abuzez de timpul dvs: recunoasteti pe cineva dintre cei ale caror semnalmente sunt date in Raportul Serviciului Filaj despre cele intamplate in fata locuintei lui Tokes si apoi in Piata Maria? S-a interesat cineva de ei? A incercat cineva sa-i cunoasca, sa-i faca cunoscuti publicului? Corespund semnalmentele din raport cu persoanele din grupul lui Monoran? Dar Dvs? Va recunoasteti in descrierile din Raport?
            Imi mai putei indica vreun link spre un material interesant?

            • Domnule Bucur,
              În ziarul „Timişoara” din 5 mai 1993 publicam o scrisoare deschisă adresată domnului Ion Cristoiu, în care îl numeam pe acesta „promotor al unui ceauşism mascat cu lozinci anticomuniste”.
              Am reluat respectivul text şi în cărţile mele „Falsificatorii istoriei” respectiv „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”
              http://timisoara.com/newmioc/51.htm
              După 15 ani, în 2008, Ion Cristoiu avea să confirme diagnosticul meu, declarînd: „Sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului”
              http://jurnalul.ro/special/interviuri/verde-n-fata-ion-cristoiu-sper-sa-prind-si-prabusirea-capitalismului-si-revenirea-comunismului-139360.html
              Faptul că în prezent Ion Cristoiu încă mai este perceput ca gazetar care susţine „dreapta” este o anomalie a societăţii româneşti şi unul din motivele slăbiciunii dreptei din România.
              Capacitatea intelectuală scăzută a multor politicieni şi activişti politici „de dreapta”, care îl consideră pe Ion Cristoiu ca pe unul „de-al lor” îşi are rolul ei, desigur.
              Legat de rapoartele securităţii, o parte din cei care apar acolo sînt cunoscuţi, cum ar fi preotul baptist Petre Dugulescu (răposat), care a fost şi deputat PNŢCD, Gheorghe Şerban, cuunoscut mai mult ca George Şerban (răposat şi el), iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara (aia în care se spunea: „a fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat” http://wp.me/pjejF-Lr , frază care azi li se pare o aberaţie multor „anticomunişti” care pretind că susţin Proclamaţia de la Timişoara) sau Nicolae Harsanyi, care a emigrat în SUA. Identificări exacte cum ar fi: cine e bărbatul de „23-25 ani, statură potrivită, slab, faţa ovală, păr castaniu închis, nebărbierit de mai multe zile” sînt mai greu de făcut fiindcă pot fi mai mulţi care să coincidă descrierii. Nu cunosc ca cineva să fi luat fiecare descriere în parte din raportul securităţii şi să analizeze cui corespunde.

    • Evacuarea prea lenta si cam zgomotoasa a lui Toekes a fost detonatorul, gandit si realizat de tabara „natzional-ceausista” dar fara ceausescu, evident. Determinant a fost rolul unui oarecare Cumpanasu, „ministrul” cultelor, general secu ca si tatal sau, prieten valcean al lui Ghitza-Dej. Ia interesatzi-va cum a sfarsit Cumpanasu jr.

  7. Ipoteza sovietică este- ca să spunem așa- un fel de acadea pentru cauze mai bune. Tragic- trist- și jenant -ar fi să se demonstreze că toată făcătura ar fi trebuit să poarte numele Securității sau a Direcției de Informații Armată- pentru că ar fi cea mai bună dovadă despre totala incapacitate a cadrelor de pe vremea aceea de a organiza ceva curățel (acuma dacă ne reamintim bine de faza cu studentul ceh care cică ar fi fost omorât de monstruoasa poliție politică și care el făcea parte din poliția politică și a reapărut bine și sănătos după) sau în general de a organiza ceva. Dacă Securitatea a avut nevoie de 1000 de morți pentru a-l da jos pe Nea Nicu aș vrea să văd conducătorii securității de pe vremea aceea judecați astăzi pentru genocid. Apropo, dl.Voican-Voiculescu nu e tras- cât mai trăiește- de barbă- ca să ne spună și nouă de unde vine și care a fost rostul lui ?

    • Domnule Andrei Gheorghe,
      Conducătorii securităţii au fost judecaţi după decembrie 1989. Atît şeful DSS Iulian Vlad cît şi şeful securităţii Timiş, Traian Sima, au fost condamnaţi şi au făcut închisoare după revoluţie.
      Pe la Botoşani sau Vaslui probabil că şefii securităţii n-au fost judecaţi, dar la Timişoara şi Bucureşti, unde au fost evenimente semnificative în 1989, au ajuns în închisoare. Că apoi, pe motiv de vîrstă înaintată, bună purtare, boli, au obţinut eliberarea din închisoare mai repede, e altă problemă.
      Dar preocuparea securităţii nu a fost să-l dea jos pe Ceauşescu ci să-l menţină pe Ceauşescu la putere. Doar cînd partida era pierdută s-a trecut la varianta a 2-a – „sîntem alături de popor”: http://wp.me/pjejF-mA

  8. Booon, teoria cu ei 20-25000 kaghebisti/spetnazisti rasfirati prin Romania pana tarziu prin 1990 a fost lansata de Petrica Roman. Se facea, apud Petrica, ca prin vara lui ’90, vine Mihail Caraman (seful SIE) la Petrica si-i zice: „Sefu’, dom’ prim ministru, asa nu se mai poate! Rusii si-au trimisvreo douajdemii de agenti in teren in Romania, si astia isi fac de cap!” Petrica: „Aud asta si ma duc la dom’ Iliescu. Il chemam pe ambasadorul URSS (inca) si i-o zicem dela obraz: Auzi, ba, ia luati-va cei douajdemii de agenti din Romanika, ca ati pus-o! Executarea!” Si pleca ambsadorul sovietic impleticindu-se si tremurind de frica lui Petrica, telegrafie la Kremlin, si aia, ce sa faca: „Ba, e groasa, s-a suparat Petrica, trebe sa ne luam agentii din Romania”. Pam-pam…
    Observatii:
    – intotdeauna povestile pentru prosti se vor vinde bine, inlcusiv povestile despre povesti pentru prosti (cum este si aceasta ‘contributie’ de pe Contributors)
    – 25k agenti in teren, in Romania? Adica doua divizii ale unei armate! Mama, si pe unde stateau astia, unde isi spalau efectele, ce haleau? Probabil ca au fost incartiruiti in unitati ale armatei romane. Cautati generalii tradatori (Ionel, Stanculescu, Spiroiu,Popescu, Ionescu, ….?)
    – dar generalul Ionel, dat in gat de patrioti ca a studiat la Moscova (ca a fost sef de promotie de academie militara nu se mai spune) si ca a fost ‘agent sovietic’, cum de nu a respectat ordinul lui Iliescu din 13 iunie 90, de a implica armata in ce era atunci si a trebuit sa se intoarca Stanculescu dela Berlin ca sa se intample asta. Era sau nu Ionel agent sovietic si trebui sau nu sa il sprijine pe Ion Iliescu, agent sovietic sau nu si el? Dar daca Ilescu era agent american? Sau Vasile Ionel era agent american? Incurcate pot fi uneori scenariile…
    – bun, generalul Ionel era agent sovietic (sau nu!). Cum se face ca acum ocupa o pozitie de frunte in grupul UTI condus de col. Urdareanu, fiul generalului Urdareanu, in dec 89 comandant adjunct al trupelor de tancuri si alte blindate? Aha, deci Urdarenii au fost agenti sovietici si ei :) (cum altfel, dom’le, daca il protejeaza pe Ionel :) ). Dar UTI si Urdareanu castiga acum contracte babane dela statul roman. Dar daca si Basescu…? (asta ar iecsplica multe…)
    – informatia este culeasa si servita de seful SIE (Caraman), nu seful SRI (Magureanu). Eei, aici sa tot scrii scenarii: colonelul KGB (zice haripa patrioata a secu) Caraman ii da in gat pe rusi lui Petrica (tata, fost politruc sef ala armatei romane, venit in RO calare pe tancurile sovietice, da’, ma rog , „os de ardelean”). Ce le-o fi venit? Asteptam scenariile.
    – rusii (25k) au luptat la greu in teren in decembrie ;89 si numai asa a fost rasturnat Ceausescu.
    Observatii la ultima observatie:
    – eroul national :) Stefan Gusa era un dobitoc patentat ori un jmecker gen Gigi Becali ori asasin cu sange rece, ori toate la un loc. A se vedea http://www.youtube.com/watch?v=I83Cl75Bwco . Cat de tampit poti sa fii sa crezi ca Stefan Gusa a respins o invazie ruseasca, din biroul dela CC, dela un simplu telefon dar, ce-i drept, cu kentane la discretie.
    – ce-i drept, mentalitatea patriotic-ostaseasca pentru tampiti functioneaza si este crezuta chiar de cei care o creaza. Personal, am auzit dela un colonel din fosta armata a 4-a, povestea ce le-a fost spusa prin ’90 si ceva ofiterilor din comandamentul acelei armate, de generalul Cioara, in ’89 colonel la Iasi. Cf. Cioara, in dec ’89, tancurile rusesti s-au urcat pe podul de peste Prut, cu intentia clara de a „intra” in Romania. Noroc cu tanarul (la acea vreme) colonel Cioara care, cf. gen. Cioara, le-a iesit in fata pe pod si i-a spus comandantului sovietic: „Nu intrati in Romania, ca va fi urgie!”. Drept care, comandantul sovietic, ce era sa faca in fata unei asemenea determinari, a dat ordinul ‘stanga-mprejur!’, ca asa-i la invazie, vezi si tu cam care este starea de spirit a inamicului, stai de vorba cu el, empatizezi, si daca nu si nu, ce sa faci, te duci inapoi la comandantul tau sef si-i raportezi: ‘Sefu’, scuze, n-am putut sa intru in Romania, Cioara asta era un capos.’ Povestea asta desigur ati auzit-o in multiple variante, cu alti eroi (Gusa la loc de cinste :) ), in functie de zona folclorica de unde a fost culeasa. Pentru cei mai batrani, stim ca povestea originara este cea din augsut 1968 cand rusii au incercat sa ‘intre’ (iarasi, nu sa invadeze, ci sa intre, cam cum un hot incearca sa forteze o fereastra) pe la Botosani sau Suceava (n-are importanta, legenda poate fi valabila si pentru Sighet, Galati, etc.) dar romanasii nostri le-au ‘taiat’ tancurile cu o arma laser pe care inteligenta savantilor si inginerilor nostri militari au conceput-o.
    – vazind clipul din CC cu Gusa numarind eliecoptere, mai ca imi vine sa zic ca Iulian Vlad era o figura luminoasa, rational si cu bun simt. Oricum, dialogul dintre cei doi ne aminteste de Caragiale: „Ale cui erau elicopterele? Piscupeasca: ale tale, mojico!”
    – exista certitudinea ca ‘elita’ :) :) :) conducatoare a RSR in dec ’89 era profund decazuta intelectual si chiar si fizic (a fost oare si altfel?): Dascalescu se inchide in wc ca sa nu plece cu Ceausescu cu elicopterul, secretarul Apostoiu dispare cu o zi inainte, comandantul securitatii Bucuresti, Goran, dispare si el depe 20 dec, Ceausescu este pazit de niste generali alcoolici si obezi (vezi Milea, Neagoe). Ce sa mai fie nevoie de agenti sovietici? Sistemul ( a se citi sandramaua) se prabusea singura, nu-i trebuia deact un branci. Mai degraba, sovieticii puteau sa il sprijine pe Ceausescu, asta ar fi fost intr-adevar un challenge.
    – sigur ca au existat agenti provocatori, i-am vazut chiar eu pe 21 in Bucuresti. Dar vorbeau perfect romaneste si cu concursul total al militiei si trupelor de securitate, s-au chinuit nederanjati pe tot parcursul Piata Unirii-Calea Victoriei-prin fata militiei capitalei- bd. 6 Martie- Romarta Copiilor (unde scutierii s-au dat respectuos la o parte)-Universitate, sa adune lume in fata la Inter unde trona pe semnul ‘parking’ Dumitru Dinca, proaspat tuns si frezat si in camasa alba (!), si afisa sloganuri anti scrise hartie ‘ciocan’.
    – sigur ca au fost agenti ai securitatii (aripa externa) care au fost printre primii care au intrat in CC pe 22, singurul cunoscut deocamdata cu nume si prenume si grad, Silvian Ionescu, dar au fost si altii.
    – sigur ca daca il citesti pe Victor Suvorov, afli ca existau planuri bine puse la punct de GRU si KGB pentru rasturnarea guvernului american, in care apareau actori si voci faimoase americane si in care acestia erau parte din figuratia preluarii unor posturi de radio si tv din America, care sa anunte moartea presedintelui USA si sa difuzeze apoi o avalansa de zvonuri si alarme false. Toate astea fac parte din ‘Tehnica loviturii de stat’, editiile 1989-2012, revazute si adaugite.
    – sigur ca te intrebi (singur, ca altfel nimeni dintre ‘analisti’ nu se intreaba) de unde stia IP Culianu in toamna lui ’89 sa scrie despre lovitura de stat din Jormania, in „Pergamentul diafan”?
    – etc., etc, ….

  9. O primă întrebare, de bun simţ, care apare în faţa acestor teorii este: ce a cîştigat URSS din revoluţia română? Urmare a revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO.

    Extraordinar! Dar credeti ca în 1989, ruşii ştiau ce avea să se întâmple cu URSS în 1991, sau că România urma să adere la NATO? Dumnezeule, ce logică! Au câştigat un regim satelit mult mai fidel decât regimul Ceauşescu, asta au câştigat, cu un ministru al apararii apartinand GRU.

    Va imaginati ca fara prabusirea URSS mai eram astazi in NATO si UE?

    La sfîrşitul veacului 20 e de neconceput ca o operaţiune care implică 25000 de persoane să rămînă secretă. De aceea marile puteri, cînd invadează militar o ţară, o fac făţiş, nu pe ascuns, şi oferă apoi o justificare propagandistică pentru gestul lor.

    Vă mai menţineţi aceste afirmaţii după omuleţii verzi din Ukraina?

    • @cineva, eu eram unul dintre cei care bănuiam că poate urma destrămarea URSS. Eram student, aveam 21 de ani, în 16 decembrie 1989 am considerat răsturnarea lui Ceaușescu ca un obiectiv perfect realizabil și de dorit, motiv pentru care am acționat pentru îndeplinirea sa.
      Apoi am considerat și destrămarea URSS ca obiectiv realizabil, motiv pentru care în 1990 am trimis săptămînalului „Literatura și Arta” de la Chișinău o scrisoare în care printre altele îmi exprimam părerea cu privire la modul în care RSS Moldovenească poate să iasă din componența URSS. Scrisoarea a fost publicată în „Literatura și Arta” din 10 mai 1990.
      https://mariusmioc.wordpress.com/2009/05/11/adversarul-vostru-electoral-e-partidul-comunist/
      Dacă ajungeți la Chișinău căutați într-o bibliotecă publică ziarul, doar poate se găsește și la biblioteca națională din București.
      Vi se pare de neconceput ca cineva să anticipeze destrămarea URSS? Atunci sînteți incompetent la geopolitică. Ar trebui să lăsați să se exprime în acest domeniu pe cei competenți – care și-au dovedit competența în decembrie 1989.
      Cît despre omuleții verzi din Ucraina, sînt nerelevanți pentru discuția despre 1989. Regimul Putin are o politică diferită de cea a lui Mihail Gorbaciov.
      https://mariusmioc.wordpress.com/2014/05/07/putin-si-gorbaciov-doua-politici-externe-diferite/

    • Dar a rămas oare secretă operațiunea lui Putin în Ucraina?
      Iată ce spune Ivan Krastev:
      „Nu e la fel cu prezența a mii de militari în epoca în care trăim – există fotografii, și în două ore se poate identifica exact numele lor și de la care unitate militară provin. Dar, ce este mai important: președintele Putin nu a mințit propriul său popor. Cinci zile după ce a pretins că n-au existat forțe speciale acolo, a dat medalii acelor forțe speciale care n-au fost acolo. Și a făcut aceasta în transmisie televizată. Dar ceea ce este mai important, el nu doar a făcut o afirmație care era mincinoasă, dar a spus-o personal și direct președintelui SUA, cancelarului Germaniei, ministrului de externe al Germaniei. În mare măsură tensiunile din relațiile ruso-germane vin de la această conversație. Cineva care a asistat povestea că ministrul de externe german a spus „domnule președinte, ar trebui să vă hotărîți cine sînteți – președintele unei mari puteri ori ofițer de informații de nivel mediu”. Spun asta fiindcă singurul motiv și logică de a minți asupra prezenței forțelor speciale rusești în Crimeea este că te aștepți să fi numit mincinos. Și cred că despre asta e vorba. Președintele Putin a vrut să fie numit mincinos, pentru a putea răspunde „mincinos ca și voi”. Cum este diferită minciuna mea de, spre exemplu, minciuna generalului Colin Powell despre armele nucleare ale Iracului. Ideea discreditării sistemului nu vine prin oferirea unei alternative, ci spunînd în esență: „Eu nu încalc regulile. Joc după regulile voastre”.”
      https://mariusmioc.wordpress.com/2016/08/22/ivan-krastev-despre-politica-rusiei-jocul-imitatiei-video/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Mioc
Marius Mioc
Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, eliberat în 22 decembrie. Mi s-a întocmit dosar penal ca urmare a participării la revoluţie (sînt 4 asemenea dosare penale aflate în evidenţa Parchetului Militar Timişoara ca urmare a revoluţiei din 1989). În 28 iunie 1990 dosarul penal primeşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a faptului că infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste a fost eliminată din codul penal. Rezoluţia parchetului o găsiţi la http://wp.me/pjejF-3CV Volume publicate: - Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994 - Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995 - Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997 - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999 - Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002 - The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007 - Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003 - Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004 - Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004 - Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. - Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006 - La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007 Coautor la următoarele cărţi: - O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan - Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş - Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro