Home » Analize »Economie »Financiar »Macro »Opinie »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

“Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”. Minte statistica sau mint oamenii ?

Dragos Filipescu decembrie 8, 2016 Analize, Economie, Financiar, Macro, Opinie, Sinteze, Societate/Life
131 comentarii 6,398 Vizualizari

Shortly, the public will be unable to reason or think for themselves.

They’ll only be able to parrot the information

they’ve been given on the previous night’s news (Zbigniew Brzezinski).

“…or on the internet”, am putea adauga. In campania electorala – si nu numai , temele false au ajuns atat de populare, aberatiile atat de obsesiv repetate, incat – pentru unii – au devenit principala miza a alegerilor. Una din afirmatiile care, repetate la infinit, au ajuns sa fie considerate adevar unanim acceptat, este cea din titlu.

O auzim pe strada, in taxi, in tramvai, o vedem pe facebook. Uneori o auzim de la cunostinte si prieteni, cu care ne e jena sa intram in polemica sau la serviciu, unde nu avem timp pentru asa ceva. Problema e ca o asemenea tema e politica, are legatura cu politica, deci in mod fatal este discutata in termeni emotionali, nu rationali. Totusi, starui sa cred ca “era mai bine” sau “era mai rau” sunt realitati cuantificabile, exprimabile in cifre si in indicatori economici.  Voi incerca sa ma limitez doar la cativa dintre acestia.

Incep cu indicatorul macro cel mai relevant – produsul intern brut, exprimat in USD si EUR, la cursul mediu anual comunicat de BNR.  [2],[10],[11].

In perioada comunista, cel mai ridicat nivel al PIB a fost atins in 1988 (60 mld. USD). In 1989 PIB a fost de 53,6 mld.USD. Dupa 1989, aceste niveluri au fost atinse abia in perioada 2002-2003.

Mai importanta insa decat valorile brute este tendinta de evolutie. Dupa o scadere in perioada1989-1992, a urmat o crestere (care s-a dovedit nesustenabila, pe fondul mentinerii structurii economice etatiste) in perioada 1993-1998. O noua scadere s-a inregistrat in 1999, an cu varf de plata la datoria externa. Incepand cu 2000 (anul in care Romania a inceput negocierile de aderare la UE) s-au inregistrat cresteri continue, pana la varful din 2008 (139.7 mld.EUR, respectiv 204.3 mld.USD). Nivelul din 2008 a fost atins din nou abia in 2013 (in EUR), dupa perioada crizei mondiale si a masurilor de austeritate, dupa care trendul de crestere a continuat.

Valorile cele mai ridicate ale PIB se inregistreaza dupa anul 2007, la aceasta contribuind si transferurile efectuate de cetatenii romani care lucreaza in strainatate, precum si intrarile nete de fonduri europene nerambursabile in suma de 24,5 mld. EUR.

In 2016 PIB estimat este de 165.8 mld.EUR si 182 mld. USD, care – in echivalent USD la nivelul anului 1989 (1 USD 1989 = 1,95 USD 2016 [3])– inseamna cca 93.3 mld.USD, fata de 53.6 mld.USD PIB inregistrat in 1989 (crestere cu cca 75%).

Cresteri la fel de evidente inregistreaza PIB/locuitor, volumul exporturilor dar si volumul datoriilor [12],[13],[14] :

2015 1989
PIB per capita nominal USD
sursa FMI 8,928 2,330
sursa Banca Mondiala 8,956
PIB per capita PPP USD
sursa FMI 20,872 7,542
sursa Banca Mondiala 21,403
Volumul exporturilor mld USD 54.6 4
Datoria publica totala mld USD 68,634 0.174
din care : 34,888 -
datoria publica interna
datoria publica externa 33,746 0.174

Sursa : FMI, Banca Mondiala, ZF 09.08.2013, ZF 10.02.2016, http://www.analizeeconomice.ro/2016/07/cum-evoluat-datoria-publica-de-la.html

In 1989 Romania a anuntat plata integrala si anticipata a datoriei externe, o masura fortata, care nu doar a afectat dezvoltarea economica a tarii dar a si impus cetatenilor romani suferinte si umilinte penibile, de neimaginat in Europa sfarsitului de secol 20. Actualul nivel al datoriei publice (68 mld USD), reprezinta in jur de 40% din PIB, nivel sustenabil, mult sub gradul de indatorare al altor tari membre UE.

Interesanta este evolutia de-a dreptul exploziva a exporturilor; practic, in 2015 s-a exportat intr-o luna mai mult decat in tot anul 1989. Exista o adevarata mitologie a exporturilor romanesti in timpul regimului Ceausescu; intr-adevar, in urma deciziei arbitare de plata a datoriei externe inainte de termen, exporturile au fost fortate la maximum pentru a se procura valuta necesara rambursarilor, chiar cu pretul sacrificarii profitabilitatii. In 2015, dupa 26 de ani in care numeroase intreprinderi industriale s-au inchis iar numarul salariatilor a scazut la jumatate fata de 1989, exporturile Romaniei sunt de peste 13 ori mai mari.

Aceeasi tendinta se observa si in evolutia productiei industriale; in ciuda diminuarii cantitative semnificative – atat din punct de vedere al capacitatilor de productie cat si al numarului de angajati – industria romaneasca produce mai mult in 2013 fata de 1989 (valori ajustate in functie de paritatea USD 1989/2013), rezultand o productivitate pe angajat incomparabil mai buna in 2013. Productivitatea scazuta din 1989 explica numarul nejustificat de mare de angajati, in spiritul politicii oficiale care nu accepta somajul [5].

1989 2013 ajustat
Productia industriala (mld. USD) 24.6 29.6
Numar de salariati in industrie mil. 3.84 1.36
Productivitatea muncii pe salariat in industrie USD/salariat 6,406 21,765

In agricultura (un alt capitol de legenda al economiei socialiste), in perioada 1989-2013 s-au inregistrat cresteri cantitative atat in ceea ce priveste productiile medii la hectar cat si productiile totale; aceeasi tendinta este valabila si in privinta numarului de tractoare utilizate.[5]

Prod.medii kg/hectar Productie totala mil.tone
1989 2013 1989 2013
cereale boabe 3011 3854 17.17 20.89
grau 3235 3468 crestere
porumb boabe 2756 4488 6.8 11.3
floarea soarelui 1409 1993 0.5 2.1
rapita 831 2408 crestere de 60 de ori
cartofi 10964 15953 crestere
1989 2013
insecticide folosite mil.kg subst.activa 18.5 0.822
nr.tractoare mii 127 191

Dar indicatorii macroeconomici nu se regasesc automat in nivelul de trai al cetateanului. Evolutiile pozitive la nivel macro ar trebui sa se reflecte si in imbunatatirea standardului de viata al romanului de rand. Cel mai relevant indicator, din acest punct de vedere, este salariul mediu net. O evolutie a acestuia este prezentata in graficul de mai jos, cu transformarea sumelor in dolari SUA, in functie de cursul mediu in lei al monedei americane, conform statisticii BNR. [1],[2]

Surse: INS, BNR

Asadar, crestere si la salariul mediu net in perioada 1989-sept.2016, de la 175 USD la 513 USD. Daca ajustam cu rata inflatiei la USD (desi riscam sa ajustam de doua ori, devalorizarea USD ar trebui in mod normal sa se regaseasca si in cursul leu/dolar), tot ar rezulta o crestere de la 175 USD la 263 USD. De observat ca salariul mediu are aproximativ aceeasi evolutie ca si PIB, momentele de varf si de scadere sincronizandu-se cu evolutia economiei la nivel macro. Revenirea la nivelul din 1989 (daca acceptam ca relevant cursul valutar din acel an – cursul comercial unic 17.50 lei/ 1USD) s-a realizat in perioada 2004-2006. Dupa aderarea la Uniunea Europeana (2007), s-au inregistrat cele mai inalte niveluri, cel mai scazut salariu mediu net din perioada post-aderare fiind superior celui mai bun an din perioada anterioara aderarii.

De remarcat ca, la o crestere de cca 3,4 ori a PIB in perioada 1989-2016, s-a inregistrat o crestere – apropiata ca proportie – a salariului mediu net, de 2,9 ori in aceeasi perioada; prin urmare, de cresterea PIB au beneficiat in mod direct si romanii angajati in economie, in contradictie cu ceea ce sustin adeptii atat de popularei teze “Romania – colonie a Occidentului”.

Totusi, cresterea bruta a salariului nu inseamna si o viata mai buna, pentru ca nici preturile nu au stat pe loc. Salariul mediu net trebuie raportat la pretul bunurilor de consum, pentru a vedea ce se putea cumpara in 1989 cu un salariu mediu si ce se poate cumpara acum. [1],[4].

* calculat pe baza Indicelui preturilor de consum (baza 100 la nivelul anului 1989) si a castigului salarial mediu net 1989-2015. Sursa: INS

Indicele preturilor se calculeaza pe baza preturilor curente pentru un cos de bunuri si servicii, reprezentative pentru consumul populatiei.

Ce ne spune graficul de mai sus? Daca in 1989, valoarea unui “cos” de bunuri si servicii relevante pentru consumul populatiei era 100 lei, cu un salariu mediu net se puteau cumpara atunci 30,6 asemenea “cosuri”; in 2015 se puteau cumpara 44,3. Deci, crestere a puterii de cumparare in termeni reali, raportat la salariul mediu, chiar in conditiile in care in 1989 preturile erau subventionate. Evolutia acestui raport este aceeasi cu care ne-am obisnuit; revenirea la nivelul din 1989 s-a inregistrat in 2007, chiar anul aderarii la UE, dupa care nu a mai scazut sub acest nivel. Un calcul simplu ne arata ca puterea de cumparare a crescut chiar si in cazul unui bun de folosinta indelungata cum este un autoturism de productie romaneasca: 23 de salarii medii in 1989, mai putin de 16 salarii in sept. 2016 (preturile luate in calcul : 70.000 lei in 1989, 7000 euro in 2016).

Indicatorii care exprima calitatea vietii si nivelul de trai sunt foarte numerosi. Evident nu putem prezenta o analiza exhaustiva. Ni se pare relevanta si comparatia privind numarul de locuinte [5]:

1989 2014
numar total de locuinte 8,000,000 8,800,000
din care in propr.privata 67.40% 98.84%

Sursa: http://www.analizeeconomice.ro/2014/10/cinci-mituri-false-despre-economia-de.html

Am progresat si la capitolul autostrazi (732 km fata de 113 km in 1989) si aeroporturi internationale (16, fata de 3 in 1989).

Desigur, dupa 1989 am avut inflatie. In 2015 insa inflatia a devenit negativa, iar faptul ca in comunism nu exista inflatie e doar o legenda; preturile erau controlate de stat, fara legatura cu realitatea pietei, iar de aici pierderile inregistrate in economie si penuria de produse – celebrele cozi. Chiar si asa, inflatie a existat si in perioada comunista, maximul fiind de 17,8% in 1982 (ctrl+click aici). In 1989 inflatia a fost de 1,1%, in 2015 a fost -0,6%. [1]

Dupa 1989 avem si somaj – totusi la o cota relativ scazuta fata de alte tari UE (4,77% in sept. 2016 conform ANOFM) [6]. Nici somajul nu era recunoscut oficial inainte de 1989, dar exista totusi somaj tehnic si somaj mascat; au fost cheltuite resurse uriase pentru construirea unor capacitati de productie care au generat pierderi dar au asigurat ocuparea fortei de munca. Libertatea de a munci in strainatate a contribuit la somajul relativ scazut de astazi. Unii romani care muncesc in afara tarii doresc sa se intoarca, altii nu; important este ca optiunea de a lucra in alte tari (pentru salarii mult superioare celor din Romania) exista.

Trebuie mentionata si evolutia numarului de salariati si a numarului de pensionari [7], [8], [9] :

1989 2015
numar salariati 8,200,000 4,500,000
numar pensionari 3,700,000 5,200,000
raportul pensionari/salariati 0.5 1.2
Pensia medie lei 1,420 942
Pensia medie lei echiv. 1989  (1 leu 1989 = 0,42 RON 2015*) 1,420 2,243

Sursa: Ziarul Financiar 22.12.2015, Ziarul Financiar 13.06.2015; http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/ce-pensii-au-primit-romanii-intre-1980.html ;   *calculat pe baza ratei inflatiei 1989-2015, comunicata de INS.

Faptul ca 1 salariat “sustine” 1,2 pensionari este fara indoiala o provocare pentru viitorul sistemului de pensii. Cu atat mai mult cu cat pensia medie in 2016 (trim.I) este cu 58% mai mare in termeni reali fata de 1989. Dar solutia nu este in nici un caz cresterea artificiala a gradului de angajare a fortei de munca, sacrificand ratiunile economice si profitabilitatea, cum se intampla inainte de 1989. In ceea ce priveste evolutia numarului de salariati, am aratat deja ca – chiar in conditiile reducerii aproape la jumatate a acestuia si inchiderii a numeroase capacitati industriale dupa 1989 – performanta macroeconomica a Romaniei este evident superioara celei din urma cu 27 de ani (PIB, export, productivitate, etc).

Asadar, care este situatia economica a Romaniei si a romanilor astazi, comparativ cu perioada comunista? Incepem cu plusurile : salarii mai mari, pensii mai mari, inflatie mai mica, putere de cumparare mai mare, locuinte mai multe, autostrazi mai multe, PIB, exporturi, productivitate, productia industriala, productia agricola vegetala – mai mari. Totul in termeni reali.

Minusurile : datorie totala mai mare, somaj recunoscut oficial mai mare, deteriorarea sustenabilitatii sistemului de pensii, 3 milioane de romani plecati sa lucreze in strainatate  – pentru unii o nefericire, pentru altii o oportunitate. Datoria si somajul sunt totusi la niveluri acceptabile, iar deficitul balantei externe si cel bugetar sunt tinute sub control.

Nu am vorbit in articolul de fata despre democratie, libertate, integrare europeana. Nici despre dictatura, cultul personalitatii si alimente distribuite pe cartele, ca in timp de razboi. Am vorbit numai de cifre, pentru ca in cazul cifrelor nivelul de subiectivism este minim. Mai exact, cifrele nu mint. De ce totusi perceptia preponderent negativa cu privire la evolutia de anasamblu a Romaniei dupa 1989? O explicatie ar fi lipsa de informare, dar mai sunt si altele: imaginea foarte proasta a clasei politice, coruptia, birocratia, inegalitatea inevitabila, faptul ca suntem inca pe ultimele locuri in UE la multe capitole, chiar daca peste nivelul din 1989… In fine, sentimentul ca – dupa 27 de ani – putea fi mai bine.

Dar de aici si pana la “era mai bine atunci” e o cale lunga, pe care unii dintre noi o parcurg mult prea repede.

Surse:

[1] – INS – http://www.insse.ro/cms/ro/content/castiguri-salariale-din-1938-serie-anuala-0

[2] – BNR – www.bnro.ro

[3] – http://inflationdata.com/Inflation/Inflation_Calculators/Inflation_Rate_Calculator.asp

[4] – INS – http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date

[5] – http://www.analizeeconomice.ro/2014/10/cinci-mituri-false-despre-economia-de.html

[6] – www.anofm.ro/statistica

[7] – Ziarul Financiar 22.12.2015

[8] -  Ziarul Financiar 13.06.2015

[9] – http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/ce-pensii-au-primit-romanii-intre-1980.html

[10] – Pana, Marin – România după 25 de ani (I) / Evoluția reală a PIB: Creșterea economică și deceniul pierdut (www.cursdeguvernare.ro)

[11] – http://www.zf.ro/zf-utile/pib-ul-romaniei-evolutia-produsului-intern-brut-ins-8264863

[12] – Ziarul Financiar 09.08.2013

[13] –  Ziarul Financiar 10.02.2016

[14] – http://www.analizeeconomice.ro/2016/07/cum-evoluat-datoria-publica-de-la.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "131 comments" on this Article:

  1. neamtu tiganu spune:

    Pe atunci era mai bine pt ca pur și simplu eram tineri :) .
    Pt mine e mai bine azi pt ca sunt în Germania :)

    Lasind gluma la o parte, azi e mai bine, mult mai bine dar totuși nu suficient de bine conform așteptărilor, și mai ales, execrabil comparat cu alții.

    Și ar mai fi ceva mai complicat, pe atunci eram toți la fel, mă rog, la fel de bogați sau săraci, cum vrei s-o iei, acum citiva sunt nesimțit de bogați și restul da din coada, ăsta da nastere la nemulțumire.

    • ion adrian spune:

      Asta din urma in place si adaug ca imi aduce aminte de nunta canina : unul (al mai mare si coltos r.., iar restul dau din coada si se afereaza prin jur doar ,doar le-o veni si lor randul :)

  2. DanT spune:

    ” De ce totusi perceptia preponderent negativa cu privire la evolutia de anasamblu a Romaniei dupa 1989?” – explicaţia e simplă.
    Înainte de 1989 oferta de bunuri şi servicii era foarte redusă, oamenii nu prea aveau idee că există lucruri pe care nu şi le pot permite.
    Acum, oferta e extraordinară, oamenii îşi cumpără telefoane, televizoare, PC-uri, o grămadă de haine, cosmetice etc., dar banii se termină şi rămân o grămadă de lucruri pe care le văd, le doresc şi nu pot să le cumpere.
    De aici apare frustrarea, ideea că “înainte era mai bine”: deoarece înainte puteai să cumperi tot ce vedeai (pentru că de fapt vedeai foarte puţine).

    • Neamtu tiganu spune:

      Complet fals, pe atunci nu ne puteam permite nici strictul necesar și o spun eu care proiectam avioane și cistigam un pic peste medie. Nu aveam nici măcar căldură iarna, curent electric, și stăteam la etj 12.
      Știam f bine ce exista în lume, nici nu era greu, o mașină era un vis nerealizările. Ca sa nu mai vorbesc de cultura, nu apareau filme, nu apăreau cărți decit de ale lui, nu prindeam muzica noua, știam f bine ca exista și altceva.

      • Ventidius spune:

        De regula oamenii spun ca era mai bine inainte si ca acum o duc mai prost, fara sa fie neaparat adevarat. Exista si situatii de acest tip, dar de cele mai multe ori nemultumirile vin din alta parte. Ceea ce ii ustura cu adevarat pe oameni e pierderea statutului social. Ori statutul social e relativ, rezulta in primul rand din comparatia cu persoanele din jur. Poti sa simti satisfactie, chiar in conditiile in care nu o duci grozav, doar pentru ca ceilalti o duc mai prost iar tu te descurci. Poti sa simti frustrare, chiar daca o duci mai bine dupa revolutie, daca si ceilati o duc mai bine, ceea ce duce la pierderea ascendentului pe care l-ai avut si care iti asigura confort psihic. Erai o persoana deosebita, acum esti un oarecare.
        Nemultumitii se recruteaza in special din persoanele care simt ca si-au pierdut statul de privilegiati. Cine erau persoanele, exceptand nomenclaturistii, care o duceau mai bine decat restul? Destul de multi, in special cei care beneficiau de o sursa suplimentara de venit in afara de salariu. Era vorba in primul rand de prestatorii de servicii care primeau bacsisuri sub o forma sau alta(taximetristi, chelneri, doctori, asistente) sau care isi valorificau munca pe cont propriu in timpul sau in afara serviciului (anumiti profesori care dadeau meditatii, instalatorii etc.). Am intalnit un taximetrist care, desi se vaita in privinta programului de munca care ii era impus atunci si care il priva cu totul de timp liber, in privinta banilor spunea ca o ducea exceptional, daca se intorcea acasa fara 500 de lei din bacsisuri considera ca a avut o zi proasta. Mai erau cei care obtineau venituri suplimentare consistente din valorificarea pe piata neagra sau pe sub mana a produselor la care aveau acces si care aveau cautare(macelari, vanzatori de toate tipurile-pana si cartile se vindeau pe sub mana, muncitori- vindeau produsele luate direct din fabrica, ciobani etc.). Am o ruda, ofiter, care imediat dupa revolutie s-a casatorit cu o fata provenind dintr-o astfel de familie. Desi ca ofiter avea un venit consistent, nevasta ii reprosa mereu ca nu aducea nimic de la munca, asa cum faceau parintii ei. Omul a rabdat cat a rabdat, pana a izbucnit: “Ce vrei sa-ti aduc femeie, un soldat?”
        Multi dintre acestia regreta de fapt aceste avantaje, care dupa revolutie au disparut. Ce statut iti mai oferea dupa revolutie faptul ca erai vanzator la alimentara?
        Greu era atunci daca aveai o meserie care te obliga sa te limitezi la salariu.

      • ion adrian spune:

        Corect si la DanT si la tine si la Ventidus :)
        PS.Adica va completari in aceasta paleta larga de posibilitati din care niciuna nu este exhaustiva ca suntem la psihologie aici si nu la statistici dar statisticile exista si in subtext permit aceste psihologii.

  3. nicu spune:

    Ciudat cum nu exista nici un comentariu la acest articol. Il consider foarte informativ. Lucru rar intr-un site de opinii. conchid cu subscriere la sugestia autorului: e mai bine azi decat atunci.

    • ion adrian spune:

      Hmmm.Te-ai grabit cu concluzia asta di daca este sa ne luam dupa eroarea de logica cum ca dupa inseamna si din cauza poti fi mandru ca ai declansat atat de multe comentarii(alea anterioare cred ca stii ca erau contemporane cu al tau erau totusi mai inainte dar cu totii erati in moderare :)

  4. George Gafencu spune:

    Orice fel de comparație este relativa depinzând de cine face comparația și care e situația lor actuală concretă.

    Am o bătălie pierdută de mulți ani pe tema asta cu rudele mele de vârstă mare.

    Pentru ei comunismul a fost pasul înainte. Pentru cei născuți mai prin anii ’30 din familii țărănești sărace, comunismul a fost mână cerească. Le-a dat o șansă reală la o viață mai bună pe care vechiul regim le negase. Statul le dase o șansă să se califice, un loc de muncă relativ bine plătit, o locuință și concedii pe care și le permiteau. Tinerețea lor de prin anii 60-70 a fost petrecută intr-o perioada de deschidere economică și politică. Viața copiilor nor născuți după 1960 nu a mai fost bună.

    Ce s-a întâmplat cu aceste generații vârstnice? Au trebuit să iasă la pensie prin anii 90 și azi au pensii mizerabile. Și-au pierdut toate economiile de viață în marea inflație din anii 90 și azi trăiesc bătrâni și bolnavi în sărăcie.

    Au fost și mai sunt electoratul fidel al PSD. S-au prăjit cu era Bădescu, când au votat PD-L și au văzut pensii și salarii tăiate și fabricile în care ei au lucrat închise.

    Pentru ei nu există argument cu care pot fi convinși că viața lor e mai bună acum.

    Tot ce pot face pentru rudele mele vârstnice, care încă votează PSD, este să am compasiune pentru situația lor și să îi ajut cât pot.

    Asta ca să spun o realitate neconformă cu corectitudinea politică.

    • Josef Svejk spune:

      Cum de “s-au prajit cu Basescu” daca ei au votat mereu PSD?!

      Cum s-au trezit cu pensiile taiate daca CCR nu a permis nici un fel de taieri de pensii si Boc a fost fortat sa mareasca in schimb TVA-ul ca sa evite intrarea tairi in faliment?!

      Cum s-au trezit cu lefurile taiate in 2010 daca ei erau pensionari inca din anii ’90?!

      • Harald spune:

        @Josef Svejk – la capitolul ăsta am exemple din familie :)
        A votat cu FSN în ’90, cu PDSR în ’92 și ’96, cu PSD în 2000, dar cu PD și Băsescu în 2004 și 2008 / 2009. După care în 2012 a revenit la a vota PSD.

        A considerat CDR-ul, dar și pe Diaconescu personal, precum și pe Ciorbea, ca fiind complet rupți de realitate, dar PD-ul și Băsescu au fost preferabili PSD-ului. Și pentru mulți alți oameni a fost la fel, în 2004 și 2008 / 2009.

        • Josef Svejk spune:

          Nu stiu de unde ati scos scorurile astea electorale. Bag seama ca din burta :P . PSD a ramas in general constant tinand cea mai mare parte a Munteniei si Moldovei in ghearele sale + pensionarii si o buna parte a taranimii. PDL a castigat in general Transilvania si Bucuresti, adica mai degraba electoratul CDR a migrat catre PDL-ei, pe masura ce PNT-cd si PNLs-au scufundat la inceptutul anilor 2000 si apoi inapoi la PNL-ul de azi, decat sa fi fost o trecere a electoratului PSD-ist spre PDL. PSD-eii cand au migrat au facut-o doar spre PMR-ul lui Vadim si apoi spre PPDD.

          Nu neg ca or fi fost PSD-isti ce poate au votat cu PDL sau chiar cu cu M10-le Monicai Macovie :P , dar aia sunt exceptii si accidente cam ca cioara alba fara nici o relevanta statistica. Sa nu uitam ca PDL-ul mijlocului deceniului trecut adunase oameni de valoare, cum ar fi Monica Macovei, Sever Voinescu, Daniel Funeriu, Cristian Preda, etc. PSD-istul tipic mai bine inghitea stampila de vot si se spanzura de grinda setiei de votare decat sa o puna pe astia :D . E ca si cum ati spune ca unul care a citit toata viata Romania Mare a lui Vadim trece pentru cativa ani cu arme si bagaje la lectura Revistei 22 iar apoi apoi se intoarce vesel la Antena 3 :P Chiar v-ati pierdut cu totul simtul ridicolului?! Dati-mi voie sa ma indoiesc de sinceritatea rudei dumneavoastra…

          • Harald spune:

            @Josef Svejk – întrebare de baraj, pentru 25 de puncte: dacă ”PSD a ramas in general constant”, dar totuși o parte dintre alegătorii lui au trecut în mod firesc la cele veșnice, ce s-a întâmplat în practică?

            În rest, haideți să nu rescriem istoria: CDR n-a guvernat singură, a guvernat împreună cu USD. Iar dacă vreți să vedeți cât de constant a rămas PSD în realitate, verificați situația de la Neamț în ultimii 25 de ani, de exemplu.

          • Dinu Marcel spune:

            Aveti dreptate.Socrul meu ,un om cu o inteligenta peste medie,si-ar arde mana dca din greseala ar pune stampila in alta parte decat pe PSD. Ce sa faci spalarea pe creier lasa urme adanci.

      • Harald spune:

        @Josef Svejk – PD-ul sau PD-L-ul lui Băsescu au fost cu totul altceva decât PD(-FSN)-ul lui Petre Roman, iar scorurile electorale obținute vorbesc de la sine. O mare parte din acele voturi provin de la electoratul PSD.

      • George Gafencu spune:

        @Svejk,

        Mai usor cu vehementa pe scari. Basescu a incercat sa taie si pensiile cu 16% si nu a reusit.

        Insa ceea ce a facut a pus o taxa pentru pensionari pentru asigurare medicala si s-au trezit toti cu pensii ciuntite din cauza asta. La o pensie amarata de 100 de dolari, daca le mai iei 5-7% din pensie pentru asigurare medicala tot taiere de pensie se cheama pentru ei.

        Erau pensionari si taierile de salarii bugetare nu ii afectau in 2010, insa spiritul conteaza, nu i-au iertat niciodata lui Basescu chestia asta.

        Parintii mei au votat PSD din 1990 cu o singura exceptie. Au votat PDL in 2008 si au tot regretat dupa aceea. Acum tata (ca mama a murit intre timp) s-a intors la PSD si nu mai vrea sa auda de nici un fel de altfel de partid.

        Poate ca nici nu se merita discutat faptul ca suntem o familie dezbinata politic. Noi copiii am votat intotdeauna impotriva PSD sau oricaror partide de stanga din Romania.

    • Harald spune:

      @George Gafencu – nu pot decât să confirm. N-am exemple din familie, dar am întâlnit în RO astfel de oameni. Unul dintre ei, de exemplu, născut prin 1935, provenea dintr-o familie care avea aproape 20 de hectare de pământ, dar munca la câmp era o adevărată pedeapsă pentru el, mai ales că era dintre copiii mai mici din familie.

      Pe vremea lui Ceaușescu ajunsese șef de secție la o fabrică, deși nu era decât maistru și terminase doar 4 clase primare. Nu știu cum puteai ajunge maistru cu doar 4 clase primare, dar el era. Și le era recunoscător comuniștilor cu toată ființa lui pentru că l-au scos din noroaie, l-au scăpat de munca câmpului, i-au dat apartament în centrul orașului și l-au făcut șef de secție.

      E adevărat că aceiași comuniști îi confiscaseră pământul lui taică-său și îl declaraseră chiabur. Dar pe el nu l-a deranjat asta cu nimic și nu-l deranjează nici astăzi. L-au scăpat de munca câmpului și asta a fost tot ce a contat pentru el. N-a fost membru de partid niciodată, dar a rămas totuși șef de secție până s-a pensionat și e greu să-l convingi că era rău pe vremea lui Ceaușescu. Pentru că nu era rău, din punctul lui de vedere. Prinsese războiul și sărăcia cruntă de după război, așa că anii ’80 au fost acceptabili pentru el chiar privind modul cum trăia întreaga țară, nu doar el personal.

    • victor L spune:

      @ George Gafencu,
      Trump e Apocalipsa, comunismul a fost Raiul pe pamint pentru ” rudele mele de vârstă mare”.
      Ce descrii tu cu nostalgie este soarta celor ce stau cu mina intinsa la mila Statului.
      Pe linga minciuneaua cu pensiile taiate, ai si exprimari pe care le-ar intelege, probabil, un fost activist pecere/uitece:
      “Tinerețea lor de prin anii 60-70 a fost petrecută intr-o perioada de deschidere economică și politică. Viața copiilor nor născuți după 1960 nu a mai fost bună.”
      NB,
      nu toti primeau case “gratuit”, multi, printre care ma numar, le-au platit, in rate, zeci de ani.
      Pentru prima rata, cca 30% din valoarea apartamentului, te gira CEC-ul. Si plateai 15 – 20 – 25 de ani rate lunare.
      Comunismul a fost bun pentru lichelele activiste si trompetistii gen Vadim ori Paunescu.

      • George Gafencu spune:

        @Victor L,

        Postarea Dv este ranchiunoasa si lipsita de continut.

        Salutari din Arizona!

      • George Gafencu spune:

        Si mai e ceva de spus despre familia mea, Victor,

        Tata nu a stat la mana statului comunist. Avea o slujba de fabrica ca oricare altul, insa prin propriile forte injghebase o mica ferma in jurul casei. Destelenise o bucata de pamant pe care nimeni nu o vroia in lucru si a transformat-o intr-o gradina de legume. Acasa incepuseram sa crestem animale si, desi tara in general o ducea prost, nu am suferit nici de foame, nici de frig.

        Tata a cumparat o casa pe care o incalzeam in regie proprie cumparand lemne de foc in fiecare an.

        Noi copiii lucram la ferma si camp in fiecare an, chiar si pe vremea studentiei.

        Odata ce parintii au iesit la pensie, nu au mai putut lucra asa de mult si nivelul lor de trai s-a dus in jos pentru ca au trebuit sa traiasca dintr-o pensie de mizerie. Acum tata mai creste doar ceva gaini (avusesem ferma de vaci si porci) in jurul casei si atat. Nu mai poate lucra pamantul.

        Nu pot in buna constiinta sa nu admit ca traiul pentru ei pe vremea comunismului, cu toata opresiunea si lipsurile epocii, nu era mai bun decat ceea ce au trait dupa aceea ca pensionari intr-un stat in care nu isi mai puteau permite nimic.

      • Harald spune:

        Dincolo de activiști și lichele, niște oameni s-au format profesional în vremea comunismului. S-ar fi forma profesional și fără comuniști, poate chiar la un nivel superior, dar realitatea trăită de asta a fost: s-au format profesional în vremea comunismului.

        Un singur exemplu, sistemul de învățământ: în ciuda orelor de Economie Politică obligatorii pe vremea lui ceaușescu, pe ansamblu ați prefera să aveți la școală profesorii din 1980 sau profesorii din 2015? :P

        • George Coman spune:

          @ Harald:

          Culmea e ca dupa 1989 joburile bugetare (practic vorbind, nu sunt “joburi”, dar in fine..) au ramas la fel de politizate ca pe vremea Prematur Impuscatului. In acesti 27 de ani, e(ra) complet absurd sa crezi ca ai vreo sansa sa devii director de scoala, de spital sau la ANAF fara sa fii omul vreunui partid.

          “Dincolo de activiști și lichele, niște oameni s-au format profesional în vremea comunismului.”

          Acesta e intr-adevar unul din motivele pentru care cei varstnici voteaza cu PSD si vad comunismul ca pe un lucru bun. Motivatia e una emotionala, si e foarte simpla, desi mi-a luat zeci de ani sa ii inteleg resorturile: oamenii care au azi 70 de ani vad comunismul ca pe un lucru bun pentru simplul motiv ca ei si-au petrecut toata viata in acele vremuri. E nevoie de o putere mentala enorma sa admiti ca toata viata ta ai trait intr-un sistem imoral, criminal la propriu, falimentar economic, perdant pe toate planurile. Daca comunismul a fost rau, atunci viata lor nu a valorat mare lucru, asa vad lucrurile acei oameni. Ori pentru asta ei nu merita decat empatie si compasiune, nicidecum dispret, chiar daca votul lor actual dauneaza societatii.

          “Nu știu cum puteai ajunge maistru cu doar 4 clase primare”.

          Pentru ca, paradoxal, era mai multa meritocratie inainte de 1989, la nivelul omului de rand cel putin. E incredibil, dar eu cred ca asa e. Iata un exemplu:

          Tatal meu are doar 4 clase (nascut in 1945). Dupa clasa a patra, nu l-a mai lasat tatal sau la scoala, pentru ca avea nevoie de ajutor la micul sau atelier. (Tatal meu era premiantul clasei, si mai multi invatatori au venit la bunic sa se roage sa il lase mai departe la scoala, dar fara succes.) Dupa ce a deprins meseria bunicului, a plecat la Bucuresti si s-a angajat in meseria sa intr-un combinat industrial. Dupa vreo 10 ani, era directorul administrativ al combinatului, pozitie pe care a pastrat-o cam 20 de ani, job description-ul fiind practic asigurarea calitatii produsului final si eficientizarea muncii. Dupa ce si-a impus modelul de munca in toata fabrica, aceasta a inceput sa exporte trei sferturi de productie in RFG. Adica clientul platea in valuta. Desigur, relatia comerciala era administrata de baietii destepti din Comertul Exterior. Dar tata era cel care era responsabil cu obtinerea calitatii produsului final, avand mana libera din partea Ministerului sa aplice metode capitaliste in relatia cu angajatii. Si asta cu 4 clase.

          Acum, la aproape 72 de ani, (cu o pensie de 700 de lei) se considera comunist, desi toate metodele sale erau pur capitaliste. De ce? Pentru ca e greu sa accepti falimentul moral, ideologic, economic si de orice tip a generatiei din care ai facut parte.

          • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

            Va multumesc pentru acest comentariu.

            • Harald spune:

              @Dragos Filipescu – concluzia e simplă, povestea asta cu ”era mai bine pe vremea lui Ceaușescu” n-o să se termine niciodată, nici măcar după ce dispar toți cei care au trăit vremurile respective. Și peste 100 de ani unii vor ști de la bunici cât de bine era pe vremea lui Ceaușescu, așa cum eu știu de la bunicul cât de bine era în Bucovina pe vremea Imperiului sau @dusu știe cât de civilizată era Transilvania înainte de 1918, pe vremea administrației maghiare.

              Nostalgiile oamenilor nu pot fi schimbate, dar realitățile curente pot fi. În opinia mea, n-ar fi nevoie de mai mult de 5 ani pentru ca salariul mediu să ajungă măcar la 800 de euro, ca în Portugalia. Însă asta nu se va întâmpla, pentru că nimeni nu dorește în mod real să liberalizeze activitatea economică. Obsesia fiscalității și sufocarea activității economice în acest mod vor mai dura cel puțin 8 sau 10 ani, din estimările mele.

          • Emil spune:

            Un comentariu excelent. Mă înclin cu respect.

        • andrei spune:

          Profesorii din 2015 sunt fie, unii dintre ei, tot cei din 1980 fie, cei mai mulți, formați de acei profesori. Deci, dacă cei de acum sunt slabi, vina e a celor din 1980.

          • Harald spune:

            Întrebarea nu era a cui e vina, întrebarea era care dintre ei sunt preferabili. Profesorii din 1980 făceau parte dintr-un segment mult mai elevat al societății decât profesorii din prezent. În general, nu în cazuri individuale care pot fi excepții.

            Din 1980 au trecut 36 de ani, câți dintre cei care predau atunci mai predau și astăzi? Genul ăsta de replică (”sunt tot cei de-atunci sau e vina celor de-atunci”) e destinată să mercheze puncte, nu să explice o realitate. Până pe la vârsta de 30 de ani se poate da vina pe părinți sau pe profesori. După vârsta de 30 de ani, fiecare ar trebui să fie capabil să corijeze la propria educație tot ce consideră că ar fi de corijat. Ideea fiind că orice facem noi astăzi nu mai e vina profesorilor din 1980.

          • Mihai Badici Mihai Badici spune:

            Ei, nu e chiar aşa. In conditiile in care salariile erau aproximativ egale, meseria de profesor iţi asigura un oarecare statut social, plus un program mai lejer, fără plan cincinal şi fără normă de producţie. După ’90 salariile n-au mai fost egale; multe colege de la Litere au debutat ca secretare în multinaţionale de exemplu ( deh, se cautau vorbitori de diverse limbi străine) asa că în învăţământ au rămas doar cei care nu au avut altă soluţie ( şi poate acei 1% care au simţit această vocaţie foarte puternic şi nu au vrut să renunţe la ea) . Deci a existat o oarecare selecţie pe criterii economice în defavoarea şcolii, mai ales prin anii ’90 .Pe de altă parte într-o anume măsură accesul la informaţie compensează scăderea calităţii materialului uman.

    • ion adrian spune:

      Dle Gafencu ce spuneti si toata discutia conexa se leaga in concret cu ce spun eu in registru mai general mai filozofic,cum ca, comunismul ca sistem economic si social(lasand deoparte caracterul dictatorial, criminal) a fost inexorabil in virtutea legilor sale economice de constitutie sistemul cu cea mai mare exploatare globala a omului de catre om, care insa era distribuita difuz, tot difuz(cu exceptia nomenclaturii si aparatului represiv al acesteia) oferind si avantaje exploatatorilor constienti sau inconstienti pe spinarea exploatatilor constienti sau inconstienti. Adica taranul ramas acasa era exploatat, fara voia lui de fratele ajuns strungar la oras producand pe stoc, dar si strungarul care producea ceva cu valoare reala adaugata era de fapt exploatat similar fiind platit la fel sau mai putin cu cel care producea pe stoc sau de curierul care transporta scrisori si alte frasuri de colo pana colo.Sau de femeia de servici dintro ntreprindere care primise locuinta la oras este drept poate confort doi si lucra 2 ore pe zi (asta macar mai facea si ceva util) dimineata pana incepea programul apoi rezemand niste ziduri sau prajind carnati pe unde apuca cu suratele ei, desigur ca-si exploata difuz, inconstient (desi pe undeva simtea ea ceva si de aia era cu partidul si poporul si apoi ajunsa sau nu somer cu PSD) fata de sora ei ramasa sa-si creasca copii si sa munceasca la colhoz.

  5. Stelian spune:

    Eroul national de odinioara, Bula, la scoala:
    - Ce te faci cind o sa fii mare?
    - Cap de locuitor, tovarasa!
    - Cum adica?
    - Pai nu vedeti? La televizor ni se spune ca sunt atitea kg de zahar pe cap de locuitor, atitea kg de carne, atitea pachete de unt, atitea tone de otel…

    Poate n-ar strica ca inainte de a scrie asa ceva sa luati un autobuz si sa faceti un turneu nu mai departe decit comunele situate intre 30 si 50 km de Bucuresti si sa stati de vorba cu oamenii, sa priviti casele, scolile, sa mergeti pe cimp sa vedeti cum lucreaza pamintul cu calul si boul.
    Pentru ca articolul ne spune despre PIB, fara a spune ca PIB-ul asta se regaseste in buna parte in buzunarele lui Dragnea, Nastase, Ponta, Udrea, Tariceanu, Blaga… desi ei de o viata sunt cu salariu de bugetar.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Sper ca sunteti de acord ca statisticile exprima totusi o realitate. Oricum nu am vorbit doar despre PIB, ci si despre salarii si putere de cumparare in termeni reali. Articolul face o comparatie intre situatia de acum si cea din 1989, nu isi propune sa demonstreze “ce bine se traieste azi in Romania”.
      Va multumesc pentru comentariu.

      • Stelian spune:

        Personal n-am incredere in INS, dupa cum n-am incredere in sondaje.
        Ca sa ma opresc la INS, ma opresc si ma scarpin pe crestet si ma intreb cum se poate ca la ultimul recensamint (care se presupune ca e exact, ca se numara tot) zice ca in Romania sunt vreo 20 de milioane, cu toti cei plecati din tara, si ca tendinta este de scadere, iar la 1 ianurie 2015 spune ca in Romania sunt 22 de milioane si ceva.

      • dusu spune:

        nu stiu, vreti sa manipulati sau cunostintele dvs in materie se limiteaza la teoria PIB ului ?
        cind puneti intrebarea daca era mai bine inainte, ma gindesc ca o puneti oamenilor si ii intrebati daca o duc mai bine !? sau ii derutati si de fapt ii intrebati despre PIB ?
        BINE inseamna altceva decit PIB,autorule ! da, este luat in calcul si o valoare ce se cheama PIB
        si da ! si ptr mine ii mai bine ! nu mai traiesc in romanica si tare ma tem ca nemaiavind cumparatori la cetateni, statul rominilor va fi tot mai subdezvoltat

    • victor L spune:

      Nu le cere statiscienilor sa intre in amanunte, s-ar incurca ca miriapodul incercind sa explice cum face sa mearga cu atirea picioare :P
      Facem media si putem spune ca pe vremi apuse “romanii traiesc bine prin reprezentantii lor”.

    • Dinu Marcel spune:

      Stiti cum se spune:consumul mediu de paine este de o paine pe zi pe cap de locuitor ,dar unii mananca doua paini pe zi.
      Asta se intampla si pe timpul comunismului.Ca sa fie siguri ca toti mananca paine se dadea pe cartela.Si nu numai painea.
      Tot ce au realizat s-a facut numai fortat intr-o stare de permanent razboi(revolutie permanenta cum se spunea).
      La noi sunt foarte multi salariati cu salariul minim pe economie.Ar fi fost interesant sa vedem cat reprezinta procentual din total numar salariati si ,daca se poate si pe categorii profesionale.Dupa aceea cred ca am realiza de unde vine acel,, era mai bine pe timpul lui Ceausescu”.
      Eu am un salariu net de 3000$ si ma simt foarte bine astazi .Dar maine cine stie cum vor evolua lucrurile .
      Singurul lucru sigur in acele timpuri era slujba ,desfasurata de cele mai multe ori in conditii mizere.Acum daca iti pierzi job-ul bine platit cam ai de unde sa cazi si te va durea.

  6. mihai spune:

    bun articol , pacat ca aia ” care stiu ei ce stiu” nu-l vor citi , si vedeti ca la volumul exporturilor ati pus datele pe dos.

  7. Ștefan A. spune:

    Pe vremea RSR se obtinea casa gratis , un loc de munca asigurat , promovarea in munca/functie garantata de deschiderea usii cu capul avind mainile ocupate cu damigeana cu tuica si caltabosul . :)
    Acum casa e pe bani , munca se cauta prin strainatate si doar promovarea in munca/functie a ramas ca pe vremea impuscatului .
    Nostalgici sint multi . :)
    Pentru cei pensionati la virste de 40-45 de ani cu pensile marete si speciale , chiar ca a fost o afacere sa fie impuscat Ceausescu . In comunism nu obtineau respectivele pensi la virste atit de fragede nici daca pupau in dos intregul CC al PCR . :)

  8. Josef Svejk spune:

    Foarte bun articolul.

    O observatie:e $175/luna din 1989 e o chestie teoretica si fara mare legatura cu realitatea acelor vremuri. Romanii nu putea sa cumpere nici un fel de moneda straina (nici USD si nici macar ruble :P ). Posesia de valuta era pedepsita cu inchisoarea. Cine se intorcea din afara Romaniei si avea orice fel de moneda straina trebuia sa o predea in termen de 48 de ore la BNR. De acolo o mai scotea doar in lei la un curs oneros sau cu un soi de voucher-e ce permiteau posesorului de valuta sa cumpere marfuri din asa numitele “shop-uri” – magazine ce vindeau exclusiv in moneda straina la preturi mari produse ce nu se gaseau in magazinele in lei accesibile oamenilor obisnuiti.

    In aceste conditii cursul leului era o chestie absolut arbitrara ce se stabilea de catre guvern dupa criterii numei de el cunoscute. Existau oricum mai multe cursuri de schimb valutar simultan si ele variau de la o operatie al alta. De exemplu dolarul obtinut pe produsele romanesti exportate era de cateva ori mai scump ca dolarul care era cumparat de statul roman de la roanii ce munceau in afara tarii. In acest sens cursul oficial era irelevant.

    Singura modalitate de a estima cursul real al USD la sfaristul epocii de aur e cursul USD la negru in primele luni din 1990. Acesta era de minimum 100 de lei la $1. Inca inflatia nu-si daduse drumul, iar posesia de valuta nu mai era incriminata, chiar daca in continuare romanii nu putea cumpara legal de la BNR mai mult de $30/an :P . la cursul de $1/100 de lei leafa medie a romanului era de fapt de $30 si nicidecum de $175.

    Cam asa trebuie vazute si restul raportarilor financiare ale Romaniei din anii ’80. Folositn cursul oficial si lipsit de realism USD/leu din epoca comunista performantele economiei comuniste romanesti cresc de vreo 5-6 ori :P Deci in realitate groapa dintre 1989 si ceea ce a urmat dupa aia e mult mai mare.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Va multumesc pentru comentariu si aprecieri. Asa este, e foarte problematic ce curs al dolarului sa iei in calcul atunci cand analizezi anul 1989. Exista un curs comercial, unul pe piata neagra si unul “oficial” fara legatura cu realitatea. Am ales varianta medie – cursul comercial de 17.5o lei. Nu este singurul exemplu; informatiile statistice din acea perioada erau de multe ori contrafacute. Va amintiti poate de celebrele raportari privitoare la recolte, care aratau ca Romania infometata se afla intr-o veritabila “apoteoza agricola” (dupa expresia domnului Lucian Boia).

      • George Gafencu spune:

        Domnule Filipescu,

        Cred ca cursul real la vremea aceea era cel de pe piata neagra. Mai prin anii ’80 dolarul era cotat la 50 de lei pe piata neagra. Stiu asta prea bine deoarece fiind cunoscator de limbi straine pe vremea odiosului, eram presat sa fac pe translatorul in cazul unor tranzactii la colt de strada.

        Daca considerati 50 de lei la dolar, nivelul de trai comparat in Romania e mult mai jos.

        Imi aduc aminte la vremea respectiva o Dacie costa cat un apartament si un VHS cat o garsoniera. Munceai vreo cateva luni pentru un frigider sau televizor.

        Cam asta era standardul de trai.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          De acord cu Dvs. Eu tin minte ca dolarul pe piata neagra era cca 40 de lei. Dar acesta e un curs pe care nu l-au retinut statisticile ci memoria colectiva. Nu am vrut sa dau loc la acuzatii de subiectivism… mai multe decat au aparut deja.:)
          Va multumesc pentru comentariu.

      • Constantin spune:

        “ce curs al dolarului sa iei în calcul atunci când analizezi…”
        Ce ziceți de cursul cel mai semnificativ, adică cel la care se efectuează cele mai importante tranzacții (cele mai mari volume de marfă, cele mai mari sume, împrumuturile de stat șamd.) . S-ar putea ca cel la care cumpăram eu dolari pe strada Covaci să fie nesemnificativ atunci când se efectuează o analiză economică la nivel național.

      • Josef Svejk spune:

        Apreciez in mod deosebit efortul pe care l-ati depus spre a demonta cu fapte indubitabile tot soiul de scorneli ale folclorului contemporan (ca legende urbane nu le pot spune :P ) ce circula cu o insistenta stupefianta prin Romania zilelor noastre.

        Inteleg de asemena ca nu ati dorit sa va indepartati de la rigoarea cifrelor si e foarte bine ca at procedat in acest mod, ca sa nu lasati loc de contestare a unor potentiale ajustari. Chiar daca stim cu totii cat valoreaza statistica comunista, altceva mai bun nu prea exista pentru a evalua epoca de aur. Am vrut prin postarea mea initiala doar sa subliniez ca exsita cel putin un element ce face ca cifrele iepocii de aur sa fie de fapt mult mai rau, chiar daca e foarte greu de estimat adevarata magnitudine a dezastrului.

  9. Harald spune:

    Statistica e nerelevantă în cazuri individuale. În mod sigur există în România și oameni pentru care era realmente mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Estimativ, ar putea fi câteva sute de mii sau ar putea fi chiar 1-2 milioane. Oricum, destul de mulți încât vocea lor să se facă auzită. Dincolo de toate aprecierile subiective și de lamentările lor, pentru unii probabil era în mod obiectiv mai bine.

    Există sate aflate la 100 km de București unde practic nu lucrează nimeni. Pe vremea lui Ceaușescu lucrau, aveau în imediata apropiere (15-20 km) o capacitate industrială oarecare, făceau naveta cu trenul și obțineau astfel un salariu. Care la țară era important, o sumă anume are o valoare mult mai mare în acele sate decât aceeași sumă în București. Astăzi acei oameni au un telefon mobil și un magazin mixt aflat chiar pe strada lor, e adevărat că nu le aveau pe vremea lui Ceaușescu, dar asta nu înseamnă că le e azi mai bine ca atunci.

    Omul simplu nu trăiește din statistici și nici din PIB-ul de pe hârtie. Omul simplu din acele sate plătește azi taxe pe care nu le plătea pe vremea lui Ceaușescu, iar Timișoara și Clujul sunt foarte departe de el. Mai departe decât erau pe vremea lui Ceaușescu, dacă ne uităm la cât ar trebui acel om să stea azi în tren ca să ajungă la Cluj sau Timișoara.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Frustrarile si nemultumirile sunt justificate in cazuri individuale, mai ales la segmentul – destul de consistent – al celor care se afla “sub medie”. Cred ca am cunoscut cu totii si latura neplacuta a capitalismului romanesc, in special in perioada tranzitiei, dar nu toti am ajuns pana acolo incat sa militam pentru revenirea la vechiul sistem si sa regretam trecutul.
      Va multumesc pentru comentariu.

    • George Gafencu spune:

      Domnule Harald,

      Va multumesc pentru mesajul asta.

      Pentru multi in Romania e valabila inca vorba lui Clinton. It’s the economy, stupid!

      Economia lor mergea mai bine pe vremea comunismului si nimeni nu le mai poate schimba perceptia asta.

    • silicon_v spune:

      Populatia rurala nici in vremea comunismului nu a dus-o bine. Saracia tot saracie era, in plus nu mai aveai aproape nimic, decat casa si locul de vatra. Ti se luase tot. Traiai din munca la CAP, platita mizerabil, cu ziua si dintr-o bruma de produse date pe ziua munca. Furai ca sa traiesti, furai pentru ca asa furau toti din jurul tau, furai lemne din padurea ta, la intelegere cu padurarul. Era al naibii de greu din ce castigai sa iti construesti sau sa iti repari casa sau sa treci la chestii sf, gen baie in casa. Dupa 65 de ani te astepta, si te asteapta si acum, o pensie de CAP mizerabila. Navestii erau oricum o proportie infima, discutam de 10 milioane de oameni in mediul rural. Cati puteau sa faca naveta pana la urma din milioanele astea? Exemplu: tatal meu, nascut la tara intr-un sat din Oltenia, a avut 6 frati: din 7, doi au plecat la oras definitiv, 5 au ramas in sat, niciunul nu a facut naveta.

      Ar fi interesant de discutat pe niste date reale, dar nici eu nu le am si nu pot cauta acum.

      Ok, si ce s-a schimbat acum in bine, m-ar intreba cineva? Eu zic ca e ceva ce ne scapa: milioanele de oameni care lucreaza in Italia si Spania, asta s-a schimbat. Mare parte din milioane plecate chiar din satele sarace ale Moldovei si Munteniei. Care alimenteaza cu bani satul romanesc. Nu spun ca e meritul nostru sau al statului roman, dar libertatea asta de deplasare a ajutat satul sa supravietuiasca si chiar sa creasca. Si vorbim de milioane de oameni. Cunosc oameni de la tara care pleaca aproape anual in Spania la munca, din noiembrie pana in februarie. Si se intorc cu bani care reprezinta ceva in satul ala, vezi cum le apar baxuri de BCA sau de polistiren prin curte.

      Nu zic ca e raiul pe pamant, incerc doar sa zic ca nu cred ca segmentul asta e principalul defavorizat de trecere la alt sistem economic, asta pentru ca si inainte tot greu era. Cred ca scaderea cea mai grea a fost in orasele mici, mono-industriale, care nu erau nici cal, nici magar.

      Dar, repet, vorbesc fara date reale in fata.

      • George Gafencu spune:

        @Silicon,

        Nu tot taranii o duceau prost pe vremea impuscatului.

        Mai prin zonele montane din judetul Suceava existau zone necooperativizate in care preocuparea principala era cresterea animalelor (oi, vaci, porci, etc). Cred ca si Gigi Becali asa a inceput a-si face averea.

        Sate cum erau Vicovul de Sus erau infloritoare si pe vremea odiosului. Erau sate intregi numai cu vile pentru ca taranii, in afara de cota de carne pe care o datorau statului la preturi de mizerie, vindeau restul pe piata mai mult sau mai putin neagra, impreuna cu laptele, branzeturile si ouale. Oamenii astia erau practic patroni in propria curte. Statul nu ii angaja. Pe langa cresterea animalelor se apucasera si de mestesugarit propriile piei, devenind cojocari de exemplu.

        Si mai stiam in orasul natal un individ specializat in a creste nutrii. Omul era milionar in lei pe vremea comunismului, si era bogat la lumina zilei. Nimeni nu se atingea de el pentru ca nutriile lui mergeau direct la export (carne si blana).

  10. Medina spune:

    Oamenii mint cu statistica. Depinde la care capat al “binelui statistic” te afli. Cred ca fiecare apreciaza pentru el . Faptul ca si Ceausescu ne aburea cu statistici nu l-a ajutat prea mult. Am impresia ca in ’89 n-am apucat sa ducem revolutia pina la capat. Poate data viitoare. Sau pe parcurs ca sa fie posibila o data viitoare.

  11. Constantin spune:

    Dintru început, NU discut acum despre drepturi și libertăți (nici nu pare a fi parte din tema propusă spre dezbatere de autorul articolului), ci doar din perspectivă economică. Astfel, sper să fie clar că marea majoritate a celor care spun că era mai bine în vremea lui Ceaușescu fac referire la aspectul economic. Altfel, sunt extrem de puțini cei care spun că din punct de vedere al drepturilor și libertăților cetățenești ar fi fost mai bine pe atunci (eu n-am auzit pe nimeni). Presa manipulează, însă, cu mare grație.

    Evoluția Produsului Intern Brut 1990-2016 este absolut irelevantă pentru discurs. Trec peste argumentare, întrucât este de actualitate cea pe care economiștii au adus-o d-lui L Dragnea atunci când acesta a susținut creșterea veniturilor reale ale populației ca urmare a evoluției PIB în ultimii ani. Variația prețurilor, la fel, cu deflator cu tot.
    Autostrăzile din România au fost și rămân o glumă nesărată. Practic NU avem astăzi nicio autostradă. Să nu-mi spuneți, vă rog, că centurile ocolitoare ale unor orașe, ori drumul București-Pitești sunt autostrăzi.

    Am să mă opresc la puterea de cumpărare a populației care a atins (teoretic) nivelul celei din 1989 abia în 2007. Prin urmare, din perspectiva argumentelor aduse de autor am putea spune ca abia în anul 2007 în România a fost la fel de bine ca pe vremea lui Ceaușescu. (Am spus mai ’nainte la ce fel de bine facem referire.) Când vorbim despre „coșul de cumpărături” lucrurile sunt extrem de interpretabile. Lucrul acesta i se reproșează inclusiv BNR, atunci când calculează indicele prețurilor de consum de la o lună la alta, dar în cazul comparației coșului de astăzi, cu cel din 1989, este practic imposibil să facem abstracție de faptul că produsele conținute sunt diferite ( termenul „relevante” nu este deloc relevant), ponderile sunt cu totul altele nevoile și obiceiurile de consum sunt altele. La limită, spre exemplu, putem să ne întrebăm cât era coșul de consum în vechea Dacie? Si era mai bine pe timpul lui Burebista? Dacă relativizam totul, putem spune că pe vremea lui Ceaușescu tuturor ne era mai bine pentru că eram mai tineri. Altă specie de manipulare, la fel și cea legată de progresul tehnologic „astăzi e mai bine pentru că avem smartphone”. Pentru a compara cât de cât corect puterea de cumpărare, întrucât nu avem la dispoziție Big Mac, autorul ar putea lua în calcul, spre exemplu, timpii lucrați pentru bunurile de strictă necesitate. Altfel spus, timpul lucrat de un muncitor pentru a cumpăra un ou, o bere, o pâine șamd. de un funcționar, de un inginer, de un medic etc.

    Pentru că se vorbește în articol despre PIB, iar eu zic despre cât de irelevantă este creșterea lui, permiteți-mi să vă spun și eu câte ceva. RO are PIB/cap (adică o valoare medie și care n-are treabă cu bugetul de stat) puțin mai mare decât BG, dar oare cum o fi el administrat/distribuit cetățenilor? Eurostat ne ajută. Pragul sărăciei relative, reprezentând 60% din mediana veniturilor la nivel național este pentru BG 1999EUR, în timp ce pentru RO este de numai 1388EUR. Cu toate acestea, la nivelul anului 2015 procentul populației aflată în risc de sărăcie era în BG 22%, în timp ce în RO era 25,4%. Prin urmare, cetățenii români sunt mai săraci decât cei bulgari. Distribuția veniturilor este extrem de neuniformă, polarizată, România are unul dintre cei mai mari indici Gini din Uniunea Europeana, al doilea după Lituania și în creștere față de anul precedent. Practic situația este incomparabilă cu cea din economia socialistă, unde exista un nivel ridicat de convergență a veniturilor populației. (Să fie clar, nu spun că lipsa de competiție este o caracteristică pozitivă a economiei unei țări. Doar menționez starea de fapt.) Așadar, dacă în prezent aparent există o disponibilitate mai mare pentru cumpărare în rândul populației, de fapt marea majoritate a cetățenilor au venituri extrem de mici, în vreme ce o pătură tot mai subțire are venituri din ce în ce mai mari. (Iarăși, doar spun cum stau lucrurile, datele sunt disponibile la același INSSE, iar eu NU sunt socialist; asta pentru cei care vor avea răbdare să citească întreg textul și mă vor înjura ulterior.)

    Concluzia este că da, cei mai mulți dintre cei care au trăit pe vremea lui Ceaușescu astăzi trăiesc mai prost, iar populația aflată sub mediana veniturilor trăiește mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu. Nu doar relativ la întreaga populație (caz în care ar putea interpreta subiectiv un nivel de trai sub medie), ci și în termeni absoluți.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Sper ca ati observat ca am analizat evolutia mai multor indicatori, inclusiv a celor care se refera in mod direct la nivelul de trai al populatiei, nu doar a PIB. Nu contest unele aspecte mentionate de Dvs dar continui sa cred ca indicatorii analizati in articol sunt cei mai relevanti atunci cand ne propunem o comparatie. Ajustari se pot face multe, dar mi-e greu sa accept concluzia ca majoritatea romanilor o duc mai rau astazi. Sa nu uitam cozile (care erau expresia perfecta a politicii economice absurde) sau rationalizarea alimentelor de baza (in 1989 !). Va multumesc pentru comentariu.

    • baraka spune:

      Constantin a spus ceva f clar.
      Argumentul dumneavoasta e ca nu puteti sa credeti. Pai, parca era vorba de statistica …
      PIB e de patru ori mai mare, dar salarile sunt doar o data si jumatate.
      Conteaza f mult nivelul de taxare, iar chestia cu mediana era obligatorie.

      Ce legatura are productie la hectar cu subiectul? Dar raportul salariati/pensionari?
      Dar insecticidele? Ati uitat sa spuneti ca eram buni la fotbal.

      Imi pare rau, dar nu-mi pot forma vreo opinie dupa ce am citit articolul dumneavoastra.

      • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

        In articol puteti gasi raspunsuri la problemele ridicate de Dvs. Nu are rost sa le mai reiau. Si nu e vorba ca nu pot sa cred pentru ca nu vreau ci pentru ca pur si simplu cifrele spun altceva. Si nu doar cifrele ci si experienta directa – aveam 19 ani in 1989. Ar fi plicticos sa va povestesc la cate cozi am stat. Prefer realitatea, nu perceptia.
        Multumesc pentru comentariu.

  12. Andrei spune:

    Oamenii poate nu regreta viata in comunism,ci, banuiesc eu, acel echilibru social care exista pe vremea lui Ceausescu. Atunci, majoritatea avea o locuinta, un serviciu, cat de cat siguranta zilei de maine. Acum… Cat despre analiza economica efectuata de Dvs, sunt sceptic. Ce se intampla daca scoateti din ecuatie orasele mari ale tarii, precum Bucuresti, Timisoara, Cluj etc? S-ar cam duce in jos cifrele oferite. De ce zic sa le scoateti?Ptr ca pana in `89 Romania era un tot, un intreg, fiecare avea un loc de munca, deci un venit, iar dupa, cu exceptia oraselor mari, s-a cam ales praful.

    • CID spune:

      “fiecare avea un loc de munca, deci un venit”cu care nu putea face nimic deoarece nu erau decat niste hartii fara valoare,magazinele fiind goale.
      In plus cheltuielile atunci erau mult mai mici decat acum.
      Un vecin de al meu,tot asa,nostalgic,ca era mai bine pe vremea ciuruitului.
      -Serios ? zic eu. Pe vremea lui Ceasca nu aveai telefon ti l-au pus intr-un tarziu acum ai telefon mobil tu,nevasta si fiica plus fix.Pe vremea lui Ceasca nu aveai cablu,sau net,acum le ai si le platesti.Pe vremea lui Ceasca la tv nu te uitai ca nu aveai la ce (discursurile lui Ceasca,2 ore asta era programul tv),ia uite ce consum electric redus.Care consum era si mai redus ca una doua se oprea curentul.Pe vremea lui Ceasca nu aveai caldura,apa calda,deci nu plateai,acum ai,platesti.Pe vremea lui Ceasca nu te duceai cu masina cand vrei si unde vrei pentru ca era o ratie la benzina.De aia aveai mai multi bani pe vremea lui Ceasca.Si ce faceai cu banii aia ? Nimic pentru ca magazinele erau goale

      • curiozitate spune:

        Sunt curios, si cum a raspuns vecinul? :-)

      • George Coman spune:

        @CID: Pt. vecinul dvs., n-are nici un sens faptul ca ii aratati dvs. realitatea obiectiva din acele vremuri. Important pt el e ca el are senzatia ca era mai bine, chiar daca obiectiv nu era mai bine. Iar daca el are senzatia ca era mai bine atunci, asta e tot ce conteaza pt el. Asta inseamna ca exista niste cauze care ii produceau senzatia de bine. Sensul vietii sale, spre exemplu. Sau directia vietii lui, sau chiar continutul vietii lui. Acele cauze aparent invizibile trebuie sa incercati sa le aflati, ele va vor face sa intelegeti de ce pentru el era mai bine.

    • @Andrei spune:

      Nu e vorba de echilibru. E vorba de lipsa alternativelor. Voiai, nu voiai, trebuia sa muncesti, sa accepti conditiile de viata impuse de comunisti si te obisnuiai. Dupa o vreme, ajungeai sa-i compatimesti pe americani ca se drogheaza, se impusca unii pe altii. La noi era parfum: oficial, infractionalitatea se reducea la furtul de butelii, toata lumea mergea la scoala sau la servici, era ordine chiar daca era impusa dictatorial. Nu aveai incotro. Nu conta ca socialismul se cladea pe cadavrele fostilor asa-zis chiaburi, patroni-exploatatori, cu munca fortata a detinutilor politici. Nu conta ca de facto exista clasa conducatoare a politrucilor mafioti care se calcau in picioare pentru privilegii si clasa “muncitoare” care se facea ca munceste pentru statul roman care se facea ca o plateste. In 89, era un fenomen de masa sa vii acasa cu ceva furat de la servici, chiar si o foaie de hartie sau un creion “chimic”.

  13. Gogu Pintenogu spune:

    “Am progresat si la capitolul autostrazi (732 km fata de 113 km in 1989)…” E o gluma? Nu ca n-am avea acum 732 km, dar…

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Dar ce? :)
      Stiu ca e putin, dar in 25 de ani de tranzitie impleticita s-au facut de aproape 6 ori mai multe autostrazi decat in 25 de ani de regim Ceausescu. Uneori adevarurile cele mai evidente sunt si cele mai socante :)

      • Harald spune:

        Iar vă lăsați păcălit de statistici :)

        Numărul de kilometri de autostradă nu are nicio relevanță în viața omului obișnuit. Pe vremuri locuiam în Iași și mergeam la Oradea prin Cluj. Autostrada construită între Sibiu și Nădlac e complet nerelevantă pentru cei care merg azi de la Iași la Oradea, ea e relevantă numai pentru cei care au ocazia să o folosească. Și care sunt oricum în minoritate, pentru că nu s-au construit măcar 3.000 km de autostrăzi, astfel încât toată țara să aibă acces la ele.

        Aglomerația monstruoasă de Câmpia Turzii nu exista, cea de Florești nu exista nici ea. Astfel încât și porțiunea actuală de autostradă pe care se circulă între Iași și Oradea (aceea între Câmpia Turzii și Gilău) are o impact mai redus decât pare. Coboram Feleacul, treceam prin Cluj pe Calea Turzii și era OK, nu erau ambuteiaje pe nicăieri. Nici măcar sensurile unice nu existau.în Cluj La modul serios, acum fac 7 ore de la Iași la Oradea pentru că sunt mașini mai bune, nu drumuri mai rapide. Pe vremea aceea făceam 8 ore noaptea sau 10 ore ziua, drumurile erau ceva mai proaste, dar nu semnificativ mai proaste. Mașinile erau mai modeste.

        Impresia mea e că aveți un punct de vedere centrat pe București. Bucureștiul a progresat enorm, într-adevăr, la fel cum au progresat și Timișoara sau Cluj. Dar 75% din populația țării nu trăiește în București, Cluj sau Timișoara. Trăiește în regiuni care au progresat puțin sau deloc.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Nu mi-am propus sa analizez numai evolutia nivelului de trai sau numai evolutiile la scara intregii economii. Ci ambele aspecte.
          Iar la viziunea centrata pe Bucuresti, nu m-ati nimerit, sunt iesean de origine, bucurestean doar de 7 ani, dar consider importanta o autostrada chiar daca e la Nadlac sau Sebes.

          • Harald spune:

            E importantă pentru cine o folosește. Pentru cine doar se uită la ea pe hartă, nu e.

          • George Gafencu spune:

            Ca sa vin in sprijinul lui Harald ma vad nevoit sa ma uit la o alta tara ca sa fac o comparatie prin contrast, si anume China.

            China e o tara cu PIB foarte inalt, insa in care standardul de viata este extrem de scazut.

            De exemplu statul chinez a investit extrem de mult in infrastructura. Sunt trenuri de mare viteza care circula mai mult goale. Un bilet dus-intors de exemplu este 280 de dolari. Cati chinezi isi pot permite sa foloseasca infrastructura respectiva?

            La fel ca si constructiile faraonice de orase intregi care au ramas pustii pentru ca nu exista cumparatori care sa si le permita.

            O infrastructura e buna in masura in care e utila. Altfel nu e decat un act de grandomanie.

            Sunt sigur ca pentru un asistat social din judetul Ilfov faptul ca exista 720 km de autostrada in Romania nu ii foloseste la nimic.

  14. Lucian spune:

    Foarte binevenit acest articol. Totuși pentru ca imaginea să fie completă n-ar strica o statistică ce evidențiază ce procent din PIB înseamnă impozitul pe salariu raportat la procentul de taxare din 90 până în 2016.

  15. Snow spune:

    Bun articol, felicitari ! La minusuri as trece pe primul loc injumatatirea locurilor de munca. Asta e adevarata tragedie. Combinata cu distributia lor neuniforma in tara, a dus la sfarsitul sau agonia multor comunitati.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      multumesc pentru apreciere. Ca minusuri am trecut somajul si emigratia masiva, consecinte directe ale injumatatirii numarului de locuri de munca. Insa, repet, rata somajului nu e una foarte ridicata, iar migratia fortei de munca reprezinta si o oportunitate, nu doar un fenomen negativ.

  16. mrs spune:

    …si, de remarcat ca atunci cand au preluat comunistii puterea nu au distru industria existena la vremea aceea, din contra au dezvoltat si mai mult.
    Comunistii au facut mult mai mult pentru tara decat au facut scofalcitii astia in 25 de ani, iar omul simplu avea o ocupatie decenta, unul era strungar, altul lacatus, acum aduna peturi din gunoaie, si nu sunt pentru comunism, familiei mele i-a fost greu pe vremea aceea, dar si dupa.

  17. DanSu spune:

    Articolul e destul de relevant, cu cateva observatii:
    1. S-a mai discutat despre nivelul real al cursului leu/dolar. Impartasesc opinia celor ce sustin ca adevarut curs este distinct: daca cercetam nivelul de trai (salar, pretul bunurilor/inflatie) cursul real era cel de pe piata negra. Daca cercetam insa productiile industriale, exporturile/importurile, etc, cursul comercial (folosit de dvs.) este O.K. Dar asta ar cam incurca calculele.
    2. Mie personal “salariul mediu” mi se pare un indicator destul de rupt de realitatea veniturilor individuale. E un fel de PIB/capita. O cifra fara nici o relevanta, decat la macroeconomic. Pentru a arata daca nivelul de trai a crescut/scazut si cu cat, indicator mult mai relevant ar fi salariul median. Cel ce castiga 3 milioane (nu conteaza media), poate cumpara cosuri zilnice cat trei mii de altii, care castiga 3 mii. Iar salariul mediu ar fi 6 mii per salariat. Dar 1000 castiga sub acest plafon si unul singur peste acesta. Probabil de asta nici nu se publica salariul median. Probabil atunci ar avea argumente matematice si cei ce se plang, pe buna dreptate, ca la 50 de km de orasele mari domneste cea mai neagra saracie. Dar (eu asta cred/simt) si pe vremea impuscatului) existau o gramada de oameni in neagra saracie – chiar in perioadele de maxim avant propagandisto-muncitoresc.

  18. Ciocolax spune:

    Nu minte nimeni, ci doar vorbiti despre lucruri diferite.
    Este foarte adevarat si incontestabil ca a crescut PIB-ul, si este la fel de adevarat si incontestabil ca au scazut veniturile a 70 % din populatie comparativ cu veniturile lor din ;89.
    Dar dvs nu ne aratati venitul net pe cap de locuitor , nu ne aratati cate persoane castiga azi intre 3 si 7 milioane / luna. Va spun eu ce ati evitat : 70%.
    Statistica spune ca 70% din populatie traieste mai rau decat pe vremea lui Ceausescu , adica are venituri mai mici.
    Raportate la ce vreti dvs, la dolar, le paini/zi, la megacalorie, la orice vreti dvs ce se poate cumpara pe bani.
    Deci statistica nu minte ci mananca ciocolata.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Interesant acest aspect, sunt foarte multe informatii care ar fi meritat disecate, dar ar trebui un studiu mai amplu si mai aprofundat decat un simplu articol. Totusi, legat de datele pe care le prezentati Dvs, iata o distributie a salariilor nete, publicata de Ziarul Financiar in 6 mai 2016 :
      - sub 1000 ron net pe luna – 43,9%
      - 1000 – 1700 ron net pe luna – 27,6%
      - 1700 – 3000 ron net pe luna – 19,3%
      - 3000-10.000 ron net pe luna – 8,4%
      - peste 10.000 ron net – 0,7%.
      Cei care castiga intre 300 si 700 lei/luna se gasesc in prima categorie, deci nu pot fi 70%.
      Inca o remarca, legata de puterea de cumparare :
      1989 :
      - salariul minim net – 2000 lei, echivalent 20 “cosuri” de bunuri si servicii reprezentative pentru consum; – salariul mediu net – 3063 lei, echivalent 30,63 cosuri.
      2016 :
      - salariul minim net – 925 ron, echivalent 22 cosuri (http://www.calculatorsalariu.ro/?action=calcs2&suma=1250); salariul mediu net – echivalent 44,30 cosuri.
      Deci putere de cumparare mai mare in 2016 vs 1989, atat la salariul mediu cat si la cel minim. Aceeasi situatie si in cazul pensiilor. Sa nu ne grabim cu ciocolata…

      • Harald spune:

        E incredibil cum vă puteți uita la o statistică fără să înțelegeți realitățile pe care nu le divulgă ea direct, dar se află totuși în spatele ei..

        Cum trăiește o familie în care părinții câștigă sub 1.000 lei pe lună și mai au și 2-3 copii? A avea 3 copii înseamnă condamnarea familiei la sărăcie, în România de azi. Ce venit pe membru de familie rezultă în exemplul de mai sus?

        Suma din care trăiește un om într-o lună nu este salariul pe care-l prezentați Dvs. Este suma care i se poate aloca în cadrul familiei din care face parte. Și cred că acel 70% despre care scrie interlocutorul Dvs. este o evaluare realistă.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Harald… si in regimul comunist salariul minim se impartea la numarul de membri ai familiei! Iar cu ACEL salariu minim se puteau cumpara mai putine bunuri de consum decat cu salariul minim DE AZI. Stiu, e socant, cand toata lumea spune ca e invers. Daca doriti va pun la dispozitie statistici si calcule, le gasiti in parte pe site-ul INS.

          • Harald spune:

            Sunt convins că puteți găsi statistici pentru orice doriți să susțineți, egal dacă ele demonstrează sau nu ceea ce susțineți. ”Din Biblie și din statistici se poate argumenta orice”. La Dvs.statisticile au de-acum legătură cu credința, sunt o componentă a religiei. Niște scrieri sfinte, în esență.

      • Corect spune:

        Veniturile populatiei pe anul 2015 .
        15% din populatie traieste cu 300 ron/luna
        30% are venit de la 500 la 700 ron/luna
        urmatorii 20% au intre 800 si 1000.
        mai sus, 20 % au intre 1100 si 1300.
        10% au venituri intre 1600 si 2000 ron/luna
        5% au de la 2200 ron/luna in sus.
        Sursa este INS , am rotunjit prin intregire.
        Autorul are dreptate, doar 45% din populatie traieste dintr-un venit de maximum 700 ron/luna. Sub pragul saraciei.

      • ion adrian spune:

        Ati raspuns la sumedenie de intrebari si cifrele pe care le dati sunt sugestive si mai este un fapt referitor la asistatii sociali. Este un adevar ca la tara nu e nimeni dispus sa lucreze cu ziua la camp sau la livezi sau in vie daca nu-i da salariu de pofesor universitar. Nici sa mature strada nu sunt dispusui analfabetii functionali care in comunism erau paznici sau curieri sau etc etc si nca in zona bugetara mai sunt inca cel putin 30% in aceasta categorie.
        Asadar inca se traieste bine in Romania si fara munca.:)
        Restul este propaganda sau cazur paryiculare neelevante pentru situatia generala

        PS Cred ca am dat explicatia esentiala privind caracterul de sistem care a atins exploatarea maxima a omului de catre om si de aceea a si cazut cu atata sgomot si chiar sange, dar raportul ala de 50% pe care PSD vrea sa-l duca la 60% adica vreo 60%, votantii sai desigur, sa exploateze o minoritate fortata de niste legi economice gandite astfel, sa munceasca pentru restul, desigur nu se poate realiza caci ar insemna razboi civil

        • Harald spune:

          @ion adrian – pentru informarea Dvs.,în salele acelea aflate la 100 km de București lucratul cu ziua la câmp era cotat la 70 de lei pe zi în 2016, plus mâncare și băutură. În urmă cu câțiva ani mai acceptau unii și 50 de lei pe zi, dar cei maturi au mai îmbătrânit, cei tineri au mai plecat din țară, așa că au mai crescut prețurile.

          În materie de profesori universitari, știu personaje în RO care duc acasă între 11.000 și 16.000 de euro pe lună. Într-o lume normală, niciun bugetar nu ar trebui să ducă acasă o asemenea sumă, nici măcar șeful statului sau primul ministru.

          • ion adrian spune:

            Nu astia de care spui sunt profesori si nu toti si nu confii si nu lectorii(sefi de lucrari) si nu asistenti(stiu asta ca am lucrat ceva si printro universitate).Este si pe acolo o anume camarila. In facultatea unde eram eu nu am observat-o .Este drept ca nu aveam baza acolo eram visiting cum s-ar spune la voi.

      • Polilogu spune:

        Din fericire, îmi cunosc destul de bine tara in care traiesc. Sunt banatean (…în țoalele mele !) iar viata, cu sau fara vointa mea, mi-a oferit posibilitatea sa o cunosc . Plecat de acasa(din arealul de bastina a acelui triunghi vazut pe harta intre ARAD _NADLAC) de la 16 ani, cand am ajuns in Ardeal ( zona CLUJ -Turda) am vazut saracia lucie și impresionanata in care traiau romanii. Cand am ajuns in MOLDOVA , ( arealul IASI si mai jos) am vazut cum se traia ( in imaginatia mea) in Evul MEDIU… Romanesc. La fel in OLTENIA (arealul Craiova- Severin -Valcea ) si tot la fel in Dobrogea. Ajuns din nou pe meleagurile mele natale dupa multi ani, datorita permisului de mic trafic de frontiera, am ajuns sa cunosc toate zonele locuite compact de romani din jur.Alte nivele , alta situatie fata de ceea traiam acasa , in zona mea cea …dezvoltata . Am ajuns apoi in Germania , unde am multi prieteni,rude si consateni, fie romani fie germani , unguri sau sarbi.. Deosebirea ? Ca intre cer si pamant! Regretabil, revoltator, dar … ASTA E: Una peste alta , ROMANIA A PLECAT DE LA UN NIVEL DE DEZVOLTARE FOARTE SCAZUT : Fie ca vorbim de trecutul mai indepartat, fie de cel comunist , fie de nivelul la care suntem azi.Si nu e vorba numai de starea economica. Ci de mult mai multe.altele. SUNTEM NOI VINOVATI ? NOI TOTI cei din Vest, din din Est, din Sud sau din NORD:? NU SUNTEM ! Asta ne-a fost soarta istorica si doar norocul si povara celor 100 de ani de stat romanesc. Pe care trebuie sa o ducem mai departe.Dezbinarea nu are ce cauta printre noi ,nici peste 1000 de ani. Altfel , pur si simplu disparem. MUNCA ; RABDARE; INTELEPCIUNE, TENACITATEsi DISCERNAMANT asta ni se cere, cred. Nu ne-am bucurat de ”socialismul de gulaș”, nici de cel titoist unde nu au fost colhozurile la putere cu tot ce a decurs din aceasta stare .Am stat la cozi interminabile si chinuitoare toata viata mea ca sa-mi pot creste copiii, parintii mei au murit cu zile datorita frigului de 10 ani suportat la bloc, am stat fara electrica in casa si pe strazi, am mancat paine neagra pe cartela , mamaliga si malai, pana si pentru hartia igienica stateam la cozi !!! Vorbim de autostrazi ? Pai, ma bucura ca de la mine de acasa , pana la fiica mea fac exact 17 minute cronometrate, (in loc de 35 ). dar tot o inghesuiala de nedescris este si in continuare intre DEVA si NADLAC, pe soselele pe unde se scurg milioane de masini care mai de care mai faloase spre zarile altor tari mult mai dezvoltate. !(Ce semn sa fie asta ?) Sigur e nevoie de mult mai multe . dar asta depinde de noi toti. Judetul meu are 5 locuri pe unde se poate ajunge in Occident. Si tot sunt putine ! Candva, cand eram tînăr, ma stresam de fiecare data cand eram nevoit sa-mi iau bocceluta la spinare si sa ma stramut de colo ,colo prin țară/ Acum ? îmi pare bine ca mi-am cunoscut tara asa cum a fost. Am îndurat ,dar n-am pierit din asta, Sper ca nici Romania sa nu piara.

  19. Yoda spune:

    Eu cred ca este o simpla chestiune de invidie si frustrare:

    1. Privilegiaţii, adica cei care inainte aveau mai mult decat ceilalţi şi de aceea se simţeau deasupra celorlalţi, acum au pierdut acel avantaj. Ala care avea o Dacie, in timp ce vecinii lui nici nu puteau visa la aşa ceva, este nefericit pentru ca, chiar dacă acuma are doua Audi şi trei BMW-uri, în jurul lui e plin de maşini la fel cu alui, sau mai scumpe. Ala care avea posibilitatea să facă o excursie in RDG o data la trei ani, şi-a pierdut „măreţia”, pentru ca acum orice Gigel se poate duce unde vrea muşchiul lui oricănd vrea el. Samd…

    2. Ceilalţi, care reprezentau marea masă de oameni săraci, erau oarecum împăcaţi cu soarta lor, pentru ca nu prea aveau cum sa-i întâlnească pe cei privilegiaţi. Aşa ca erau împăcaţi cu situaţia. Acum, chiar dacă el are un salariu bun, chiar daca are maşina scumpă, chiar daca îşi face concediile în străinatate, îi vede pe strada pe alţii care au mult mai mult decat el, si se simte nefericit şi frustrat.

    Am un prieten care o ducea bine si înainte, şi acum. Înainte stătea cu parinţii într-un apartament cu patru camere. Acum are în continuare apartamentul, dar mai are patru case în centru. Înainte tatăl lui avea o dacie, acum el are patru maşini. Înainte era fericit ca a facut o vizită în afara ţării, acum se plimbă prin toată Europa (prefera sudul Frantei), când vrea el. Şi totuşi susţine ca înainte era mai bine… De ce? Pentru ca inainte era “cineva”, acum e unul la fel cu multi altii.

    Si mai este un motiv, pe care l-a mai enuntat cineva mai sus: atunci erau tineri, si faceau sex. Acum, „not so much…”

    • @yoda spune:

      Nu cred ca e frustrare/invidie.
      E vorba de a trai intr-o societate fara alternative unde trebuie sa te multumesti cu ce ai, fara sa-ti pui prea multe intrebari existentiale sau o societate unde ai toate libertatile si devii constient ca alegerile pe care le faci pot insemna mai bine (4 case in centru, de ex.) dar pot insemna si mai rau (vizite dese la DNA, de ex.).
      Nu cred ca personajul tau pizmuieste pe cineva. Daca o face acum, cu certitudine o facea si inainte.

      • Yoda spune:

        Nu am spus ca pizmuieste sau invidiaza pe cineva. El face parte din categoria frustratilor. Acum, in cercul prietenilor si cunoscutilor, el nu mai este acel CINEVA, la care ceilalti se uitau cu admiratie si cu invidie. Acum, este egal cu toti ceilalti. Acum nu mai poate spune: “Am fost la Paris!” si toti sa cada pe spate de admiratie. Acum o sa i se raspunda: “Cine n-a fost?”, sau “Mda, e cam plicticos Parisul, noi nu mai mergem, ca am fost de sapte ori.”

      • Yoda spune:

        Si in cazul amintit, chiar nu este cazul de DNA. E vorba de un om caruia i-a mers bine.

  20. tahomir spune:

    Toate statisticile despre nivelul de trai evita cu gratie cheltuielile cele mai mari, cele cu locuinta.
    Pe vremea lui Ceausescu erau neglijabile. Astazi ratele la casa pe pentru un apartament nou de o calitate de multe ori inferioara chiar si mizeriilor comunistoide reprezinta un handicap major ptr tinerile familii. Nu mai vorbesc de cheltuieli masive legate de sanatate, educatie samd.
    Din punct de vedere technologic lucrurile au evoluat fata de 1990 asa cum evolutie a fost si intre 1940 si 1965 cand au aparut automobile si televizoare ptr toti si multe altele.
    Problema sta insa in deteriorarea masiva a plasei de siguranta sociala si a oportunitatilor in multe zone din tara. Cu exceptia marilor orase, de fapt a doar catorva dintre ele, singura oportunitate pe care o ai este emigrarea. Zone imense sunt in paragina absoluta cu nici o perpectiva de imbunatatire la orizont.
    In plus o buna parte din cresterea economica e pe datorie sau pe banii trimisi de cei de afara.
    Cu alte cuvinte traim pe imprumut, nu pe ceea ce producem sau pe ceea ce avem in posesie
    Cum dam noi inapoi o datorie pe termen lung de 70 mld de euro eu unul nu-mi explic. practic rostogolim bulgarele imrpumuturilor care, sa vezi surpriza, se mareste continuu.

  21. Dedalus spune:

    Poate ca si pe vremea lui Stefan cel Mare era mai bine: mediul era curat si nepoluat, mancarea era toata eco, calul era cal, razesitele-razesite.. :-)

    Articolul discuta doar aspecele economice prin prisma unor indicatori. Asta s-a si propus. Doar ca acel “mai bine” nu se refera doar la cata placinta aveai in traista. Omul e un animal social, nu o variabila statistica.

    Acel “mai bine” se refera de fapt la preluarea raspunderii personale de catre stat. Este esenta oricarei oranduiri totalitare ce isi doreste sa supravietuiasca: siguranta in schimbul libertatii.

    E foarte comod asa: statul are grija de toate. Si ce-ti cere in schimb? Doar sa iei parte la sedinte de partid (unele chiar amuzante, unele chiar utile , desi cele mai multe pierdere de timp) si sa nu te ridici contra regimului (poti sa faci totusi bancuri, dar cu masura…).

    Comunismul a fost o extrema a statului paternal. Evident, siguranta personala a ajuns pentru cei mai multi valaorea suprema, inaintea libertatii. Ce sa faci cu libertatea? Nu-ti da de mancare, nu-ti da slujba, nu-ti da casa si masina. Asa ca pana la urma ce mare paguba sa renunti la ea? Mai ales daca in schimb siguranta ta personala e garantate: ai servici, ai casa, ai masina. Chiar si mancare – pe cartela, dar o ai.

    Acum, in 1989 ne-am trezit ca “ne-am luat ratia de libertate”. In cativa ani am observat insa ca nu ne da de mancare. Dimpotriva. Ne pune sa ne gandim, sa depunem efort. Si e chiar opusul sigurantei.

    Asa ca repede oamenii au realizat ca o buna cale de intoarcere la siguranta ar fi un partid cripto-comunist. Poate unii chiar au dorit intoarcerea la comunism.

    Nu e ceva neobisnuit – sa ne gandim la progresistii din SUA sau la social-democratii din UK imediat dupa WWII (imi scapa numele partidului respectiv). Comunismul e atractiv, ca si fratele sau fascismul.

    Aceasta este cred explicatia pentru votul de stanga al generatiilor mai in varsta. Este insa conjunctural, pana ies din sistem .. :-( .

    Acel “inainte era mai bine” cred ca se refera de fapt la aceasta confortabila lipsa a raspunderii personale pentru propria viata din comunismul Romaniei. Acel faimos “se descurca” era suficient pentru a asigura un spatiu ludic necesar exprimarii unui minim de libertate personala, exprimare ceruta din ratiuni de igiena mentala.

    ===
    Acum, generatiile in varsta merg la vot, voteaza ce voteaza. Iar tinerii nu merg. Pe undeva , e si influenta injusta a parintilor si bunicilor care incearca sa ii convinga de faptul ca politica prezenta “nu-i reprezinta”. In mintea acelor parinti si bunici probabil ca fraza se continua asa “asa cum te-ar fi reprezentat partidul comunist daca mai era la putere”.

    Sta insa in firea tinerilor sa fie rebeli. Ma intreb insa de ce nu sunt rebeli prin a merge la vot.

    ===

    Dar astfel de regrete sunt cumva comune. Bula spunea “Nicaieri nu e mai bine decat in alta parte!”

  22. Yoda spune:

    Da, si asta este un motiv. Sa fii liber inseamna sa iti asumi responsabilitatea asupra faptelor tale si a deciziilor pe care le iei. Asta este extrem de greu pentru majoritatea oamenilor. E greu sa spui: “traiesc prost pentru ca sunt lenes, incapabil, si un pic alcoolic si imi place sa stau toata ziua la pacanele”. Este mult mai usor sa zici ca traiesti prost pentru ca de vina este capitalismul.

    Nu sunt asa de convins ca tanara generatie este chiar atat de rebela. Eu ii vad mai mult ca fiind conformisti (ceva in genul hipsterilor, care afirma ca vor sa fie “altfel”, dar sfarsesc prin a fi toti la fel), razgaiati, egocentrici si cam de stanga.

    • andrei spune:

      Din 20-22 milioane, doar romani, cati pot fi sefi si manageri si bancheri si parlamentari si patroni si CEO prin corporatii, si s-o duca bine, pentru c-au fost chipurile harnici?
      Restul sunt doar liberi sa sufere urmarile unor politici sociale si economice haotice. Succesul nu depinde niciodata doar de abilitatile persoanei. Intotdeauna exista circumstante… de care unii profita iar altii NU.
      Ce propuneti? Toti cei saraci, bolnavi, mai slabi de intelect sau de inger, etc – toti cei care nu sunt “realizati” sa faca… ce? Sa se arunce in mare? Statul roman reprezinta doar romanii de succes – ceilalti nu exista?

  23. Anonymous 2 spune:

    Tot respectul pentru efortul Dvs de prezenta si de a ne convinge ca “nu o ducem chiar asa de rau”.
    Din pacate, “o ducem bine” sau “o ducem rau” sint aprecieri subiective care depind de persoana si de domeniul caruia sint aplicate.

    Un om care a fost urmarit permanent de Securitate si care in 1990 a imigrat in sa zicem Canada va va spune cu siguranta ca “acum e mai bine”.

    De aceea, este laudabil efortul de a defini problema in termeni cantitativi, pentru a putea face o comparatie. Dar si aici, alegerea elementelor relevante este importanta altfel concluzia la care ajungeti poate fi falsa.

    Puteti fi sigur ca muncitorul care se scula la 5 dimineata sa stea la coada pentru un litru de lapte pentru copilul sau, ca apoi sa ajunga la uzina la ora 7.00 va fi cu totul neimpresionat de nivelul exportului romanesc de grau in Uniunea Sovietica in comparatie cu exportul actual, indiferent de moneda folosita si ajustarile de curs de schimb folosite!

    La nivel de amanunte, pot sa constat ca pentru epoca Ceausescu ati luat ca refererinta de obicei anul 1989, care nu este si nu poate fi definitoriu pentru o perioada de 50 de ani.

    Va propun un exercitiu matematic pentru urmatorul Dvs studiu:
    - in 1987 cistigam 3990 lei;
    - in 1994 cistigam echivalentul a 400$;
    - in 2004 cistigam echivalentul a 800 euro;
    - in 2016 daca as mai fi fost aici si as fi putut gasi servici(!) as cistiga aproximativ 1500 lei.

    Folosind pretul oricarui articol (litru de benzina, piine, litru de lapte, etc) sau eventual un “cos de cumparaturi” asa cum folosesc statisticienii, determinati cind “mi-a fost mai mai bine” ….

    Concluzia? Poate va mai ginditi.

    Cu stima,
    Un om de pe strada

    • Yoda spune:

      In 1987 castigam aproape 2000 lei. In 1994 si 2004, cam ca dumneavoastra. Eu am ramas aici si in 2016 castig mult mai mult decat 1500 lei. Eu cel mai bine o duc acum, ceea ce banuiesc ca este valabil si in cazul dumneavoastra.

    • ion adrian spune:

      Minti!
      In niciun caz un salariu de 4000 lei in 1989 nu este echivalat azi cu doar 1600 lei nici ca pensionar nu puteai sa ai azi atat daca in 89 aveai cat spui ..

      • Lucian spune:

        Vă spun eu că nu minte. Tatăl colegului de birou a intrat în câmpul muncii în anul 1983. În 88 era șef de personal și câștiga cca 3700 lei luat de la proiectări unde a lucrat alături de inginerul Ioan Sora. Nu s-a înregimentat politic și nu s-a orientat către privat iar astăzi, cu 2-3 ani înainte de pensie câștigă ca Inginer 1915 lei pe lună.

  24. andrei spune:

    cresterile astea medii si raportarile la cap de locuitor sunt cam ambigue. daca eu mananc doi pui si tu niciunul, in medie mancam fiecare cate unul. daca inainte de revolutie lucrau aproape 9 milioane de romani – in romania – si erau mai putini pensionari, acum sunt doar vreo 4 milioane – in romania – si mai multi pensionari… dintre care suficient de multi cu pensii speciale, care nu sunt bazate pe contributii.

    daca faci media intre 1000 de pensionari din agricultura si un politist/judecator/fost securist etc – media da binisor, desi nu foarte mare. insa cei 1000 de fosti agricultori, cu sanse mari sa fie si mult mai bolnavi decat cel cu care facem media, traiesc de pe o zi pe alta. daca mai traiesc. la fel si pentru salarii. daca 1000 de romani sunt platiti cu minimul pe economie si faci media cu un angajat de varf prin vreo banca, poate ajungi la salariul mediu pe economie si spui ca salariatii traiesc chiar al naibii de bine.

    starea de bine nu se refera la politica si promisiuni, ci la asteptari si la realizarile asteptarilor oamenilor. daca statul exista pentru a strange impozite si atat, n-are sens existenta statului. statul nu mi-e sef. fara functie sociala, n-am nevoie de el.

    zicea cineva mai sus ca romanii nostalgici simt lipsa paturii de siguranta sociala. corect. una e sa lucrezi o viata stiind ca vei avea o batranete macar linistita si cu asistenta medicala la nevoie, ca ai tai copii iti pot calca pe urme iar nepotii au la ce scoli sa mearga, alta este sa iesi la pensie – mica, mare, cum o fi – si sa te injure toti actualii angajati ca inca n-ai murit, n-ai iesit natural din sistem, cum spunea boc. sa n-ai copiii aproape pentru ca au emigrat, neavand de lucru in romania, poate nici nepotii – DACA ai nepoti. fibra sociala romaneasca s-a dus.

    personal, imi aduc aminte de cozile la alimente. mi-aduc aminte de jumatatea de paine neagra rotunda pe zi, pe care nici n-o puteai taia, ca se faramita. de untul ala tare pe care il lasa bunica la inmuiat cu o seara inainte. de portocalele atat de rare ca erau acceptate drept cadouri de craciun (doar ca nu erau aduse de mos craciun, ci de mos gerila…). de ciocolatele alea uscate chinezesti, cu orez expandat… nu vreau o intoarcere la acele vremuri. insa ii inteleg pe cei care se uita in urma la asteptarile si realizarea asteptarilor in urma cu 30 de ani, si se uita acum la promisiuni incalcate cu buna stiinta de cei care le fac.

    voi cei care va ascundeti dupa statistici ca sa le spuneti celor care sufera de frig si foame acum, desi la inceputul si chiar mijlocul vietii se asteptau sa-si petreaca ultimii ani macar feriti de foame si frig – va declarati multumiti de sistemul politic? de educatie, de asistenta sociala, de sistemul medical? de drumuri si de starea lor?! de directia in care merge romania?!

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Statistica ne ofera o imagine generala, nu acopera cazurile particulare, cu atat mai putin extremele. Repet, am comparat niste indicatori – cred eu cei mai relevanti – nu am pretins ca in Romania viata e minunata.

  25. gsg9 spune:

    deci

    “- sub 1000 ron net pe luna – 43,9%
    - 1000 – 1700 ron net pe luna – 27,6%”

    asta inseamna 70% din populatzia activa castiga sub 1700, sub 400 EUR

    in afara de joburile la stat, si alea pe salarii destul de proaste, daca nu reusesti sa intri in “elita” cu salarii si mai ales pensii speciale pentru indivizi foarte speciali, restul sunt joburi foarte prost platite

    cand lumea isi face credit ca sa’si cumpere un frigider sau sa’si repare bucataria chestia cu se traieste “mai bine” e hilara

    dupa aia PIBul este raportat la o unitate de masura care se devalorizeaza masiv – quantitative easing plus alte actziuni

    daca tot facem articole pe “numere” sa ne raportam la valoarea aurului, uncia

    1990 $386.20

    2016 $1,164.58

    de aproape 4 ori

    si nu s’a scumpit aurul de 4 ori, se devalorizeaza moneda odata cu quantitative easingul plus alte actziuni

    deci a crescut de 3 ori PIBul per capita de furajata, meanwhile dolarul in raport cu aurul s’a devalorizat de 4 ori, so…

    PIB 50 mld in 89 probabil cam aceeasi valoare reala ca 200mld in 2016

    e normal sa tot creasca PIBul daca unitatea de masura se devalorizeaza, la toata lumea a crescut PIBul in dolari sau EUR(ca si ECBul tot asta face, toarna bani din aer in pietze) , la aia la care PIBul nu creste si e constant de fapt scade…

    alte comparatii, pretzul caselor, sa vedem cat costa un apartament, ca de o casa cam ai nevoie, fara ultimul model de 4K TV potzi sa stai

    cam cat costa un apt 3 camere pe vremea odiosului, in jur de 100.000 lei sa zicem la 2500 salariul (desi ‘telectualii si militienii/securistii/activistii/APVistii aveau peste 3000) cam 40 de salarii

    acuma la 60K EUR la 400EUR salariul cam 150 de salarii, deci calitatea vietzii s’a imbunatatzit brusc de aproape 4 ori :) :)

    bine, de fapt ar trebui sa compari cat puteai economisi atunci versus cat economisesti acuma, dar asta asa ca o comparatie grosso-modo si parca si atunci se plateau si in rate

    industria au daramat’o/capusat’o/furat’o/taiat’o si vandut’o la fier vechi pe nimica, asa ca astia care vin acuma unde sa mai lucreze, toata lumea vanzatoare la supermarket? si restul la stat?

    de bine de rau pe vremea aia tot prostul isi gasea ceva de lucru, ca daca nu il bagau ei cu fortza intr’o fabrica ca altfel il bagau la puscarie, acuma…

    resursele sunt date pe revedente mai mici decat in Africa, padurile sunt pe rafturile de mobila din occident sau in proprietatea IKEA, terenurile agricole sunt vandute, din exportatori am devenit importatori samd

    au plecat unde au vazut cu ochii vreo 4 milioane de romani, cu copiii lor cu tot, nici in timpul razboaielor n’am pierdut atata populatie

    si d’aia sa vedem cine va mai plateste pensiile peste 15-20 de ani cand piramida se va inversa si mai abrupt

    culculatziile astea raportate la unitatzi de masura care se devalorizeaza vertiginos (si nu va raportati strict la ce inflatie se declara oficial) mi se par inutile

    e ca’n bancul ala cu statisticianul care a trecut un rau cu adancimea medie de 1m si s’a inecat

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      …bun bancul cu statisticianul :) ) Dar, daca s-a inecat, inseamna ca nu stapanea tocmai notiunea de “medie”…

  26. Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

    PIB e mai mare si la valoare ajustata. Industria asta daramata si data la fier vechi produce mai mult si exporta mult mai mult decat in 89. Pretul caselor e mai mare, dar – ca sa fim corecti pana la capat – hai sa amintim si faptul ca in anii 90 romanii au devenit proprietari pe apartamentele lor pentru niste sume modice; a fost practic o improprietarire. Iar aceste locuinte au fost ulterior mostenite, vandute, etc.
    Si asa mai departe…
    Stiu ca asemenea analize sunt o erezie si pot provoca chiar furie. E plin netul de articole care vorbesc despre dezastru si apocalipsa.

  27. Nick spune:

    Am sa o fac eu pe avocatul diavolului pentru ca nimeniu nu indrazneste.
    Despre cat de bogata e Romania….
    - avem 4 milioane de angajati mai putin,
    - avem vreo 4 furnale de otel in minus,
    - nu mai avem flota comerciala,
    -produceam 15 000 de camioane pe an..astazi producem 50..
    - se nasc 150 000 copii fata de 350000 pe an
    - avem 70 mld de eur datorie publica,
    - avem 2 medici la mia de locuitori
    - suprafata impadurita a scazut
    - 40% din terenul arabil e detinut de cetateni straini
    - suntem importatori net de alimente
    - importam produse petrochimice pentru ca nu mai producem
    -avem cu 1500 km de cale ferata mai putin decat in 1990
    -30% din angajati lucreaza pe salariul minim pe economie …in PPP sunt mai saraci decat in 1989
    -romanii din mediul rural nu isi mai permit achizitia de lemn de foc,
    -calitatea invatamantului a scazut iar abandonul scolar e la cote ingrijoratoare
    Pentru cine sare cu bata sa judece perioada 1965-1989 ar trebui sa va amintiti ca s-au construit majoritatea lucrarilor hidrotehnice in acei ani, care astazi ar costa sute de miliarde de euro sa le construim. Au fost construite milioane de apartamente, asa cum erau ele reci si intunecoase. Astazi locuim in aceleasi apartamente dar platim credite de 30 de ani pentru ele.S-a pierdut o traditie industriala care buna rea cum era era capabila sa construiasca de la avioane la petroliere, la utilaje agricole si calculatoare pe care le exportam in China. Avem sute de mii de absolventi de studii superioare care lucreaza joburi de outsurcing gen call center si alte sute de mii de oameni care impletesc cabluri pe salariul minim pe economie. Cercetarea si inovarea sunt ca si inexistente astazi.
    Inteleg perfect nevoia unor astfel de articole, pentru ca de 25 de ani incercam sa ne pacalim ca intradevar era mai rau inainte, pentru ca subconstientul lucreaza, si mintea de pe urma ne pune in fata unui model de tara care merge catre nicaieri. Nici Germania dupa razboi sau Japonia nu au inregistrat catastrofa demografica a prezentului in Romania…..Am pierdut jumatate din forta de munca tanara si instruita iar exodul continua incet dar sigur ca o bolala incurabila cu sfarsit previzibil….

    PS…Incercati sa vedeti cam cati producatori de lactate “romanesti” mai exista dupa 25 de ani de capitalism….iar copiii umbla descult prin praf la tara in praful masinilor traderilor de cereale..

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Nick, opinia dumneavoastra este majoritara in randul românilor. “Diavolul” are multi avocati, nu sunteti singurul. Totusi, ce e mai important : ca avem azi mai putini salariati in industrie sau ca ei produc mai mult si mai profitabil decat in 89? Ca avem azi mai putine fabrici sau ca ele exporta de cateva ori mai mult decat in 1989? Nu mai producem camioane si produse petrochimice. Dar IT-ul contribuie cu 6% la PIB-ul Romaniei, o industrie cu valoare adaugata foarte ridicata. Iar serviciile, industria auto si conexă sunt mult peste ceea ce au fost.
      Natalitatea : nu as vrea sa amintesc politica “productiei de copii” din regimul Ceausescu, ne indepartam de la subiect si cadem in grotesc.
      Cai ferate – mai putin cu 1500 km; nu am date, prezum ca e corect. Dar avem cu 620 km de autostrada mai mult, plus transport aerian incomparabil cu ce aveam in 89.
      Puterea de cumparare : am aratat intr-o postare anterioara ca salariul minim, mediu si pensia medie ofera o putere de cumparare mai mare azi fata de 1989.
      Datoria de 70 miliarde – este sustenabila, am mai aratat asta. In 1989 dupa cativa ani de plata anticipata a datoriilor, alimentele se vindeau pe cartele, ca in timp de razboi; asta e binele din 89??!
      In alte privinte va dau dreptate.

      • George Coman spune:

        @ Dragos Filipescu: Intrati intr-un dialog al surzilor, pt. simplul motiv ca dl. “avocat” foloseste niste date, majoritatea prezentate biased, doar pentru a valida o anumita viziune pe care o are asupra propriei sale vieti din respectiva perioada. Dvs. ii raspundeti degeaba cu alt set de date, de data asta obiective. Pentru ca o lume reala nu va castiga niciodata in fata unei lumi fantastice. Sau, cum ar spune Spinoza, ratiunea nu poate invinge afectele.

        • Nick spune:

          Am sa va rog sa imi spuneti in ce masura numerele mele sunt “biased”? Ma tem ca dialogul surzilor vine mai frecvent din zonele care refuza sa gandeasca critic. A devenit “axiomatic” sa sarim ca arsi ca era mai rau inainte, refuzand implicit sa discutam lucid pe marginea subiectului. E un fel de “political correctness” in care “green lefties” de data asta sunt cei care identifica munca romanilor cu dictatorul si odiosul lui regim de nomenclaturisti.
          Eram copil pe vremea aia, iar astazi sunt plecat din tara, nu am nostalgii sentimentale asa cum incercati in mod pervers sa sugerati, am in schimb o minte lucida si o educatie inalta, si nu imi cade rangul daca analizez in mod pragmatic o problema economica si sociala, asa cum o fac multi din pacate. Pana cand nu o sa ne vindecam de boala asta nu o sa ne insanatosim! Nu o sa ne vindecam ca natie pana cand nu ne vom scutura de legende si idei preconcepute….iar faptul ca “era mai rau inainte” e una dintre ele….

          • Mihai Craciun spune:

            ‘Eram copil pe vremea aia, iar astazi sunt plecat din tara’ – deci nu cunoști cu adevarat nici cum era viata atunci nici cum e acum.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Cel putin domnul Nick a prezentat niste argumente, sigur, alese cu grija si ocolind / ignorand in mod deliberat datele care arata evident o cu totul alta tendinta. De obicei auzim argumente strict emotionale, cu care intr-adevar nu te poti lupta. De aceea nici nu mi-am propus sa zdruncin convingerile cuiva, dar cred ca e cazul ca uneori sa trecem dincolo de perceptie si sa vedem realitatea din spatele ei – cu plusuri si minusuri.
          Cu stima,

  28. nnm spune:

    Legat de mitul exporturilor dinainte de 89, ar fi interesanta si o analiza cantitativa a productiei (macar pe cateva ramuri, per total ar fi imposibil), nu doar valorica. In acele vremuri se exporta intradevar mult, dar la preturi de dumping. Cantitatile exportate erau mai mari atunci decat astazi, dar incasarile mai mici. Deci un randament foarte scazut (nu mai vorbim de calitate). In orice caz, la nivel macro e greu de facut o comparatie intre o economie in care pretul si oferta sunt fixate arbitrar si una libera. Insa la nivel de cos, oricine o poate face, iar rezultatul e evident.

  29. Constantin spune:

    Am îndrăznit să intervin pentru că tema „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu” revine de obicei pe 26 ianuarie, anul acesta s-a furat startul. Mass-media manipulează, iar economiștii care se pun în slujba politicului devin prizonieri, renunțând de bunăvoie la libertatea cercetătorului. La întrebarea dacă „era mai bine…” cetățenii răspund „da, era mai bine decât este…”, referindu-se la economie, cel mai adesea la puterea de cumpărare, în timp ce presa dornică de subiecte senzaționale, trage concluzia că romanii erau fericiți sub un regim dictatorial. Întrebarea din titlul nu este incitantă, cum probabil s-a dorit, ci are mai degrabă caracter manipulator, cum sper că nu s-a dorit. Răspunsul adecvat, după opinia mea, este că „mint”, sau „nu mint” în egală măsură atât statistica, cât și cetățenii, în funcție de felul în care sunt interpretate răspunsurile la întrebare.

    Este cunoscută butada cu trei candidați pentru un post, un matematician, un contabil și un economist, care întrebați fiind cât fac doi ori doi răspund pe rând: matematicianul, „Patru”, „Sunteți sigur?!” îl întreabă examinatorul. „Fără îndoială”, răspunde matematicianul. Întrebarea este pusă și contabilului. Acesta răspunde „Plus, minus 10 %, patru, dar în medie, patru”. Este întrebat și economistul „Cât fac doi ori doi?”. Acesta se apropie de examinator și-l întrebă șoptit „Cât vreți să facă?”.

  30. Constantin spune:

    Mai relevantă este, după opinia mea, analiza timpului de muncă necesar pentru achiziționarea diverselor bunuri. Astfel, se poate reprezenta mai corect prețul produselor, în ore-muncă, pentru diferite categorii profesionale. În acest fel, pornind din acest punct, se poate extinde cercetarea către ceea ce înseamnă raritatea produselor și modul în care se reflectă ea în preț. Poate fi luat in calcul, astfel, timpul alocat pentru obținerea unui produs, multiplicând timpul de muncă necesar pentru acoperirea prețului de raft cu un coeficient reprezentând timpul alocat achiziției și costul tranzacției. (Spre exemplu, pentru carburant, acesta poate fi mai mic la București și mai mare la Adjud, la carne, invers.) Prin urmare, în cazul unei analize mai ample, se poate studia piața paralelă (neagră), care funcționează în toate economiile unde apare penuria. Preturile de pe piața neagră, care includ o parte din cheltuielile efective pentru obținerea produselor (timp de muncă, căutare, stat la coadă, suprapreț, mită, risc etc.) sunt mai apropiate de cele reale.

    Cred că argumentele acestea ar susține în mai mare măsură afirmația că trăim astăzi mai bine, decât variația pozitivă a PIB. (Și nu am adus altele, precum externalitățile negative ale economiei ceaușiste – a se vedea Copșa Mică, bunăoară șamd. Chiar există alte argumente, mai solide decât evoluția PIB.)

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      “există alte argumente, mai solide decât evoluția PIB”. De acord. Ce parere aveti de evolutia exporturilor sau a productivitatii in industrie (cresteri exponentiale)? Sau de evolutia puterii de cumparare, ca tot vorbim de “cu ce il incalzeste pe romanul de rand cresterea PIB-ului”? Articolul trateaza si aceste aspecte.
      Va multumesc.

      • Constantin spune:

        “De acord. Ce parere aveti de evolutia exporturilor sau a productivitatii in industrie (cresteri exponentiale)? Sau de evolutia puterii de cumparare, ca tot vorbim de “cu ce il incalzeste pe romanul de rand cresterea PIB-ului”?”
        Intrucat articolul dumneavoastra are titlul si tema ““Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”. Minte statistica sau mint oamenii ?”, asa dupa cum am spus in comentariile mele pe care sper ca le veti citi, evolutia productivitatii in industrie NU ne ajuta sa ne lamurim cine “minte”. (Am aratat mai sus ca de fapt nimeni nu minte, iar titlul este inoportun ales.) Despre ponderea exporturilor in Produsul Intern Brut din vremea lui Ceausescu n-are rost sa mai vorbesc; au facut-o deja colegii in numeroasele comentarii. Aplicand deflatorul, observam ca poderile sunt egale, aproximativ 30%. (PIB1989/53,6 mld$(1989); EXP 1989/10,5mld$(1989) ) (Ghişa, V., Păunescu, Gh. (2001) “Parteneriatul comercial extern al României 1900-2000″. Bucuresti: Editura Camera de Comert si Industrie a României, pp.133-134). Ponderea actuala va las pe dumneavoastra sa o calculati.

        Dupa cum am aratat, ceea ce determina cetatenii sa raspunda adesea ca se traia mai bine pe vremea lui Ceausescu este diferenta intre puterea de cumparare, care, da, este mai mica pentru un numar semnificativ de persoane astazi decat in anul 1989. (Am scris despre polarizarea veniturilor, indicele GINI si plasarea unui numar mare de cetateni romani (cel mai mare procent din UE) sub limita de saracie (care este si ea, cea mai de jos din UE). Nu PIB sau exporturile, nu evolutia productivitatii samd conteaza pentru repondent, ci cat muncea pentru a cumpara o paine in 1989 si cat munceste acum. El nu are in vedere nici macar raritatea produselor, pe care, pentru obiectivitatea cercetarii, mi-am permis sa va recomand sa o luati dumneavoastra in calcul. In ceea ce priveste structura si componentele cosului de consum, avem o discutie permanenta cu privire la alcatuirea lui, mai mult sau mai putin adecvata, iar compararea lui cu cel din 1989 este, cred, irelevanta.

  31. Omics spune:

    Eu sunt absolut convins că democrația și piața au adus omenirea unde este. Însă cazul României e mai special, pare să fie excepția ce confirmă regula. România a pierdut locuri bune în clasamentul economic mondial, în economia mondială din 1989 și până acum. În curând vom fi depășiți de economii pe care în dezastruoșii ani ’80 le disprețuiam. În loc să ne tot luptăm cu Ceaușescu ar trebui să participăm la competiția economică de azi

  32. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Legat de subiectivitatea comparatiilor, caţiva comentatori au atins problema oarecum, dar as vrea s-o formulez un pic mai clar: in vechiul regim eram intr-un “lagăr” şi ne comparam cu ţările din lagăr; in general comparaţia ieşea destul de bine, eram destul de “in top” . Acum, ca am schimbat “lagărul”, ne comparăm cu cei din lagărul nostru şi suntem la coada cozii… Sigur că nu e corect să compari, economia nu poate creşte cu 200% pe an ca să ajungem la o medie europeană, probabil va trece cel puţin o generaţie doar ca să ne apropiem de medie… aşa că frustrările sunt explicabile.

    • Nick spune:

      Vorbind de “lagare”
      In 1989 in Romania PIB nominal in PPP era 102% din cel al polonezilor. Astazi acelasi raport e de 78%, iar salariul mediu este 69% din cel al polonezilor in echivalent euro.
      Sa mai adaug ca Polonia avea in 1989 o datorie de 62% din PIB in timp ce datoria Romaniei era 0.

      Ne pregatim peste doua zile pentru alegeri care vor fi castigate de aceeasi nomenclaturisti reciclati si securisti transformati in capitalisti prosperi. Nivelul de propaganda si imbecilizare din televiziune este comparabil cu demagogia de 2 ore de la programul TV din acele vremuri.

      Conditiile din transportul in comun sunt la fel de proaste, nu se mai calatoreste pe scara autobuzului, ci storcit in garniturile de metrou in care nu gasesti dimineata loc sa te urci. Conditiile locative s-au imbunatatit doar in masura in care poliestirenul colorat tipator poate fi considerat un progres major.

      Este mai bine astazi decat in 1989? NU! Romania a pierdut un potential de performanta pe care nu il vad revenind vreodata. Aveam cu 4 milioane mai multi oameni cu putere de munca si creativitate , castigam medalii in competitiile sportive internationale iar bunurile de larg consum produse autohton umpleau rafturile magazinelor, bune rele asa cum erau ele. Indraznesc sa zic ca oamenii per ansamblu erau mai fericiti decat astazi si poate ca la urma urmei asta e cel mai important.

      • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

        Interesanta si relevanta comparatia cu Polonia. Dar poate ca aceasta rasturnare de situatie s-a produs tocmai pentru ca polonezii au inceput reformele reale mult inaintea noastra, in timp ce Romania s-a agatat de structurile ceausiste inca multi ani dupa 1989.

        • Turnu sever spune:

          Sau poate din cauza ca Poloniei i s-a sters datoria externa. De doua ori. Asa ca asta cu Polonia care a facut nu stiu ce , iar Romania n-a facut, e abureala. Pur si simplu Polonia a fost sponsorizata , cum a fost Planul Marshall pentru Germania, Italia, Grecia . Ca sa nu tina cu rusii . Asa cum “imprumutam” Grecia doar ca sa nu le acorde rusilor acces la Mediterana.

          • Harald spune:

            @Turnu sever – nu e numai sponsorizare în cazul Poloniei. În Polonia nu a fost nicio criză economică în 2008 și nici de-atunci încoace. Polonezii chiar fac lucrurile altfel, sunt altfel de oameni. Dacă România ar fi primit aceiași bani, ar mai fi fost angajați niște bugetari. Iar lucrurile astea vin din negura timpurilor: în urmă cu 1.000 de ani polonezii au întemeiat un regat, în timp ce despre români încă nu se știe cu ce se ocupau.

            • ion adrian spune:

              Dar a fost si sponsorizare si chiar foarte serioasa.Asa este nu? Desigur putem crede ca daca o aveam si noi totul se scurgea in nisipul fara fund al smecheriei si hotiei romanesti? Dar cine stie, cu niste conditii bine puse poate ca ieseam din acest marasm in care ne gasim azi.

            • Harald spune:

              @ion adrian – n-au existat niciun fel de ”condiții bine puse”. La un moment dat, Poloniei i s-a șters jumătate din datoria de 75 mld.USD la care oricum nu avea bani să mai plătească nici dobânzile. Dacă România nu avea niciun fel de datorii, cine și ce să-i șteargă?

            • ion adrian spune:

              Da nu se puteau pune conditii nici bine nic rau ca nu era datorie de sters. Adica polonia a pornit de la aceiasi linie de start cu Romania si daca R era o martoaga deselata nu era vina Poloniei ci a regimului ceausist. Multumesc ,uitasem ca noi nu aveam ce plati si deci nici de ce sa fim scutiti, ba din contra se pare ca aveam si ceva de luat si am si luat cate ceva la jumate sau sfert de pret dar am luat si nu am dat. ;)
              OK

          • Mihai Badici Mihai Badici spune:

            Cred că nici dacă le plăteau ruşii datoria n-ar fi ţinut cu ei :) Domnul Molotov si tatuca a avut grijă să îi vaccineze pentru cel puţin încă o generaţie…
            Noi nu am avut datorii deloc în ’89, aşa că am făcut ce am ştiut mai bine: am imprumutat alţi bani şi i-am ars în furnalele pe care le regretaţi dvs. Am mai primit si primim în continuare bani si noi, de pe urma cărora se vede puţin, foarte puţin, vorba reclamei….pentru că marea majoritate se transformă în “investiţii” în economia Insulelor Cayman.

            • Harald spune:

              Situația României s-a repetat în 1999, pe vremea când era Remeș ministru de Finanțe. A pus taxe până și pe scaunele din baruri și a plătit datoria externă scadentă în acel an, deși intrarea în încetare de plăți ar fi fost o soluție mult mai profitabilă. Românii au obsesia de a-și plăti datoriile, oricât de mult ar fi nevoiți să strângă cureaua, iar asta e rețeta sigură pentru sărăcie.

              Teama cea mare în 1999 era ”bulgarizarea”, vecinii din sud avuseseră în 1996 o experiență similară cu a Poloniei ceva mai devreme. România a evitat ”bulgarizarea”, a plătit în 1999 datoria, dar a rămas în sărăcie și l-a avut încă 4 ani pe Ion Iliescu președinte și pe Adrian Năstase prim-ministru. Poate sună cinic, dar a a plăti datorii cu orice preț e greșit: dacă n-ai datorii, n-ai ce să negociezi.

              Dacă ar fi intrat în încetare de plăți în 1999, România și-ar fi asanat în mod forțat mediul economic, de o manieră care a rămas nerealizată până astăzi. Iar cel mai rău lucru care se putea întâmpla era să câștige din nou PSD-ul alegerile. Ceea ce oricum s-a întâmplat, la sărăcia în care ajunseseră să trăaiscă oamenii, ca urmare a măsurilor lui Remeș. Plata datoriei a părut o dovadă de responsabilitate, dar a încurajat de fapt iresponsabilitatea guvernărilor ulterioare, iresponsabilitate care continuă până în ziua de azi.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Polonia este si exemplul meu ca se putea mult mai bine. Si dealtfel singura ţară cu care chiar avem dreptul să ne comparăm, fiind cam de aceeasi mărime. De fapt România a întârziat în balta stătută a “văcărismului” până când nu s-a mai putut, respectiv în 1996. Si cred că e fix decalajul pe care îl avem faţă de Polonia.
        Cât despre “bunurile de larg consum produse autohton” care umpleau magazinele, hai sa o lasam baltă. Televizoarele alb-negru? :) Dacă oamenii erau mai fericiţi… nu ştiu ce să zic. După părerea mea, în anii ’70 poate, în anii ’80 sigur nu. Cred că există şi la aceasta o explicaţie sociologică: in anii ’70 ierarhia socială era deja consolidată, exista un status-quo.
        Acum suntem într-o perioadă tulbure, în care ierarhia “nouă” incă nu s-a consolidat, fiecare cetăţean are în raniţă bastonul de baron local ( sau de pensionar la Jilava) . Asta generează o stare de anxietate care afectează starea de spirit la nivel general, cu alte cuvinte oamenii au in buzunar “mai mult PIB pe cap de locuitor” dar nu se bucură de el. Însă şi aici lucrurile se vor aşeza, în mare au început deja să se aşeze o dată cu decăderea “marilor şmecheri ai tranziţiei”.
        As mai avea o observaţie legata de bunurile de consum autohtone: se pare că trăim sub influenţa autarhismului ceauşist. Nu este necesar să fabricăm totul în ţară; ceea ce este cu adevărat necesar este să ne găsim locul în economia mondială şi ceea ce facem, în câteva domenii, să facem foarte bine ( evident că asta va genera si o industrie orizontală). Îmi aduc aminte că profesorii de economie politică aveau “exemplul cu acul”: În capitalism industria românească nici ace nu făcea. Da, ok, nu făcea ace, dar făcea locomotive. Presupun că nici alte ţări nu fac ace, devreme ce o singură fabrică poate acoperi cererea mondială :)
        Faptul că o mare parte din fabrici s-au închis dar PIB-ul creşte arată exact acest lucru: marea majoritate a produselor autohtone nu ne ajutau, ci mai degrabă ne încurcau, pentru că erau scumpe şi proaste. Da, puteam avea o tranziţie mult mai eficientă, dar acum e tardiv…

  33. Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

    Va multumesc pentru comentariu, ma regasesc in aceasta opinie.

  34. Ricardo spune:

    “Hudson previously taught at the New School in New York City. He is currently a professor of economics at the University of Missouri at Kansas City (UMKC).[6] He also lectures and publishes in association with UMKC at The Berlin School of Economics.

    Hudson served as Chief Economic Advisor for Dennis Kucinich’s 2008 presidential campaign and holds the same position in Kucinich’s Congressional campaign. He has been economic advisor to the Icelandic, Chinese, Latvian,[6] U.S., Canadian, and Mexican governments,[7] to the United Nations Institute for Training and Research (UNITAR), and he is president of the Institute for the Study of Long-term Economic Trends (ISLET).

    Hudson is a former balance-of-payments economist for Chase Manhattan Bank and Arthur Andersen, and economic futurist for the Hudson Institute (no relation). For Scudder, Stevens & Clark in 1990, he established the world’s first Third World sovereign debt fund, which became the second best performing international fund in 1991[citation needed] (an Australian real estate fund was number one).[citation needed]”

    Pe subiect, dl Michael Hudson , aveti mai sus CV-ul dumnealui si mai jos opinia d-lui despre comparatia nivelului de trai utilizand statistica si PIB-ul

    http://www.counterpunch.org/2016/12/09/orwellian-economics/

  35. ion adrian spune:

    Un articol binevenit si comentarii multe si consistente.
    Nu m-am ocupat de el fiind inca in “campanie electorala”, dar azi nu mai are sens sa vorbesti despre ce ar trebui sau despre cum ar trebui sau despre ce ai vrea tu sa vrea si altii etc etc referitor la ce se intampla in aceste ore, pentruca nu are relevanta decat in forma RicaVenturianistica, in viitor il voi scrie ca un nou cuvant pe care imi permit sa-l introduc in dictionarul de noi cuvinte adica ca pe un nume comun : “ricaventurianistic”. Desi m-am mai refenit si in trecut la acest sindrom cred ca l-am definit mai clar la articolul dlui Daniel Funeriu, articolul si activitatea dsale find la polul opus fata de acest sindrom bine creionat de marele ILC.
    Asadar acum in pauza dintre doua fenomene meteo inainte si dupa “furtuna votarii”, ma voi ocupa de acele articole, importante in opinia mea, dar pe care le-am lasat in mod special pentru azi si cel mai deosebit si care merita toata atentia este acesta care creiaza si posibilitatea analizarii unui raport extraordinar de important in viata omului in genere dar mai ales in cea sociala si desigur ca si famliala, raportul intre obiectiv si subiectiv de care tot asa m-am mai ocupat pe acest forum meritoriu.

    De fapt obiectiv in mod absolut fiind si intru adevar sunt “zeii” sau Dumnezeu dar si aproape de acestia niste oameni numarai poate pe degetele catorva maini in toata istoria umanitatii urmand apoi toate gradarile posibile de care voi vorbi mai departe din care se separa doua ramuri:relativa obiectivitate cand este vorba de ceva exterior si care nu te implica sau crezi tu ca nu te implica si aproape totala si de multe ori scarboasa subiectivitate in ceea ce te priveste.
    De aceea cand vreau sa-mi separ cunostintele incerc sa aflu direct sau indirect care este gradul lor de obiectivare Desigur ca multi chiar si intelectuali nu inteleg termenul si raman perplecsi la o asemenea intrebare dar un important om politic a inteles-o sa inrosit si a disparut imediat fara sa dea vreun raspuns. El macar stia cum este :)

    Revenind, in zona obiectivitatii se afla cu siguranta articolul in sine dar nu numai, iar in cea a subiectivitatii comentariile, asa cum este si de asteptat. Articolul este obiectiv in masura in care autorul nu a selectat materialele documentarii in scopul demonstrarii vreunei teze si desigur ca este si adevarat(adevarul este inclus in obiectivitate si nu invers) in masura in care sursele sale alese cu buna credinta(altfel tot ce spun referitor la articol cade) sunt adevarate. Cred ca nici autorul nu ar putea raspunde la aceasta chestiune decat cu : “m-am ostenit si am cautat sa fiu intru adevar si cat mai obiectiv posibil” si eu sper ca sa fie astfel macar din ce am constatat singur, in mod direct citind articolul cat si indirect citind comentariile.
    Vor urma acum dar nu in aceasta postare ci in continuare atat analiza articolului ca fapt stiintific obiectiv cat si apoi a comentariilor in subiectivitatea lor.
    Dar fiind azi ziua alegerilor nu pot spune ca articolul ar fi rupt de acest eveniment pentruca in mod global putem fi convinsi ca nu gresim daca spunem ca majoritatea celor care cred ca traiau mai bine in timpul lui Ceausescu lasand deoparte faptul ca tineretea este cu siguranta mai placuta decat senectutea chiar poate ca traiau si desigur ca in subiectivismul lor, majoritatea(sunt si unii care recunoscand faptul ca au trait mai bine pe atunci, stiu de exemplu ca a fi fost politruc sau securist pcrist era ceva dezonorant si azi nu mai vor sa fie lichelele care recunosc in sinea lor ca au fost, dar astea sunt flori rare si nu vor intra in analiza mea) au votat si vor vota FSN/PSD cu toate aripioarele lui care unele le mai indulcesc eventuale mustrari de constiinta, adica spui ca era mai bine cu Ceausescu dar votezi ALDE ca este un altceva decat comunism si crezi tu ca este un fel de social-liberalism care se aliaza cu partidul corect al celor saraci si desigur ca in Romania si mai multi.

  36. ion adrian spune:

    I. Obiectivitate si exactitate referitor la articol:
    1) Exista diferente in datele prezentate sa zicem ca nesemnificative, dar asta arata o anume nesiguranta in modalitatile de calcul folosite de diferitele surse.
    a)Un singur exemplu valoarea PIB in 2008 (an record pentru PIB in dolari) este dat in articol dupa surse desigur serioase si credibile ca fiind 204,3 mlrd dar intro lucrare de masterat https://studentocratia.com/2012/02/24/economia-pe-intelesul-tuturor-p-i-b-ul/
    este dat 200,07mlrd adica o diferenta de cca 2% in minus. Desigur ca nu este un capat de tara si concluzia finala conteza dar am dat acest exemplu doar ca sa arat limitele exactitudini fara sa uit ca “exactitudinea nu este si un criteriu pentru adevar”(Noica)
    Desigur ca sursele sunt de vina si de aceea eu daca m-as stradui sa scriu un astfel de articol poate ca as media in anumite cazuri valorile date de surse similar de credibile.
    b) Nu sunt in permanenta transformate valorile in unele comparabile asa cum se face pentru PIB-ul din 2016 in comparatie cu cel din 1989 impartindu-l la 1,95 ceea ce a dus la o crestere reala de cca 1,74 fata de cea nominala, mult mai mare, de cca 3,4(182/53,6), motiv pentru care se pare ca valorile din primul tabel sunt viciate rau aflandu-se in zona acestui raport nomnal de 3 si nu de 1,7 cat pare a fi cel real, adica cresterea este in termeni reali mai mica decat in nominali dar ea este substantiala.
    Aici sunt obligat sa mentionez o nelamurire in ceea ce priveste raportul la indicatorul “GDP per capita, PPP (purchasing power parity)” care din definitia sa pare ca ar evalua cresteri sau scaderi reale.
    Spun asta pentru ca acolo unde se dau si valori similare cu cele date aici in articol respectiv adica la
    https://knoema.com/atlas/ranks/GDP-per-capita-PPP-based
    se defineste astfel acest indicator:
    “GDP per capita (PPP based) is gross domestic product converted to international dollars using purchasing power parity rates and divided by total population. An international dollar has the same purchasing power over GDP as a U.S. dollar has in the United States. A purchasing power parity (PPP) between two countries, A and B, is the ratio of the number of units of country A’s currency needed to purchase in country A the same quantity of a specific good or service as one unit of country B’s currency will purchase in country B. PPPs can be expressed in the currency of either of the countries. In practice, they are usually computed among large numbers of countries and expressed in terms of a single currency, with the U.S. dollar (US$) most commonly used as the base or “numeraire” currency”
    Ca sa nu mai vorbim ca in acelasi tabel valorile din prima linie in valori nominale si din a doua in PPPbased, difera enorm desi rapoartele intre anii 2015 si 1989 difera mai putin .
    c) Insa oricum am analiza avem cu siguranta cresteri insemnate ale PIB si global si pe cap de locuitor pe cap de locuitor, poate de la simplu la dublu pretul fiind insa unul care mie mi se pare enorm adica o datorie publica de aproape 3000$/capita din care cea externa este cam jumatate. Daca eu as fi indatorat cu o suma egala cu jumate din venitul meu anual si nu as stii exact cum imi poate creste acest venit si ce dobanzi sunt ca sa-l platesc mai relaxat as fi destul de speriat chiar daca mi s-ar explica ca este sustenabil si m-as intreba cine imi explica asta cei care ca si mine platesc dobanzi sau cei care le incaseaza si asta este un raspuns fara legatura cu intrebarea din titlu la care autorul specialist in domeniu ar putea da un RASPUNS ELABORAT, adica nu de soiul ca “suntem mult sub gradul de indatorare al altor tari membre UE.”
    Desigur ca nici tampenia lui Ceausescu care ne infometase si inghetase ca sa ramanem cu zero la datorie nu era o solutie ci chiar cauza gloantelor incasate de el si nevasta-sa desi eu personal nu sunt de acord cu balciul comunist facut in acele zile de Craciun
    Dar daca ma gandesc la cum i-au fost iertate datoriile Poloniei nu pot sa nu fiu invidios dar “cu bani si prostii se descurca” (nu e cazul polonezilor) asa ca oricum noi trebuie sa fim mai destepti si din pacate cam dam in gropri :)
    2) a) Lipsa structurii exporturilor chiar si cu valoare mult mai mica decat in 89(daca cu adevarat cifrele a fost inversate sau poate ca astea de acum sunt cele reale???)cu date ciudat de mari atat valoric nominal si real cat mai ales cantitativ in comparatie cu cele din 1989. Aceasta crestere enorma per total fata de cele din 1989(55/4 in nominal dar desigur ca macar 10 si in real) ar trebui detaliata si aceasta absenta ma face sa banuiesc autorul de acea lipsa de obiectivism de care am vorbit in postarea anterioara adica eliminarea unur date neconvenabile, caci una este sa exporti materii prime adica sa-ti epuizezi resursele naturale cate mai sunt cu profit pentru altii si castig minim (in realitate paguba pentru viitorul tau) si alta artefacte chiar si cu un grad mai mic de tehnicitate.
    Desigur ca daca ai decazut in asemenea hal incat dai totul pe margele(exagerez) asta este (si sa fii atunci fericit ca macar nu mai exista sclavie cu biciuri si cu lanturi- iar exagerez) :)
    Astept o lamurire la acest punct a) unde nu stiu cand erau exporturle mai mari in 89 sau acum?

    b) Este imbucurator ca daca productia industriala nu a crescut cine stie ce, adica mai mult mai putin decat pib, macar productivitatea muncii a crescut substantial iar in agricultura rezultatele sunt destul de bune atat ca productivitate cat si ca productie globala in ciuda faramitarii acesteia fiind clar insa ca agricultura este un domeniu cu o mare rezerva de potential inca nefolosit.

    c) La indicatorii care se coreleaza mai direct cu nivelul de trai material, respectiv salariu mediu net, puterea de cumparare putem considera ca aceasta a crescut macar cu 50% din 1989 si pana azi ceea ce este foarte putin si nu ne apropie cine stie ce de media europeana. Ar fi interesant o analiza a evolutiei acesui parametru comparativ cu media europeana si cu cateva tari mai rasarite dar si mai aproape de noi din Europa dar si din lume.Cred ca s-au facut astfel de analze, trebuie doar comunicate celor interesati

    d) Ramane in continuare problema sistemului de pensii probabil ca si cea a scolii si sanatatii care ar fi indicatori ai nivelului de trai dar in niciun caz nici acesti indicatori nu sunt mai rai decat in epoca ceausescu ci doar mai echitabil distribuiti si de ce spun asta?

    3) Spun asta pentruca ineficienta endemica cauzata si de repartitia defectuasa a valorii nou create care facea ca aproape jumatate din populatie sa exploateze pe cealalta, in majoritate fara voia expresa a ” exploatatorilor” care erau unii parazitii interesati constienti adica intreaga patura conducatoare de partid, de utc si aparatul ei represiv securitatea si militia si parazitii clasei muncitoare(sindicalistii cu functii) care fie nu faceau nimic frecand menta in tot soiul de activitati fie nu frecau menta cu efort, astia sunt cei nevinovati de exploatarea pe care o efectuau inconstient, ba chiar munceau dar fara sa produca valoare adaugata si deci si fara sa-si bata prea mult capul . Mai ales, primele categorii si fiii lor cred ca in comunsm era mai bine si asta se vede si din numarul de votanti ai stangii comunistoide si egalitariste(desigur nu pentru sacalii din frunte care fura mai abitir ca in ceausism) cat si din unele comentarii la acest articol

    In continuare sper sa ma ocup putin si de comentarii cat si de raspunsurile autorului la ele

    • ion adrian spune:

      PS Din comentarii inteleg ca cifra afisata acum la nivelul exporturilor adica cu un raport de 55/4 este cea coreta si atunci si comentariul meu de la pct 2a) ramane valabil, inclusiv banuiala ca lipsa unei detalieri pe cantitati si tipuri fizice este deliberata. Asa ca rog daca este posibla o astfel de detaliere ca sa vedem cat de sanatoasa si sustenabila este aceasta crestere economic foarte reala in cifrele alese sa o descrie:)
      Dar ca sa fie foarte clar reiau si corectez acel punct 2 a):

      “Lipsa structurii exporturilor, mai ales ca au o valoare mult mai mare decat in 89 cu date ciudat de mari atat valoric nominal si real cat mai ales cantitativ in comparatie cu cele din 1989. Aceasta crestere enorma per total fata de cele din 1989(55/4 in nominal dar desigur ca macar 10 si in real) ar trebui detaliata si aceasta absenta ma face sa banuiesc autorul de acea lipsa de obiectivism de care am vorbit in postarea anterioara adica eliminarea unor date neconvenabile, caci una este sa exporti materii prime adica sa-ti epuizezi resursele naturale cate mai sunt cu profit pentru altii si castig minim (in realitate paguba pentru viitorul tau) si alta artefacte chiar si cu un grad mai mic de tehnicitate.
      Desigur ca daca ai decazut in asemenea hal incat dai totul pe margele(exagerez) asta este (si sa fii atunci fericit ca macar nu mai exista sclavie cu biciuri si cu lanturi- iar exagerez) :)
      Astept o lamurire la acest punct a)

      • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

        Referitor la structura exporturilor – iata care era situatia la ian.-aug.2016 :
        Masini si echipamente de transport – 47%
        Alte produse manufacturate – 33%
        Produse agroalimentare – 8,2%
        Produse chimice si conexe – 4,5%
        Materii prime si materiale – 3,8%
        Combustibili minerali, lubrifianti, etc. – 3,5%.
        sursa : http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ce08r16.pdf
        Daca e vorba de sclavie si margele, ramane la aprecierea dvs. :)

        Ati mentionat si problema datoriei publice. Nu am simtit nevoia sa detaliez, pentru ca este in general acceptat faptul ca Romania are o datorie sustenabila. Subliniez ca datoria de 70 miliarde euro este pe termen lung; mai relevant mi se pare serviciul datoriei, adica ratele si dobanzile de plata intr-un an. Conform site-ului Ministerului de Finante, in perioada 2017-2019, obligatiile anuale de plata vor fi de 9,7-10,4 miliarde euro. Varful de plata l-am avut in… 2016, suma fiind de 13,5 mld. euro, pe care am platit-o, nu a intrat Romania in default.
        sursa : http://www.mfinante.gov.ro/rapoarteMFP.html?pagina=buletin

        cu stima,

        • Harald spune:

          Structura exporturilor e “misleadiing”. Din exporturile realizate de Bosch, de Takata și de întreaga industrie auto care își realizează componentele în România, țara nu obține decât niște salarii destul de modeste și plata a niște utilități. În 1970-1975, când România exporta ceva pentru un partener străin (de exemplu locomotive, televizoare sau mobilă) acei bani se vedeau integral în economia națională.

          Sigur că exporturile la preț de dumping din anii ’80 erau o prostie, munca românilor era făcută cadou la export, în goana dementă după valută. Dar în mare măsură asta se întâmplă și azi, chiar dacă prețurile nu mai sunt atât de scăzute încât să fie vorba de dumping. Plusvaloarea realizată de Mercedes în România se vede în prețul final al mașinii vândute în Germania, nu în prețul cutiei de viteze exportate de la Sebeș.

          • Mihai Badici Mihai Badici spune:

            Da, de fapt de aici si dilema domnului Ion Adrian. Exporturile au crescut de peste zece ori, dar si importurile. Cred ca cea mai mare parte o are totusi masina Dacia, deci pana la urma e un produs finit complex, doar că asta e un caz fericit, in celelalte este asa cum ziceţi ( ca să nu mai vorbim de lohn). De fapt asta arată şi faptul că e cam greu să comparăm cifrele, pentru că tipul de economie diferă fundamental, intr-o economie deschisă România exportă banane ( citisem acum nişte ani) , mărfurile circulă cu altă viteză :)

  37. ion adrian spune:

    II. Ref la obiectivitatea comentariilor cred ca din destulele comentarii depuse pe parcursul acestui fir opina mea se poate observa , destule obiective sau dcu buna credinta dar si unele manipulatorii si foarte subectiv confectionate.

  38. Catalin spune:

    La fel cum pamantul e rotund, sunt niste lucruri care nu pot fi contestate. Chiar si anii 80 statul comunist avea un plan de investitii de aproximativ 25% din bugetul republican, cum era denumit pe atunci. Astea sunt cifre documentate. Sunt convins ca in termeni reali, cifra s-ar putea raporta chiar la PIB. Daca am fi mentinut ritmul, aceste investitii masive si permanente ne-ar fi permis sa tinem pasul cu lumea civilizata. Dar bineinteles ca nu s-a intamplat asta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Filipescu


Dragos Filipescu

Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.C... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)