Home » Analize »Economie »Energie »Financiar »Macro »Opinie » Citesti:

”Economic crash”. De ce ne temem noi, economistii, și ce se poate face

Bradut Bolos aprilie 26, 2020 Analize, Economie, Energie, Financiar, Macro, Opinie
114 comentarii 3,616 Vizualizari

Ca mulți alții, în fiecare zi introduc datele privind propagarea epidemiei într-un tabel și privesc cu speranță la el, poate azi îmi spune cât va mai dura. Profesional medicii au ziua lor de glorie, sunt în prima line în lupta cu o boală, cercetători microbiologi, epidemiologi, farmacologi, toți sunt în acest moment într-un moment dificil, dar profesional, într-un fel de apogeu. Dincolo însă de ceea ce știu medicii, poate pentru prima oară managementul clinic strategic, managementul epidemiei se află într-o situație nouă, în care impactul social al măsurilor epidemiologice este extrem de ridicat, poate chiar disproporționat de mare. Carantina are efect asupra epidemiei, dar provoacă efecte colaterale necunoscute și nemăsurate.

Poate medicii îmi pot spune cât ar dura tratamentul unui pacient, ce anume trebuie făcut, care e prognoza lui, dar, deocamdată, niciunul nu poate spune cât va mai dura epidemia. Opiniile optimiste spun aprilie, alții spun mai, unii spun că o să reapară în septembrie, alții că se va sfârși abia anul viitor prin iulie. Măsurile anti-epidemie, hai să spunem pe șleau, distanțarea socială, sunt antagonice cu tot ceea ce știm noi că face o economie să funcționeze.

Noi economiștii, unii mai tehnicieni, alții matematicieni, alții ca mine mai filosofi, privim cu oroare la ceea ce începe să fie o criză fără precedent ca amplitudine și consecințe. Înțelegem bine ce spun medicii, avem și noi bunici, părinți, soții, copii, frați surori, pe care vrem să-i știm în siguranță, acceptăm nevoia primordială de supraviețuire, dar ceea ce vedem că urmează este pentru noi un coșmar.

De ce ne temem noi economiștii?

În engleză termenul care se asociază crizei care urmează este ”economic crash” care în limba română se traduce probabil prin ”prăbușire economică” . Dar expresia în engleză are nuanțe ”crash” însemnând accident, zdrobire, sfărâmare sau faliment.

O criză economică este o perioadă dificilă, dar e parte a vieții economice, este ceva ce putem experimenta de mai multe ori într-o viață de om, o prăbușire economică este ceva ce se întâlnește o dată într-o viață de om, sau o dată la câteva generații.

Toate crizele precedente au avut un numitor comun, statul trebuia să ajute economia să revină la viteza normală după o încetinire serioasă. Acum statul oprește economia. Nu știm ce trebuie făcut pentru a o reporni. Și, mai grav, nu știm în ce direcție trebuie să mergem după ce pornim.

O scurtă analiză a mediului strategic economic

În termenii analizei strategice avem o situație de ambiguitate, în care nu se cunosc obiectivele organizației. Cum vrem să arate România de după criză? Mi se pare complet irelevant cine va veni la putere dacă cel care vine nu are un răspuns la această întrebare. Statul marțial este un stat atot-puternic, util pe termen scurt, dar o capcană mortală pe termen mediu și lung. Probabil ieșirea din criză va implica un stat intervenționist, dar, direcția în care trebuie să meargă economia este libertatea. Statul poate acum crea două economii diferite, una dependentă de stimulente și ajutoare de stat, o economie clientelară, sau, o economie liberă, independentă de stat, dinamică și adaptabilă la nevoile societății.

Incertitudinea, definită ca o cunoaștere a problemelor care vor trebui soluționate este în acest moment la un nivel nemaiîntâlnit. Ca un simplu exemplu, șomajul la momentul adoptării strategiilor economice este în acest moment dependent de durata măsurilor de prevenție și distanțare socială. Probabil curba șomajului va fi exponențială, defazată cu o lună două de curba contagiunii, cu mențiunea că vor fi două tipuri de șomaj, unul temporar, care depinde de numărul și dimensiunea firmelor aflate în dificultate dar care supraviețuiesc, și unul pe termen mediu-lung, generat de falimente, insolvențe și restructurări. Șomajul este un element central al politicilor economice, și este un factor de incertitudine major în acest moment.

Contextul economic internațional este frâmântat, cu semne ale unei reorganizări masive spre o lume foarte diferită de lumea pe care o știam în decembrie sau ianuarie chiar. Uniunea Europeană, principalul partener al României este într-un moment foarte dificil. Se pare că Uniunea nu a fost proiectată pentru a putea administra un scenariu de natura celui cu care ne confruntăm. Momentan, Statele sunt centrul atenției, și nodurile de decizie, nu există un răspuns corelat al Uniunii față de contagiune, dar, nici față de situația economică pe care o creează.

Statele lumii, pânâ de curând legate prin rețele invizibile de conexiuni umane, au transformat granițele în ziduri, și, implicit au retezat aceste fire. Momentan, și la nivel european, și la nivel mondial, jocul pare să fie fiecare pentru sine. Solidaritatea internațională este la un minim istoric.

Ca mediu decizional, mediul internațional poate fi definit ca un factor de risc major. Riscul internațional pleacă din defazajul contagiunii, și diferențele majore care vor apărea în ceea ce privește viziunea asupra mijloacelor de combatere a crizei, și în mod special în ceea ce privește libertatea comerțului internațional, circulația capitalurilor și a muncii.

Ce se poate face?

1. Ce poate face Statul

Evident statul este primul vizat pentru tot ce înseamnă managementul crizei la nivel macroeconomic.

Primul punct care trebuie lămurit este dacă statul trebuie să intervină sau nu în economie pentru combaterea crizei. Acest punct este clar învățat în urma crizei care a început în 1929 (The Great Depression). La acel moment politica economică era ”laissez faire”, intervenția statului în economie fiind privită categoric și generalizat ca negativă. Atunci s-a dovedit că mediul privat este incapabil să reacționeze în situații de criză sistemică fiind nevoie de intervenția statului. Pe baza acestei experiențe s-au conturat treptat mijloace și instrumente care să permită statelor să intervină în economie pentru a corecta anumite dezechilibre. Curentul majoritar al economiștilor este că statul trebuie să reglementeze piețele și să intervină în crize.

Suma de politici economice care se adreseaă combaterii crizelor se numește generic macrostabilizare. Macrostabilizarea are două direcții de acțiune, politica monetară și politica fiscală. Politica monetară în România este administrată de BNR, responsabilitățile și căile de acțiune fiind destul de clare în acest sens. Politica fiscală este administrată de Guvern sub supravegherea Parlamentului. Aici lucrurile sunt un pic confuze, pentru că politica fiscală așa cum este definită de manualele de macroeconomie cuprinde atât partea de venituri cât și partea de cheltuieli a statului. Ca să fie clar, direcțiile de intervenție sunt taxele și impozitele (care sunt percepute de populație ca politică fiscală) dar și cheltuielile publice.

Teoria general acceptată este că statul intervine în criză prin Banca Centrală prin asigurarea unui flux optim de masă monetară, stimularea creditării, asigurarea masei monetare necesare economiei. De regulă BNR face asta prin reglementări privind creditarea, prin volumul Rezervelor Minime Obligatorii și prin dobânzile cheie pe care le controlează. BNR trebuie să se asigure că băncile funcționează, sunt solvabile, asigură nevoile de tranzacționare și continuă să crediteze economia și statul.

În ceea ce privește ceea ce ar trebui să facă Guvernul, există dispute majore și o mare varietate de opinii. Unii insistă că statul trebuie să subvenționeze economia (subvenții directe către agenții economici) alții că statul trebuie să subvenționeze consumul (prin salarii, pensii, asigurări sociale, de șomaj, etc). Unii spun că statul trebuie să investească în infrastructură, alții că statul trebuie să crească volumul programelor de achiziții. O cu totul altă direcție de intervenție o reprezintă facilitățile fiscale și reglementările care restricționează piața.

Volumul în expresie financiară a creșterii cheltuielilor și a diminuării veniturilor statului este limitat de capacitatea statului de a completa veniturile respectiv de a acoperi cheltuielile prin credite sau prin emisiune monetară. Diferența dintre încasări și plăți ale statului este deficitul bugetar, și acest deficit exprimă nevoia de creditare a statului. Într-un mod foarte grosier, statul combate criza prin deficit bugetar. Dar modul grosier de a pune problema nu se aplică României. Costul creditării pentru statul român este mult prea ridicat pentru a nu trebui chibzuit cu grijă modul de folosire a fiecărui euro sau dolar luat cu credit. Deficitul bugetar NU poate fi folosit fără discernământ.

În acest moment, chiar și Nouriel Roubini admite că în contextul limitat al crizei, pentru combaterea efectelor crizei, Teoria Monetară Modernă este aplicabilă (MMT). MMT în esență spune că statul poate să aibă un deficit nelimitat finanțat din emisiune monetară dacă este emitentul propriei monede. Cu alte cuvinte conform MMT statul poate să-și tipărească ieșirea din criză. MMT însă a fost creeat pentru sistemul economic american. Moneda americană fiind mijlocul de plată internațional cel mai folosit, este clar că are o poziție privilegiată. Comparativ, leul românesc e complet nesemnifictiv în comerțul internațional. Dar, limitat, cu obiective și destinații clare, o anumită doză de deficit finanțat din emisiune monetară este necesar și acceptabil ca metodă de combatere a crizei.

Momentan problema esențială este folosirea eficientă a stimulentelor economice. Eficiența provine din capacitatea stimulentelor de a genera beneficii ulterioare care să acopere recuperarea sumelor necesare pentru rambursarea creditelor primite de stat.

Un alt imperativ al măsurilor este capacitatea statului de a le implementa în timp util. Un miliard la momentul când este nevoie de el valorează mai mult decât zece miliarde prea târziu. Cunoscând procedurile legale necesare și capacitatea administrativă a statului, investițiile publice în infrastructură, subvențiile și granturile sunt din păcate măsuri care se materializează prea târziu în fluxuri utile de numerar pentru agenții economici în dificultate. Chiar și administrarea de stat a unor ajutoare de stat este procedural prea lentă și prea complicată pentru a fi eficientă. Criza COVID este prea rapidă pentru aceste măsuri.

O a treia cerință a ajutorului către economie este triajul. În medicină, atunci când numărul de pacienți depășește posibilitățile de tratament, se instituie triajul, care înseamnă că se alocă prioritar resurse celor care sunt în situație dificilă dar sunt tratabili. Cei care nu pot fi salvați sunt practic abandonați, cei care nu au nevoie urgentă sunt ajutați când este posibil. În economie, în situația actuală, triajul este imperativ. Dacă ar fi să analizăm proiectele administrate de stat, cel mai bun exemplu este Start UP Nation (SUN). În acest program s-a finanțat un număr de 10.000 de IMM-uri pe an. Cei implicați știu ce dificil a fost să vadă materializat ajutorul de stat în fluxuri financiare. Un program de ajutor de stat care să vizeze 100.000 de companii pe infrastructura administrativă existentă și să ajungă la plăți în anul 2020 este non-fezabil. Ori dacă banii nu ajung repede la beneficiari, probabil este tardiv pentru majoritatea celor vizați.

Momentan doar băncile au sistemele administrative necesare pentru a procesa solicitări de finanțare de dimensiunea celor necesare salvării unui număr ridicat de firme. Prin urmare, soluția IMM Invest este esențialmente bună, pentru că răspunde celor trei cerințe: eficiență, implementare rapidă și triaj. Întrebarea este dacă este suficient, și răspunsul este probabil nu, dar e un început bun.

O problemă esențială pentru companii nu este atât finanțarea cât vânzările. Firmele au nevoie de fluxuri permanente de venituri mai mult decât de fluxuri investiționale. Odată ce fluxurile de venituri, vânzările sunt relativ stabile, creditul este fezabil ca formă de finanțare. Prin urmare statul trebuie să mențină consumul constant ca structură și volum. Probabil soluția americană, evident la o dimensiune românească, de a vira direct tuturor cetățenilor o sumă fixă este o idee aplicabilă. Nu este vorba de o sumă mare ci de o sumă necesară pentru a combate posibila deflație generată de suprimarea cererii. Poate acordarea unui număr de tichete de masă fiecărui cetățean ar fi o idee bună. Având în vedere că turismul a fost unul dintre cele mai lovite domeniii de activitate, acordarea de tichete de vacanță tuturor cetățenilor ar fi la fel o idee bună.

Toate aceste măsuri sunt măsuri aplicabile pe termen scurt, care țin locul unei transfuzii, dar nu rezolvă realmente altceva decât o stabilizare suficientă pentru a se aplica alte măsuri mai eficiente și câștigă timp.

Între timp trebuie urgent soluționate probleme juridice și administrative. Prima prioritate o reprezintă insolvența. Vom avea un număr mare de firme în insolvență. Ceea ce trebuie să se întâmple este ca activele firmelor în insolvență să rămână active productive. Nu folosesc nimănui hale cu utilaje nefolosite, restaurante în paragină, pensiuni părăsite. Nu produc nimic, și se irosesc capitaluri acumulate de economie. Procedurile de insolvență trebuie imperativ să devină mai operative. Există o idee care se vehiculează în anumite medii, nu sunt sigur cât este de cunoscută, ca insolvența să intre sub umbrela arbitrajului comercial. Este o idee absolut fantastică, pentru că se reduce presiune pe instanțe, se asigură specialiștii necesari, și, se adoptă o formă mult mai operativă de lucru. Ce nu știu este în ce măsură se pot asigura costurile arbitrajului din resursele și așa ne-lichide și probabil insuficiente ale firmelor insolvente. Probabil la o anumită dimensiune a firmelor medierea ar fi o soluție la fel de eficientă și mai ieftină, urmată de arbitraj și, în anumite cazuri de instanță.

O problemă ignorată de legislația insolvenței o reprezintă clusterele (circuitele) de firme în insolvență. Insolvența sistemică este diferită de insolvența individuală.

Între timp, se poate imagina o alocare de resurse umane și administrative spre o agenție care să implementeze măsuri anti-criză de natura investițiilor. Ceea ce trebuie înțeles este că România nu-și permite să finanțeze din deficit investiții care nu se recuperează. Prin urmare, statul român nu trebuie să acorde subvenții pentru investiții, ci să se comporte ca un investitor. Cu alte cuvinte statul ar trebui să țintească sprijinul prin investiții în capital.

Prima formă și cea mai rapidă este bursa. Statul poate cumpăra acțiuni la firmele profitabile pentru a susține prețul acțiunilor. Cea mai eficientă formă ar fi achiziția unui pachet de acțiuni emise pentru majorarea capitalului social la societăți profitabile în mod normal dar aflate în dificultate. Această formă de sprijin permite statului să atingă toate trei cerințele eficiență implementare rapidă și triaj.

Ulterior, pe măsură ce se stabilizează situația acestora, acțiunile pot fi valorificate pentru alte programe de sprijin, sau pentru rambursarea de credite.

O a doua formă, mai lentă și mai costisitoare administrativ este majorarea capitalului social la toate firmele necotate, care au profit în mod normal. Statul poate achiziționa părți sociale nou emise, eventual la paritate cu majorările de capital din partea investitorilor. Acest tip de sprijin crește simultan stabilitatea financiară a firmelor și concomitent crește capacitatea lor de creditare.

O fromă specială de sprijin trebuie acordată firmelor cărora statul le-a impus închiderea activității. Este imperativ ca aceste societăți să fie despăgubite pentru decizia statului. Forma de despăgubire sugerez să fie obligațiuni de stat vandabile pe piața financiară (bursă) care să fie acceptate de BNR ca garanții și plătite din emisiune de monedă. Statul ar trebui să compenseze fluxurile de vânzări pierdute calculate pe baza veniturior declarate și fiscalizate. În acest fel se susțin contribuabilii serioși din domeniul alimentației publice. Simultan, se creează un volum de tranzacții pe piața financiară care are un efect pozitiv asupra sistemului financiar în ansamblu, adăugând lichiditate pe piața de capitaluri.

2. Ce pot face agenții economici

Termenul cheie în aceste momente este rețeaua de afaceri. În România afacerile sunt finanțate esențialmente din credit comercial. Implicit acest credit comercial este un liant dar și o cale de contagiune a crizei economice. Cine crede că este imun dacă stă pe numerar pierde din vedere că fluxurile de numerar sunt mai importante ca suma disponibilă din cont. Dacă mor clienții sau furnizorii, nu va trece mult până când va veni și rândul celor care stau pe numerar. Banii trebuie să circule. Nu vă omorâți clienții sau furnizorii, fiți solidari, nu egoiști.

Prima sugestie este divizarea riscului. În loc de o factură pe lună faceți patru facturi pe lună de aceeași sumă. În acest fel accelerați încasarea numerarului și reduceți la un sfert riscul de neîncasare. Sumele de plătit în tranșe mici sunt mai suportabile ca sumele mari. Probabil crește costul administrării creanțelor pe de o parte a datoriilor pe de altă parte, probabil e mai incomod, dar este mult mai sigur.

A doua sugestie este să evitați investițiile greenfield și să explorați posibilitățile de M&A. În aceste momente este mult mai rapid să preluați firme în dificultate decât să porniți o investiție nouă, preferabil prin majorare de capital.

3. Ce poate face populația

În acest moment toată lumea o va duce greu. Unii mai greu ca alții. Divizarea socială însemnă distanța de doi metri între oameni, nu distanțarea față de oameni. Solidaritatea, sprijinul reciproc, și o puternică implicare civică sunt imperative în acest moment. Stați cu ochii pe partide, vin alegerile. Căutații pe cei cu soluții care măcar par să fie realiste, nu promisiuni fără acoperire. Stați cu ochii pe firmele care fac speculă și sancționați imediat orice tentative de exploatare a situației. De exemplu, dacă vedeți prețuri aberante la anumite magazine, postați pe rețele sociale sau anunțați prin mesaje prietenii. Încercați să sprijiniți inițiativele pozitive. Stați sănătoși, ajutații pe alții să rămână sănătoși.

În loc de concluzie

Criza va trece. Oricât de rău ar fi, după un timp, totul va fi bine, poate chiar mai bine. Crizele sunt necesare, oricât de dur ar suna asta, așa cum iarna e necesară și vara e necesară. Criza e anotimpul greu, care selectează și elimină din economie ceea ce este exagerat și nejustificat. Pentru că întotdeauna va exista ceva exagerat sau nejustificat, întotdeauna vor fi crize economice.

Așa cum după iarnă vine primăvara, așa după criză vine un moment când totul înflorește, și totul se înnoiește și la cei mai mulți dintre noi ne va merge foarte bine. Probabil acest moment va fi in 2022.

Articol aparut si aici: https://www.transilvaniabusiness.ro/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "114 comments" on this Article:

  1. KostasP spune:

    Un articol clar, cu recomandari bune si de bun simt. Poate putin prea optimist in ceea ce priveste revenirea economiei in 2021. Mai degraba poate 2025.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Multumesc! Eu sunt mai pesimist ca varianta oficiala, oricum.

      • eu****** spune:

        vesti despre primele 3 luni din USA

        “The nation’s gross domestic product, the value of all goods and services produced in the U.S., contracted at a seasonally adjusted annual rate of 4.8% in the January-March period as both consumer and business spending fell sharply, the Commerce Department said Wednesday. It marked the first drop in output since early 2014 and the steepest since late 2008 during the depths of the Great Recession.” – USA TODAY

    • Josef Svejk spune:

      E întotdeuana foarte interesantă exhibarea agresivă a depresiei și a prăpăstuirii profesioniste după fiecare chestie nasoală. Dacă n-ar fi toate astea din ce ar mai trăi media ?! :)

      După gripa spaniolă din 1918-1919, ce a omorât între 50 și 100 de milioane de oameni economia și-a revenit în câteva luni. Acum auzi peste tot „iexperți” care propovăduiesc un cataclism de decenii mai dihai ca încălzirea globală :) Bag seama că și „iexperții” de atunci proroceau exact acleași lucruri dar nu-și mai amintește nimeni de ei.

      Cu mulți ani în urmcă un profesor de macoreconomie de la Universitata din Chicago ne spunea că propovăduiala cataclismică e mereu calul câștigător. Dacă se produce ceva până la urmă, te apuci să zbieri:„Păi vedeți bă?! V-am spus-o ei de mult! Na! Așa vă trebuie!” Dacă nu se întâmplă nimic, atunci, sigur că ieșirea e mai puțin glorioaaă, dar există totuși loc pentru un:„Ehei! Eu am identificat cu mult timp în rumăă riscurile. Decidenții mi-au asculatat predicțiile și auite așa am evitat colapsu’… Acum că ați scăpat nimeni nu mai vrea să admită că fără predicțiile mele erați flenduri bă!”

      Situația de acum mă face să îmi amintesc de o chestie din 2005. Tocmai mă mutasem de câteva săptămâno in Schaumburg (o suburbie a lui Chicago). Un vecin era pe atunci porezentator de știri foarte popular la un TV local. Mai avea și ceva tâmpenie foarte populară la un post de radio local. Era week-endul de ziua muncii (prima zi de Luni din Spetmebrie) și știrile erau suficate de uragnul Katrină. breaking news-ru tot la 15-30 de minute. Vecinul meu forja la foc continuu 24/7. Dacă aveai vreme să-l asculți erai convins că e sfârșitul lumii așa cum o știm și că mare minune dacă lumea își va reveni în fo’ 50 de ani. Era convingător și mai părea și convins pe deasupra :) M-am mutat din Illinois acum aproape 12 ani și de atunci nu l-am mai văzut. M-a agățat pe plajă la Aruba în vacanța de Anul Nou 2018-2019. Mi-a prezentat-o pe cea mai recentă nevastă (de când nu ne văzusem mai divorțase de vreo două ori :) ) și am stat la o șuetă. L-am întrebat la râzând cum s-a refăcut așa de repede după Katrina. A fost un moment „awkward” (nu știu exact cum să traduc). Ăsta s-a făcut alb la față, iar nevasta cea mai recentă la fel imaginându-și că Katrina aia era ceva damă. Soția mea, care a prins imediat penibilul situației, a clarificat că e vorba de uraganul ăl mare din 2005 pe marginea căruia amicu’ răgușise zile în șir propovăduind pustiiri veșnice. Tipul literlamente nu-și mai amintea de uraganul cu pricina…

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Nu incerc sa fiu un profet al crash-ului. Nu ma incalzeste cu nimic. Ceea ce m-ar face sa ma simt bine ar fi ca masurile propuse de mine, sau, poate altele mai bune gandite de cineva mai destept si mai informat sa fie implementate si crash-ul sa nu se intample. Atunci nu as fi un profet nu? As fi un alt economist care nu a avut dreptate si uite, crash-ul nu s-a intamplat.

        • Josef Svejk spune:

          Exact planurile si masurile astea salvatoare sunt de natura sa genereze ingrijorari majore. Doamne fereste, cineva chiar le-ar putea lua in serios :)

          Staul e cel mai inept jucator de sub soare. Nu ma refer acci doar la statul roman ci la stat in gerneral, cam pe oriunde ar fi el. Dumenavoastra va asteptati sa devina dintr-o data inteligent, intreprinzator, bine intentionat si eficient. E ca si cum l-ati forta pe unul cu picioarele amputate si aflat in coma sa castige o cursa de maraton. Ba mai mult, sa le saditi tuturor speranta ca amputatul ar putea si ar trebui sa o faca si ca mai ales totul depinde de maiestria cu cre va alerga :)

          Pentru moment majoritatea deciziilor guvernelor s-au dovedit inepte si par a fi facut mai mult rau decat bine. Asta tine de o seama de caracteristici ale lor. Trebuie sa fie politic corecte. Sunt incapabile sa actioneze rational pe baza faptelor. De exemplu molima e cam peste tot in lume concentrata in anumite focare. Statul impune masuri unitare, care sunt oricum insuficiente in focare, dar sunt distructive si inutile in afara lor. Daca au de ales intre doua solutii proaste vor gasi o a treia cale, pe care nu si-a mai imaginat-o nimeni altcineva si care e mai rea ca oricare din primele doua. Iar la sfarsit dupa ce dezastrul trece in pofida eforturilor disperate ale statului, acesta isi va asuma cu mandire meritele :)

  2. Kurt spune:

    Plouă bani.
    Comisia UE.27 se îndatorește cu încă 1.000 miliarde Euro pe lângă budgetul de 1.000 miliarde Euro pentru anii 2021-2028 dacă se impun statele din sud. Deocamdată s-a votat în unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state primul pachet de 540 miliarde Euro (100 miliarde ajutor pentru șomaj tehnic, începând de la 1 Iulie 2020). Fresh money a fost o cerință la 23 aprilie 2020 în consiliul ministerial al șefilor de guverne a statelor din sud.
    Va fi ceartă mare și lungă pentru bani ca de obicei în UE. Prima ceartă va fi pentru budgetul de 1.000 miliarde Euro pentru anii 2021-2028. Contribuția de 1% BIP al statelor partenere nu acoperă budgetul dorit din cauza recesiunii economice. De unde bani?
    A doua ceartă și mai mare va fi pentru budgetul de „reconstrucție” de 1.000 miliarde Euro. UE nu are venit propriu. UE nu e un stat. De unde va veni budgetul propriu al Comisiei UE.27. BCE Frankfurt/ZE a cumpărat deja 2.000 miliarde Euro hârtii datorii de state UE. Urmează acum alte 1.000 miliarde Euro hârtii datorii de state UE la BCE. Plouă bani?
    Relansarea economiilor în UE.27 depinde și de banii de la Comisie.

    Unde se va poziționa Bucureștiul acum?
    Sunt multe de regândit, de reconstruit.
    România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.
    Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité & Santé.
    Eu cu cine votez?
    I.L. Caragiale azi

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Dupa ce se indestuleaza Zona Euro, dupa ce trecem prin milioane de filtre birocratice, o sa vedem banii cand este prea tarziu ca sa conteze. Eu nu contez deloc pe Europa. Daca vin bine, daca nu, asta e, ideea e ca trebuie sa ne descurcam noi cumva. Pana una alta lor le trebuie culegatori de sparanghel nu concurenti.

      1.000.000.000.000 de Euro se produc de BCE cam la fel de greu cum scriu eu suma asta si apas Enter. Roubini insusi accepta ca acum singura solutie sunt “Helicopter money”.

      Bucurestiul nu poate face mai nimic. Sunt prea multe constrangeri. De aceea am propus ceva care cred ca, greu, dar se poate face, si poate sa functioneze.

      • Kurt spune:

        @Bradut-Vasile Bolos

        Concurența e motorul capitalismului. Concurența e izvorul inovației și al tehnologiilor noi. Globalizarea va fi o întrebare în viitor?

        Lucrătorii sezonieri în agricultură, construcții etc din est concurează în vest cu cei de acolo. E. Macron cere același salar (minim) pentru toti într-o localitate din vest. Salarul minim de ca. 9,45 Euro pe oră e puțin în vest, în RFG, e prea puțin pentru localnicii care plătesc acolo chirie etc.
        UE nu înlătură, nu interzice concurența. Problemă mai gravă e în inovație, în domeniul digital, electronica, etc. cu Microsoft, IBM, HP, Apple, Google, Facebook, Twitter. Firmele americane sunt mai inovative, cumpără „concurenți” cu produse și servicii noi, firmele amricane sunt actori globali. Firmele din UE nu prea au tinut pas cu cele din SUA în acest domeniu digital inovativ. Datele cetățenilor UE sunt în mare parte de ca. 94 % pe servere din SUA și China, numai 4 % pe servere din UE. Nu prea are haz sa discutăm în UE despre legi pentru securitatea datelor digitale personale. UE nu poate face legi în SUA și China. Aici se poate „investi” în UE cu ajutorul Comisiei și al budgetelor comunitare 2021- 2028 în domeniul digital (AI, G5).

        Toate legile din țară se fac la București. Normele UE trebuie trecute prin Parlamentul de la București pentru a deveni legi. Toate „legile” venite de la Bruxell/UE sunt votate în „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state. Fără votul Bucureștiului la Bruxell nu vin „legi de la UE/Bruxell”.
        Subsidiaritate e un principiu normativ constitutiv al CE/UE. Tot ce se poate rezolva la Buccurești mai bine decât la Bruxell se rezolvă la București. Delegarea unor competențe la UE cum e Uniunea Vamală, Piața comună, libera circulație a mărfurilor, servicilor și investiților fac parte de tratatul 2007 de aderare la Uniunea Europeană. Competențele „supranaționale” ale UE se referă mai mult la relațiile externe în comerț cum sunt tratatele cu Canada, Mercosur, Japonia etc. UE nu e un stat. UE nu are un „popor”. Instituțile UE, PE Parlamentul European, Comisia, Președintele UE, reprezentatul pentru exterior funcționează în competențele bine definite. Pentru unii sunt prea puține (E. Macron) competențe la UE, pentru alții din est /Vișegrad sunt prea multe. Se vorbește despre „refondarea”, despre o altă UE în vest (Paris) și est (Vișegrad). Din fericire UE cu două viteze cerut la Paris (F. Hollande 2016, E. Macron la Sorbonna 2017) a murit pe drum.

        Pandemia a dezvăluit numai conflictele de interese între est și vest, între sud și nord. Pandemia e azi ocazia pentru cei din sud (Italia, Franța, Spania, Portugalia etc) să ceară „transfer financiar” de la cei din nord (Olanda, Finlanda, Danemarca, Suedia, Austria, RFG, Ţările Baltice etc). Transferul financiar cerut acum vehement, agresiv de Președintele francez E. Macron de la cei din nord nu e ceva nou. Președinții N. Sarcozy (criza financiară 2008), F. Hollande au cerut acest „transfer financiar” în UE. Rezultatul s-a văzut la Brexit. Cauza sunt datoriile de stat mult prea mari în sud (Italia 131% BIP, Franța 100%, Portugalia 121%, Grecia 173%), mult mai mari decât cele prevăzute în tratatul de la Maastricht/Lissabona. Tratatul de la Maastricht interzice „transferuri financiare” în sens de „Uniunea datoriilor de state”. Articolul 122 UE prevede ajutor financiar în caz de catastrofe. Pe acest articol se bazează cancelara A. Merkel/CDU și ministrul de finante Olaf Scholz/SPD când vor prezenta la vară Bundestagului la Berlin conceptul lor de „mai mulți bani pentru UE.27”. Refuzul din nordvest al cerințelor și amenințărilor Premieruluii italian Giuseppe Conte pentru transfer financiar numit „Euro Bonds”, cerinte pubilcate în mai multe ziare germane ca FAZ Frankfurter Allgemeine Zeitung și în interviu la TV german ARD/ZDF e o dezbatere politică publică europeană. E bine. Cred că e o problemă greu de rezolvat fără un spațiu public european comunitar. Dezbaterile europene în 25 de limbi „naționale” sunt o barieră greu de trecut nu numai în PE Parlamentul European. Acest spatiu „european” pentru dezbateri „comunitare” încă trebuie realizat. Tinerii din UE cunosc engleza. În internet tinerii europeni se întâlnesc cu un clic, mai mult pe Facebook decât pe platforme europene.

        Pandemia se va stopa cu metodele românești. De acord.
        Un vocabular care repetă ideologia de „autarhie” din trecutul recent nu e la zi cu tratatele semnate de România 2007 la adarearea la UE.28. Prefer „bani mai mulți” de la Comisia UE în cele trei budgete diferite (540 miliarde Euro s-au votat deja) pentru toți partenerii din UE.27 decât ZE/UE cu două viteze, conceptul francez.

        Nu îmi place închiderea granițelor „naționale” din cauza pandemiei. Libera circulație a persoanelor în UE e suspendată (temporar?). Schengen e suspendat în multe părți. Lucrătorii degajați din țară nu pot lucra acum „sezonier” în vest. Lipsesc o parte din cele ca. 5 miliarde Euro pe an transferați de cei care lucrează în vest către cei de acasă. Aceste devize lipsesc la BNR. Consecințe?

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          Autarhia e un termen din dicționar. Comuniștii nu au proprietatea termenului.

          Nu vorbim de autarhie totala, probabil numai SUA și Rusia ar fi teoretic posibil sa devina autarhice.

          Vorbim de un grad mai ridicat de autarhie și un grad mai redus de globalizare.

    • Ursul Bruno spune:

      Ma intreb de unde atatia bani ? si pe cine vor ajuta.

      • Razvan A spune:

        Aurul a ajuns in 2 saptamani de pe la 1400 la 1600 pe uncie. Cam asta va fi valoarea banilor din elicopter. Cu cat mai multi cu atat mai inutili. Imi amintesc de parca era ieri anii 90…nici nu-ti suflai nasul si erau alte cursuri de schimb :)

      • Kurt spune:

        @Ursul Bruno
        Cartea „Drumul în iobăgie” din anii 1940 a lui Friedrich August von Hayek descrie intervențiile statului în economie și consecințele.

        (….” … Der spätere Professor an der Universität Freiburg und Wirtschaftsnobelpreisträger Friedrich August von Hayek verfasste während des Zweiten Weltkriegs in Großbritannien sein bahnbrechendes Werk „Der Weg zur Knechtschaft“. Darin legt er dar, wie staatliche Eingriffe in die Wirtschaft zu immer neuen staatlichen Eingriffen führen. …”…).

        Pentru epoca după pandemia scrie revista Cicero e nevoie de reducerea intervenților statului în economie și revenirea la responsabilitate, initiațivă privată, creativitate și inovație.

        (…… ” …. Zurück in die Eigenverantwortung
        Das historisch erfolgreichste Programm zur Schaffung von Wohlstand für alle lautet: Mehr Eigenverantwortung, mehr Privatinitiative, mehr Fleiß, mehr Kreativität und Erfindergeist, weniger staatliche Regulierung und weniger staatlicher Dirigismus.
        In dieser Richtung liegt der Weg aus der Krise. Konkret könnten über Steuergutschriften durch Verlustrückträge im Sinne einer negativen Gewinnsteuer dringend benötigte Liquidität gesichert und durch erweiterte Abschreibungsregeln und niedrigere Steuersätze Investitionen attraktiver gemacht werden. Darüber hinaus sind die Dauerbrenner Bürokratieabbau, Deregulierung und schnellere Genehmigungsverfahren dringlicher denn je.
        Denn wenn die Wirtschaft wieder anläuft, sollte sie nicht durch überschuldete Unternehmen oder interventionistische Politiker dabei ausgebremst werden. Schließlich gilt es den durch das Herunterfahren der Wirtschaft verlorenen Wohlstand schnell wieder zu erwirtschaften…. „…).

        Socialiștii din sud în Italia, Spania, Portugalia etc încurajați de la Paris de E. Macron au cu totul alt concept: „economie politică (socialistă)” centralizată. E metoda folosită în Franța de 75 de ani. Rezultatele ….

    • ion spune:

      De mai mult timp incoace, peste tot am tot spus ca romania trebuie sa treaca la euro si sa intre in schenghen.

      Am vazut si o serie de articole a unor “respectabili” analisti, profesori, economisti, bancheri pe aici, care spuneau ca nu e timpul ca e mai bine fara euro, motive, motive, motive.

      Motivul e unul singur, ne este lene, merge si asa, daca nu e stricat nu repara.

      • Josef Svejk spune:

        Și Zimbabwe a trecut la un moment dat la USD. Asta nu i-a dres deloc economia. Dimpotrivă.

        Principalul argument împotriva intrării în zona euro e faptul că economia română e departe de nivelul celei germane. Dispariția proprie monede îi va restânge propria libertate de acțiune atâta câtă e. De exemplu , dacă România ar fi trecut la euro, atunci mărirea din toamnă cu 40% a pensiilor ar duce-o la faliment a la greque Așa cu leul e loc de niscai inflație. :)

        Schengen ar fi desigur o chestie desoebit de utilă numi că șansele sunt 0 orice ar face România. E nevoie de unanimitate, iar Olanda va vota mereu împotrivă de teamă că odată intrată în zona Schengen Constanța ar prelua o bună parte din taficul maritim din Asia spre UE, ce n-ar mai fi forțat să treacă prin Gibraltar. Adică oierderi de miliarde bune pentru Rotterdam și economia olandeză..

        • Kurt spune:

          @Josef Svejk
          Calea ferată din China/ Wuhan la Duisburg/RFG trece prin Kasaschstan, Rusia, Polonia, ocolește România. Conductele de petrol și gaz din Kasachstan și Aserbaidschan trec prin Turcia în Grecia și Italia, ocolesc România. Portul Pireus (la fel Trieste/Italia) din Grecia e condus de China. Calea ferată din Pireus/Grecia la Budapesta trece prin Beograd, ocolește România.
          Treseele staregice din Asia ocolesc Constanța. Soluția?

          • Harald spune:

            @Kurt – soluția e un traseu cu 3.000 km mai scurt, care trece prin Astrahan și Volgograd, dar nu mai trece și prin Moscova, în schimb trece prin România. După ce dispar Putin și Merkel din peisaj, chiar se poate face. Traseul ăsta nu are treabă nici cu Constanța, dar poate avea treabă cu Odessa. Ăsta fiind un alt motiv pentru care trebuie mai întâi să fie înlocuit Putin.

            • Kurt spune:

              @Harald.
              3.000 km pe cale ferată înseamnă mult.
              Nu știu dacă mai apuc să-l văd pe Putin ca pensionar. Cel puțin 8 ani va mai fi Președinte rus. Ji Xiping e ales pe viață.
              Cancelara A. Merkel nu a avut influență la alegerile de la Bucuresti / România 16.12.2016. Alegerile sunt libere, secrete și egale. Greu cu democrația pentru unii?

            • Josef Svejk spune:

              @Kurt

              Ce trafic de marfă poate asigura o cale ferată așa de lungă? Încercați să socotiți pe degete, dacă altfel nu merge :)

          • Josef Svejk spune:

            Ce legatura are o cale ferata cu tranzit insignificat cu un port maritim?

            Am realizat de-a lungul timpului ca ratiune nu e puctul dumneavoatra tare, dar asa de curiozitate is ca sa ma amuz putin, n-ati dori sa dezvoltati un pic povestea. Si ca sa va dau teme suplimentare de reflecte, am aflat ca calea aia ferata chinezeasca nu trece nici macar prin Gibraltar :)

            • Harald spune:

              Containerele ajung pe calea ferata din China in Europa mult mai repede decat pe nave. Se practica de cativa ani. Mai mult decat atat, destinatia containerului de pe nava este rareori chiar Hamburg sau Rotterdam, el ajunge oricum pus pe calea ferata pentru cateva sute de km, asa ca poate veni de la inceput pe vagon. Si in China e valabil acelasi lucru, trebuie dus intr-un port in directie inversa si apoi transbordat pe o nava, deci cand e deja urcat in tren poate fi dus foarte bine direct spre vest, prin Moscova, spre Europa.

            • Josef Svejk spune:

              @Harald

              Incercati sa socotiti cate tone pot ajunge pe calea ferata si cate pe mare.

            • Harald spune:

              @Josef Svejk – nu contează neapărat câte tone, probabil că minereurile și cărbunele vor veni în continuare pe nave, așa că tonele vor rămâne în favoarea navelor. Dar confecțiile și încălțămintea sunt destul de scumpe încât să merite aduse cu trenul. Se practică deja de câțiva ani, nu e doar la nivel de idee. În 2017 a avut loc o creștere explozivă, au fost 3.000 de trenuri de containere din China în Europa doar în prima jumătate a anului, mai mult decâ totalul celor 6 ani precedenți.

              Navele din China vin de-obicei prin Suez, așa că un port gen Pireu nu prea are a se teme de concurența trenurilor. Dar dacă nava mai trebuie să treacă și prin Gibraltar și Canalul Mânecii, ca să ajungă la Rotterdam sau Hamburg, atunci trenul din China e deja competitiv, face doar 12-15 zile, nu 6 săptămâni, ca nava. Dacă Shanghai – Hamburg, exemplul extrem, înseamnă 16 zile cu trenul, atunci marfa pentru Viena iese net mai bine cu trenul. Un tren înseamnă cam 75 de containere, e destulă marfă pentru o destinație ca Viena, în timp ce la Varșovia vine alt tren de 75 de containere, nu e nevoie de 2.000 de containere pe aceeași navă, care să fie sortate la Hamburg.

            • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

              Fara suparare, dar caile ferate sunt nimic pe langa transportul maritim, in termeni de capacitate si in termeni de cost. daca e vorba de viteza transportul aerian e mai rapid, mult mai rapid.

              Caile ferate au logica lor, de la porturi catre aglomerari urbane.

            • Harald spune:

              @Bradut-Vasile Bolos – depinde de distanța până la primul port și de volumul de marfă transportat. Între Xi’ an și primul port chinezesc, distanța pe calea ferată e atât de mare, încât merită parcursă în sens invers, spre Moscova. Iar avionul nu e întotdeauna o soluție, nu prea se pot transporta camioane și tractoare cu avionul, chiar dacă armata face asta ocazional. Un tren de 3.000 de tone înseamnă vreo 1.000 de tone de marfă, poate chiar mai mult. Câte avioane vă trebuie pentru 1.000 de tone de marfă?

              Ponderea din total nu contează, transportul naval poate să însemne 95%, cum sugerează @JS, dar restul de 5% din comerțul Europei cu China tot reprezintă un volum uriaș de mărfuri. Altfel, cum explicați miile de trenuri care vin deja din China în Europa, în fiecare an?

        • Harald spune:

          @Josef Svejk – DHL se lăuda în toamna trecută cu cele mai rapide trenuri de marfă între China și Germania, 10-12 zile între Xi’an și Hamburg sau Neuss:

          https://www.railfreight.com/beltandroad/2019/11/07/fastest-rail-link-china-germany-now-open/?gdpr=accept

          Este mai scump decât transportul naval, dar pentru electronice, computere și vehicule merită din plin.

          • Josef Svejk spune:

            Asa arata o nava port container.

            http://www.shipspotting.com/photos/middle/8/5/4/2178458.jpg

            In 2019 sute de astfel de nave plecau zilnic din diferite proturi chineze (Shanghai, Shzenzhen, Canton, etc.) spre Europa. Containerele alea nu-s umplute cu minereuri.

            Chiar credeti in mod onest ca o singura linie ferata poate inlocui asta?! Pe bune?!

            • Harald spune:

              @JS – nu e vorba de nicio inlocuire, navele vor continua sa transporte containere inclusiv spre Europa, nu doar spre alte continente. Dar unele destinatii din Europa, cu sau fara acces la mare, se preteaza si la transport feroviar. Polonia, de exemplu, exporta alimente cu trenul spre China. Are porturi, dar sunt foarte neconvenabil amplasate pentru rutele spre China.

            • Josef Svejk spune:

              @Harald

              Sigur ca unele produse se preteaza la transportul pe cale ferata. Intrebarea e cat anume din volumul exportului de chinezarii?! 5%?! Poate un strop mai mult?!

              Asa unele marfuri se preteaza foarte bine si la transportul in portbagajul Laadei rusului ce face bisnita marunta intre Hunan si Habarosvsk. Nu ma indoiesc ca Lada lui bate si vaporul si si calea ferata daca chiar vrea sa-si aduca marfa in Eruopa :)

            • Harald spune:

              @Josef Svejk – dacă măcar vreo 10 – 20% din acel 5% poate fi ”deturnat” să tranziteze România, în drum spre Budapesta și Viena, în loc să meargă prin Belarus și Polonia, ca în prezent, vă asigur că merită din plin. Aveți dvs multe calități, dar garantat înțelegeți foarte bine de unde iese banul :)

        • ion spune:

          Daca munceam si aderam la EURO am fi avut o economie mai apropiata de cea Germana. Dar noi intotdeauna am lasat politicienilor o portita/poarta.

          Eu cred ca acum vom fi penalizati dublu, odata in plus pe curs valutar. Si avem riscuri mai mari pe 2 valute. Care isi aduce aminte timpurile cu inflatie mare cand din momentul facturarii pana la momentu incasarii erai pe minus mare.

          • Josef Svejk spune:

            Grecia a aderat la euro din secunda 1. Si uite ce fain o duce :) Din pacate Romania e mai apropaiata ca economie de Grecia decat de Germania. Dupa umila mea parere o tara trebuie sa fie capabila sa-si controleze mopneda. Sau daca adopta o moneda transnationala, atunci macar sa fie intr-u club cu tari cu forta economica apropiata de sa. Daca Romania adera la Euro isi va pierde orice parghii montare. In situatii de criza moneda Euro va fi (sie este de altfel !) ghidonata de tarile puternice ale zonei Euro exclusiv in intersul lor, ceea ce-i va lovi in moalele capului mereu pe aia slabi si saraci. Nu e vorba de rautate ci de chestii obiective. Germania sau Franta nu se vor sinucide (si nimeni nu le poate cere asta!) de dragul salvarii Romaniei sau Slovaciei.

            Da, exista riscul valutar. Sper sa nu se ajunga iarnebunia din anii ’90. Insa pe moment leul e o chestie mai convenabila ca euro pentru Romania. Sa ne gandim doar ce s-ar intampla daca ar trebui marite pensiile cu 40% in Euro. Practic niciun partid politic nu ar avea tupeul sa nu le mareasca. Cel mult putem spera sa amanae un pic maririea abusrda.

            In toamna ele se vor mari in lei. Leul se va devaloriza anuland o buna parte din marire, economia va fi lovita nasol, dar macar Romania nu intra in faliment de pe urma maririi. Daca am fi fost in zona Euro Romania ar fi intrat pur si simplu in faliment dupa marire.

  3. eu****** spune:

    Ioi, dar cate poate face statul si ce putin firmele si cetatenii…

    Stati cu ochii pe cei care preamaresc statul caci de acolo vine urgia…
    Zile mai bune, cu multa sanatate!

    PS
    statul a facut bine ca a inchis economia dar in perioada de inchidere ar fi trebuit sa se ingrijeasca cu maxima urgenta doar de asigurarea cu materiale de protectie pentru toata populatia, cu echipamente si medicamente necesare tratarii acestei pandemii in cotele estimate, atat cat erau ele cunoscute, si dupa eliberarea din aceasta constrangere sa isi lase cetatenii si firmele sa revina la munca…Putea sa lase acasa fara bani atat bugetari cat si privati – CFP – numai cei aflati in situatii dramatice sa le acorde un sprijin de existenta limitat la 200 ron/luna/per. Asa limitati de imprejurari toata lumea ar fi alergat inapoi la serviciu dupa max.1,5 luni – timp arhisuficient pentru acoperirea golurilor din sanatate, potolirea pandemiei si indreptarea spre mai bine a oamenilor si a business-urilor.

    Altfel ne intoarcem in pas voios de pionier spre comunism in zbor!
    Urari remarcabile de sanatate

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      “putea sa lase acasa fara bani atat bugetari cat si privati – CFP – numai cei aflati in situatii dramatice sa le acorde un sprijin de existenta limitat la 200 ron/luna/per. Asa limitati de imprejurari toata lumea ar fi alergat inapoi la serviciu dupa max.1,5 luni – timp arhisuficient pentru acoperirea golurilor din sanatate, potolirea pandemiei si indreptarea spre mai bine a oamenilor si a business-urilor.”

      Evident era o optiune. Dar probabil cel care decidea asa ceva era spulberat in alegeri, asta daca nu sfarseau sfasiati pe strazi de multimea dezlantuita inainte de alegeri. La preturile din Romania 200 Ron pe luna nu acopera nici macar un minim de supravietuire.

      Optiunea cea mai cinica, presupun ca nici nu a discutat-o cineva, era sa nu opreasca nimic, si sa lase societatea sa se descurce. Probabil scadea speranta de viata in Romania la 62-63 de ani, si fondul de pensii devenea net pozitiv, si scadea consumul de medicamente si servicii sanitare la 20-30% din valoarea dinainte. Probabil deficitul bugetar ar fi scazut cu 1-2%, piata imobiliara ar fi fost inundata de apartamente si case libere, notarii ar fi avut de lucru la succesiuni cativa ani. Probabil cea mai rentabila afacere ar fi fost pompele funebre.

      • Grammaticus spune:

        Aveti rude, aveti prieteni? Cu ce nonsalanta scrieti “scadea speranta de viata la 62 de ani”. Cind o sa va apropiati de varsta asta n-o sa mai fiti asa de nonsalant, la fel si sub alte aspecte. Pacat, pentru unele idei bune ale articolului ca sunt umbrite de uratenia asta.

      • Grammaticus spune:

        La o a doua lectura imi dau seama ca v-am rastalmacit total. In caz ca apare totusi comentariul meu, scuze!

      • eu****** spune:

        Multumesc pentru raspuns.

        Optiunea cinica si poate corecta si atunci si acum era si este masca pe fata si manusile pe maini.
        Masca putea sa fie la inceput, pentru muritorii de rand, dintr-un material si ulterior up-gradat. Manusile pot sa fie cele de unica folosinta de la magazinul din colt sau cele folosite de unele gospodine in casa.

        Not such a big deal!

        Dar frica neicusorule, frica asta ne-a obligat sa intram cu totii intr-o patratica si eventual sa suflam doar acolo, controlat si regulat.

        Unde suntem acum?

        Ne intrebam ce si cum sa repornim, cum sa o luam de la capat…

        Am atata vehementa in mine pentru ca la unul dintre seminariile parcurse la ASE asistenta de la Micro- Economie, asistenta dl. Prof. Zorleteanu, a pus o problema absolut imposibil de rezolvat si io, cu gura mare, ca de obicei, am zis repede – sa inchidem unitatea aia economcia. Palma servita atunci – asistenta mi-a spus ca este ultimul, ULTIMUL lucru care se pune in practica – mi-a fost de mare invatare de minte. Nu am uitat-o desi au trecut aprox. 20 de ani.

        Deci consider ca una dintre cele mai mari greseli facute de Ro a fost acest SHUTDOWN.
        SI nu ma intereseaza daca si altii au gresit la fel.

        Controlul pandemiei se putea face altfel.
        Sursa raului era in afara RO atunci cand ne-am prins noi ca trebuie facut ceva…

        Nu imi place ca ne intoarcem mereu la morti. Victimele vor exista oricum, procentul conteaza desigur dar daca ai masuri de protectie individuale reduceam, si atunci si acum, mult probabilitatea de a raspandi pandemia. ATAT – protectia individuala – unde, ce sa vezi?, ne intoarceam acum. Dar cu ce costuri in spatele acestei perioade???

        A meritat? Vom vedea.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          Am avut noroc cu Covidul. Putea fi o pandemie de ceva mult mai urat.

          Masura de shutdown a fost justificata de necunoasterea virusului. Pur si simplu nu stia nimeni ce trebuie facut, si s-a luat cea mai grosiera forma de preventie, distantarea sociala. Acum, post factum, stim mai multe, si cu atat mai mult peste un an, doi trei, cand vom sti si mai multe, masura asta va parea mult mai gresita. Post-factum e usor de criticat.

          Cine si-ar putea asuma sa nu intervina? BJ si DT au incercat, si a iesit rau pentru ei, a trebuit sa schimbe directia.

  4. Mircea spune:

    Din câte îmi dau seama prăbușirea prețului petrolului dată de transformarea celui mai mare importator în cel mai mare exportator (SUA) aduce un șoc deflaționist suplimentar peste deflația dată de supraproducția mondială. Criza asta are efectul invers. Pentru unii poate chiar e binevenită…

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Crizele sunt realmente necesare, si economia creeata din criza este de regula o economie robusta, sanatoasa. Bineinteles unii vor folosi criza. Taleb explica superb cum organizatiile reziliente infloresc in criza in timp ce, cele fragile se distrug.

      • eu****** spune:

        Dar ce ne facem daca toti, sau in marea majoritate a noastra, nu suntem rezilienti???
        Ne intoarcem in pas voios de pionier,in frunte cu prea iubitii nostri conducatori, spre comunism in zbor?

        Deh, cam asta vad ca ne paste – pentru ca nu avem curaj sa rupem pisica in doua!

    • hanu spune:

      Probabil vom avea initial stagnare sau deflatie, iar pe termen lung inflatie, hiperinflatie sau “stagflation”. Nu sunt familiarizat cu quantitative tightening, dar daca nu se retrag bani din piata vom avea inflatie mai rapid decat credeam. Foarte multe tendinte contrare in piata, e greu de vazut cum va ateriza tot.

  5. euNuke spune:

    “Acest punct este clar învățat în urma crizei care a început în 1929 (The Great Depression). La acel moment politica economică era ”laissez faire”, intervenția statului în economie fiind privită categoric și generalizat ca negativă. ”

    Interesantă teza. Mă întreb insă cum se împacă cu apariția, chiar in anul 1929, a unei legi produse de un mandat republican (Herbert Hoover) -Agricultural Marketing Act- care promova intervenția statului in economie, dirijismul fără limite asupra sectorului agricol (statul, printr-o Agenție special creată putea cumpăra surplusul fermierilor, fără nicio limită) și ajutoarele bănești acordate organizațiilor de fermieri (se presupune…private). Iar rezultatul acestor politici intervenționiste..ei bine, las autorului plăcerea de a-l descoperi.

    Dar să lăsăm chestiunea minoră a criticii politicilor de tip ‘laissez-faire’. Să revenim la subiect, considerând ipoteza crizei reală: ce se poate face?

    1. Soluția propusă de majoritatea economiștilor este: să lăsăm Statul să se împrumute in numele nostru, iar noi să-l supraveghem, după putirințele noastre, in activitatea lui de a distribui banii extrași din averea copiilor și nepoților noștri, in ideea că banii astfel cheltuiți vor conduce cumva la prosperitatea lor. Nu o să critic ideea asta pentru că e inutil: Statul oricum va face asta, oricum se împrumută, cu sau fără criză. Vreau doar să o continui: e bine sau nu să ne împrumutăm in vreme de criză? adică, dacă o face Statul, ce, noi să fim mai fraieri? Eu zic insă că-i o idee tare proastă. De ce? Păi, dacă toate statele o să pornească o nouă goană nebună după credite atunci creditul se va scumpi iarăși, iar omulețul va concura pe o piață ultrareglementată de Stat chiar cu Statul. Avantaj Guverne. In plus, Statul deja a distorsionat piața creditelor prin crearea unor programe redistributive destinate fix IMM-urilor care primesc fonduri -unele rambursabile, altele pomană- fără a fi nevoie de o demonstrație a propriei eficiențe/valori economice. Deci Statul a înlocuit parțial Banca in procesul de…triere. Avantaj Guverne. Apoi creditul tău scump va atârna in balanță pe piață când te vei confrunta cu competitori care s-au abonat la Creditul ieftin de Stat. Tu o să ai un cost de producție mai ridicat decât pomanagiul Statului. In cele din urmă noua clasă a clienților statali va acapara piețele, îi va elimina pe cei performanți și va produce pe stoc sau pe hârtie pentru a putea absorbi in continuare fondurile-drog guvernamentale. Deci, in loc să te aventurezi pe cont propriu, mai bine de lipești de Stat sau te potolești și îți iei o slujbă banală. Desigur, asta înseamnă că pe termen scurt/mediu oferta de bunuri/servicii de pe piață va fi de o calitate execrabilă (când au produs Statul și clientela sa ceva de calitate?). Obinuiește-te cu mediocritatea. Sau…

    2) Speculează golurile lăsate pe piață de clientela Statului-creditor. Inevitabil, anumite sfere economice vor fi abandonate de Rețea, in special cele ce necesită viziune și răbdare, cele cu investiții serioase ce aduc profit după 5-10 ani. Poate nu ai capital acum, dar te poți apuca să economisești. Insă cu mare grijă, căci deși creditul se va scumpi, banul își va reduce valoarea. Vom avea inflație, deci chibzuiește bine in ce anume vei converti moneda intru economisire. Poate pământ, poate aur. Nu știu și nici nu pot încuraja vreo cale: au fost vremuri in care Statul a forțat oamenii să-și lichideze averile, inclusiv prin naționalizări ale aurului, pe considerentul că ‘avarii’ incetinesc creșterea economică prin cumpătarea lor și spiritul prevăzător. Deci ai grijă omule: să fii sănătos fizic nu e suficient, s-ar putea să ai nevoie de nervi de oțel ca să rămâi sănătos mental.

    3) Sau…dacă nu ai scrupule morale…te poți apuca de speculă, de contrabandă, de cămătărie. Ocupațiile astea o să devină înfloritoare. Ca să nu te dibuiască lumea și să te pună la stâlpul infamiei, e simplu: astăzi te poți prezenta publicului in mod instant ca o persoană de mare angajament social, e suficient să donezi, cu oarece pompă virtuală, către cauze nobile precum salvarea pădurilor, salvarea copiilor, salvarea planetei, învingerea bolilor și a altor inamici globali. De altfel, poți direcționa chiar tu fondurile din donații, căci ți le poți dona unei organizații caritabile pe care să o conducă blânda ta surioară, sau o mătușică milostivă. Nu uita să asiguri un fond substanțial de ungere a autorităților și incă unul pentru oamenii de bine din presă. România a mai trecut, relativ recent, printr-o fază d-asta, deci pune mâna și documentează-te, sunt tone materiale, inclusiv video, pe internet.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      1. “e bine sau nu să ne împrumutăm in vreme de criză?”

      Depinde pentru ce. Pentru investiții, M&A, o, da, categoric merita. Numai sa aveti de la cine.

      2. “Statul a înlocuit parțial Banca in procesul de…triere”

      De asta eu propun ca fondurile sa fie administrate prin bănci. Dam o paine cinstita bancilor, le dam de lucru la bancherii pe cale sa fie disponibilizati din pricina modernizarii bankingului si sa faca finante adevarate, nu vanzari de pachete bancare si operatii de rutina.

      3. ” investiții serioase ce aduc profit după 5-10 ani”

      Problema nu este acum profitul ci cash-flow. Probabil o investitie ar trebui sa fie profitabila peste 10 ani dar nu poate genera acum cash-flow-ul necesar platilor acum, ceea ce inseamna insolventa, ceea ce inseamna cu o probabilitate de 98% faliment. Este nevoie de cash-flow pentru a mentine echilibrul de plati. Firmele fiind legate in retele prin credite comerciale, fara cash-flow din venituri acum ele intra in insolventa foarte repede in lant, una dupa alta.
      In mod normal bancile ar asigura prin credite necesarul de cash, dar, nu pot acorda credite fara garantia ca se va recupera din cash-flow viitor. Datorita ambiguitatii si incertitudinii din sistem, bancile sunt oarbe. Aparatul lor statistic este acum, pentru o vreme, fundamentat pe evolutii dintr-un mediu care nu mai exista. Practic programele lor de evaluare nu mai fac doi bani, ratingurile sunt varza, pentru ca s-au schimbat conditiile de mediu economic.
      Ca sa nu se blocheze sistemul, cineva trebuie sa pompeze bani in sistem, si, sa dea bancilor un element de siguranta ca sa continue sa crediteze. Cine poate face asta? Numai statul.

      • Prototipescu Fanel spune:

        in lipsa elicopterului, ce mecanisme asigura cashflowul ?
        presupun ca economistii ar mentiona:
        - emisiuni de titluri de stat
        - relaxarea rezervelor obligatorii
        - relaxarea conditilor de creditare
        - cursul de schimb valutar
        la care eu mai adaugasem si necesitatea relaxarii franelor birocratice si accelerarea mecanismelor de plata, inclusiv prin acordarea de avansuri;
        si la care se adauga oportunitatea prabusirii petrolului petrolului

        si ar mai fi ceva care influenteaza cashflowul, pe termen mediu:
        intre bunuri si servicii, primele au avantajul folosintei mai indelungate la costuri similare

        • eu****** spune:

          Zic ca sunteti realist.

          Dar cred ca nu o sa ne gandim prea curand nici la bunurile de folosinta indelungata ca suntem nesiguri cu molima, cu serviciul, cu guvernul…

          Daca trecem cumva relativ cu bine peste urmatoarele 6 luni – adica fara molima extinsa, inca in economia de piata, activi la serviciu, cu un guvern fara #ciumarosie, zic ca nu o sa fie atunci prea mare rusinea daca o sa avem doar pantalonii rupti in fund…Stiu pe unii care asa au castigat un razboi si au devenit ulterior cea mai puternica natiune din lume.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          Fiecare firma trebuie sa gaseasca solutii. Sincer, prefer sa vand solutiile decat sa le dau pe gratis. Oricum solutiile generice au o eficienta limitatata, trebuie solutii customizate pe fiecare firma.

  6. Prototipescu Fanel spune:

    circula un banc cu un client care ii da hotelierului 100$ garantie pana-si alege o camera; hotelierul da fuga sa-si achite datoria la macelar samd. pana la furnizorul final care-si achita datoria la prostituata; care prostituata revine la hotelier cu cei 100$ pentru cat a inchiriat si ea camere pe datorie; intre timp clientul renunta sa se mai cazeze, isi ia inapoi suta si pleaca, iar toata lumea e mult mai fericita decat inainte;
    clientul fiind statul, cum va proceda sa scoate din sistem cei 100$ lasati garantie la HORECA ?
    ca de bagat in sistem, e ca si cum ar acorda vouchere de 100ron pentru fiecare cetatean; care cetatean merge in excursie si mananca la restaurant, 50ron raman la HORECA, 50ron se intorc la stat; pe circuitul privat al HORECA 25ron merg catre importuri, 25 reintra in sistem; pe circuitul statului, cei 50ron merg la bugetari si se injumatatesc si ei: 25 pe importuri, 25 reintra in sistem; dupa primul ciclu, statul va avea o datorie in valuta echivalent a 50ron si in total tot 100ron in sistem; dupa cateva cicluri, statul ramane cu o datorie externa echivalenta a 100ron si cu inca 100ron care isi continua circuitul, dintre care o parte incepe sa se acumuleze sub forma de exces de lichiditate, pe masura ce scade apetitul pentru consum, ajuns la saturatie; dupa care vine nota de plata pentru datoria externa;
    care e de fapt problema ? interventia statului distorsioneaza consumul, care intr-o prima faza creste peste media normala, iar asta atrage supradimensionarea investitiilor in aceasta directie; daca statul va inunda piata cu vouchere pentru HORECA, va umfla artificial o bula imobiliara prin atragerea de investitii excedentare in acest sector, care se va dezumfla cand consumul nu va putea fi sustinut, fie din pricina deficitelor create in sistem, fie pur si simplu pentru ca piata va fi suprasaturata de aceleasi produse si servicii in exces si va migra catre alte achizitii si catre acumulare;
    revin la suta magica: in exemplul cu hotelul, era nevoie de cei 100$ pentru ca masa monetara era zero; in economie insa masa monetara a ramas practic aceeasi, chiar daca a scazut consumul; dar desigur ca apar cercuri vicioase de lipsa de cashflow la agentii economici in timp ce moneda ramana blocata tocmai la cei care nu prea au nevoie de ea; e logic sa se emita mai multa moneda cand de fapt ea nici nu mai acopera circulatia tot mai redusa a marfurilor si se devalorizeaza natural ?

    dar de fapt altceva mi se pare dureros in orientarea spre consum a economiei romanesti; ce ma deranjeaza la economistii adepti ai consumului este ca nu fac o distinctie serioasa intre productie de bunuri esentiale si respectiv servicii; pentru ca daca statul nu are lichiditati dar emite moneda doar pentru servicii (cazare, coafura, servicii sociale) banii respectivi ajung mult mai greu la agentii economici care produc bunurile esentiale si de care depinde cu adevarat functionarea economiei, printr-o cerere constanta; denaturand piata, interventia statului face ca bunurile esentiale sa devina tot mai scumpe, inchizand cercul vicios al inflatiei;
    paradox:
    - statul e darnic cu bani pentru achizitii de servicii care la momentul achitarii facturii inca nu au o acoperire in bunuri nou create;
    - statul e rau platnic pentru achizitii de bunuri care la momentul facturarii sunt deja create si se justifica cresterea masei monetare cu contravaloarea lor;
    De fapt, statul este cel mai mare Consumator; aveti idee cat de greu isi recupereaza un agent economic costurile cu bunurile deja create pe care le-a contractat cu statul ?
    Sa va reamintesc, spre exemplu, de procesele constructorilor de autostrazi cu CNAIR ? sau cat de greu se deconteaza finantarile UE ?
    statul a creat monstruase structuri supraetajate de verificare a verificarilor (Supervizor, autoritate locala in calitate de Beneficiar, autoritate locala de implementare PO, autoritate nationala de implementare PO, autoritati bancare intermediare, etc), care in multe cazuri reiau procedura de la nivelul inferior pentru revizia si reverificarea verificarii verificarilor;
    pe de alta parte, in timpul asta statul nu ar avea o problema de constiinta sa arunce bani din elicopter pentru turarea motorului economic;
    pai nu mai bine ar plati toate facturile in avans ? si nu mai bine ar generaliza clauzele contractuale de acordare a unor avansuri, care clauze practic intervin doar in contractele cu finantare europeana, ca “ei” ne dau voie, noi insine nu putem sa ne dam voie… (pentru ca, pri definitie, statul e cinstit iar privatul e bandit)

    • Harald spune:

      @PF – în realitate nu e vorba de ”bani din elicopter”, banii nu sunt aruncați la întâmplare, sunt aruncați cu adresă, ca să ajungă la cine trebuie. De asta plata facturilor nu este o prioritate pentru stat și se preferă ”bani din elicopter”.

      Tot de asta are succes Teoria Monetară Modernă. Statul nu mai poate crește fiscalitatea asupra activităților economice reale, dar poate devaloriza oricât moneda, luând bani arbitrar din economia reală. Anii ’90, cu inflație anuală care a atins și 320%, nu sunt chiar așa departe în urmă, dar cei care au astăzi mai puțin de 40 de ani nu erau destul de maturi ca să fi înțeles ceva din acele vremuri, așa că vor neapărat să le repete.

    • Prototipescu Fanel spune:

      @Harald
      n-as subestima inventivitatea statului in materie de taxe, dar nu m-ar deranja sa puna taxe sectoriale, de exemplu “taxa pe industria taietoare de frunze la caini”, in speranta ca n-ar fi discriminatorie si neconstitutionala

      • Harald spune:

        @PF – nu e vorba de inventivitate. Dincolo de un anumit nivel al fiscalității, sumele încasate la buget chiar nu mai cresc, indiferent cât de inventiv e statul în a justifica noi taxe. La acel moment, emiterea de monedă ”fără număr” devine singura opțiune. Iar cetățenii se refugiază către monede străine, care încep să circule de facto, făcând inutilă moneda proprie. Iugoslavia în timpul războiului civil, Zimbabwe și Venezuela sunt cele mai recente exemple.

        Problema e că întotdeauna se găsește un politician destul de iresponsabil să încerce asta din nou, iar motivele lui par valabile. Pe vremea jocurilor piramidale, chiar am întrebat un prieten care se ducea să depună bani la Gerald, la Focșani, după ce pierduse bani Cluj, la Caritas, dacă n-a înțeles nimic din experiența precedentă. Iar răspunsul lui m-a lăsat mască: ”e clar că o să se prăbușească și ăsta, dar primii or să apuce să-și ia banii, de la următorii fraieri”. Evident că el n-a apucat să și-i ia :) pentru că plățile se făceau cu adresă, ceea ce lui îi scăpase :)

  7. Harald spune:

    Problema actuală nu este una de natură ”tehnică” (economică, în contextul articolului de față). Ea este una de natură politică, obsesia pentru etatism. Comportamentul de stat polițienesc, unic în Uniunea Europeană, nu are nicio legătură cu mersul economiei, are legătură cu controlul asupra economiei.

    Prin urmare, soluția e aceeași ca și pentru regimul Ceaușescu: era neapărată nevoie de prăbușirea lui, altfel economia și societatea românească nu ar fi avut șansa unui reset. Din păcate, situația actuală e comparabilă cu cea din 1983 – 1984, adică mai durează câțiva ani până să fie posibil un reset. Cu Putin la Kremlin și Merkel la Berlin, nicio șansă. Așa că mai vedem ce-o mai fi după 2024. Deocamdată înclin să-i dau dreptate lui @Dedalus, România are destule șanse să se ducă în direcția Venezuelei.

    • Ursul Bruno spune:

      La ce sa ce ne putem astepta ? Europa este socialista, cota de stat fiind de ca. 50 % , cu alte cuvinte, jumate din an muncim pt. stat.

    • hanu spune:

      Comportament de stat politienesc au avut majoritatea tarilor cu cateva exceptii notabile (suedia, culmea…).
      Exista ingrijorari reale in lumea civilizata in legatura cu comportamentul acesta absolut discretionar. Media s-a aliniat foarte rapid discursului oficial. De acord, nu era foarte mult timp de reflectii, insa celeritatea cu care s-a trecut la arest domiciliar generalizat (cu carantinarea tuturor, nu doar a suspectilor/celor vulnerabili etc) este preocupanta (eufemistic spus) si sper sa se ajunga la un sistem mai inteligent pentru posibilele pandemii viitoare.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Eu sunt economist nu politolog. Intervenția statului in condiții de criza prin macro-stabilizare nu este ceva anti-democratic. Una dintre cerințele adresate oricărui stat de societate este stabilitatea, o alta este bunăstarea, ambele implica intervenție.

      Lipsa unor masuri eficiente de combatere a crizei va duce inevitabil la dezordine sociala la un nivel dramatic, devastator. Sper sa nu ajung sa traiesc asa ceva, nici eu, nici copii mei.

      • Razvan A spune:

        daca nu am avea exemplul Suediei am putea sa credem ca totul s-a facut aliniat si in concordanta. Dar Suedia a demonstrat ca s epoate si altfel. Va rog, fara comparatii (DK vs Norvegia, VS Suedia). Nu-si au rostul. In principiu care era problema? De suprasaturare a UPUs. Uite ca Suedia nu a ajuns niciodata la asta. Nici macar Belgia care este cea mai afectata tara din lume (pe milion). In cazul asta eu zic sa stam mereu in casa ca nu mai murim nici de accidente de masina saui de crime. Teoria cu salvatul a 2 vieti la pretul oricat de mare ar trebui sa se aplice si pentru accidentele rutiere (mii de morti in Romania pe an). Miliardele astea mai bine erau bagate in constructii autostrazi). Apropo, de ce nu se fac plati in avans pentru proiecte pentru stat in viitor? Orice…numai bani gratis nu.

      • Harald spune:

        @Bradut-Vasile Bolos – eu nu pretind că este anti-democratic. Eu pretind că în orice țară există o patologie a comportamentului clasei politice, iar noi trebuie să fim conștienți de asta și să ne confruntăm cu această patologie, pentru că ea nu dispare de la sine.

        În orice țară există activități economice reale și profitabile, generatoare de bani și resurse, precum și activități economice false, în care se pierd bani și resurse. Banii pe care îi împrăștie statul cu prețul inflației sunt luați, de fapt, din activitățile reale și alocați celor false. Uniunea Europeană avea problema asta încă din 2010, nu era rezolvată nici la începutul lui 2020, iar pasul următor este să o agraveze.

        Postacii Berlinului vor striga în cor ”teoria conspirației!”, dar părerea mea e că se intenționează revenirea la o situație gen 1947, în care statelor le era permis practic orice, în detrimentul cetățeanului.

      • eu****** spune:

        Interventia trebuie oferita rapid in timp si dozata in bani.
        As spune ca interventia trebuie sa fie prompta dar limitata pentru a nu deforma piata..

        Ideea cea mai valoroasa de acum este IMM INVEST – dar este putin si nu stiu cat de rapid va fi ea implementata.

        Caz de manual Interventia FED in criza din 2008 in USA
        Congressman (C) catre Ben Bernanke(BB): Credeti ca o sa functioneze?
        BB: Asa speram noi!
        C:: Banii vor reveni la FED?
        BB; Nu suntem siguri…

        Banii s-au intors, s-a realizat chiar profit, economia a revenit pe crestere…

    • eu****** spune:

      Nu cred dar ceea ce cred este ca baietii si fetitele celea din guvern nu prea stiu carte.

      NU au idee de economia de piata — ca nu au invatat la scoala despre asta, de politici economice in ciuda faptului ca se doresc liberali, cu o singura exceptie semnificativa; Minsitrul de Finante – dar cu o singura floare imi este greu sa cred ca o sa vina Primavara pe aleea noastra.

  8. quovadis spune:

    O situatie medicala , dificila la nivel global ,peste care se poate suprapune una economico-financiara si ea dificil de gestionat (cel putin asa pare ) . Deocamdata UE este privilegiata in acest joc economic mondial (sa il numim asa ). Pandemia si efectele coronavirusului nu pot tine la nesfirsit , fiecare epidemie are un inceput , un maxim ,dupa care incepe sa scada ca intensitate, iar curba descendenta apare incet incet la orizont . UE a reusit in acest interval sa nu desfiinteze traseele de marfa si nici transportul acestora (vorbesc de lucruri esentiale vietii ). In Romania abundenta de marfa nu a fost oprita ,gasesti inca tot ce vrei si asa este in toate tarile europene . Productia de marfa – esentiala – nu se opreste nici in Europa nici in alte parti ale lumii , ba mai degraba ea creste . Cetatenii UE au marele avantaj fata de toti ceilalti cetateni ai lumii ca isi pot permite citeva luni de existenta, chiar fara sa fie conectati la avantajele materiale anterioare , adica pot trai pe proprii bani ceva vreme .Repornirea productiei in Europa va mai avea si avantajul pretului extrem de scazut al titeiului si stocurile imense facute pe bani putini (cred ca imense cantitati de petrol exista acum in Europa si nu numai aici, dar si cantitati uriase au fost deja platite anticipat si care acum sunt stocate la producator . Situatia politica se poate modifica si ea , tratatele (unele dintre ele )se vor modifica , banii nu vor mai fi dati decit celor ce in mod corect folosesc aceste sume ,controlabile de UE , cei ce tin bani ascunsi in multiple forme- gen offshore – nu vor primi sume de bani ,respectarea democratiei va face parte din conditia esentiala de a accesa fonduri , multe entitati economice vor fi realocate partial sau total catre statele membre, ceea ce va produce o bunastare si un somaj minimal in viitor . Marii producatori de petrol ,ce nu au si alte surse de venit sunt marii perdanti ,ei trebuie acum sa se imprumute .De unde , o stim cu totii . In alte parti ale lumii cetatenii sunt saraci si daca ne uitam cu atentie ei nu vor putea sa traiasca fara ajutor statal .Acesti oameni vor fi cei mai afectati de criza Ce inseamna asta . Inseamna ca statele se vor imprumuta de la banci , fonduri monetare , sau alte surse extra statale . Cine sunt cei ce detin aceste rezerve ,cei ce pot tipari bani ,dolari – euro – valute forte ce circula acum mai peste tot in lume . Aceste entitati sunt si cele care vor imprumuta statele lumii . Vor disparea ,in Europa, ca prima faza(doar in aceste luni de criza epidemiologica) avantajele extra salariale (salariile brute vor ramane intacte ).Cetatenii europeni sunt practic aflati intr-un concediu prelungit , dar statele UE si nu numai , la nivel de guverne, se vor imprumuta si ele si vor deveni practic datornicii absoluti ai entitatilor financiare mai sus amintite . Dupa incheirea pandemiei , parte a acestor bani oferiti si ca forma nerambursabila de ajutor si ca forma de imprumut sau ca donatii particulare ce vor imbraca tot o forma de ajutor la nivel superior in UE, vor fi retrasi treptat de pe piata, iar riscul de inflatie (ce va exista cu siguranta )va fi cumva minimizat , dar ea (inflatia )va exista .Deci , vor fi injectii masive de capital ce vor indatora statele lumii , vor fi bani alocati cetatenilor pentru consum si care vor fi retrasi ulterior, in etape, din piata cu o inflatie usor crescuta fata de normalul de azi . Adaptabilitatea il face pe om sa caute in permanenta avantaje in modul propriu de viata, cu totii ne vom descurca cumva , dar cei vulnerabili ,pensionari persoane cu dizabilitati , copii fara familie s.a.m.d. trebuie ajutati de stat .

  9. Ursul Bruno spune:

    “Primul punct care trebuie lămurit este dacă statul trebuie să intervină sau nu în economie pentru combaterea crizei.”
    Categoric NU.
    Statul este raspunzator de crearea cadrului legal in care se poate dezvolta o economie de piata prin punerea la dispozitie a legislatiei necesare si aplicarea ei.
    La acest capitol exista carente majore, atat la nivel national si cat si european, s-a reusit in decursul anilor crearea unui desis din legi, reglementari, ordonante, programe etc,etc. neclare si de multe ori contradictorii, prea multe exceptii clientelare si electorale care acum fac aproape imposibila gasirea unei “retete” prin care s-ar putea diminua efectele crizei.
    Majoritateta programelor de sustinere sunt bazate de credite, datori noi care se suprapun deja peste cele existente, stingem focul cu benzina.
    Volumul creditelor explodeaza asa cum si numarul celor care nu le mai pot onora va creste precum infectia cu virusul aceste nenorocit.
    Cum va continua discutia dupa terminarea crizei cu deficitele bugetare ale statelor din zona euro ? daca recurgem la aceleasi programe de austeritate pt ramburasera datoriilor si respectarea parametrilor de stabiliatete inseamana ca va fi si amar de noi.
    Statele care nu detin moneda euro a cel putin mecanismul devalorizarii mondedei nationale cu toate riscurile insa este un mijloc prin care mai ai o marja de actiune, in statele cu moneda euro va fi foarte greu daca nu chiar imposibil , inundarea pietei cu capital producand de fapt exproprierea celor care mai detin ceva, a proprietatii private.
    Nu avem o singura criza, avem 3 crize, una politica, una economica si una medicala la nivel european, gestionarea lor de catre stat, imposibil, mai ales in conditiile in care statul nu este dispus la relaxare fiscala, debirocratizare, reducerea aparatelor bugetare si implementarea masurilor in sensul sustinerii mediului privat de afaceri.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      @Ursul Bruno: ~Categoric NU~

      Doctrina neinterventionismului categoric era in vigoare cand a aparut Marea Depresiune. Presedintele Americii la acel moment era fara concesii de aceeasi parere cu tine. In final marile institutii financiare ale vremii au fost cele care au solicitat ajutorul statului.
      Oamenii care sunt someri nu sunt lenesi, ci nu au unde lucra. In Marea Depresiune s-au pus mitralierele pe oamenii care incercau sa intre la Ford sa lucreze, nu pe cei care cereau pomana.

      Daca statul a hotarat inchiderea unui coafor perfect legal, statul trebuie sa despagubeasca coaforul care nu a incalcat nici o lege. Daca admitem ca statul poate opri afacerile, trebuie sa admitem si ca statul este raspunzator de oprirea afacerilor. Aici nu vorbim de o decizie voluntara a coafezei de a pleca in concediu, ci de o decizie a statului de a interzice coafezei sa lucreze. Daca statul a decis oprirea economiei, statul este raspunzator de repornirea ei. Nu era de datoria coafezei sa previna propagarea epidemiei dinspre China si Italia spre Romania. Puneti in locul coafezei un dentist, sau un barman, sau un proprietar de pensiune, si aveti exact aceeasi logica.

      • Ursul Bruno spune:

        Nu se va intampla asa, toate aceste mici afaceri vor suferi, mult vor da faliment si va trebui sa-si reporneasca afacera de la zero daca doresc. In afara unor ajutoare simbolice statul nu va acorda mare lucru.
        Fiecare afacere implica un risc, risc care este de partea antreprenorului.

      • euNuke spune:

        “Doctrina neinterventionismului categoric era in vigoare cand a aparut Marea Depresiune.”

        Fals. Nu știu de ce insistați, v-am oferit deja un exemplu clar de intervenționism american chiar sub mandatul republicanului Hoover. Doriți mai multe? nu de alta dar se transforma topicul in lecție de istorie și e jenant..

        De fapt, lucrurile stăteau exact pe dos: in 1929 era in plină ascensiune doctrina statului multilateral-dezvoltat fascist in tot Occidentul, inclusiv in America. Roosevelt a câștigat alegerile cu un discurs oribil despre statul providențial, organic, cu Agenții federale scoase din pălărie ce urmau să reglementeze/supravegheze tot ce mișcă in economie (inclusiv găinile)…ceea ce nu-i de mirare, din moment ce vedeta politică a vremii era Mussolini (a cărui cărticică de 2 lire stătea pe noptiera lui Roosevelt).

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          “Hoover was an advocate of laissez-faire economics. He believed an economy based on capitalism would self-correct. He felt that economic assistance would make people stop working. He believed business prosperity would trickle down to the average person. This philosophy was not effective against the depression. ”

          https://www.thebalance.com/president-hoovers-economic-policies-4583019

          “However, Hoover’s response to the crisis was constrained by his conservative political philosophy. He believed in a limited role for government and worried that excessive federal intervention posed a threat to capitalism and individualism”

          https://www.history.com/topics/us-presidents/herbert-hoover

          Realitatea e un pic mai complexa, politica inainte de criza a fost “laissez-faire” pentru ca era politica rezultata din descentralizarea/dezetatizarea economiei de razboi dupa primul razboi mondial. Acea politica a dat rezultate foarte bune, pentru ca economia dinainte de criza era infloritoare. Imi mentin opinia conform careia politica la momentul inceperii crizei era predominant “laissez faire”.

          Dupa criza Hoover care era presedintele SUA in timpul crizei a pus bazele sistemului de masuri care le-a folosit FDR ca sa iasa din criza SUA. Masurile lui HH au fost criticate si de unii si de ceilalti, adica adeptii interventiei spuneau ca sunt prea slabe, adeptii libertatii economice spuneau ca masurile insasi au agravat criza. Stiintific nu se poate determina ce ar fi fost in lipsa masurilor, anti criza, putem doar presupune fie ca ar fi fost mai rau fie mai bine, dar nu stim realmente.

          Curentul actual este cu o majoritate de economiști intervenționiști și o semnificativa opoziție neo-liberala.

          Eu unul, cred ca in contextul Romaniei este sinucidere politica pentru orice forta politica sa adopte o forma de non-interventionism. Populatia asteapta lumina de la stat, un reflex care ne place sau nu e foarte real.

          • euNuke spune:

            “Hoover was an advocate of laissez-faire economics”

            Dumneavoastră ați citit articolul doamnei Kimberly? Nu de alta, dar ca argumente pentru ‘doctrina laissez-faire’ ce l-ar fi animat pe mister Hoover ni se înșiră cu nonșalanță POLITICI EVIDENT ETATISTE, cu legi și măsuri aberante pe care administrația Hoover le-a adoptat in mod precipitat, haotic, reactiv și fără nicio legătură cu ideile propuse de vreun thinktank conservator/clasicliberal al vremii. Vorbim de: creșteri succesive ale fiscalității (până la 63% !!! pentru ‘milionari’), taxe vamale uriașe, creșteri bugetare, agenții de ‘salvare’ a industriilor cu moț (Reconstruction Finance Corporation). In fapt Hoover a crescut cheltuielile federale cu 48% in mandatul său (si cu deficit bugetar pe care onorata autoare citată nu consideră necesar a-l analiza).

            Deci, despre ce vorbim? cum de un intervenționist obtuz precum Hoover a ajuns etalon a-l politicilor de tip laissez-faire? Ce liberal clasic ar fi aderat la monstruozități sindicaliste precum Davis-Bacon Act/Norris-LaGuardia Act?

            Uite ce scria un strateg de-al lui Roosevelt (deci un progresist) despre jucăriile etatiste ale lui Hoover:
            “When we all burst into Washington . . . we found every essential idea [of the New Deal] enacted in the 100-day Congress in the Hoover administration itself. The essentials of the NRA [National Recovery Administration], the PWA [Public Works Administration], the emergency relief setup were all there. Even the AAA [Agricultural Adjustment Act] was known to the Department of Agriculture. Only the TVA [Tennessee Valley Authority] and the Securities Act was [sic] drawn from other sources. The RFC [Reconstruction Finance Corporation], probably the greatest recovery agency, was of course a Hoover measure, passed long before the inauguration”

            Deci, portretul unui Hoover libertarian -aberant și in răspăr cu realitatea- nu poate fi decât o altă tentativă a socialiștilor/etatiștilor de a pune in cârca libertății eșecurile propriilor politici înlănțuitoare. De-aia și insist cu chestia asta, pentru că iarăși ni se pregătesc salvări și iarăși o să ne trezim cu libertățile și averile ciuruite, cu justificarea că libertatea, de capul ei, produce dezastre.

            Îmi pare rău, domnule Bolos, vă înșelați și efectiv nu pricep ce aveți de câștigat* din a persista in eroare (cu citatele scremute pe care le-ați găsit după ce ați scormonit netu in tabăra progresiștilor americani pe post de…argumente). Faptele, acțiunile președintelui Hoover rămân aceleași, oricâte analize superficiale și partoizane s-ar scrie, iar politicile sale au fost clar intervenționiste, agravând criza economică și prelungind-o incă 4 ani.

            *dacă e pur și simplu o chestiune de orgoliu, e simplu: nu-mi mai publicați comentariile in loc să vă sforțați cu demonstrații pritocite de oameni indoctrinați.

            • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

              Eu nu moderez comentarii deloc.

              Sincer pana sa ridicati dvs problema in mintea mea era clar, luasem de bune informatiile din literatura specifica crizei. Dupa aceea m-am documentat un pic. Am citit discursurile lui Hoover, de curiozitate. Concluzia mea este ca pozitia de laiseez faire inainte de declansarea crizei este reala si ca s-a schimbat spre interventionism dupa declansarea crizei.

              Pe de alta parte noi avem definitii diferite la ceea ce inseamna libertatea economica, in mod evident dvs ve situati pe gradientul control-libertate mult mai aproape de libertate ca mine. E subiectiva aprecierea in final.

            • euNuke spune:

              “Eu nu moderez comentarii deloc.”
              Apreciez. Și vă mulțumesc pentru replicile amabile și pentru deschiderea pentru polemică.

  10. hanu spune:

    Criza a fost provocata de interventia statului, care a zis brutal stop. Baza acestei decizii presupun ca este de natura strict medical/epidemiologica, cu toate ca de obicei se carantineaza populatia infectata, nu cea sanatoasa. In esenta, va fi initial o criza de lipsa de lichiditate si lant de productie, aparent usor de rezolvat in cateva luni. Marele X dupa parerea mea, si zona cea mai periculoasa, este apetitul pentru consum al clientilor, pe orizont 6-24 luni. Economia contemporana se bazeaza pe consum. O prabusire, neincredere, pe acest segment (chiar daca arunci cu bani catre consumator) va insemna si mai multe joburi distruse permanent, intr-un snowball effect.

    Eu sunt foarte pesimist in legatura cu capacitatile unui stat de a rezolva probleme. Statul in general stie doar cateva lucruri: continua centralizare, si mai multa putere, obsesia controlului asupra cetatenilor si cresterea aparatului birocratic pe spinarea economiei reale.

    Foarte periculoasa este si orientarea “cetatenilor” (populatiilor ar fi mai corect) catre stat pentru a le rezolva toate problemele din viata…Cadourile din partea statului sub forma de bani sau sugestii sunt mai intotdeauna otravite.

    Cat despre printarea de moneda, traiasca fiatul, the sky is the limit, atata vreme cat ai hard power si esti vag mai credibil decat majoritatea celor din piata (adica nu Romania), printezi si te indatorezi cat vrei, esti singurul care te poti autourechea. Ai access la o usa prin care aduci cu impunitate bani din viitor.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      “Foarte periculoasa este si orientarea “cetatenilor” (populatiilor ar fi mai corect) catre stat pentru a le rezolva toate problemele din viata…Cadourile din partea statului sub forma de bani sau sugestii sunt mai intotdeauna otravite.”

      Nu e vorba de nici un cadou, e vorba de drepturi. Cine produce o dauna unei alte persoane este responsabil de despagubire. Statul a oprit economia, statul este responsabil de oprirea economiei.

      • hanu spune:

        Desigur, atata doar ca la finantarea statului contribuim noi, platitorii de impozite.

        Acest “statul sa rezolve” este un cec in alb, pe banii nostri. De asta spuneam ca statul nu stie decat din ce in ce mai mult control si sa isi mareasca cheltuielile pe spinarea populatiei.
        Intr-un stat de cetateni, statul nu ar fi avut puterea de a paraliza economia, nu s-ar fi acceptat niciodata fiat, ar fi fost deja implementat un sistem de digital consultare rapida a cetatenilor. Macar am fi decis noi platitorii de taxe ce dorim pentru noi si familii. Sistemul actual de alegere de “reprezentanti” este expirat de mult, insa bineinteles ca nu se doreste eliminarea lui, e prea avantajos pentru aparatul de stat si taietorii de frunza la caini.

        Toate problemele pornesc de la state supradimensionate care si-au depasit de mult atributiile de baza din contractul social. Si de la preamarirea virtutilor colectivului in dauna individului.

        Totul functioneaza pe baza de “incentives” si nimic nu e gratis. Mi-as dori sa priceapa asta toata lumea, cu mic si mare, economist sau epidemiolog.

      • euNuke spune:

        “Cine produce o dauna unei alte persoane este responsabil de despagubire.”

        Știți pesemne că nu vorbim aici de dreptul civil, ci de o chestiune de drept public? Și atunci cunoașteți și că o acțiune împotriva statului va fi respinsă din start pentru lipsă de temei legal? Mai ales că statul s-a asigurat prin instituirea stării de urgență.

        In plus, acțiunile statului nu sunt orientate împotriva unei persoane, ci vizează segmente intregi de populație/sectoare ale economiei. Ar fi nevoie de o ‘class action’, ceea ce, desigur, nu avem in România.

        Deci vorbim degeaba. Nu o să obținem niciodată despăgubiri de la acest stat. Iar ca principiu: singura responsabilitate ce poate fi statuată e una politică; asta da, probabil că penele va păși pe urmele penețeului, in lada de gunoi a istoriei. Culmea e că acțiunile sale au afectat in primul rând clasa mijlocie a României, adică propriul bazin electoral (in plină criză, cu peste un milion de șomeri din zona privată a economiei, guvernul ‘liberal’ se bâlbâia și ne aburea in legătură cu șomajul tehnic in rândul bugetarilor; n-a fost să fie, au demonstrat că nici măcar atunci când își arogă puteri extraordinare liberalii noștri nu știu să fie liberali, nu sunt capabili să confrunte nomenklatura și clicile de partid și stat). Din puținul nostru a trebuit să suportăm armata de bugetari și pensionari speciali care au fost plătiți imperial ca să trândăvească cuminți pe margine.

        • hanu spune:

          Nu stiu daca stiati, dar PNL nu e un partid liberal. Chiar deloc. E o strutzo camila romaneasca.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          Masurile de care zici cu concedierea/taierea salariilor bugetarilor ridica multe probleme.
          Din punct de vedere politic sunt sinucidere curata. PDL a facut asta, si a fost spulberat la alegeri.
          Din punct de vedere juridic, nu exista baza legala pentru asemenea decizii.
          Din punct de vedere economic, macrostabilizarea insemna cresterea cheltuielilor statului pe partea guvernamentala, sustinerea creditarii si asigurarea lichiditatii pe partea monetara. Cheltuielile bugetare sunt in trei domenii, salarii, bunuri si servicii, investitii. Pe partea de bunuri si servicii cresterea cheltuilelilor este greu de justificat, si nici intr-un caz in contextul in care scazi salarii. Orice bugetar va privi foarte critic cumpararea de prostii de dragul de a cheltui bani publici cand stie ca banii lui sunt luati cu japca. Pe partea de investitii e prea complicat procesul ca sa fie realmente concretizat in plati inainte de 6 luni de la initierea investitiei. Realist vorbind, majoritatea investitiilor presupun doi trei ani de procese administrative pana la concretizare.
          Deci, taierea salariilor bugetarilor, poate satisface politic o parte din electorat, dar este o masura practic contra-productiva.

          • euNuke spune:

            “Din punct de vedere juridic, nu exista baza legala pentru asemenea decizii.”

            Iar dumneavoastră ați ajuns la această concluzie pentru că…a) ați studiat legislația aplicabilă sau B) ați întrebat un prieten jurist?

            Că eu am altă opinie:

            Eu zic că in situația dată se pot aplica prevederile Ordonanței 57/2019 care enumeră expres printre cauzele ce justifică suspendarea de drept a raporturilor de muncă in cazul funcționarilor publici chiar carantina. (articolul 513, 1, (f)).

            ART. 513
            ” Suspendarea de drept a raporturilor de serviciu
            (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în
            una dintre următoarele situaţii: [...]“

            • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

              Aplicarea articolului respectiv este individuala nu de masa, de la caz la caz. Si termenul folosit este “Suspendare” nu “incetare”. Si suspendarea in conditii de carantina este concediu medical platit.

  11. Cinicul spune:

    Un articol bun.
    Autorul face o observație de bun simt: ca și în sistemele vii atacate de boli serioase aceasta criza va duce la o selecție brutală în economie. Companiile solide vor supravietui, multe companii șubrede își vor da duhul. Sectoare economice neesențiale (divertisment, turism (in special cel international), transport aerian (un corolar al decăderii turismului), parter speculativă a serviciilor financiar-bancare, etc. Vor fi victime colaterale: sectorul imobiliar si constructiile.
    Vom asista la o faza speciala a darwinismului social, cea a selecției companiilor și statelor viabile. Romania este un pericol, nu avem decât un singur sector viabil și acesta este agricultura și cum o nenorocire nu vine niciodată singură anul acesta asistăm ls o secetă de proporții biblice. Singura speranță este solidaritatea europeană, solidaritate care va fi supusă celui mai serios test.
    Respectul meu pentru Alemania scade cand citesc cel putin săptămânal diatribele anti sud (și voalat anti est) ale lui @Kurt.
    Sloganele de tip we are in it together se aplica preferențial, dar europenii sunt buni doar ca forța de muncă ieftina. Mai comică este poziția britanică care a folosit o propaganda murdară împotriva efectului negativ al muncitorilor români, bulgari sau polonezi asupra pieții muncii in regat, apelează, post-Brexit, tocmai la desanturi de muncitori români pentru ca cetățenilor autohtoni nu le place cursul legumelor.
    Un fel de razbunare a soartei este sa vezi ca din personalul medical care a stat zi și noapte ca sa-i salveze viața bravului Boris, ambele persoane menționate de BJ erau emigranti. Asta după ce intr-un reportaj BBC de la sfarsitul anului trecut doctori si asistente medicale din Londra se plângeau că pacienții britanici cereau să fie tratați de English people.
    Dacă 1989 a fost o schimbare colosală pentru cei din est 2020 va fi o schimbare masiva pentru întreaga omenire. Sunt puse ls un test serios organisme supranaționale, aliante, natiunea-stat, companii, oameni si ideologii. Spre surpriza mea până acum umanitatea a trecut acest test cu o notă destul de buna, vom vedea minimă solidaritate de până acum se va manifesta cand va fi vorba de împărțit costurile.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      “Sectoare economice neesențiale (divertisment, turism (in special cel international), transport aerian (un corolar al decăderii turismului), parter speculativă a serviciilor financiar-bancare, etc. Vor fi victime colaterale: sectorul imobiliar si constructiile.”

      Partea speculativa a serviciilor financiare o va duce bine-mersi.

      Imobiliarele si construcțiile au in fata un shift de consum care poate fi o sursa de business incredibila.

      Divertismentul si turismul sunt esențiale pentru productivitatea muncii. Muncim ca sa traim, dar unii oameni au o definitie complexa la ceea ce inseamna o viata ce merita traita. A trai inseamna mai mult decat a supravietui.

      E adevarat,pentru persoanele cu venituri mici, piramida lui Maslow se opreste la primul nivel. Dar nimeni nu vrea sa traiasca la nivelul respectiv.

      • Cinicul spune:

        Sunteti un mare optimist, cred ca tot mai multi vor cobora la treapta de jos a piramidei lui Maslow.

  12. Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

    “altceva mi se pare dureros in orientarea spre consum a economiei romanesti; ce ma deranjeaza la economistii adepti ai consumului este ca nu fac o distinctie serioasa intre productie de bunuri esentiale si respectiv servicii”

    Distinctia intre bunuri si servicii este de cele mai multe ori irelevanta. Atributul “esential” este subiectiv. Sa luam de exemplu serviciile de coafura. Serviciul de coafura produce o utilitate necesara unui segment important al populatiei. Daca este un serviciu esential depinde enorm de persoana. Pentru mine personal serviciile de coafura sunt o utilitate esentiala pentru ca imi influenteaza starea de spirit a unei jumatati importante a familiei mele, si economiseste timpul pe care jumatatea respectiva l-ar consuma prin auto-prestatie. Daca ar fi sa aprecieze jumatate din populatie serviciile de coafura si serviciile de aparare, probabil ar prefera coafura, pentru ca serviciile de aparare sunt percepute ca importante doar in contextul unei amenintari foarte concrete. De altfel daca analizam pretul activitatilor de coafura stabilit de piata libera, tariful pe ora este mai ridicat la un serviciu de coafura decat de exemplu tariful pe ora al unui profesor sau a unui pompier. Daca pretul este cuantificarea utilitatii subiective, fotbalul este mai util ca cercetarea. Un fotbalist profesionist este mai bine platit ca un cercetator profesionist sau ca un medic de infectioase. Pretul este stabilit de piata libera, deci este realmente un indicator al perceptiei reale a societatii asupra ceea ce este esential sau nu.
    O forma relativ acceptata de economisti pentru ierarhizarea importantei este piramida lui Maslow. Ceea ce nu prea se spune de catre economisti este ca banii au alta valoare de utilitate la diverse nivele de venituri. Pentru un om cu un venit de 1.000 lei pe luna banii au alta valoare decat pentru un om cu un venit de 100.000 lei pe luna. Ceea ce este esențial pentru un venit de 1000 lei pe luna este complet diferit de ceea ce este esențial la 100.000 lei pe luna sau la 1.000.000 lei pe luna. Utilitatea marginala a banilor este diferita la diverse niveluri de venit. Banii sunt bani ar spune unii, dar nu e chiar asa de simplu.

    “statul e darnic cu bani pentru achizitii de servicii care la momentul achitarii facturii inca nu au o acoperire in bunuri nou create”

    Nu sunt sigur ce vreti sa spuneti. Daca statul da bani pe servicii, trebuie sa primeasca exact serviciile pe care au fost specificate intr-un caiet de sarcini si care au fost obiectul unei proceduri de achizitii.

    Productia materiala nu este nici mai importanta ca serviciile dar nici mai putin importanta. Orice entitate are nevoie de bunuri si servicii intr-un anumit mix conform nevoilor sale. De exemplu, ce ar fi mai corect, sa cumpere statul un avion, sau sa cumpere servicii de transport aeriene, un camion sau servicii de transport bunuri? Raspunsul la intrebare este un foarte clar “depinde de ce are nevoie” si “depinde de doctrina statului”. Daca mergem pe ideea unui stat minimalist, probabil raspunsul este servicii de transport nu mijloace de transport, daca mergem pe ideea unui stat mai putin minimalist, atunci statul va avea si avion, si pilot, va avea si camion si sofer, dar economia va avea mai putine servicii. Un stat eficient raspunde la aceasta intrebare pe baza unei analize cost-beneficiu de la caz la caz.

    • Prototipescu Fanel spune:

      @Bradut Bolos
      cand se dadeau credite cu buletinul au aparut ca ciupercile dupa ploaie saloanele de cosmetica si de bronzat; care sunt “esentiale” pana se sparge bula;
      tocmai am dat un exemplu despre cum este creat un consum “artificial”, care antreneaza investitii viitoare falimentare la prima reasezare a pietii;
      sau putem lua ca exemplu servicii de sanatate: alocam 90% din buget la sanatate, rezulta investitii intr-un paradis de asistenta medicala, consumul poate creste oricat, ca e “esential”, dupa care vedem noi ce se mai intampla dupa o prioada…

    • Prototipescu Fanel spune:

      @Bradut Bolos
      e simplu ceea ce vreau sa spun:
      consumatorul decide ce e esential si din acest motiv piata nu trebuie distorsionata; daca ii dai unui salariat 12salarii lunare va avea o anume optiune de consum, iar daca ii dai in avans o singura data salariul pe tot anul ii influentezi optiunea de consum, care va fi mult diferita;
      investitie in infrastructura antreneaza intreaga economie, atat pe orizontala cat si pe verticala; recircularea monedei in economie teoretic ar trebui sa fie mai rapida; practic, statul e cel care pune frana prin birocratie; serviciile aparent reintorc usor banii la buget, dar nu antreneaza motorul principal al economiei, ci mai degraba il sunteaza; eu va coafez pe dvs., dvs. imi tineti contabilitatea, amandoi platim taxe la stat, statul plateste pensii si birocratie; pensionarii si birocratii consuma produse de baza si importuri; sigur motorul economic nu e turat in gol sau confundam caldura generatoare de lucru mecanic activ cu febra lucrului mecanic rezistent ?

    • Prototipescu Fanel spune:

      @Bradut Bolos
      referitor la achizitii materiale versus servicii
      exemplul dvs e foarte bun pentru a scoate in evidenta relatia stat-privat; completez cu exemplul companiilor municipale infiintate de primaria capitalei si cu exemplele fals pozitive prezentate de presa arhistangista care lauda initiativele unor autoritati locale de a-si cumpara utilaje proprii de asfaltare sau deszapezire, omitand tocmai costul de neutilizare a acestora la capacitate nominala;
      nu e treaba statului sa faca el insusi productie sau servicii care nu implica un monopol strategic al comunitatii; apoi, cand achizitoneaza un astfel de serviciu de la un privat, nu e relevanta modalitatea in care privatul isi asigura resursele; dar in principiu, un concurent lipsit de un minim de mijloace de productie proprii va avea un handicap serios in competitia cu oricare alt agent economic care dispune deja de mijloace de productie amortizate; antreprenorii autohtoni au crescut intrand in competitie mai intai ca subantreprenori sau cu drepturi de franciza; dupa ce si-au marit parcul propriu, concureaza cu succes capitalul strain.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Un partit etatist ar sustine ideea auto-prestatiei, un partid mai putin etatist cea a externalizarii. Eu ma consider profesionist si sustin analiza cost beneficii.

        • Prototipescu Fanel spune:

          nu sunt partizan, dar daca-mi permiteti sa arunc o analiza mai din elicopter, apreciez ca in cazul unei companii precum CNAIR ar fi fezabila executia lucrarilor de intretinere in regie proprie si proiectarea proprie a investitiilor; la TAROM chiar si o analiza profesionista devine irelevanta…

  13. Cinicul spune:

    Statul se imprumuta in numele nostru de multa vreme. Italia, Japonia, Portugalia, Singapore, USA, Belgia sunt tari care au toate datorii de peste 100% din GDP. Cheia este credibilitatea celor care se imprumuta. Japonia si USA nu au probleme sa emita asigurari de stat, aceste tari au practicat politici deflationiste (mai vechi si foarte proaste pentru Japonia) si pot sa tipareasca yeni si dolari pana se inrosesc printerele. Toata lumea traieste pe datorie precum in povestea cu hotelierul si prostituata mentionata de @Prototipescu Fanel si treaba pare sa fie kasher (nu e halal pentru ca dupa Coran nu ai voie sa percepi dobanda). Intr-un comentariu anterior am pomenit un bancul in care cineva spunea ca vom ajunge toti sa cersim si raspunsul era: de la cine?. Cu mintea mea simpla, de om de la tara care vrea sa pipaie lucrurile cand le cumpara, intreb si eu, daca toata lumea care are bani traieste pe datorie de unde ne imprumutam?
    Si daca exista undeva bani (in sovereigns funds din China, Singapore, Norvegia, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, etc) ce vor face acestia cand vad ca banii lor valoreaza tot mai putin ?

    Unii economisti recomanda cresterea usoara a inflatiei, dirijata de bancile centrale, ca mecanism de stimulare a cresteii economiei pentru ca atunci cand inflatia depaseste rata dobanzilor raportul dintre datoriile acumulate si GDP scade. Asta este valabil poate in tarile bogate si cu credibilitate. Pentru Romania va fi mai greu pentru ca pana la urma dobanzile la imprumuturi depind de cat de disperat esti si de nota la purtare pe care ti-o dau agentiile de rating, adica tot cei care te imprumuta.
    Deficitele bugetare vor creste, dar nu sunt sigur ca va fi inflatie mare, pentru ca se va reduce serios consumul. Pe termen lung insa victimile vor cei tineri carora li se paseaza de zeci de ani un munte de datorii. Ei au dreptate plangandu-se ca generatia baby-boomers si-a, si continua sa-si, traga toate foloasele din politicile economice din ultimile decenii. In majoritatea tarilor, chiar daca dobanzile sunt mici, astazi este mult mai greu sa cumperi o casa decat acum 40 sau 30 ani.
    Cel mai probabil ca datoriile uriase acumulate de toate guvernele vor trebui platite prin cresterea taxelor si asta va lovi din nou preferential generatia celor nascuti dupa 1965 pentru ca baby-boomers si-au pus déjà banii deoparte in case, valori si fonduri de pensii. In Romania lucrurile sunt diferite pentru ca pensionarii depind de pensii de stat care trebuie indexate cu inflatia, ceea ce probabil nu se va intampla.
    Plata datoriilor acumulate s-a facut deja prin extragerea de fonduri de la cetateni prin tinerea dobazilor sub rata inflatiei si descurajarea depozitelor in banci. Daca asta va continua atunci cred ca vom asista la fuga banilor spre alte jurisdictii care vor incuraja economiile.

    • Cinicul spune:

      Oricare ar fi solutiile economice mai important mi se pare sa existe lideri adevarati care sa poata sa le explice cetatenilor, sa le faca intelese si paletabile. Intr-o societate libera cel mai bun plan economic nu face doua parale daca nu este acceptat de societate. Din pacte nu exista in Romania nici un astfel de lider

      Redau mai jos un pasaj scris de JM Keynes in 1940.
      “Courage will be forthcoming if the leaders of opinion in all parties will summon out of the
      fatigue and confusion of war enough lucidity of mind to understand for themselves and to explain
      to the public what is required; and then propose a plan conceived in a spirit of social justice, a
      plan which uses a time of general sacrifice, not as an excuse for postponing desirable reforms,
      but as an opportunity for moving further than we have moved hitherto towards reducing inequalities.”

      • Cinicul spune:

        Ma si mir ca n-a venit pana acum nemesisul meu, si al altor comentatori care nu scriu dupa reteta friedmanista de pe Contributors, sa ne spuna ca Sir JM Keynes era un neo-marxist, post sau avant la lettre, ca a fondat scoala de neo-marxisti franco-germana de la Frankfurt.

        • euNuke spune:

          Nu toți socialiștii sunt marxiști, aș spune că dimpotrivă, cei din urmă sunt o minoritate, mai ales in prezent.

          Keynes insă poate fi catalogat ca socialist fabian, mai ales dacă de gândim că fabienii de frunte i-au propus să le conducă minunata școală LSE…(aprox 1919)

          • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

            Sunt curios pe mine unde m-ati incadra pe o axa socialism-liberalism?

            • Harald spune:

              @Bradut-Vasile Bolos – fără supărare, la dvs nu încadrarea pe axa socialism-liberalism e problema. Înțelegerea funcționării unor mecanisme reale e problema, la fel ca atunci cu Baltic Dry Index. Nu cred că puteți fi acuzat de o abordare ideologică a aspectelor economice, dar vă uitați la un anumit mecanism economic și nu înțelegeți de ce se comportă așa și nu altfel, deși îl vedeți că funcționează.

            • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

              @Harald

              “Înțelegerea funcționării unor mecanisme reale e problema”

              Nu pretind ca inteleg toate mecanismele reale. Probabil cele mai multe nu le inteleg deloc, si cateva doar la suprafata si foarte putine in profunzime. O sa rada probabil unii de mine dar eu probabil mai mult invat din comentarii decat din pregatirea articolului, pentru ca imi atrageti atentia asupra unor puncte de vedere care nu au beneficiat de atentia mea.

              De altfel, unul din motivele pentru care sunt dezamagit si aproape retras din zona academica este lipsa dezbaterii de idei. Este un entuziasm proletar de a publica fara a se dezbate realmente nimic. Prezentarea ideilor fara dezbatere este absolut inutila in cele din urma.

            • Harald spune:

              @Bradut-Vasile Bolos – din punctul ăsta de vedere, autorii care participă la dezbatere chiar sunt apreciați de comentatori. Există și autori care aruncă articole din elicopter, după care nu încearcă în niciun fel să-și susțină punctele de vedere, mai ales că unele dintre ele chiar sunt greu de susținut. Deci intenția acelora e de a planta diverse idei în societate, nu de a le dezbate.

  14. Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

    “Cu mintea mea simpla, de om de la tara care vrea sa pipaie lucrurile cand le cumpara, intreb si eu, daca toata lumea care are bani traieste pe datorie de unde ne imprumutam?”

    O mare parte din bani ii imprumutam din viitor. De exemplu, cand foloseste un om cartea de credit creeaza bani prin creditare si se imprumuta din propriul viitor. Daca este pesimist, nu face asta, daca este optimist, spera la venituri mai mari si face asta.

    • man of war spune:

      oare nu asa s a ncurajat camataria ? nu i asta o modalitate (cica jmekera, sustinuta de integrale si derivate matematice !) de a subtiliza banul celui care l produce cinstit ? (un fel de alba neagra institutionalizata). vedeti ca n romania nu se mai achita datoriile pe motiv de pandemie. cu alte cuvinte rupe cardul de credit cind se poate, iar cind nu se mai poate, sa fie jecmanit “prostul” care are / a economisit. orice lefegiu gras platit se cheama azi “bancher” – aceste scursuri nu s “bancheri” domnule, ci neomarxisti. bancher e ala care si asuma riscurile si cistiga sau pierde cu banii lui, nu pleava neomarxista inepta (academicieni cu salarii si pensii speciale !) ce se joaca cu banii altora nu ai lor !

    • ion spune:

      iar daca nu va putea plati, vom plati noi toti

      si daca ne uitam la inflatie, o parte vom plati noi toti oricum

    • Cinicul spune:

      Ca ne împrumutăm din viitor asta pricep si eu. De asta am spus că politicienii de azi, la fel de mediocri și lipsiți de viziune mai peste tot , transfera generațiilor viitoare rezultatele politicilor de ieri si azi. Din pacate ei rostogolesc la vale un bulgare de zăpadă care se poate transforma intr-o avalanșa. Macar Sisif era singur în efortul sau de
      a ridica bolovanul la deal, nu-i implica și pe alții.
      Iarăși intren si eu nedumerit precum mos Creanga lscJunimescprintre intelectuali subtiti și învățați prin scoli inalte, daca ne împrumutăm de la copiii si nepotii nostri de ce fiecare țară nu s-ar împrumuta de la proprii copii?

    • Cinicul spune:

      Scrisul pe tel mobil este o pacoste. O corectie la textul de mai sus,
      Iarăși intreb si eu nedumerit precum mos Creanga la Junimea printre intelectuali subtiti și învățați pe la scoli inalte, daca ne împrumutăm de la copiii si nepotii nostri, de ce fiecare țară nu s-ar împrumuta de la proprii copii? In fond asa am taia the middle man?

    • Bagheera spune:

      Am si eu o nedumerire FUNDAMENTALA: de unde vin banii pe care statul ii imprumuta? Nu cumva sunt 100% VIRTUALI, fara nici o acoperire, doar EMISI de cei care au dreptul sa emita (Federal Reserve, FMI, etc.) ?

      Si DE CE au dreptul sa emita moneda? Adica de ce nu ne-ar da BCE cate 300 de Euro pe luna la fiecare?

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Banii sunt virtuali. Cautati “Fiat Money” sau “Fiat currency”. Banii au o valoare de utilizare nu intrinseca.

        Pai BCE ar putea sa ne dea si un trilion de Euro la fiecare. Evident valoare Euro ar ajunge sa fie mai mica decât a hârtiei igienice.

  15. Doru spune:

    Criza care se prefigureaza, va afecta foarte serios sistemele de pensii: Pilonul I va colapsa pe fondul crizei demografice, in conditiile unei legislatii profund injusta (ma refer la pensiile speciale, la pensiile anticipate, etc). Eu cred ca generatia tanara va refuza pur si simplu sa mai achite contributii la pilonul I. Pilonul II, deja transformat in pilonul III, datorita eliminarii obligativitatii contribuirii, va fi o rezerva electorala temporara pentru generatiile viitoare de politicieni, in conditiile in care este evident ca statul nu va mai putea sustine pilonul I multa vreme. Cel mai probabil, va fi nationalizat, Si asta, destul de aproape, ca orizont de timp. (Citu stie, ca prea zice ca are bani de pensii marite…)

    Acum, pilonul II si III sunt principalii investitori pe bursa, care, la randul ei, finanteaza companiile sanatoase si transparente. Caderea lor (a fondurilor de pensii), va trimite acesti agenti economici cotati, direct in bratele bancilor sau al fondurilor externe iar acest lucru va scumpi oferta de bunuri si servicii de pe piata – va scadea puterea de cumparare a populatiei si va creste agresiv numarul somerilor.

    In conditiile astea, statul e obligatoriu sa se reformeze, sa devina mai suplu, sa desfiinteze toate sinecurile pline de incompetenti pusi pe pile si sa elimine suprareglementarea si justitia redundanta. Intrebarea e: o va face?! nu prea cred!

    Companiile vor trebui sa se orienteze pe alte piete! Aici nu va mai fi loc pentru cei mici/slabi, lipsiti de sustinere. Serviciile de frizerie, de exemplu, vor fi monopolizate, cum s-a intamplat cu farmaciile (care, la fel, asigurau o functie de utilitate publica). Nu va mai fi loc pentru IMM-uri. Vor fi numai giganti multinationali cu influienta si putere uriase, care vor monopoliza intreaga economie.

    Ce va face populatia? Cel mai probabil, se va adapta! Vor creste foarte mult antreprenorii-salariati, numiti acum freelanceri. Tele-munca va fi cheia pentru o mica parte de salariati. Cei mai multi vor fi proprii lor angajati la micro-companii, care vor avea incheiate contracte cu gigantii economici, sus-amintiti, total dezavantajoase lor. Vor munci ca niste caini pana la moarte, ca nu se pune problema iesirii la pensie. Concediile vor fi acele perioade de inactivitate intre 2 contracte la multinationale diferite.

    PS… si DA, conteaza ENORM!!!!!! sa nu ajunga din nou ciuma rosie la guvernare, ca nimic din ce am scris mai sus nu va mai fi valabil. Ne vom intoarce la totalitarism, la dictatura si la circurile-foamei prin transformarea mall-rilor actuale.

    Sper ca acest COVID 19 sa impuna votul electronic pe scara larga, sa scapam de sobolanii clepto-comunisti.

  16. Mircea Modan MirceaM spune:

    Sincer, eu as vrea un crash zdravan :P
    Vreau sa scada preturile la apartamente (costul pe mp este undeva la 6-700max si vanzarea la 1300…nu cumva erau prea multi bani in piata? vorbim in fond de inflatie la imobiliare) vreau sa gasesc mesteri adevarati ,,(calificati, nu din aia care au tencuit si ei un un zid si acum “fac” case dupa ureche), care muncesc bine pentru plata ( calitate nu doar cantitate,m-am saturat sa platesc maistori si sa lucrez eu in locul lor, ), vreau sa dispara toti parazitii care nu produc nimic (lista e lunga, da lunga de tot , m-am saturat sa vad cum se umple satul de someri din privat in timp ce anumiti bugetari stau acasa pe bani buni, pentru care eu imi rup oasele zilnic.), vreau ca taxele mele sa merga in principal in sanatate, nu in salarii ale unora care nu doar ca nu fac nimjic, dar mai si fura (vreau inveersarea procentelor, 25% la sanatate si 10 %la suta la pensii, pensii de stat mici, vrei mai mult? cotizezi la fonduri de pensii private, sa pui osu deadevaratele ptr o pensie mare)
    Toate acestea erau imposibile fara un crash (oricum aia cu pensiile de stat mici ptr toti -sau strict dupa contributie-nu va fi in veci, aia care fac legile sunt tot statul, nu? n-o sa-si voteze pensii dupa contributie never, poa sa vina mama crashuluu)… oricum, as vreau un crasah zdravan, care sa readuca valoarea banului muncit acolo unde merita, chiar daca e imposibil sa le “rezolve” pe toate.
    Intrebarea este: in propunerile dvs, banii pe datorie, aia aruncati din elicopter de catre stat (stiti care, am zis mai sus) unde credeti ca vor merge? :P

    • Doru spune:

      Crash-ul nu va ieftini apartamentele, nu va aduce “mesteri adevarati” si nu va face sa dispara “toti parazitii care nu produc nimic”.
      Crash-ul va aduce foamete, boli, saracie lucie si intoarcere la totalitarism/dictatura si jaf legalizat la nivel global.
      Apartamentele se ieftinesc atunci cand scade cererea, “mesterii adevarati” exista si acum dar costa mai scump iar parazitii se adapteaza cel mai usor la crash-uri, ajungand sa devina viitorii conducatori.

    • Harald spune:

      @MirceaM – e incredibil cum munca reală îl transformă pe orice om de bună credință în conservator :)

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      “Intrebarea este: in propunerile dvs, banii pe datorie, aia aruncati din elicopter de catre stat (stiti care, am zis mai sus) unde credeti ca vor merge? :P”

      Eu propun ceva similar “banilor din elicopter” fix numai pe turism si ma refer la voucherele generalizate la nivelul intregii populatii si platite de stat. Fix numai pentru acest tip de finantare si numai o data, pentru a restarta turismul. Este singura finantare la care as aplica ceva similar QE dar in lei.

      Restul solutiilor propuse de mine, investitiile de capital, se pot finanta prin obligatiuni de stat si imprumuturi fara probleme, pentru ca sunt pachete de investitii care statistic ar trebui ca in 4-5 ani sa genereze per total un venit suficient pentru rambursarea lor fara a afecta ratingul de tara.

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        @ Braduţ-Vasile Boloş
        Dacă aţi fi scris această soluţie la începutul articolului, foarte puţine persoane ar mai fi citit aşa-zisa demonstraţie. În articol nu spuneţi nimic despre întinsul mâinii către bugetul statului pentru a susţine turismul românesc şi, presupun, interesul dumneavoastră personal – o soluţie pe care o expuneţi de-abia când sunteţi întrebat, concret, ce doriţi de fapt să obţineţi. Aţi plecat de la idee preconcepută şi aţi încercat să îi daţi un parfum de credibilitate. Păcat!
        Referitor la susţinerea turismului românesc: Nici o şansă! Acesta nu este o prioritate în următoarea perioadă.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          Nu am nici o legătura cu vreo firma de turism, nici personal nici in familie, nici chiar in cercul meu de prieteni. Prezumtia de interes personal este ofensatoare.

          Imi dati o idee fenomenala de articol, “Turismul in stare de soc. Cine, când, și cum poate fi salvat turismul”. Cand o sa-mi termin celalalte proiecte la care lucrez o sa ma ocup un pic de asta.

          Eu propun idei spre dezbatere.Cred ca cele mai bune idei sunt cele care rezista in fata dezbaterii.

          • Petre Opris Petre Opris spune:

            A face parte dintr-un grup care are anumite interese legitime nu este o ofensă, ci doar o constatare. Mesajul dumneavoastră precedent a fost direct şi am apreciat sinceritatea dv. Cu toate acestea, sintagma “fix pentru turism” este clară şi fără echivoc.
            Dacă, totuşi, consideraţi că v-am ofensat, îmi cer scuze.
            Deoarece am comparat expeditiv situaţiile din două ţări (România şi Polonia) şi discuţiile care se desfăşoară pe tema pierderilor din turism, am ajuns la concluzia din mesajul anterior. Mai mult decât atât, există cetăţeni polonezi care locuiesc în imediata apropiere a granitei cu Germania şi care se plâng de faptul că îşi pierd locurile de muncă aflate dincolo de frontieră. Şi acesta poate fi un subiect de studiu, însă doar după ce se încheie tevatura cu alegerile prezidenţiale din Polonia (programate pentru 10 mai).
            Voi aştepta următoarele dumneavoastră articole şi le voi citi, ca de obicei.

  17. Aristotel spune:

    Acest articol a fost binevenit si a aratat ca a avut real succes prin numarul mare de comentatori care au exprimat si solutii. Din pacate, am mult scepticism ca se va schimba ceva major ci doar pe alocuri. Coruptia si naravurile vechi nu vor dispare. Era momentul de resetat toate domeniile economice si sociale dar nu se doreste. Se pleaca pe sest, la munca pe joburi ieftine de la Timisoara, Cluj, Tarnaveni in alte tari, in loc sa facem ceva aici. Guvernul si ministrii nu sunt interesati de a face ceva concret, decat masuri paleative de moment. Dovada si raspunsul dat de acel secr. de stat in turim, pentru solutia unui antreprenor din turism. Nu au nevoie de specialisti, parlamentarii si guvernul sunt interesati doar de afacerile lor.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Va multumesc.

      Eu chiar doresc sa starnesc dezbatere. Dezbaterea este cea mai buna metoda de a genera solutii pertinente. Sincer, ador dezbaterile.

  18. Caliman Eugen spune:

    Stimate, d-le Bolos,
    1.Toate bune si frumoase ca sfaturi economice, insa mereu este cite un …insa!Romania nu are bani pentru dezvoltare, iar banii de hirtie n-o produc, lipseste economia si industria, salariatii sint in mare parte emigrati, iar cel mai grav, ne propunem repornirea unei economii in care mediul economic este toxic, iar functionalitatea si performanta institutionala este de categorie africana!
    Cum sa solutionezi litigiile de faliment daca sistemul judiciar solutioneaza un astfel de proces in 5-7 ani!Capitalul industrial se va retrage, la fel ca si capitalul financiar – UE nereusind sa convinga ca nu va fi necesara si fara pierderi raminerea bancilor in UE, cu resursele financiare antipandemie.
    Nici un nou investitor industrial sau fabrica retrasa din China sau Asia nu se va loca in Romania indicelui de competitivitate subafrican, 74!Colac peste pupaza si declasarea negativa a indicilor economici de catre cele institutii de evaluare economica!
    Dezvoltarea infrastructurii?Cu ce bani si pentru cine, cind ea nu este producatoare directa de locuri de munca sau marfuri pentru export?
    2.Unica solutie este un ,,proeict de tara” de aducere a competitivitatii economice si functionalitatii economice catre indicele 1, care ar deveni magnetul atragerii de investitori industriali in conjunctura de relocalizare industriala!Aceasta insa nu-i in competenta ECONOMISTILOR, deoarece presupune alaturi de ,,analiza economica” si ,,analiza institutionala”, care are ca domeniu stiintiintele poltice, sociologia si ,,filosofia” economica a dezvoltarii…
    Mai multe despre aceasta viziune, in comentariul meu la articolul ,,Cursa infernala si modelul socioeconomic…aflat pe Contributors.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      1. Daca va referiti la institutii publice un “reset” nu rezolva problema. Este nevoie de evoluție, este nevoie de timp, este nevoie de rafinare.Nu se mai poate sari peste etape. Legat de procedurile de faliment, chiar in articol le tratez ca prioritate, si propun un inceput de solutie, utilizarea arbitrajului si medierii.
      Cu indicii de productivitate am o problema. Sunt parazitati de preturile de transfer. Ceea ce se produce la noi produce beneficii si implicit productivitate la subsidiarele corporatiilor din diverse paradisuri fiscale. Productivitatea este serios influentata de locul unde corporatiile decid sa mute valoarea adaugata. Pe de alta parte productivitatea este consecinta managementului nu a muncii. Cu un management performant, romanii pot fi foarte productivi.
      2. Stiti bine ca sunt un adept clar al proiectului de tara. Daca aveam un proiect de tara nu vorbeam despre ambiguitatea mediului decizional strategic ca problema critica in acest moment. Ambiguitatea insemna exact lipsa obiectivelor clare.

  19. Caliman Eugen spune:

    Stimate,
    d-le Bradut,

    1.Va multumesc pentru raspuns si incerc sa clarific de ce este nevoie, ce contine si ce poate realiza un proiect de tara!Un proiect de tara NU propune o resetare oarecare a institutiilor si a mediului economic, ci realizarea unor proceduri ,,programatice” speciale de care este nevoie pentru imbunatatirea fundamentului dezvoltarii economice si industriale, care este functionalitatea si performanta mediului economic, reflectata de indicele national de competitivitate.A vorbi de dezvoltare economica cita vreme acest indice are valoarea 74, mai slab decit al tarilor africane este un non sens stiintific.Economia si institutiile sale formind un tot sistemic, care functioneaza unitar, nu poate fi vorba de imbunatatirea lor fara un proiect de tara care sa cuprinda atit ansamblul masurile necesare imbunatatirii cit si metodele si instrumentarul de implementare a acestora in viata societatii economice din Romania!Cu siguranta ca realizarea efectiva a proiectului de tara este de durata, viteza si rezultatele depinzind de mai multi factori, inventariati si ,,controlati” prin proiectul de tara.
    Un astfel de proiect de tara contine inventarul blocajelor politice, economice, sociale, administrative, organizatorice, legislative, cultural-educative, constitutionale, sanitare, etc.Totodata contine inventarul tuturor masurilor de domeniu pentru eliminarea acestor blocaje, cit si instrumentarul economic si institutional de implementare a acestora in sociatatea economica reala.
    2. Este de remarcat, ca pina la un punct, proiectul de tara se aseamana/corespunde structural STRATEGIILOR bugetare si economice nationale pe domenii si cu strategia nationala de competitivitate (ratata ca realizare, dupa cum se cunoaste)!
    Diferenta este ca spre deosebire de strategiile bugetare si economice realizate de specialistii in economie pe fiecare din domenii, proiectul de tara unifica intr-un ansamblu unitar si coerent obiectivele acestor strategii, pentru a putea fi cuprinse intr-un program OPERATIONAL de guvernare pe diverse termene.Ori acest lucru este imposibil in cazul strategiilor, ceeace a facut ca ele sa fie lucrari economice de mare valoare stiintifica si economica, insa imposibil de cuprins intr-un program de guvernare, pentru realizarea lor efectiva!
    Alta diferenta intre strategiile binecunoscute si proiectul de tara, este faptul ca acesta are construite metodele, tehnicile si instrumentarul de IMPLEMENTARE a masurilor corective in viata economica reala!
    3.Modalitatile de implementare si realizare a masurilor de aducere a functionalitatii si performantei mediului economic la cotele Coreii de Sud de pilda (competitivitate economica 1) sint instututionale, iar tehnicile uzitate in acest scop sint economice si financiare!
    4.Intre strategiile bugetare sau economice si proiectul de tara exista o relatie ,,materiala” si tehnica!Strategiile (create ca lucrari de ,,economie aplicata” de marii specialisti in economie), sint valoroase in sensul ca ele sint substanta tehnica pe baza careia se schiteaza primul ,,proiect material” de reconstructie economica, adica obiectivele primare ale inceputului acestui proces de asumare a unei dezvoltari industriale, sanatoase, durabile cu corespondentul social al acesteia.In lipsa strategiilor ar lipsi orice indicii asupra drumului viitor, industrial al tarii, orice posibilitate a planificarii si evaluarii costurilor si resurselor necesare, fiind etapa tehnica fireasca din parcursul tehnic al realizarii proiectului de tara!
    5.Vorbim neincetat de repornirea economiei, de sprijinul UE in aceasta directie, dar nimeni nu se gindeste ce repornire poate fi vizata pentru o economie consumatorista, cu un mediu economic toxic, din care lipsesc dupa 2008 investitorii industriali, iar resursele nationale minore sint decimate de sustinerea populatiei si afacerilor, aflate la cota de avarie probabil pentru inca citeva luni!
    Niciodata Romania n-a avut o mai mare nevoie de proiectul de tara care sa faca mediul economic ,,APA VIE” pentru lumea afacerilor, spre a asigura emigrantii economici intorsi ca isi pot realiza proiectul personal de viata in tara, ca UE sa nu ne trateze ca pina acum mai ales in urma calificativelor economice negative primite de la cele trei institutii de evaluare, incit si creditele necesare sustinerii populatiei in perioada pandemiei si apoi a repornirii sa devina mai ieftine.
    Unicul brand de tara care sa asigure locarea investitiilor straine si a unor intreprinderi retrase din China ori Asia in tara noastra il poate constitui numai un astfel de proiect de tara, finalizat si operational.In rest, nimeni si nimic nu poate construi si propune un alt proiect de repornire a economiei si refacere economica postcriza.Orb este cine nu vede aceasta realitate…
    6.Cind vorbim de proiectul de tara de aducerea competitivitatii economice la indicii maximali, deja ne aflam intr-o noua stiinta/teorie economica, diferita de cea curenta, reprezentata de micro economie – economie intreprinderi si macro-economie-economia echilibrului economic national.
    Este vorba de o stiinta a ,,dezvoltarii economice rapide” care tine de epoca globalizarii,
    fundamentata pe masuri calitative in toate domeniile economice si bugetare, sustenabile prin constringerea economica a institutiilor de a realiza un mediu economic functional si performant, a carei domeniu este al stiintelor sociale si politice, sociologiei si psihologiei sociale, articulat organic cu domeniul ,,cercetarii economice”.
    In situatia data este firesc ca cercetarea economica sa nu cunoasca componentele institutionale ale competitivitatii economice, sa nu dispuna de instrumente calitative de imbunatatirea a acesteia si mai mult decit toate, sa nu inteleaga ca FUNDAMENTUL DEZVOLTARII in epoca globalizarii este calitatea si functionalitatea mediului economic.
    Altfel, orice analiza, masuri si tehnici de dezvoltare economica sint nefunctionale, colaterale cerintelor investitorilor industriali, astfel ca Romaia ramine invadata de investitori comerciali, a caror investitii si proces economic este simplu si independent de functionalitatea subafricana a mediului economic.Ei se ,,infiinteaza” rapid ca firme, capitalul nu este imobilizat pe ani intregi ca in investitiile industriale, acesta circula si se reface continuu prin ciclul economic scurt, de la adusul marfurilor la distributia pe lantul comercial, incasarea banilor si repetarea acestuia, adaptindu-se din mers la orice schimbari negative, prin intermediul politicii de preturi si aceasta dualitate a activitatii, prin care preia din plus-produsul national profitul propriu!
    La investitiile industriale totul este diferit, fiind binecunoscute riscurile acestor afaceri. Asa ca nimeni nu investeste unde functionalitatea economica si performanta institutionala nu sint la cote inalte, spre a nu expune Capitalul investit la riscuri si pierderi.
    Fara un proiect de tara repornirea economiei este incerta ca durata, iar Romania ramine raiul investitiilor comerciale si al stagnarii industriale fara termen.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bradut Bolos


Bradut Bolos

Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost A... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

de: Alexandru Babes

la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iunie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)