Home » Analize »Economie »Financiar »Idei si solutii »Macro »Sinteze » Citesti:

”Banii sau permisul?” O poveste new-yorkeză care ne interesează și pe noi

Adrian Luca aprilie 9, 2014 Analize, Economie, Financiar, Idei si solutii, Macro, Sinteze
40 comentarii 3,520 Vizualizari

Cu puțină vreme în urmă, dădeam ca exemplu de transparență și, în ultimă instanță, de pragmatism, un anunț al Fiscului belgian – ”aveți grijă, riscați să fiți controlați dacă” … puteți revedea aici lista. Rețineam atunci reacția unui cititor care spunea, îmi permit să-l citez, Cam agresiv tonul scrisorii fiscului belgian … riscați, folosit repetat pentru situații care pot fi obiective, e cam mult.

În aceeași temă, dar cu implicații mult mai mari (a se citi ”globale”) aș vrea să aduc astăzi o altă știre din afară. Ce spuneți de un anunț de tipul, ”vi se va suspenda permisul de conducere dacă în 60 de zile nu plătiți datoria pe care o aveți la stat. Veți avea doar dreptul să conduceți strict de acasă la job”. Deci, nici măcar nu există ”riscați”!

Ce spuneți, vi se pare ”cam mult”? Unde credeți că se poate lua o astfel de măsură ”excesivă”?

Nu am să prelungesc suspansul și am să vă spun că știrea vine din Albany. Este un orășel care se întâmplă să fie capitala unuia din cele mai bogate/influente state din SUA și, luat individual, din lume – New York. Ei bine, aici, the Honorable Andrew Cuomo, guvernatorul, tocmai a anunțat primele rezultate încurajatoare ale măsurii adoptate acum o jumătate de an – au fost notificați 17.700 de new-yorkezi cu datorii de peste 10.000 de dolari, 6.500 au plătit sau se conformează, la 2.300 nu se va aplica măsura, dar la 8.900 chiar s-a suspendat permisul de conducere. Măsura va continua să se aplice în cazul celor care privesc cu dispreț legea pentru că ”permisul este un privilegiu și nu un drept”.

Putem comenta mult și filozofic pe marginea acestei știri și chiar mi-ar plăcea să aflu opiniile dumneavoastră pe acestă temă. Deocamdată, aș vrea doar să vă spun cum am citit eu știrea și de ce o văd ca pe o piesă-cheie într-un puzzle care ne dă noul ghid al finanțelor mondiale. Pentru început, să mai pun pe masă câteva piese recente din acest puzzle.

1)              Cele mai mari 307 corporații americane și-au crescut profiturile ținute în afara SUA cu peste 200 de miliarde de dolari, anul trecut (Bloomberg, martie 2014). Cifrele sunt uluitoare. Se estimează că, folosind diverse portițe din legislația fiscală, corporațiile au acumulat până acum în conturi off-shore 1,95 mii de miliarde de dolari, cu 11% mai mult decât anul precedent. Campioane sunt Microsoft, Apple și IBM, corporațiile din tehnologie fiind, în general, cele cele care țin cei mai mulți bani off-shore.

2)              Companiile înregistrate în SUA sunt datoare Fiscului federal cu o cotă de 35% din profiturile obținute oriunde în lume, cu câteva amendamente: vor primi credit fiscal pentru ceea ce plătesc în jurisdicțiile străine și nu e nevoie să plătească restul până la 35% atâta timp cât nu repatriază profitul obținut în străinătate (repatriere, spre exemplu, pentru a distribui dividende). Scump, zic  companiile care apelează la diferite structuri financiare, pe care legea nu le interzice, prin care își înregistrează profiturile în jurisdicții unde au parte de impozite mult mai mici sau chiar reușesc să evite plata oricărui impozit pe profit (în original, ”tax avoidance”). Deh, dacă dincolo era mai ieftin…

3)              Clasa politică americană este încă divizată (unii ar spune paralizată) între a fi mai flexibilă pentru a le permite companiilor o repatriere ”ieftină” a banilor sau a strânge șurubul pentru a închide portițele prin care companiile pot obține ”erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor” (base erosion and profit shifting, deja celebrul BEPS).

4)              Lucrurile par să scape de sub control când profiturile se mută până și cu excavatoru’. Pe 1 aprilie, Subcomitetul permament pentru investigații al Senatului SUA a pus pe masă un raport despre un caz-șoc – ”strategia fiscală off-shore a Caterpillar”. Celebrul producător de utilaje de construcții și motoare sofisticate, Caterpillar, ”an iconic corporationcum spun americanii, este foarte respectat pentru locurile de muncă pe care le asigură acasă (52.000), dar în ultimii 10 ani, printr-o schemă elvețiană a evitat să plătească taxe americane de 2,4 miliarde de dolari. ”În timp ce 70% din producția de piese este în SUA, doar 15% din profituri sunt raportate în țară, restul fiind în Elveția, unde corporația are o unitate de revânzare cu … 65 de angajați”, arată raportul oficial. Prea vorbim de un elefant roz în contabilitate, cum spuneau chiar angajații corporației în schimburi de mail-uri interne.

5)              Perspectiva unei flexibilizări consistente a sistemului de taxare din SUA este, totuși, puțin probabilă. Pe de-o parte nu prea au spațiu fiscal, ca să preluăm amabila expresie a guvernului nostru (vezi promisiunile din martie). De cealaltă parte – pur și simplu nu mai este apetitul politic să mai faci cadouri corporațiilor, ca să preluăm interesanta declarație a unui universitar american citat de Bloomberg (în original, “It’s just not very politically appealing to give corporations more.”).

Și aici vine ”la fix” piesa new-yorkeză. Guvernatorul Cuomo a ajuns până la a lua carnetul de pe stradă pentru că… poate (a se citi ”are suport politic”). Altfel spus, opinia publică din statul care dă ”America Americii” (New York City) este pregătită acum să accepte o astfel de măsură extremă care să-i tragă pe dreapta pe cei care ocolesc/fentează/depășesc legea. După trei ani în care a suportat costurile eliminării deficitului de 10 miliarde de dolari (și acum au ajuns la un excedent de două miliarde!, cum anunța triumfător guvernatorul) new-yorkezii – și cu iei toți americanii – sunt pregătiți să mai suporte încă un cost, acela de a nu mai face cadouri (de notat că măsura cu ridicarea carnetelor se mai aplică și în alte state americane; în California s-a mers și pe suspendarea licențelor profesionale din cauza datoriilor la buget, după publicarea listei infamiei, cu numele datornicilor – Hall of Shame).

Când nici statistica nu mai ajută!

Da, statistic vorbind, s-ar putea arăta că suntem în fața unei ”iluzii fiscale”, și că este un mit această erodare a bazei de impozitare, economiile câștigând mai mult când corporațiile folosesc schemele legale de optimizare fiscală – cum arată un raport întocmit de un profesor australian și publicat săptămâna trecută de ACCA, asociația intenațională a contabililor certificați.

Doar că acum nu mai vorbește statistica, ci politica! Ce era permis/ nu era oprit până acum, astăzi nu mai este politic acceptat/apetisant. Lumea se schimbă! Autoritățile americane sunt practic forțate de opinia publică de acasă să redeseneze cadrul comerțului mondial. Și pot (au forța) să facă acest lucru: mai bine de jumătate din tranzacțiile globale sunt cele derulate în interiorul corporațiilor, din care cele mai mari sunt ale Unchiului Sam, desigur. Unde mai pui că nici nu sunt singuri în acestă întreprindere. Marea Britanie, spre exemplu, se alătură bucuroasă, pentru că, nici aici, ”companiile nu plătesc impozite cât ar trebui”, cum se aude pe culoarele Camerei Comunelor (la britanici, Google este corporația-eroină a rapoartelor  parlamentare privind tax avoidance) sau chiar în stradă (anul trecut, cafenelele Starbucks de-abia au scăpat de un adevărat boicot din partea consumatorilor).

Așa au ajuns cei mari să spună clar – ”profiturile trebuie taxate acolo unde se desfășoară activitățile economice care le generează și unde este creată valoarea” (declarația din 2013 a G20, grupul celor mai puternice economii). Un fel de interdicție ”nu conduci tu profitul pe unde vrei, dacă nu plătești!” Toate organizațiile și organismele s-au pus la treabă – OECD a venit cu un plan de acțiune împotriva, ați ghicit, erodării bazei de impozitare și mutării profiturilor. Comisia Europeană pregătește directive care să oblige corporațiile să-și raporteze taxele din fiecare țară sau să dea liste cu acționarii finali. Prin schimburile globale de informații, Fiscul național va avea practic posibilitatea să știe tot ce se întâmplă cu banii contribuabililor lui, oriunde s-ar afla în lumea asta – vezi acordul FACTA cerut de americani.

Firul roșu al acestui puzzle global se cheamă prețuri de transfer (în original, transfer pricing). Sunt acele prețuri la care se derulează tranzacțiile din interiorul grupurilor, fie naționale, fie multinaționale sau, cum se mai spune, tranzacțiile între părțile afiliate (cu un interes comun), fie că sunt sau nu în off-shore.

Deocamdată, termenul prețuri de transfer poate nu vă spune mare lucru, dar îl pomenesc pentru că îl găsiți în orice știre privind investigațiile importante ale fiscului american, britanic, francez, australian (evident, lista belgienilor cu ”riscați să…”, de care vorbeam la început, se învârte tot în jurul prețurilor de transfer). Mai nou, îl regăsiți și în intervențiile publice ale noului nostru ministru de Finanțe, în care anunță planurile de creștere a încasărilor la buget (puteți găsi aici, pe înțelesul fiecăruia, povestea cu transfer pricing-ul de astăzi, dar, mai ales, de mâine).

Va ajunge, fără discuție, un subiect la modă și în rândul opiniei publice de la noi. Sub povara constrângerilor fiscale, micul contribuabil va vrea să-i vadă pe cei mari mai transparenți, mai atenți la ce și cum mută. Așa că, vor, nu vor, marii contribuabili vor trebui să țină cont de această nouă sensibilitate politico-fiscală!

Cine nu crede, să dea o fugă până în Albany. Apropo, se pare că în acest cochet orășel istoric s-au inventat hârtia igienică perforată și bila de biliard din plastic, după cum aflu dintr-o prezentare de pe un site oficial de turism. Sunt invenții care-și au rostul lor, desigur, dar, pentru mine, Albany va rămâne ca locul unde s-a tăiat panglica noii arhitecturi politice a finanțelor globale.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. misu spune:

    Ma intreb daca firmelor li se aplica aceeasi politica….

  2. Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

    Apropo de sintagma “e cam mult” si despre proiectul de lege care a fost retras si care prevedea marirea amenzilor de circulatie. In Spania unde spiritul latin si perfectiunea autostrazilor ar putea duce in ispita, amenda pe care a primit-o un fotbalist celebru de la Barcelona, pentru depasire de viteza, a fost de 8000 (opt mii) de euro.

    • Lupul Monarhist spune:

      Bun asa! Iata ce se intampla in SUA. Un caz de DUI (Driving Under Influence – alcool, droguri – adica pe romaneste esti prins de politie baut sau drogat la volan)
      - amenzi: $1,500
      - costuri legate de sechestrarea automobilului: $200
      - program obligatoriu de reabilitare (tratament) a subiectului: $550
      - crestere a politei de asigurare auto (anual): $2,700
      - costuri legate de restituire a automobilului: $500;
      - costuri legate de re-activarea licentei auto: $100;
      - cheltuieli de judecata: intre $1,000 si $8,000, in functie de experienta avocatului.
      - de la 48 ore la 6 luni incarcerare, in functie de gravitatea faptelor, gradul de alcoolemie, etc.

  3. Mihai spune:

    Fara suparare, dar ce au merele cu perele? Mie ce povestiti aici mi se pare un abuz politic la care guvernatorul respectiv inca nu are un proces deschis (eventual class action daca-s aproape 9000 de cetateni afectati). Probabil ca cineva se va supara la un moment dat si dupa aia o sa auziti de un proces ajuns la Curtea Suprema pe tema carnetului.

    Carnetul de sofer e un drept castigat (dai examen ca sa il iei, si periodic teste medicale pentru prelungire). Legea (cel putin la noi) zice exact cand il poti pierde, in urma unei decizii judecatoresti si parca daca suferi de anumite boli. La fel, avem Codul Rutier pt cazurile cand il pot suspenda.
    Datoriile la “diverse” se pot recupera punand sechestru pe conturi, sar tragand automat din contul lui X-escu suma datorata (cu un maxim de x% din venitul lunar, etc – daca nu ma insel exista si la noi asa ceva)

    Situatii la fel de ciudate exista si-n alte tari, in Luxembourg de ex trebuie sa tii in masina printre acte dovada ca ai platit impozitul la masina.

    • Hollow spune:

      Nu există ”drept câștigat”. Tot ceea ce se câștigă este privilegiu. Care poate fi retras de către autoritatea emitentă în diferite cazuri.

      • A. spune:

        “Legea (cel putin la noi) zice exact cand il poti pierde, in urma unei decizii judecatoresti si parca daca suferi de anumite boli. La fel, avem Codul Rutier pt cazurile cand il pot suspenda.”

        Corect. Şi unde vedeţi vreo problemă? Legile şi codurile se pot amenda, nu? Voinţă politică să fie.

        “Carnetul de sofer e un drept castigat”

        Fals. Carnetul nu e un drept, e o confuzie pe care o fac mai mulţi comentatori. Drepturile şi libertăţile sunt stipulate explicit în constituţie, precum şi în variile documente internaţionale cărora SUA le este semnatar. Permisul auto nu se numără printre ele. Faptul că în limbajul curent vorbim despre “dreptul de a conduce” este, din punct de vedere strict juridic, un abuz.

  4. Ghita Iulian Marcel spune:

    Ideea de a putea pierde un drept
    dobindit doar ptr ca nu ti-ai platit o contraventie este de-a dreptul stupida.

  5. Cineva spune:

    cine n-a fost in America nu-si poate imagina cum este… acolo fara masina esti un om mort (nu ma refer la orasul New York)… nu poti nici macar sa te duci la cumparaturi… ceva similar se intampla si in Canada daca nu-ti platesti amenzile de circulatie… la niste taxe impuse pe autostrada pivata 407 e alta metoda… se refuza prelungirea validitatii numarului masinii daca ai taxe neplatite pe acea autostrada.

    Intr-un cuvant metode sunt… vointa sa exista!

  6. euripide spune:

    domnule, viitorul omenirii este globalizarea, taxarea si impozitarea. tocmai am citit un articol pe acest site. domeniul este exploziv. mintile luminate ale planetei lucreaza la puncte si subpuncte. companiile de audit si marile firme de avocatura isi pregatesc (a se citi “training”) virfurile, pentru a acoperi aceasta nisa (pentru initiati “market opportunity”)
    a propos : n ar fi cazul sa ne angajam un sofer, pentru a evita ridicarea permisului de conducere ?

  7. ginel spune:

    Atunci cand taxele devin prea mari in tarile de origine e normal ca firmele sa inceapa sa-si ascunda banii in alte tari. Ce e asa greu de inteles?
    Si cinstit asa fac si firmele mici, doar nu-si permit.

    • A. spune:

      Se poate. Doar că aici vorbim de SUA (Apple, Google şi Microsoft fiind companii americane), iar în SUA nu ştiam ca taxele să fie chiar atât de mari. Nu credeţi că mai degrabă e vorba de lăcomie? Că oricât de mici ar fi taxele, tot se va încerca eludarea lor?

  8. Ideea ca cetatenii se vor revolta deoarece in urma neplatii impozitului li se anuleaza drepturi castigate (sunt curios ce drepturi urmeaza: dreptul la vot, la fericire, la libera exprimare, la libera circulatie etc. de ce nu ? si apoi se vor napusti peste politicieni care se vor napusti peste super marile companii si le vor impune plata corecta si la zi a taxelor pentru mine este de domeniul SF. Poate ca gresesc. Viitorul va spune dar sa fiu cinstit mi-am amintit de Iliada: “inainte de a duce pe cineva la pieire zeii ii iau mintile”.

    • cinic spune:

      de ce mai acceptabil/moral ca dl.X sa nu-si plateasca [ceva] si compania Y sa nu plateasca [acelasi ceva]?
      Uitam [in ce a ramas din mentalitatea marxista] ca o mare companie are MILIOANE de cetateni drept actionari -direct sau indirect prin fondurile de pensii], asa ca de fapt acelasi domn X odata evadeaza plata si altadata nu!
      PS. Ca o noutate veche, pe care o ascund marxistii sub presh: actionarul majoritar al General Motors [firma de miliarde de USD capital si vanzari de miliarde USD] este Fondul de Pensii al Profilor din California. Asa ca poate inteleg si marxistii de ce dascalii din USA nu cer desfiintarea/deschiaburirea marilor corporatii, iar sindicalistii rosii din educatia romaneasca o cer.

  9. Doru spune:

    Pur si simplu nu inteleg ce are datoria cetateanului cu permisul de conducere; tipul asta de rezolvare a unei probleme prin crearea alteia este caracteristic societatilor birocratice si insuficient dotate cu materie cenusie. Nu-i mai simplu sistemul elvetian in care daca nu ai platit o factura/taxa/amenda la scadenta primesti o somatie de plata (care include si o majorare a datoriei neachitate); daca nici acum nu platesti mai primesti o ultima somatie (iarasi datoria creste). Daca nici acum nu platesti esti inregistrat la Oficiul urmaritilor si falitilor; acesta are obligatia de a-ti trimite si el doua somatii de plata (fiecare cu majorarea debitului) Si gata! Nu ai platit nici acum, INTREAGA AVERE iti este scoasa la licitatie publica (nu este nevoie de hotarare judecatoreasca). Intreaga procedura descrisa de mine dureaza aproximativ 4 luni din momentul primei scadente a datoriei. Nu exista suma minima de pornire a licitatiei (nu se accepta plata prin card/cec bancar, doar bani gheata) asa ca toata lumea urmareste anunturile Oficiului urmaritilor si falitilor (am cumparat la o asemenea licitatie o masina de spalat Miele, veche de doua luni, in valoare de 3000 franci cu doar 10 franci). Evident ca datornicul (si cei apropiati lui) nu are dreptul de a participa la licitatie. Daca suma rezultata din vanzarea lucrurilor depaseste valoarea ultima a datoriei, atunci diferenta ii este returnata rau platnicului; daca nu, datoria este stearsa si cetateanul are sansa de a porni de la ZERO in noua lui viata. Ce se intampla daca datornicul nu are avere? I se introduce un supraveghetor financiar! acesta va primi salariul datoricului (inclusiv al sotiei, eventual si ajutoarele sociale daca primea) iar acesta ii da o anumita suma de bani saptamanal pentru traiul de zi cu zi; se introduce contor de electricitate/gaz cu cartela, se anuleaza contractele de telefonie, TV, internet, nu se acorda bani pentru alcool/tigari, etc); restul banilor merg la plata datoriei si a comisionului supraveghetorului. Rapid, eficient adica elvetian. De la aceasta regula exista o exceptie : plata chiriei; daca nu platesti chiria la scadenta esti evacuat (tot fara hotarare judecatoreasca) in 5 zile; o a doua intarziere la plata chiriei duce la evacuarea din locuinta in termen de 24 de ore.

  10. Christian spune:

    Big Western socialist governments are dying, and the leaders know it. So they are acting like caged animals and fighting back the only way they know how: by attacking their own citizens.

    This is how Rome died; this is how the Byzantine Empire fell. It’s how the maritime merchant-based Venetian times ended, and those of many other civilizations throughout history that had often been at the core of the global economy.

    They do not die by hyperinflation, as many seem to think. They do not die by severe deflation either. Instead, they die by leaders turning against their own people to hunt down every penny of wealth they can find to tax and confiscate — all in the name of saving the government.

    Some might say it’s our duty to save our respective governments. I respect that opinion, but I don’t agree with it.

    Instead, I believe it’s our duty to design the right government and elect the right leaders. When the government doesn’t work or the leaders turn out to be as bad as they are now, it is also our responsibility to throw them all out, improve the government, and install new leaders.

    The same applies to the monetary system. When it’s broke, as it is now, it’s time for a new one.

  11. mihailstanciu spune:

    Romanii sunt pe cale sa inventeze drepturi care nu exista decat pe plaiurile mioritice:dreptul
    folosirii limbajului scatologic pe forumuri,dreptul de a nu prezenta actele si a injura politistul care ti le cere,dreptul de a nu respecta nici o lege a circulatiei si a primi o amenda cat valoarea unui pachet de tigari sau ,daca a omorat oameni,dreptul de a primi pedeapsa cu suspendare,dreptul de a arunca gunoaie oriunde.Este o revansa prost inteleasa pentru traitul a 4 decade in comunism.Este o proasta intelegere a cuvantului “drept”(dreptul la libera exprimare nu inseamna dreptul de a injura).Drepturile stabilite prin legislatie nu sunt drepturi sfinte,putand fi abolite prin alte legislatii.Incercati sa nu executati comanda unui politist in SUA sau sa mergeti cu 200km la ora si sa omorati un om in Germania.Cat despre neplatitul obligatiilor,va puteti pierde si casa,nu carnetul de conducere.Wake up!

    • Robert Ro spune:

      Iti pierzi timpul cu ei . Toti au drepturi , dar obligatii nu . Daca nu iti respecti obligatiile , iti poti pierde drepturile , ce e asa complicat ?! De exemplu : au dreptul la libertate , nu ? Dar daca nu incalci legea , ajungi la inchisoare (adica pierzi dreptul la libertate ).
      Ai luat amenda ? Nu ai contestat-o in instanta ? Inseamna ca e obligatia ta sa o platesti. Nu-ti respecti obligatia ? Statul are dreptul sa isi recupereze banii .

  12. TT spune:

    La noi ca niciunde. Ingeniozitatea escrocilor neplătitori de taxe și impozite lucrează pe unde agenții fiscali nici nu se gândesc să-i caute (după mica înțelegere sau marea protecție politizată), de la intermediarii usturoiului pândit de ministreasa recomandată în articol, până la parlamentarii și guvernanții preocupați până peste cap să rămână în anonimat propriile lor obligații fiscale trecute, actuale, nenăscute sau încă nedescoperite. :)

    Dacă la noi s-ar legifera suspendarea permisului răi-platnicilor în trafic, mentalitatea neplătitorului român din sferele puterii politice i-ar cășuna ideea să se ascundă un timp în spatele șoferului angajat (cu un cazier fiscal curat) pe autoturismul instituției, apoi sa-ar concentra pe inițierea/adoptarea Legii amnistiei fiscale. Legiuitori și guvernanților (cu vechime în câmpul muncii de colectare la bugetele personalizate) le-ar plăcea să dea trecutul amnistiat la pace cu prezentul, contra unui bacșiș derizoriu la bugetul de stat; doar astfel ar accepta repatrierea fondurilor personale, surghiunite într-un dor imens de țară din cauza ciorapilor neîncăpători de-acasă, greu de spălat câtă vreme ocuparea unei funcții publice sau de demnitate publică îi obligă prin lege să se lase urmăriți, să declare și să justifice proveniența cu toată originea sănătoasă.

    În țară nu-i văd să se îngrijoreze de precaritatea încasărilor la bugetul de stat, chiar dacă acumularea infracțională le-ar sări în ochi pe cifre de afaceri uriașe în fabricile românești producătoare de saltele… pentru bani, dotate cu contor de numărat și memorat umplerea/retragerea rapidă a bancnotelor din ascunziș. Cu asemenea confort sporit, s-ar liniști cu toții la casa lor. :)

  13. bec spune:

    vad ca domnul, sau camaradul o fi mai bine, autor, pe linga anticorporatismul stingismul, si altele la fel, mai e si ranchiunos, ca toti cei de teapa lui.

  14. Babilou spune:

    Da, autorul a descoperit ceva despre America stand pe lenesele maluri ale Dambovitei…… mai sunt si altele de descoperit pe aici: pe cand un articol despre breathalyzer?

  15. Marius M spune:

    SUA are o politică fiscală imperialistă care nu ştiu cît e de corectă.
    De pildă, firma americană Proctar&Gamble (caz real) are fabrică în România, desfăşoară activităţi în România, plăteşte impozite în România pentru activităţile din România. Dar apoi fiscul american pretinde al doilea impozit pentru profitul obţinut de Procter&Gamble în România. Este corect?
    Altă situaţie: sînt zeci de mii de româno-americani. Locuiesc în SUA, plătesc impozite acolo. Dar unii mai cîştigă bani şi din România. Au o locuinţă în România pe care o închiriază, să zicem, şi, corecţi, plătesc impozite în România pentru asta.
    Conform legii americane, datorează impozit şi în SUA pentru venitul net, adică venitul brut din care s-au scăzut impozitele din România.
    E bine ca fiscul românesc să anunţe fiscul american despre banii cîştigaţi de românii americani în România? Eu zic că NU.
    România trebuie să-şi apere interesele proprii şi interesele cetăţenilor români. Atîta vreme cît oamenii au fost corecţi faţă de statul român şi au plătit impozitele faţă de acesta, nu există nici un interes al statului român de a ajuta statul american să impoziteze suplimentar cetăţenii româno-americani. Este chiar o trădare a propriilor cetăţeni să îi pîrăşti fiscului american.
    Opinia publică americană o fi favorabilă ideii de impozitare în folosul SUA a întregii planete, dar autorităţile româneşti nu trebuie să se supună opiniei publice americane ci opiniei publice româneşti. Şi să apere interesele românilor. (asta se cheamă independenţă naţională)

  16. George Gafencu spune:

    Am vazut in SUA o alta idee care este inrudita cu cea de mai sus, si pe care o sustin republicanii. Subscriu si eu la ideea respectiva.

    Republicanii sunt foarte porniti impotriva ideii de “stat welfare”, si dupa ce am vazut abuzuri cu ochii mei asupra sistemului, votez cu ambele maini reformarea sistemului de “welfare” (nu prea as sti cum se traduce in romana – nu e chiar o asigurare sociala).

    Scurt, ceea ce republicanii propun este urmatoarea: daca ai ajuns destul de sarac sa depinzi de ajutorul statului cand nu te incadrezi la ajutor de somaj sau alte forme de sprijin, poate ca e o idee buna sa impuna un anumit numar de ore de lucru lunar in folosul comunitatii pentru ajutorul pe care il primesc oamenii. In felul asta nu prea ar veni gratuit si ar descuraja parazitismul si abuzurile asupra sistemului…

    Cred ca ideea asta ar fi buna si pentru Romania, nu numai pentru SUA. Vrei ajutor social, mai trebuie sa si muncesti pentru el, nu primit de-a moca. Aici nu intra ajutoarele pe care le primesc persoanele cu dizabilitati, asta ca nu sara vreunul la gatul meu imediat. Vorbim de omeni capabili sa munceasca.

    • TT spune:

      Bună ideea. Mai trebuie un pic reglementată supravegherea celui care întocmește pontajul orelor prestate. :)

      Nu-i întâmplătoare neîncrederea mea în mentalitatea legiutorului român, învățat să-și privească mai întâi cămașă interesului personal. Datează cel puțin din anii 1994-1995, când am participat cu ochii mei la mica înțelegere pe trei cereri (ale unor amici apropiați), soluționate de doi parlamentari cu putere de influență, serviabili și săritori la scutiri preferențiale de taxe și impozite; unul dintre ei s-a recomandat drept proaspăt performer în scutirea unui impozit consistent la vremea aia (cu trei cifre în milioane lei), aranjată în favoarea unui crescător de curcani pentru prelucrare, din Bacău (scutitul avea numele unui produs de patiserie, Cozonac sau Plăcintă).
      Cei doi parlamentari vegheau la cura de slăbire a bugetului de stat, adică îi scuteau de fapt pe alegătorii lor de grija unui buget supraîncărcat, ușurând și operațiunea de împărțire. Și-au păstrat abilitățile de salvamari ai firmelor prospere și după ce-au trecut în opoziția din legislatura următoare. În aceeași perioadă și tot prin intermediul unor parlamentari, doi prieteni – directori tehnic și economic la o întreprindere privatizată prin metoda MEBO – încercau să obțină un credit de un miliard lei; Ion Solcanu, senator de Iași, a spus-o direct și fără menajamente: “Mergeți la Iacubov, vă hotărâți după ce vedeți cât vă costă!” (la FPS-II Moldova, de parcă toate drumurile duceau la Bacău; Solcanu știa ce nu vrea să spună, doar a ținut să conserve surpriza).
      Iacubov, alt serviabil tranșant, s-a oferit imediat să dea banii, dar în 4 tranșe de câte 250 milioane, din care pentru el cotizația – în numerar – era de câte 50 de milioane pe fiecare tranșă. (în traducerea comisionului de 20% în 4 rate: “Nu-mi dai cotizația, nu vezi următoarea tranșă!”).

      Agregatul pesedist de fabricat cârnați (de voturi furate, de funcții traficate… în democrația amăgitoare) merge uns cu untelemn de la Bunicuța – aia cu numele de fată mare, bătrână și nemuritoare: Scrofița Roșie.

    • Harald spune:

      @ George Gafencu – dacă tot susțineți astfel de propuneri, poate ar fi cazul să citiți despre faimoasele ”workhouses” existente în Anglia și Irlanda în urmă cu 100-150 de ani, când oamenii preferau să moară de foame (literalmente!) decât să ajungă acolo.

      În Anglia au fost desființate abia în 1948, odată cu apariția statului asistențial (cam așa s-ar traduce ”welfare state”). Dar dacă dvs. și politicienii agreați de dvs. predicați în 2014 niște măsuri care au decimat populația Irlandei în urmă cu 150 de ani, cred că aveți o problemă. Poate v-ați fi simțit perfect adaptat acelei epoci, dacă ați fi fost landlord. Dar dacă ați fi fost tenant, v-ar mai fi plăcut?

  17. “Nu există ”drept câștigat”. Tot ceea ce se câștigă este privilegiu. Care poate fi retras de către autoritatea emitentă în diferite cazuri.”

    Postari de felul acesta ma aduc in pragul lesinului.
    Deci dreptul la vot, la fericire, la libera exprimare si DREPTUL LA VIATA sunt privilegii pe care autoritatile le pot retrage cind vreau muschii lor (si autoritatile mai si gresesc). Sa nu imi spuneti ca am sarit calul si sunt absurd cu dreptul la viata. Nu sunt decat vreo 200 de ani de cand milioane de americani (sclavii) aveau dreptul la viata in categoria “PRIVILEGIILOR” acordate de autoritati. Si in anumite zone ale globului inca exista sclavie.
    Ma intreb cu astfel de oameni daca conspirationistii nu au totusi dreptate mai ales ca pe aici nu posteaza badea Gheorghe din birt.

    • George Gafencu spune:

      Exista drepturi constitutionale, care nu pot fi retrase, si ai dat doar cateva exemple.

      Insa nicaieri in Constitutie nu scrie ca cineva are dreptul sa conduca. Altfel oricate accidente de circulatie ar face, nimeni nu ar putea avea permisul suspendat.

      Condusul este un privilegiu atata vreme cat nu este explicit prevazut de vreun act consitutional.

      • TT spune:

        Constituția prevede egalitatea în fața legii “fără privilegii şi fără discriminări”. Deci “condusul” nu poate fi considerat un privilegiu… interzis de Constituție, ci este un drept (nu unul fundamental; nu toate drepturile sunt prevăzute sau conferite de Constituție)
        Dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice a fost stabilit de lege și îl are persoana care deține un permis valabil. Acest drept se dobândește în anumite condiții expres prevăzute de lege (control medical, inclusiv psihologic, instruire, examinarea cunoștințelor teoretice și practice), dar poate fi suspendat sau anulat tot în condițiile legii (neefectuarea controlului medical periodic, încălcarea anumitor reguli de circulație).

        Necesită o altă discuție în ce măsură Constituția noastră ar permite completarea legii cu sancționarea posesorilor de permis de conducere în cazul sustragerii de la plata obligaților fiscale.

        Nici drepturile fundamentale nu au caracter absolut. Constituția le prevede, dar omul le mai poate pierde sau nici nu apucă să mai bucure de ele. De ex. dreptul fundamental la învățătură nu asigură dreptul de a profesa meseria pentru care ai încercat să te pregătești… zadarnic. :) Nici viceversa nu-i de neglijat: la noi excelează productivitatea fabricilor de diplome, cu dobândirea dreptului de a profesa într-un domeniu bun… de lepădat, când parveniții preferă reconversia profesională din mers; posesori permisului de liberă practică devin conducători auto în funcții tranzacționate, ca-n piața liberă, la Bursa de Valori din Palatul Victoria. :)

        • TT spune:

          Neefectuarea controlului medical periodic poate ascunde și dobândirea unei boli care atrage pierderea dreptului de a conduce.
          La urmă, am scris “conducător auto” în sensul parvenitismului: “se conduce singur”, deasupra tuturor, boss de ocazie, mare sculă pe basculă- legată și de Prefectură :)
          Neadaptații la o muncă cinstită și-au permis să devină mari conducători auto prin biroul oval al Bursei de Valori atrase de mirosul banului grămadă)

          • TT spune:

            La ultima frază strecor o mică paranteză… mai cuprinzătoare:
            Neadaptații la o muncă cinstită (și-)au permis să devină mari conducători auto prin biroul oval al Bursei de Valori atrase de mirosul banului grămadă.

  18. Marian Grigore spune:

    Toate aceste stiri ma revolta pur si simplu. Nu sunt probleme de preturi de transfer si nici de disciplina fiscala, ci simptome ale unei abordari politice in care contribuabilul este apriori un infractor si in care corporatiile sunt prin definitie niste agenti capitalisti ai raului care trebuie pusi la punct, contransi, storsi in numele unei asa-zise justitii sociale.
    Haideti sa facem analiza mai in profunzime si vom vedea ca toate acestea se reduc la o mentalitate socialista cu care am fost si noi indoctrinati pana in 1989 si care este si astazi in tesatura clasei politice romanesti si, din pacate, si a majoritatii populatiei. Problemele ridicate de dl Luca merita un articol in sine, nu doar un comentariu, dar ma limitez totusi la a puncta cateva aspecte.
    Abordarea “banii sau permisul” este total impotriva libertatii individuale. Permisul de conducere este dovada ca posesorul sau si-a insusit niste reguli in baza carora participa in mod previzibil si in siguranta la trafic rutier. Nu este un certificat general de buna purtare pentru situatia fiscala sau mai stiu eu de ce natura. Ca atare, permisul trebuie suspendat sau retras numai daca posesorul sau a incalcat intr-o masura mai mica sau mai mare acele reguli, ca masura punitiva, pentru a induce un comportament rutier care nu prejudiciaza siguranta celorlalti participanti la trafic. Orice alta conditionare este un atentat la libertatea individuala. Azi iti este suspendat permisul ca nu ti-ai platit amenda sau impozitul, maine ti se va suspenda daca i se pare guvernatorului sau ministrului sau altui mic dictator care are puterea in pixului ca nu platesti suficient impozit iar poimaine ca ai facut remarci “politically incorrect”. Pasul pana la abuz si autoritarism se vede ca este foarte mic.
    Ca atare, in loc sa luam stirea ca pe un fapt divers, inedit sau poate chiar hazliu, ar trebui mai degraba sa ne infioram. Mi se pare extrem de grav sa-mi spuna cineva ca permisul este un “privilegiu”. Privilegiu ca merg pe strada? Dl guvernator poate decide daca am sau nu voie sa merg pe strada? Nu vi se pare de-a dreptul dictatorial? Daca in SUA, cea mai democratica natiune a lumii (sau macar mai are inca acest “brand”) se intampla aceste lucruri, ce putem astepta in fragila noastra democratie originala?
    Solutia legala este ca rau platnicilor sa le popreasca conturile sau sa le execute vreo proprietate, in functie de marimea datoriei.
    Mai da dl Luca exemplul unor renumite corporatii malefice care nu-si aduc banii in America pentru a fi taxate cu 35%, prin mecanisme dealtfel legale. Mai mult, autoritatile, din motive politice, nu mai sunt dispuse sa dea “cadouri” de reduceri de taxe. Ce inseamna asta? Ca statul, cu un drept de viata si de moarte asupra mea, ma taxeaza cu cat crede el de cuviinta iar orice reducere este o favoare pe care mi-o face. Nu vedeti aici iarasi expresia unei abordari autoritariste? Luati definitia PIB-ului dintr-un manual de macroeconomie si veti vedea ca acesta este produs de agentii economici, nu de aparatul administrativ de stat. Statul apare doar la definitia prin cheltuieli, nu la cea prin venituri.
    Giuvernul (inteleg aparatul de stat in sens larg) poate fi privit si ca un furnizor – de aparare, de ordine interna samd – pe care il platesc prin taxele mele. SI atunci de ce sa nu ma intreb: ce primesc pentru banii pe care ii platesc? E un serviciu scump, ieftin? Si atunci, daca nu imi convine furnizorul din perspectiva raportului calitate/pret si a altor factori, atunci schimb furnizorul (i.e. cetatenia, rezidenta fiscala) sau incerc macar sa diversific numarul de furnizori (i.e. platesc taxe in SUA si in Elvetia).
    De ce nu ne punem intrebarea: oare de ce vor oamenii aceia, firmele acelea sa nu plateasca impozit in SUA si aleg sa plateasca in Elvetia? Numai ca sunt ei rai prin definitia implicita in textul dlui Luca? Oare guvernul nu are nicio vina in povestea asta?
    Trebuie sa cerem guvernului (oricare ar fi acela) sa ia o abordare de furnizor si sa renunte la cea de vataf. Daca nu ii ajung banii din taxe (i.e. deficit bugetar) de ce trebuie sa ma taxeze statul tot mai mult in loc sa-si reduca cheltuielile? Fiecare dintre noi traim in limita veniturilor pe care le avem. De ce nu poate fi valabil acelasi lucru si pentru stat?
    Cetateanul plateste impozitele si accepta autoritatea statului atat timp cat ceea ce primeste este in echilibru cu ceea ce plateste. Cand cetateanul isi pierde increderea complet, se ajunge la revolta. Ucraina este cel mai recent exemplu. Christian, comentatorul in engleza de mai sus, are perfecta dreptate.
    Sa nu ne lasam inselati de aceste tehnicalitati legate de preturile de transfer samd la care face referire dl Luca, si care nu sunt decat expresia unei abordari esentialmente comunistoide. Sa privim mai in profunzime.
    Alexis de Tocquville spunea: “A democracy cannot exist as a permanent form of government. It can only exist until the voters discover that they can vote themselves largesse from the public treasury. From that moment on, the majority always votes for the candidates promising the most benefits from the public treasury with the result that a democracy always collapses over loose fiscal policy, always followed by a dictatorship. The average age of the world’s greatest civilizations has been 200 years.” Vedeti vreo asemanare cu ceea ce se intampla in zilele noastre?
    Cateva echivalente cu termenii care se vehiculeaza azi:
    - “largesse from the public treasury” = redistribution = “social justice”
    - “loose fiscal policy” = budget deficit = “liquidity injection in the markets” = “quantitative easing”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/The_Fatal_Conceit

    http://en.wikipedia.org/wiki/Democracy:_The_God_That_Failed

    http://mises.org/document/1011/Anatomy-of-the-State

    PS: ACCA = “Association of Certified Chartered Accountants”. In acceptiunea anglo-saxona, “accountant” este un specialist acreditat in finante (private), mai mult decat un contabil.

    • George Gafencu spune:

      Hai sa iti dau un argument prin care logic iti demonstrez ca ti se poate suspenda permisul de conducere in cazul in care nu iti platesti darile.

      In timp ce conduci nu mergi pe jos, ci operezi o masina care polueaza si uzeaza drumul.

      Devreme ce nu iti platesti darile la stat si staul nu poate folosi banii pe care ii datorezi sa repare drumurile si sa combata poluarea, mi se pare normal sa ti se suspende dreptul de a conduce.

      Pentru repararea drumurilor nu sunt numai banii colectati din accizele de benzina, mai sunt si alti bani colectati la buget.

      Mersul pe jos nu uzeaza drumurile, in schimb. Poti sa nu iti platesti darile si sa mergi pe jos cat vrei.

      • Harald spune:

        ”Logica” dvs.ignoră faptul că banii colectați din accizele la carburanți sunt mult peste sumele cheltuite cu repararea drumurilor. Dacă o asemenea prevedere s-ar aplica absolut peste tot în lume, societatea umană ar înceta să mai funcționeze în câteva săptămâni.

        Orice excese și abuzuri ”legale” sunt posibile, atât timp cât scara la care se desfășoară ele e suficient de redusă. Presupunând că datoriile respective nu se plătesc din lipsa banilor, intrarea a câtorva mii de oameni în faliment personal nu e o mare problemă, dar intrarea în faliment personal a milioane de cetățeni ar crea o problemă la nivel național. Presupun că în State sunt de fapt zeci de milioane de datornici, atât timp cât 8.900 din 17.700 nu și-au plătit datoriile nici după o asemnea măsură.

        Puteți aplauda asemenea măsuri discreționare, la fel ca și autorul articolului, dar asta spune mai multe despre dvs.decât despre măsura în sine.

      • Marian Grigore spune:

        Sigur, pe aceasta linie, putem construi un argument precum ca si dvs, presupunand ca mergeti cu autobuzul regiei de transport public 30 km/zi, va revine o cota de poluare si de remai mare decat emisiile masinii mele iar costul biletului dvs de autobuz nu acopera cota dvs. Ca atare, nu v-ati platit poluarea, sunteti in culpa, si vi se interzice sa va urcati in autobuz.
        Sau, spre exemplu, de ce nu vi s-ar taia apa sau electricitatea daca nu v-ati platit vreo amenda?
        Mergand mai departe pe aceasta cale, veti fi intotdeauna gasit vinovat de ceva si se poate lua impotriva dvs orice masura intempestiva. De aici pana la a fi ridicat de pe strada in stil NKVD-ist nu este o mare distana. Mie mi se pare o perspectiva de care “se sparie gandul”.

  19. Marian Grigore spune:

    Mai este un aspect care ma ingrijoreaza si mai tare.
    Dl Luca este o persoana cu scoala, apartine paturii intelectualilor, cum ar zice tovarasul Iliescu. Mai mult, dl Luca are un contact permanent cu oameni cel putin la fel de scoliti ca si dlui din occident. Lucreaza intr-un organism al Comisiei Europene, de presupus un bastion al apararii democratiei si libertatii individuale. Totae acestea ar trebui sa-i intareasca convingerile democratice. Daca dl Luca simpatizeaza cu astfel de idei care lovesc la temelia libertatii individuale, pot face doua ipoteze:
    (i) dl Luca are convingeri puternice de stanga, pe care nu le impartasesc dar e dreptul dlui sa le aiba si sa le exprime;
    (ii) dl Luca transpune aici si influenta unor idei cu care a venit in contact la CE. Aici lucrurile devin cu adevarat grave. Daca oameni cu putere de decizie la nivelul CE/UE simpatizeaza cu idei care atenteaza de o maniera brutala la libertatea individului, cand misiunea lor este de a o apara, atunci avem o mare problema. Declaratiile dlui Martin Schultz, presedintele Parlamentului European, care crede ca ar trebui sa trecem peste bagatela anexarii Crimeei de catre Rusia pentru ca “avem interese comune”, imi intaresc aceasta temere.
    Cine mai apara atunci valorile fundamentale ale occidentului? Inca o data, “se sparie gandul”.

  20. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Când auzi despre politici dintr-astea nu poți decât să dai dreptate libertarienilor, cel puțin pe partea morală… Până la urmă nu există în sens tare nici drepturi, nici privilegii, toate sunt fapte instituționale, nu există nici stat, e vorba doar de relații între oameni.

    Niște oameni care au făcut datorii pe care nu pot sau nu vor să le plătească sunt forțați prin orice mijloace disponibile să plătească de către alți oameni care sunt acceptați de toată lumea ca având funcții publice. Se folosește intermediar o retorică de un fel sau altul.

    Totuși e mai bine decât cu metodele lumii interlope sau cu tehnicile medievale.

    Cum ne așternem așa vom dormi.

    • TT spune:

      Până la civilizarea conștiinței contribuabililor, ne mănâncă sfânta abureală a șmecherașului rău-platnic.

      Încercați să scrieți un articol, pornind de la ideile de bun-simț din comentariul dv, să vedeți câte găleți cu adevăruri imperturbabile vi se varsă în cap!
      Încercați să combateți invenția guvernului de eliminare a impozitului pe profitul din jocurile de noroc sau să susțineți majorarea impozitului pe câștigul la bursă! Veți simți cascada de reproșuri curgătoare cu găleata: “nu știți cât au pierdut jucătorii înainte să câștige, cât de imposibilă este stabilirea bazei de impozitare, n-aveți habar de rolul bursei ca motor al economiei, vă băgați unde nu vă pricepeți la fel ca atotștiutorii” șamd.
      Încercați să argumentați rațiunea unui impozit forfetar!
      “Numai forfetarul parlamentarilor are justificare pe pământul românesc și ați omis, tot din necunoaștere, să încurajați scutirea de impozit și implicit dezvoltarea sectorului privat care s-a obișnuit și îi place în moarte clinică permanentă”.
      Vi se va sparge în cap motorul economiei subterane. :)

      • TT spune:

        De regulă, veți fi corectat de cei formați la școala de corecție, școlile Securității, școala de arte și meserii clasificate, școala vieții parveniților…
        Să nu vă mirați când sare câte unul “înapoi la argument” cu cea mai tare criză argumentată de nervi: “Nici nu știi ce studii am”. :)

  21. Quebecoisfier spune:

    @ autorului : nu am inteles de ce dati atat de mare improtanta povestii cu Tax Scofflaw Driver License Suspension Initiative, sincer.

    Stirea este veche :
    Since 1982, 46 states have implemented some kind of program to shame, punish, incentivize, forgive or otherwise chase down state tax scofflaws, according to the Federation of Tax Administrators, a Washington-based research group that provides information to state tax officials. sursa: http://www.pewstates.org/projects/stateline/headlines/states-target-tax-scofflaws-with-carrots-and-sticks-85899512907
    Apoi, despre Driver licence si taxe a mai fost vorba nu numai in NY, dar si in LA si in CA.
    Apoi , ati uitat sa spuneti ca NY-ezii sunt considerati cei mai rau platnici ai taxelor si impozitelor din toata USA.
    Deci, nu mai incercati sa dati exemple in .ro cu ceea ce se intampla in .us, pentru ca discutam despre doua planete diferite.
    Ah si BTW, nu ca ne-ar fi drag, dar de Fisc si de moarte nu te scapa nimeni ! Nici in .ca, nici in .us, si in curand nici in .ro



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)