Home » Economie »Opinie » Citesti:

”Funcția și dosarul”! Sau despre generalizarea prezumției de vinovăție la toți cei care fac parte dintr-un grup!

Adrian Luca martie 18, 2015 Economie, Opinie
7 comentarii 2,229 Vizualizari

Prezumția de nevinovăție este regula care trebuie să guverneze societatea liberă. Punct, dar și un amendament: aceeași societate mai are nevoie și de excepții. Chiar pentru a întări regula!

Iată un exemplu concret în care putem găsi prezumția de vinovăție in abordarea statului față de un anumit grup de interese: faci parte dintr-un grup de companii și ai o tranzacție cu compania-mamă sau alt afiliat? Să te aștepți că, pentru Finanțe (Fisc), ești suspect că ”eviți să-ți plătești toate taxele!”.

Și atunci tu, contribuabilul, ești cel care trebuie să-ți dovededești nevinovăția, în fața unui stat care primește noi instrumente de forță pentru a te verifica. Faci un dosar de desvinovățire, zis și ”dosarul prețurilor de transfer” – în care explici funcția companiei în grup și rațiunea tranzacțiilor făcute cu afiliații si in același timp arăți că aceste tranzacții sunt la prețuri de  piață, nu manipulate! Până acum acest dosar trebuia prezentat obligatoriu doar la solicitarea inspectorului; de acum (conform propunerilor din noul Cod de Procedură Fiscală) dosarul este obligatoriu să-l ai tot timpul. Nu ai dosarul – automat amendă și apoi te ajustează Fiscul, adică îți taie profitul cat încape!

În plus, nu mai e mult până la introducerea unei norme internaționale pentru conformare voluntară si analiză de risc fiscal, privind obligația de a mai produce și un tabel în care să declari –  ”mă numesc X și fac parte din grupul Y, anul acesta am avut tranzacții în jurisdicția Z, din care cele cu persoanele afiliate mi-au adus venituri de atât, cele cu parteneri independenți, atât. Am avut profit/pierdere. Am plătit impozit pe profit în acea jurisdicție de atât, am avut câștigurile astea, am atâția angajați și activele astea” (pentru conformitate – tabelul se cheamă ”country-by-country reporting”).

Ne convine – nu ne convine, nu prea vom avea ce face atâta timp cât vorbim de o tendință europeană, chiar globală. Pentru că nu-i poate controla în același timp pe toți cei pe care-i suspectează, Fiscul are nevoie de mai multe informații critice, într-un timp rezonabil, să meargă direct ”la țintă”!

Este mesajul cu care tocmai m-am întors de la Bruxelles unde am participat la o sesiune tehnică în domeniu de fiscalitate in domeniul preturilor de transfer, unde am avut imaginea noii lumi. O lume cu un super-stat care, spre exemplu, poate verifica conturi individuale de oriunde sau își poate băga nasul în miezul afacerii unui grup de companii.

M-am întors cu acest mesaj dur într-un peisaj și mai dur de acasă, cu miniștri, primari, parlamentari si alte oameni-cu-funcții chemați în serie la DNA să dea cu subsemnatul despre cum au gestionat banul public. Adică despre cum banul adunat de la cei-care-nu-evităm-să- ne-plătim-taxele s-a plimbat între diverse grupuri de interese, în tranzacții cu prețuri manipulate, departe de nivelul/ochii pieței.

Acestor grupuri de interese, cred că ar fi echitabil și pragmatic să li se aplice tratamentul prezumției de vinovăție de care am vorbit.

Da, știm că, anual, își depun o declarație de avere! (Da, chiar la … ANI). Dar, știți ce, nu e suficient! Și o companie depune situații financiare, dar uite că nu e suficient!

Așa că, de ce să nu avem același tratament: vino și tu, omule-cu-funcție, la început de an, cu un tabelaș, în care să treci, de la capat – ”subsemnatul, în exercitarea atribuțiilor mele de _______, am luat deciziile______, explicate prin _________, care  au implicat părțile ______ afiliați/independenți, cu beneficiul _____. Prețurile acestor tranzacții sunt la nivelul pieței, drept dovadă anexez dosarul ___________”

Cu aceste informații, DNA/structurile abilitate ar face mai simplu și mai eficient harta cu gradul de risc al omului-cu-funcție. Iar când va fi chemat la ”inspecție”, acest ”împricinat” să vină obligatoriu și cu ”dosarul lui de dezvinovățire”, întocmit la momentul realizării tranzacțiilor. Nu-l are? Automat amendă, se taie ”profitul” și i se adaugă ”ANI”.

Dacă pentru contribuabilul de rând e bun, de ce acest val de transparență nu i-ar ”răcori” și pe oamenii-cu-funcții? Nu de alta, dar ne-ar costa mai puțin conformarea voluntara și a oamenilor-cu-funcție, și, cine știe, poate chiar va contribui la o creștere a gradului de responsabilitate in rândul acestora. Ce merge la opincă-i musai să se potrivească și la vlădică!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Filostenie spune:

    Sistemele economice liberale au la baza promovarea complexitatii, intru-cat relativismul derivat permite doar celor ce inteleg sitemul sa-l “joace”. Linia dintre cei la putere si restul, desi una voit neclara poate fi definita in functie de cat de capabili esti in a naviga acest spatiu informational – economic, legal, politic. Omul de rand nu are nici o sansa decat sa faca ce i se zice in forme autoritare, invaluite in incalceli logice (termeni “economici”).

    • iosiP spune:

      Sistemele economice cu adevarat liberale nu au motive sa promoveze complexitatea.
      Dimpotriva, ceea ce afirmati dumneavoastra este perfect aplicabil sistemelor economice sociale (de stanga) in care nu poti supravietui daca nu fentezi “jaful institutionalizat”.

      • Filostenie spune:

        Traind de ceva decenii in sistemul Nord-American, ce se reprezinta cu adevarat liberal, nu pot decat sa comentez la ce observ. E foarte posibil ca cele socialiste sa fie si mai rele, dar n-am sa zic nimic nefiind vre-un fel de cunoscator sau suporter.

        Discutia despre motive vs. realitate ar fi una lunga, dar ca sa-l parafrazez pe faimosul David Viniar (Goldman Sachs CFO), prin 2008 comentand criza financiara: de ceva vreme – vedem o diferenta de 25-standard-deviatii intre realitate si discurs ;) Din experienta zilnica – nu poti sa nu vorbesti cu oameni inteligenti aici in NA care sa nu inteleaga natura problemei si rolul complexitatilor in a mentine acest sistem, de la politica (vezi efortul Mayday PAC) pana la social (manipularea/exploatarea in masa a tinerilor in diferite scheme de voluntariat ce creaza profit de miliarde pentru o mana de oameni) si libertatea individuala (inchisorile ca afacere si civil forfeiture) – ca sa dau doar cateva exemple. Faptul ca nu pare asa rau e datorita PR-ului si controului informational.

        Cat despre jaful institutionalizat nu cred ca cineva poate crea un sistem mai elegant si mai atractiv pentru cei vandalizati decat cultura vestica. John Oliver are o serie pe care o recomand ca fiind foarte informativa.

  2. Alex V spune:

    Pentru ca o tara nu e o companie, iar deciziile politice nu se calculeaza intotdeauna (doar) in beneficii financiare. Domenii precum sanatatea sau educatia nu au de ce sa fie analizate doar in termeni de ‘tranzactii la nivelul pietei’ si ‘profit’. Un transplant de ficat, de exemplu, nu va fi niciodata ‘profitabil’ ‘la nivelul pietei’ – de-asta nici nu se face in spitalele private de la noi. Si exemplele pot continua.

    De fapt, acele declaratii de la ANI, impreuna cu investigatiile DNA si cu interceptarile SRI chiar functioneaza!! Intra smecherii politici la ‘beciul domnesc’ la foc automat! (Mai trebuie sa se recupereze si prejudiciile, dar asta e alta poveste.) Pentru politicieni se pare ca am gasit solutii. Acum e vremea sa ne ocupam si de smecherii din marile corporatii – cei care evita plata taxelor.

    A, nu va convine un control mai strict? Va cred – dar stiti ce? CHIAR E NECESAR! Pentru cei care nu stiu, preturile de transfer (transfer pricing) reprezinta un instrument esential in minimalizarea taxei pe profit; practica permite unei mari companii sa-si reduca ARTIFICIAL profitul in tara unde taxele sunt mai mari. (Cu alte cuvinte, tzeapa pentru fraieri.)

    Asta nu inseamna ca toata activitatea de ‘transfer pricing’ (in care e expert autorul) e neaparat folosita in scopuri evazioniste, Doamne fereste! Dar e un borcan cu miere din care multe corporatii isi ling degetele de prea mult timp. Asa ca mi se pare normal ca autoritatile sa impuna aceste standarde. Ar fi trebuit s-o faca de mai mult timp.

    Pe scurt: nu va mai opariti degeaba pe-aici, ca (1) una-i sula si alta-i prefectura; si (2) nu vorbim de un stat normal care se transforma intr-un super-stat, vorbim de un stat foarte slab (in raport cu marile corporatii) care se va transforma intr-unul cat-de-cat normal. Respectati legile si n-o sa aveti nici o problema, nici dv., nici clientii dv.

  3. cineva spune:

    Păi ştiţi ceva? Dacă-i aşa un fleac declaraţia de avere, ia completaţi-o şi dumneavoastră. Persoanele particulare, nu mă refer la afaceri, fie ele persoane juridice sau PFA.
    Cât despre decizii, acele decizii pe care le-ar declara funcţionarii ar presupune dezvăluirea secretului fiscal, lucru care iar v-ar deranja, dar sunt de acord că ar trebui nu doar declarate ci documentele respective ar trebui chiar scanate şi făcute publice.
    Oricum, prezumţia de nevinovăţie nu mai e la modă, că doar aşa s-a ajuns la confiscarea averii nejustificate de către ANI, care vizează tocmai pe bugetari.

  4. chishtocu verde spune:

    Ne indreptam incet incet catre fascism; ne pierdem din drepturi an de an. Nu doar noi toata europa “democrata”; de SUA sa nu mai vorbim – aia au luat razna de mult. E doar o chestiune de timp pana va pocni… sper doar sa “plateasca” si creierele nu doar prostimea care va pica pe capete.

  5. cineva spune:

    Chistocule verde, din păcate s-a dovedit că drepturile acelea au ajutat doar la jaful nestingherit al avutului public. Doar că ceea ce se întâmplă la noi este mult prea târziu. Ce se întâmplă azi trebuia să se întâmple în perioada 1990-2004, când practic a avut loc reforma economică.
    Dar atunci i-aţi fi numit “comunişti” pe procurorii care ar fi făcut ce face azi DNA.
    Acum chiar dacă activele jefuite se întorc la stat, au dispărut întreprinderile care le exploatau şi statul nu are ce face cu ele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)