Home » Economie »Opinie »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

2. Melanjul politic românesc şi tranziţia ca stare de spirit

Gheorghe Savoiu august 31, 2012 Economie, Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
12 comentarii 1,096 Vizualizari

- Partea a doua a articolului Un banal necrolog al clasei politice -

Melanjul românesc al politicului, în ultima sută de ani, a reunit pe scena acestuia de la monarhia exercitată spre binele tuturor, introdusă în lumea greacă de către Alexandru cel  Mare şi devenită apoi ereditară prin diadohii şi epigonii ce l-au urmat, trecând prin răscoala celor mulţi (e drept mai rară, la noi) şi răsturnarea oligarhiilor instalate (rarisimă în România), nelipsind dictatura în forma ei ceva mai blândă de tip carlist sau în forma ei gravă, respectiv tiranică (dictatură ceauşistă fiind apreciată în mod penibil şi astăzi la noi, de către o majoritate cel puţin sexagenară, lipsită de educaţie şi cultură sau măcar de informaţie politică minimală şi de discernământ şi moralitate ori credinţă) sau republica evident cu specific românesc şi ea.

Dacă dictatura a rezultat din exercitarea puterii de către o singură persoană, în mod curios iniţial regală şi, mai apoi firesc, lipsită de educaţie şi cultură minimală, persoană al cărei act politic nu putea să fie decât unul subiectiv, până la a deveni capricios şi irelevant logicii generale, în cazul republicii populare sau socialiste (şi aici românii au excelat în a se depărta de logică, de esenţa republicii în sine), situată atât de departe de modelul platonician al cetăţii ideale în care legile nu discriminează nici un grup social, această republică a rămas ataşată ideii de falsă democraţie şi a fost condusă de către cei nemerituoşi sau de către cei ce s-au instalat prin imoralitatea revendicărilor, indiferente în raport cu performanţa şi participarea, instigând astfel prin noi criterii declarate etice sau naturale, la încălcarea legilor într-un mod inexplicabil şi deloc firesc pentru demersul civilizator european, dar atât de natural pentru ei, în pofta lor pentru putere…

Monarhia impurificată prin dictatură, republica fals democrată şi oligarhia de „stânga” sunt produsele unui secol de politică românească, secol ce a culminat în ultimele două decenii cu o tranziţie perpetuată la limita rezistenţei populaţiei, o tranziţie ce a favorizat formarea unei clase politice aparent nouă, dar în fapt o prelungire a vechilor mentalităţi ale fostei clase declarativ şi aparent abandonate pentru a fi redescoperite salvator, într-o efervescenţă similară cu abuzul maximal declarativ şi faptic, când lipsită de necesarul interes naţional, când abuzivă în spiritul reprezentării excesive şi exclusiviste al intereselor unor grupuri sociale în defavoarea altora, altfel spus lipsită de chiar spiritul democraţiei în sine. O tranziţie politică perpetuă s-a inserat printre clipele de existenţă precară ale unei economii devenită brusc disfuncţională, tranziţia constituind şi starea de spirit a clasei politice şi a românilor obişnuiţi, urmată după 2004 şi după primul eşec competiţional cu celelalte state din estul european, de aderarea, aşteptată şi ea, precum şi de integrarea nereuşită în fond, ci doar în formă, alături de o convergenţă şi o emergenţă în recesiune şi nicidecum în dezvoltare economică … Sistemul politic tranzitoriu din România, ante şi post aderare la Uniunea Europeană este cel mai puţin democratic în termeni reali din Europa, cu siguranţă cel mai puţin competitiv, dacă este comparat cu toate celelalte existente în ţările candidate la aderarea în Uniunea Europeană şi în cele care au câştigat competiţia finalizată în mai 2004, ori cu statele din UE – 27. România a înregistrat cea mai întârziată alternanţă democratică din zonă, respectiv abia în 1996, alternanţă ale cărei consecinţe au fost cu mult sub aşteptările alegătorilor.

Politologia contemporană include firesc dezvoltarea economică în sfera politică, neexcluzând faptul că politica ar putea fi subordonată unor interese private şi descriind astfel apariţia unor coaliţii de creştere[1], puse în practică de antreprenori care riscă şi, deci, îşi merită răsplată. Politica poate să cedeze în acest mod mult mai uşor intereselor economice decât în favoarea altor interese (fie ele naţionale sau sociale). Cu alte cuvinte, politica se face pe voturi, dar şi pe bani. Paradoxul economiei româneşti este generat de faptul că deşi după o lungă şi costisitoare tranziţie, o parte majoritară din cadrul ei funcţionează teoretic după regulile pieţei, restul acestei economii a intrat în posesia unei elite prădătoare de antreprenori veblenieni, care a reuşit să valorifice privatizarea, aderarea şi chiar integrarea în U.E., în propriul avantaj. Este corectă afirmaţia, conform căreia, nu am fost originali nici în acest sens. Fenomenul descris a fost prezent şi în celelalte ţări est sau central europene care au devenit membre ale Uniunii Europene din mai 2004, dar a fost subdimensionat prin acţiunea a trei factori semnificativi, alternanţa clasei politice, dar nu în interiorul aceloraşi chipuri şi mentalităţi, controlul opiniei publice şi investiţia străină. Originalitatea politicii româneşti constă tocmai în ponderea foarte ridicată a acestei economii dependente de reţelele de corupţie politică, de coaliţiile de creştere economică individuală sau de grup prădalnic şi lipsite de impact semnificativ în dezvoltarea generală a societăţii româneşti.

Reţeaua privilegiată a economiei româneşti aparţine cert clasei politice, dar dimensiunea ei este una cu mult mai importantă decât în restul Europei, fiind cauzată de acţiunea limitată a factorilor descrişi. În condiţiile actuale de democraţie românească, structurată în partide politice şi guverne nominalizate din membrii acestora, clasa politică a fost caracterizată de o migraţie politică semnificativă, situată între valori de 10% şi 20% din numărul membrilor Parlamentului ales, în toate mandatele disponibile. Acest prim element de corupţie este unul politic prin definiţie. Din aproape 160 de state investigate România deţinea în ancheta din 2005, după declararea unei lupte eterne împotriva corupţiei, locul 87 în ceea ce priveşte acest flagel, conform ierarhiei publicate de către Transparency International. Au trecut 7 ani şi totul se reia ca şi cum timpul ar fi stat pe loc…

Studii şi cercetări mai vechi ori mai recente în domeniul corupţiei (How corrupt is Europe? Press conference & roundtable discussion, Wed., 6 june 2012, pe site-ul http://www.transparency.org/files/content/event/) subliniază că recesiunea în sine este rezultatul unei corupţii de înalt nivel în unele ţări din spaţiul European (de la Italia, Portugalia, Grecia, până la Bulgaria şi România) sau ancheta Special Eurobarometer 374 dedicată corupţiei (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf) relevă că în România, circa 96 % din cei intervievaţi au declarat despre corupţie că este principala problemă cu care se confruntă ţara, procentual mai mare la nivelul clasei politice, decât la nivel instituţional (89% în instituţiile naţionale şi locale, precum şi 85% în instituţiile regionale).

Corupţia este identificată şi resimţită ca un fenomen auto-generator, în spirală, care debutează prin corupere, urmată de o diminuare a ritmurilor economice, o insuficienţă a resurselor în buget, tot mai mari datorii în salarizarea funcţionarilor publici şi se încheie cu o creştere a gradului de corupere iniţială. Calculele indică o legătură indirectă foarte strânsă între gradul de corupţie şi nivelul PIB-ului per locuitor. Persistă o corelare evidentă şi între indicele corupţiei al ţării şi indicele performanţei reformelor în ţările de tranziţie, având drept componente de bază progresul în sistemul politic, gradul de independenţă referitor la mass-media, viabilitatea sistemului legal, gradul de administrare publică, dezvoltarea sectorului privat. Gradul înalt al coruperii în ţările de tranziţie implică şi o extindere a pieţei ascunse sau negre (Heritage Foundation), indicele acestei pieţe variind de la minimul său egal cu valoarea 1 la valoarea 5 (în România nivelul actual fiind de aproape 3).

Riscul economic al politicului este confirmat de realismul răspunsului dat în România la întrebarea referitoare la efortul guvernelor de a limita sau reduce corupţia, evaluat cu un discernământ remarcabil de populaţie la numai 16 % din potenţial sau din acţiunile posibile. Corupţia a devenit identică practic în România cu monopolul economic în zona de rentabilitate maximă, la care s-a adăugat treptat asimetria informaţională sau netransparenţa evitându-se gestiunea, contabilitatea, fiscalitatea, controlul şi sancţiunea economică sau de orice soi.

Trăsăturile corupţiei româneşti au rămas mereu aceleaşi: a) erodarea valorilor etice şi demoralizarea societăţii; b) sistemul legislativ netransparent şi contradictoriu; c) nivelul salarial redus din sistemul bugetar; d) politica de stat care generează căutarea metodelor de obţinere a veniturilor neoficiale; e) promovarea în posturi a candidaţilor fără performanţe reale, exclusiv pe motive politice sau de apartenenţă la grupuri de interese sau cu caracter de fraudare; f) informarea slabă şi toleranţa publică extinsă (în acest sens România are cel mai ridicat grad de toleranţă la corupţie din UE-27);  g) transformarea combaterii corupţiei în combaterea adversarilor politici etc.

Consecinţele  negative asupra economiei şi societăţii româneşti s-au extins şi agravat continuu: a) creşterea costurilor tranzacţiilor în activităţi economice,; b) diminuarea calităţii şi competitivităţii produselor şi serviciilor; c) descurajarea investiţiilor şi a ideilor inovatoare; d) creşterea costului şi diminuarea calităţii proiectelor publice; e) majorarea ponderii economiei subterane; f) inegalitate de şanse şi competiţia neloială prin utilizarea instituţiilor de stat ca factori de presiune şi chiar represiune; g) deturnarea de fonduri şi diminuarea eficienţei economice; h) presiuni sociale puternice asupra celor lipsiţi de influenţă politică sau vulnerabili social.

Consecinţele riscului economic al clasei politice antidemocratice şi corupte s-au extins din păcate chiar şi asupra securităţii politice a statului: a) formarea unei componente politice care impune societăţii voinţa lor, contribuind la creşterea substanţială a datoriilor de stat; b) diminuarea plăţilor în buget cu rezultate în eşecul politicilor de susţinere a antreprenoriatului, protecţiei sociale, a educaţiei, a sănătăţii, a mediului înconjurător, a salarizării funcţionarilor publici; c) afectarea drepturilor şi garanţiilor constituţionale ale cetăţenilor, discreditarea sistemului public, lipsa respectului faţă de stat din partea populaţiei; d) deteriorarea mediului înconjurător, dominanta intereselor unor grupuri economico-politice în obţinerea unor profituri imediate; e) diminuarea performanţei reformelor şi dezvoltării economice a ţării.

Reţeaua osificată economic a clasei politice antidemocratice nu a putut fi decât în plan teoretic limitată prin opinia publică, adică numai în măsura în care au existat organizaţii din afara sferei politice care au putut să obţină suficientă putere reală pentru a influenţa decizia în materie de dezvoltare economică liberă, specifică economiei de piaţă. Cât despre investiţiile străine acestea au întârziat, aşteptând în mod natural semnalele privind instalarea concurenţei caracteristice aceleiaşi economii de piaţă liberă…

Evoluţia indicatorilor statistici macroeconomici, după 1990, relevă o dinamică oscilatorie cu un trend descendent per ansamblu, în primul deceniu al perioadei analizate. Numai în primii doi ani involuţia principalului indicator macroeconomic, respectiv dinamica PIB-ului, era comparabilă prin impact negativ, cu aceea cauzată de cele două conflagraţii mondiale în economia naţională. Detaliind la nivelul activităţilor diminuarea evidentă a parametrilor semnificativi ai economiei şi paradoxurile evoluţiilor sunt ameţitoare… Un context ciclic electoral, interese de grup, cartelări generatoare de stagnare şi declin economic, reţele de ineficienţă, risipă, o stare de sărăcire galopantă denumită speculativ inflaţie anuală uneori „de ordinul a sute de procente” (valoarea ratei inflaţiei la 31 decembrie 2005, anul denominării, comparativ cu luna octombrie 1990 era de circa 273 000 % sau, altfel scris, se înregistra atunci o creştere generală a preţurilor de peste 2730 de ori, iar în iulie 2012 se situa la circa 386902,35%, respectiv de 3869 ori), un tip de şomaj mascat prin pensionări, unele chiar de lux cu compensaţii colaterale, mai puţin vizibile în plan public, corectarea unor erori de management politic prin altele şi mai grave, menite a avea consecinţe şi mai delicate pentru economie, lipsa stimulentelor reale şi anularea concurenţei în arealele protejate politic din economia naţională, deficitul cronicizat al balanţei comerciale, precum şi un indice al coeziunii sociale a cărui valoare are o ascensiune fulgerătoare sunt numai câteva dintre liniile spectrale fundamentale şi distinctive ale tranziţiei prelungite şi costisitoare ale României către o economie de piaţă incipientă, dar funcţională.

Un reviriment relativ întârziat, este identificat după anul 2004, principalele tendinţe ale indicatorilor ce caracterizează conjunctural economia naţională fiind favorabile unei minorităţi şi mai puţin ansamblului populaţiei active. Deficite de armonizare, dificultăţi de integrare şi adaptare, competitivitate diminuată, economie subterană solidificată bazal şi în expansiune, precum şi alte semnale grave din zona socialului, educaţiei, culturalului au expus şi vor mai expune populaţia României unui proces dezarticulat, neasumat şi ineficient de dezvoltare economică aparent medie, dar structurată pe fondul unei diminuări severe a nivelului câştigului salarial al unei mari părţi din populaţia ocupată. În tot acest timp, populaţia altor state ale Europei de est, se integrează coerent raţional şi pe principiul respectului faţă de tradiţii şi tendinţe cu specific naţional, în cadrul mai larg al comunităţii economice şi culturale europene…


_____________

[1]Termenul de pro-growth coalitions este utilizat pentru prima oară şi argumentat economic de către cercetătorul Mallenkopf J., în lucrarea  acestuia The Contested City.


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    E pur si simplu halucinant cum va jucati cu cifrele, concluziile etc. De ex din barametrul coruptiei la nivel inalt sau migratia politica pt dvs rezulta ca clasa politica e corupta, chiar daca migratia politica s-ar putea sa nu fie printre variabilele coruptiei, iar barometrul ala urmareste doar o evaluare a coruptiei institutionale, nu e un sondaj printre politicieni. Ba spuneti ca recesiune e o probl de coruptie. Nu, nu vreau sa stiu cum va cititi textele (apropo, linkul nu functioneaza, sper ca nu de acolo v-ati extras informatiile). Cand ma uit la cum va jucati cu cifrele, apoi la formularile si concluziile pe care le trageti, de ex ‘clasa politica antidemocratica si corupta’ sau ‘reteaua osificata economic a clasei politice romanesti antidemocratice’ etc, pur si simplu nu-mi vine sa cred. Ba aveti grija sa contrastati asta cu antreprenoriatul: clasa politica e corupta, osificata, antidemocratica etc, adica e intreaga explicatie a probl, dimpotriva antreprenoriatul isi asuma riscuri, cauta sa faca ceva etc etc; nu stiu de ce n-ati fost atent si la cifrele evaziunii, v-ati mai fi nuantat maniheismul asta stupid. Oricum, cel mai rau si mai rau nu e ca dvs o dati in bara cand va cititi textele si trageti concluziile astea, ci ca ne lasati cu impresia ca dvs va intemeiati concluziile pe rezultatele stiintei. Ei bine, nu. Asta nu e stiinta. Doar daca te uiti la spuneti despre politologie si firescu coruptiei cu care pana si politologia s-a obisnuit incepe sa te apuce tremuratul. Nu o luati personal, dar ma tem ca asa ceva e inadmisibil. Sub aspect politic are sens, sunt destui politicieni care fac cariera cu asemenea concluzii, ei insisi problematici, dar stiintific nu.

    • Gheorghe Savoiu Gheorghe Savoiu spune:

      Aveţi dreptate şi îmi cer scuze link-ul nu mai deschide acum lucrările şi concluziile conferinţei şi este obligatoriu să citez în acest caz un mic fragment din documentele salvate de acolo, în cazul natural când nu credeţi ca fiind adevărat ceea ce am afirmat în textul articolului: „The research in countries such as Greece, Portugal and Italy has already identifed links between corruption and Europe’s economic crisis… ”
      Referitor la Special Eurobarometer 374, la o introspecţie atentă a cuprinsului acestuia veţi constata că şi aspectele politice şi cele instituţionale ale corupţiei sunt analizate detaliat (ex:
      1.5.2 Corruption in politics ………………………………………………………………….. 48
      3.7 Trust in institutions and other bodies ……………………………………………. 100 etc.)
      În rest, am să vă cer permisiunea să vă răspund la finalul celei de a patra părţi a articolului, cu rugămintea să rămâneţi citiorul critic absolut necesar, până la sfârşit, fiind conştient că un articol partiţionat sau dezmembrat pe subcapitole pierde firesc cititorii, dar mai ales răbdarea multora dintre ei, dar mai ales ca gandirea statistica in sine este o stiinta a convietuirii cu eroarea.

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Concluziile dvs sunt ca totul se datoreaza coruptiei si clasei politice corupte, antidemocratice, osificate etc, inclusiv criza de azi (desi eu sunt de parere ca i-a cam luat pe sus, ei inca promiteau euforic prin toamna lui 2008), or tot ce aveti la baza sunt doar niste sondaje de perceptie, asta basca ca pasaje ca ‘has already identifed links between corruption and Europe’s economic crisis’ la dvs se transforma in altceva.
        Acum, ce cred ca trebuia sa stiti inainte de a va apuca de textele astea e ca un sondaj de perceptie asupra coruptiei nu va spune mai mult despre institutia in cauza cat despre atitudinea subiectilor despre ea. O sa spuneti ca ea reflecta realitatea, dar nu prea e asa. Sa va las aici totusi doua texte: unul argumenteaza pt pozitia de mai sus, al doilea pt o pozitie putin mai complicata, ceva in sensul ca daca perceptia coruptiei nu reflecta exact comportamentul institutiei vizate, ne spune totusi altceva: cu cat e mai inalt nivelul de perceptie al coruptiei cu atat apelarea sa zicem la mita devine mai probabila. Cam asa stau lucrurile cu indicatorii astia de perceptie.
        Sa va las textele daca imi dati voie:
        Abramo, Caludio Weber (2008), How Much do Perception of Corruption Really Tell Us?, Economics: The Open-Access, Open-Assessment E-Journal, Vol. 2 (3),
        http://www.economics-ejournal.org/economics/journalarticles/2008-3
        Cabelkova, Inna (2001), Perception of Corruption in Ukraine: Are they Correct?,
        CERGE-EI, https://iweb.cerge-ei.cz/pdf/wp/Wp176.pdf
        Sa va ajut si cu eurobarometrul, cred ca asta e: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf
        PS Cifrele nu sunt intotdeauna cele pe care le indicati dvs, de ex ca 96% dintre Romani cred nu stiu ce despre coruptia din tara lor. Mi se pare ca cifra corecta e 67% din eurobarometrul dvs (p.7). Se cam impun ajustari in concluziile dvs daca e asa. Se impuneau oricum, nu puteti face din coruptie intreaga explicatie nici macar in situatii mai grave ca a Romaniei, cu atat mai putin cu indicatori de perceptie; sunt pur si simplu uluit ca nu faceti nicio diferenta.

  2. Vlad A spune:

    :) bun articol.
    activistii mai vechi erau cei cu serviete, academicieni doctori ingineri (toti cu stefan gheorghiu), care raportau productii record de cereale, septel mare pe cap de locuitor, in general se batea record dupa record in “toati domenile di activitate”, asta in timp ce multimea cu burta lipita de spinare aplauda frenetic la congrese.
    politrucii de azi poarta genti diplomat, costume cu staif, pantofi ascutiti, simboluri ale functionarului pe umerii caruia apasa povara tarisoarei. isi fac simtiti prezenta prin masinile cu girofar si gloatele de servitori care le deschid cu demnitate usile. trepadusii astia nu s departe de cei vechi chiar daca multi pot avea in tolba o sumedenie de diplome si titluri achizitionate in tara sau aiurea.
    vechi sau noi, n au auzit de statul minimal, de slujbasul onest care sa serveasca cetateanul, care de altfel ii si plateste.
    nu.ei sint statul/ statul sint ei :)

  3. Gheorghe Savoiu Gheorghe Săvoiu spune:

    Intotdeauna am admirat studenţii care isi susţin opinia până la capăt şi prefer prietenii care îţi spun direct ce gândesc, fără menajamente…În fapt curajul şi fermitatea unei opinii sunt cel mai important lucru în formarea în spiritul dialogului şi al democraţiei, asa cred… Îmi permit totuşi să vă sugerez şi să vă rog totodată să citiţi puţin mai în profunzime barometrul. La pagina 7, la care faceţi referire scrie despre altceva şi anume despre creşterea nivelului corupţiei, în ultimii trei ani, în percepţia locuitorilor Europei:
    “Almost half of all Europeans (47%) think that the level of corruption in their country has increased over the past three years. Countries where respondents hold particularly strong perceptions that levels have increased are Slovenia (74%), Cyprus (73%), the Czech Republic (70%), Portugal (68%) and Romania (67%). Just over a third (35%) of all Europeans think that the level of corruption remains the same…”
    Eu afirm în text ca în România, circa 96 % din cei intervievaţi au declarat despre corupţie că este principala problemă cu care se confruntă ţara, iar la pagina 12, cinci pagini mai departe de pagina 7, in acelasi barometru, veti gasi sub graficul Qc11, unde apare cifra de 96%, în dreptul României, următorul text:
    “Almost all respondents (at least nine out of ten) in Greece, Portugal, Cyprus, Hungary, Romania, Bulgaria, Slovenia and the Czech Republic agree that corruption is a major problem in their country…”
    Aş vrea să mă înţelegeţi şi regret că textul nu a reuşit să vă convingă de acest aspect că nu am nimic special cu o anumită perioadă din ultimii 22 de ani şi nu fac referire la vreun partid politic anume, ci la toate cele care au condus politic România între 1990 până în 2012, iar când am folosit expresia reţeaua osificată economic a clasei politice antidemocratice m-am referit la clasa politică formată de partidele care au guvernat pe întreg parcursul acestei perioade, care puteau fiecare la rândul lor să schimbe lucrurile. Asta rezulta din efectele politicilor lor… Se pare că nu am reuşit să fac să transpară clar acest lucru, dar vă rog să mai aveţi răbdare şi să citiţi şi celelalte două părţi ale articolului, deşi îmi pun serios problema conform dinamicii cititorilor, dacă aceste pagini scrise şi trimise de la începutul săptămânii merită să mai fie sau nu publicate… Vă mulţumesc şi pentru sursele bibliografice semnalate suplimentar de către dvs.
    Nu am suportat niciodată ideea de a crede că poţi avea numai tu dreptate, sunt convins că oricare om mai mult greseste decât are dreptate, dar convietuim cu erorile noastre si mai sper că toţi beneficiem de prezumţia de naivitate măcar, în fond dezbaterea asta şi presupune să crezi în ceea ce afirmi şi să beneficiezi de dialogul cu ceilalţi, pentru a face părerile noastre mai rotunde, mai aproape de forma lor naturală şi de conţinutul lor vital, de aceea va multumesc sincer pentru referintele critice şi promit să nu mai intervin până la sfârşitul celor patru părţi, câte sper că va mai conţine acest articol (lucru tot mai incert de altfel)…

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      Uitati-va dle prof, pe indicatori structurali ca sa vedeti cum e treaba daca nu cu coruptia, macar cu indicatorii astia de perceptie a coruptiei cu care lucrati dvs. Asta va spun intr-una, asta face sa se bataie scaunul sub mine, mai ales cand va vad cu generalizarile alea, exact asta refuzati sa intelegeti; ba o gasiti politica, desi e toata cu stiinta, e intelectuala, ca sa zic asa
      Un ultim effort. In tabel dvs de la pg 12, daca 96% dintre romani cred ca coruptia e probl majora din tara lor, in Spania 98% cred acelasi lucru despre tara lor. Pai daca e asa, Spania ar trebui sa arate mai rau decat Romania. Sa-I intrebam pe romanii de acolo ce cred despre asta. Cifrele si sondajele trezesc controverse si uneori nu prea stim la cel folosesc
      PS Pt comparatia dintre Spania si Romania sa va las ceva mai jos, simplu, scurt si frumos. Ca exemplu, atat. Vedeti, aici rezultatele lor sunt altele cand ajung la aceleasi tari, adica daca in sondajul dvs Spania arata mai rau decat Romania, aici e pur si simplu pe dos. Evident, asta se intampla pt ca oamenii astia s-au apucat sa ia in calcul variabile structurale, nu doar sondaje de opinie. Asta e treaba cu sondajele, si asta e tot ce aveti dvs.
      http://www.heritage.org/index/pdf/2012/countries/spain.pdf
      http://www.heritage.org/index/pdf/2012/countries/romania.pdf

  4. Vlad A spune:

    :)
    pai daca nu spuneti explicit ca sinteti de partea lui X si nu a lui Y n o sa faceti rating, ruminul intra aici sa se refuleze, vrea unanimitate si scandal.
    probabil ca s au scris biblioteci intregi despre cum trebuie sa functioneze statul, dupa cum sint biblioteci intregi despre statul de drept/lege/justitie ca si cum ar fi mai multe adevaruri sau adevarul este interpretabil/nuantabil. de catre cine ?!
    ar fi interesant de analizat cauzele/criteriile care duc la instalarea politrucilor in virful natiunilor aici si aiurea. efectele sint desigur greu de analizat.
    o nava spatiala/satelit este trimisa pe orbita fara echipaj la bord. sint sisteme automate/programabile/autoregrabile. sint capabile sa analizeze conditiile exterioare/perturbatiile si pe seama feedback ului primit sa ia decizia corecta.
    revenind la sistemele sociale. la baza lor ar trebui sa stea individul si proprietatea privata.
    la bunastarea lor ar trebui sa vegheze un arbitru, discret si eficient care sa inlature eventualele anomalii nu sa le amplifice.
    :)

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      Mai incercati cu ratingul, e foarte probabil sa fiti printre putinii care nu inteleg cum e cu melanjul asta al coruptiei care si-a gasit unicul suport in in niste indicatori de perceptie; evident il aveti alaturi pr dl prof si constiinta ca intreaga realitate de pe urma careia unii nu reusesc decat sa contabilizeze frustrari, inclusiv de rating, e politica. :)

    • Vlad A spune:

      ehhhhh…. nu ma intereseaza politica, si asa ar trebui sa fie in orice societate normala.
      activistii, politrucii (doar simpla lor enumerare ma irita) nu sint elite, sint simpli functionari in slujba cetateanului. rolul lor nu este de a fi cozi de topor, de a si vinde tara si neamul care i au ales sa i reprezinte, pentru interesele lor marunte. suna pompos, nu?! despre ce ideologii sa vorbim ? stinga, dreapta ? cuvinte golite de sens. cind altii ti au acaparat resursele, si ti dicteaza ce si cum sa faci, despre ce doctrine sa vorbim ? ce partide ? asa se numesc structurile mafiote ? adevaratele elite au fost zdrobite la propriu de suboameni la gherla, sighet, pitesti etc.
      cind decapitezi o natie de ce are mai bun, cind cei care mai gindesc pleaca in lume, cind sistemul educational nu mai produce decit creiere spalate, cind valorile sint inversate, cind a avea mindrie si coloana vertebrala inseamna inadaptare, cind…. uite domnule destule motive de frustrare.

  5. petri spune:

    Multumiri dvs. si celor care prin scrierile lor incearca macar sa educe opinii;
    Cleptocratia in Romania ne va da de-aici 1000de ani bataie de cap.Lipsa de bun simt,de respect,buna crestere se vad in clar pe arena politica romaneasca,detinuta de CIOCOI.
    Iata un citat din Psihologia poporului roman-Ctin Radulescu Motru:
    “A trecut timpul domniilor fanariote,si s-au dus ciocoii,dar ne-au ramas amintirile despre ei,dimpreuna cu deprinderile lor;ne-a ramas ciocoismul”.
    Ciocoismul il intilnim inca in viata politica;si are aproape acelasi caracter ca si ciocoismul
    vechi:
    frenezia puterii,lipsa de ideal si dispretul pentru multime.Cazurile care il ilustreaza sint
    multe;simti
    chiar o greutate sa alegi,atat de multe sunt.Ciocoismul a fost o boala grea si inca una
    nationala…..”.
    “..Ciocoiul nu admite niciodata importanta adversarului.El,fie intr-un partid cat de putin numeros si cat de neputincios,nu vorbeste niciodat cu stima de partidul advers….
    Sentimentul realitatii nu se poate impaca deloc cu ciocoismul.Cand esti atins de ciocoism
    vorbesti ca din nori:peste capul tuturor…Dispretuiesti toata lumea crezand ca astfel te impui tuturor!Si cind cel atins de ciocoism este descusut mai de aproape asupra intentiilor sale,
    asupra programului sau de guvernamant,atunci firea sa mai intai se revolta;cum,trebuie si un
    scop pentru ciocoi?In urma insa raspunde:dar scopul este ca voi sa fiu la putere….”

    Trist dar adevarat!

  6. ilie de la GARĂ spune:

    Constantin balasoiu, DIRECTOR GENERAL EXECUTIV – unde-?SC Complexul Energetic Oltenia SA, str. Uzinei nr.1, Turceni, jud. Gorj, , Ce face ? coordonează activitatea de productie a energiei electrice si termice, activitatile de vanzare pe piata de energie.
    Ce studii are? Doctor în ştiinţe – Domeniul Inginerie Industrială – „Proiectarea şi Conducerea
    Holdingurilor Energetice în Concepţia Reingineriei Industriale „- Universitatea Transilvania Brasov
    1982 – Universitatea din Craiova – Facultatea de Ştiinţe Economice; Specializarea – Finanţe, Banci.
    Cum esti bre doctor in inginerie industrială ca trebuia sa promovdezi macar un examen din Scoala doctorala de mecanica sau rezistenta materialelor.
    Ce inseamna coruptie? Reflecta mai mult la matale şi apoi sa comentezi despre coruptie. Eu atat am spus dar pe viitor te analizez tinand seama de fiecare indicatior. din pacate oameni din astia are romania. Scuzati greselile sunt ilie de la GARA.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gheorghe Savoiu


Gheorghe Savoiu

Gheorghe Săvoiu predă statistică şi econometrie la Universitatea din Piteşti. "Doctor f.p. (fără plagiat) în statistică economică (Universul preţurilor şi indicii in... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)