Home » Analize »Economie »Financiar »Opinie » Citesti:

6 puncte necesare într-un program economic 2020 – 2024

Cristian Tudorescu ianuarie 31, 2019 Analize, Economie, Financiar, Opinie
17 comentarii 1,919 Vizualizari

In toată degringolada fiscală și cea legată de dobânzi, de curs de schimb, noi cetățenii, ne-am cam pierdut reperele economice. Gândim pe termene scurte, intrăm în dispute care ne sunt servite în spațiul public. Ne devine clar că politicile economice, în special cele salariale și bugetare din ultimii 2 ani se dovedesc nesustenabile, altfel n-am sta zilnic cu ochii pe curs și pe dobânzi și n-ar fi fost nevoie de “trăsnaia” fiscală din partea Guvernului, înainte de Crăciun.

Dupa ce am intrat într-un război noi cu noi, cei cu cont bancar cu cei fără cont bancar, cei de la privat cu cei de la stat, cei care susțin creșterea galopantă a salariului minim cu cei care nuanțează această discuție, este normal să ne întrebăm ce vrem să vedem într-un program economic alternativ.

Ce ar trebui să nu lipsească dintr-un program economic pentru perioada 2020-2024? Cu ce ar trebui să vină ceilalți? Cei care spun că ar face ei mai bine, dacă i-am vota.

Am sintetizat 6 puncte pe care le văd relevante și în jurul cărora se pot construi soluții.

1) Creșterea veniturilor medii (salarii, pensii) să fie graduală, de circa 8 – 10% anual

Ne-am lămurit că povestea cu creșterea rapidă a salariilor, cu ritmuri de 15-20% pe an, mai ales în sectorul public, are picioare scurte. Ea ține până la un punct și deja vedem asta. Mediul privat nu a putut ține ritmul, acolo salariile cresc cu 5-7% pe an, iar asta în cazurile fericite. Inclusiv cei care au promovat acest “wageledgrowth” – creștere economică prin impulsionarea excesivă a salariilor – au tăcut subit sau au ignorat momentul în care Ministerul Finanțelor s-a îndreptat către economie ca să ia 2 miliarde de euro și să acopere găurile pe care le făcuse.

2 miliarde de euro de la noi, căci noi vom plăti facturi mai mari la telecom și costuri mai mari în relația cu băncile.

Același lucru este valabil și pentru pensiile de stat. Să promiți că în următorii 3 ani vor crește pensiile cu 70% are efectul unei bombe cu ceas în 2021 sau 2022. Toate calculele arată că Bugetul Asigurărilor Sociale nu poate susține o astfel de creștere.

Atunci ce este fezabil? Când un politician îmi arată un grafic despre cum o crească salariile și pensiile cu mai mult de 10% pe an, încep să nu îl mai cred. In schimb, un 8-10% pe an este fezabil.

Argument: pe ultimii 10 ani, salariul mediu net în România a crescut de la 1.350 RON în 2009 la 2.902 RON în 2019. Asta înseamnă 8% pe an în lei. Atunci de ce toată această iluzie a creșterii cu 15-20%, ca apoi să constatăm căritmul general nu poate fi depășit? Mai bine politicile salariale și bugetare să fie construite în jurul acestui potențial de creștere.

Salariu mediu net 2009 2019 Creștere medie anuala (%)
in RON 1350 2902 8,0%
in EUR 319 611 6,7%

Nu e locul aici să răspundem la întrebarea “cum să creștem cu mai mult de 10% anual în următorii 10 ani”. Asta are legatură cu inovația în economie, cu investițiile, cine o avea timp și de acestea.

Ce ar însemna o creștere a salariilor de 8 – 10% până în anul 2024? Românii să ajungă peste 5 ani la un salariu mediu net de 4.500 RON, circa 950 de euro, asta dacă nu am avea surprize majore din partea cursului de schimb. Practic, venitul mediu al românilor s-ar majora cu 50% în 5 ani.

Acest ritm e mai ancorat în realitate, dincolo de iluziile pe care ni le vând unii politicieni, că s-ar putea dubla salariile într-un singur ciclu electoral de 4 ani.

2) Injumătățirea volumului pensiilor speciale, de la 9 miliarde RON la sub 5 miliarde RON pe an.

Subiectul tabu atunci când se ajunge la Guvernare este cel al pensiilor speciale. In opoziție e ușor, am văzut din partea a cel puțin două partide politice cum ar scădea ele aceste pensii privilegiate încă de cum ajung la Guvernare.

Nu este realist să ne așteptăm la eliminarea lor bruscă, există și aspecte juridice care împiedică acest lucru. Insăun program de diminuare a lor și de a nu crea alte categorii privilegiate, asta e fezabil. Intr-un ciclu de 4 ani, pensiile speciale să coboare la sub 5 miliarde RON pe an.

3) Creșterea avuției românilor prin dezvoltarea pensiilor private

Cu riscul de a fi în contratimp când vorbim despre dezvoltarea pensiilor private, atunci când la momentul acesta nu știm câți administratori privați rămân în piață până la final de an, un program economic trebuie să cuprindă cel puțin următorii pași:

- revenirea la procentul de 3,75% din salariul brut virat către Pilon IIpentru toți salariații. Acum, salariaților din construcții (câteva sute de mii de oameni) nu le mai sunt virate contribuțiile la pensia privată, sub pretextul sprijinirii sectorului. Multi salariați din construcții nici nu știu că sunt văduviți de o pensie decentă.

- pânăîn 2024, contribuția fiecărui salariat la pensia obligatorie administrată privat (Pilon II) să ajungă la 5%, adică fostul 6% înainte de “revoluția fiscală 2017″, când s-au unificat contribuțiile. Cel puțin două partide politice au pe agenda lor creșterea sectorului pensiilor private.

- încurajare pensie facultativă Pilon III, unde la acest moment deductibilitatea fiscală este limitată și doar 400.000 de români contribuie.

Pensia privată obligatorie (Pilon II) este singura sursă de economisire pentru mai mult de jumătate dintre salariații români. In lipsa ei, circa 3 milioane dintre noi nu am avea nicio economie strânsăla vârsta pensionării.

4) Politica fiscal-bugetară să susțină o creștere graduală a salariilor și o dublare a investițiilor publice

Salariul minim, grila de salarizare din sectorul bugetar și promisiunile privind creșterile de pensii de stat, acestea sunt principalele trei instrumente prin care Guvernul creează așteptările de majorări  salariale în toată economia, inclusiv in mediul privat.

In anii 2017 – 2019, bugetul țării a fost construit cu un puternic accent către creșterea salariilor și pensiilor în ritmuri de 15-20%. Se vede că aceste ritmuri nu mai pot fi continuate, așadar va trebui să revenim către acel 8-10% anual pe care îl detaliam mai sus.

O politică bugetară care să susțină creșteri moderate de venituri ale românilor ne va feri și de temerea plafonării sau scăderii salariilor în vremuri rele. De asemenea, creșterea moderată a veniturilor lasă loc de mai multe investiții publice și private.

Există o categorie din ce în ce mai extinsă de români care, dacă ar fi pusă să aleagă între

- dublare salarii în 5 ani, iar România să aibă încă 100 km de autostradă, respectiv

- creștere salarii doar cu 50% în următorii 5 ani, iar România să aibă încă 500 km de autostradă în această perioadă,

ar alege a doua variantă. Termenul de “autostradă” este generic, pentru că este un indicator vizibil al investițiilor publice. Am putea vorbi de spitale regionale, de școli, utilități în mediul rural. Este treaba celor care vin cu planul alternativ să prioritizeze și să bugeteze aceste investiții pe 4-5 ani, astfel încât și noi, cetățenii, să credem în fezabilitatea lor.

Investițiile publice sunt de circa 7 miliarde de euro pe an, adică 3,5% dintr-un PIB de 200 miliarde de euro. O țintă fezabilă este să ajungem la 15 miliarde de euro investiții publice anuale. Căci astfel și cele private, autohtone sau străine, vor urma o traiectorie susținută. Și ce să vezi, vom putea crește și salariile mai rapid, ulterior.

5)  Eliminarea sau diminuarea impozitării excesive a marilor jucători din economie

E deja cunoscut faptul că Ordonanța-surpriză din decembrie, “trăsnaia” așa cum a numit-o Guvernatorul BNR, se va răsfrânge în final asupra cetățenilor. Vedem creșterea cursului de schimb, vedem scumpiri la operatorii telecom, iar inflația de anul acesta va fi din nou peste 3%. Asta se resimte la nivelul cetățeanului.

In mediul de afaceri, canalul de finanțare bancară se poate gripa, dacă prevederile Ordonanței nu sunt puternic ajustate. Credite de nevoi personale sau ipotecare mai scumpe, credite pentru business-urile antreprenoriale mai scumpe, statul român se va împrumuta mai scump, iar noi toți vom plăti dobânzi mai mari, toate acestea sunt efecte predictibile.

Așa cum supra-acciza la carburant, introdusă încă din 2014, nu s-a văzut în kilometri de autostradă, așa și miliardele de euro pe care Guvernul le vrea de la companiile mari se vor rătăci prin bugetele publice.

Orice program economic trebuie să diminueze aceste impozite excesive. Putem vorbi despre taxarea băncilor dacă societatea dorește asta din partea unui Guvern, însă după o logică economică, nu după una primitivă de tipul confiscării profiturilor. La cum sună acum prevederile Ordonanței, circa 2/3 din profiturile băncilor vor fi confiscate de stat.

6) Diminuarea impozitării salariilor mici și foarte mici

Unul dintre partidele parlamentare a lansat ideea eliminării impozitului și a contribuțiilor pe salariul minim, astfel încât să rămână mai mulți bani în buzunarul celor cu salariul minim, iar acești bani să se întoarcă în consum, în TVA la buget și altele.

Mărturisesc că mie nu-mi dau calculele, dacă s-ar face așa ceva. Sunt circa 2 milioane de români plătiți cu salariul minim, iar dintr-un brut de 2080 RON, la stat se duc 864 de RON sub formă de impozite și contribuții către toate bugetele aferente. Calculele diferă marginal pentru celelalte două trepte de salariu minim.Intr-un an de zile, înseamnă 20 miliarde de RON (peste 4 miliarde de euro), care dacăar lipsi de la bugete, trebuie înlocuite cu altceva. TVA-ul și accizele rezultate din consum sunt insuficiente.

Este nesustenabil un șoc pe bugetul consolidat de peste 4 miliarde de euro, de aceea, propunerea eliminării impozitelor și contribuțiilor pe salariul minim trebuie mult mai bine fundamentată.

In schimb, văd fezabilă o diminuare cu o treime a impozitelor și/sau contribuțiilor celor plătiți cu salariul minim. Ar însemna ca netul să le crească cu aproape 300 RON lunar, iar impactul pe bugetul general ar fi de numai 6 miliarde de RON anual, mai ușor gestionabil.

Aceasta diminuare să se facă fără afectarea Pilonului II, cum au fost deja păcăliți cei din construcții, deoarece pentru cei cu salariul minim, aproape sigur pensia privată e singura lor sursă de economisire.

Rezultatul celor 6 puncte de mai sus:

- ne-am recâștiga stabilitatea și predictibilitatea economică. Acestea sunt precum sănătatea: vezi că sunt importante abia atunci când nu le ai.

- vom avea creșteri de salarii și pensii fără temerea că, dacă vine vreo recesiune sau criză, ne dă totul peste cap.

- avuția românilor va crește, cel puțin prin pensii private Pilon II și Pilon III.

Odată trecute șocurile care ne sunt induse acum dinspre politicile agresive ale Guvernului, va trebui ca forțele să se adune în jurul ideilor economice constructive. Cu gândirea pe termen scurt am ajuns aici, într-o zonă de nesiguranță, iar încrederea poate fi redată doar printr-o gândire dincolo de ciclul electoral de 4 ani.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Acesta este un set de masuri fiscale. Nu un program economic.

    Chiar si asa, merge pe aceeasi idee socialista si etatista a statului care face tot.

    Vad aici “grija pentru saraci” si veniturile reduse de fapt la categoriile de salarii si pensii. Capitalul, investitile private, inovarea – astea unde sunt?

    ///

    Nu am vazut nimic despre concurenta, despre liberalizarea pietelor etc. Doar “statul care da”.

    ///

    Daca veniti doar partide socialiste cu oferte, nu va mai plangeti ca nu vin oamenii la vot. Toate partidele socialiste sunt la fel, de ce ar trebui cineva sa vina la vot sa aleaga unul dintre ele?!

    • Dedalus spune:

      Hai sa fiu constructiv :-).

      Dupa parerea mea, incepem prin a decide daca piata este cea care regleaza sau statul. Daca raspunsul este “statul” -> ne oprim aici, pentru ca avem deja suficiente exemple de programe politice etatiste (socialiste).

      Daca raspunsul este: “piata” -> sa vedem ce o impiedica sa regleze si sa conduca la dezvoltarea dorita. Pentru ca e clar ca nu suntem pe drumul unei dezvoltari, ci pe cel al conumarii resurselor pentru consum. Pana acum.

      ///

      Bun, daca vrem sa identificam blocajele in functionarea pietei, avem 2 cai:
      a) luam domeniu cu domeniu, punct cu punct si vedem unde nu exista concurenta suficienta. Desigur, suficient e un termen subiectiv, dar politica nu e matematica si trebuie sa ne multumim cu ce e rezonabil.
      b) pornim de la doctrina gnereral acceptata a dreptei liberale si creionam 5-6 obiective politice generela – cum ar fi: reducerea rolului statului, liberalizarea pietei muncii, disciplina fiscala.

      In cazul b) ne putem inspira de la Thatcher si de la Washington Consensus. Stiu, vor sari multi in sus ca astea nu au dat rezultate. Poate. Dar au dat oricum rezultate mai bune decat Marx, Engels si Lenin, nu credeti?

      Si uite asa avem un program politic de dreapta liberal. Nu il dezvolt eu aici, are cine si are unde. Dar cam la asa ceva m-as astepta.

      ///

      Daca ne incapatanam cu idei gen “compromis”, ” a treia cale”, “non-politica si exclusiv buna administrate”, “politica non-ideologica” si cu alte deziderate supersofiticate impracticabile, nu vom ajunge decat la discutii academice fara de sfarsit.

      Sau daca vrem etatism in continuare, cine are aceasta opinie nu are decat sa discute punct cu punct masurile interventioniste.

      • Harald spune:

        Nu e nicio “a treia cale”, e un program socialist full-fledged :)

        “a treia cale” a fost soluția lui Tony Blair, a dus Partidul Laburist cât de la dreapta s-a putut, că altfel nu ajungea la putere. Dar în programul prezentat nu e nimic de dreapta, e socialism cu motoarele în plin! :)

        • Dedalus spune:

          Ma refeream la impartirea aceasta din politologie:
          a) comunism/socialism
          b) liberalism
          c) fascism
          d) dughinism

          Sunt mai multe clasificari, dar aceasta pare sa fie cea mai raspindita. Mie personal imi place, pentru ca mi se pare suficient de detaliata. Dar asta nu inseamna ca resping alte clasificari.

          Am dat doar un exemplu spre ilustrare, departe de mine gandul unei dezbateri pe teme teoretice.

          Uneori “a treia cale” este un termen folosit pentru orice altceva in afara de liberalism sau comunism. Sau pur si simplu pentru refuzul politicii (:-)) sau pentru un amalgam de diverse fara sens.

          ///

          Cea mai interesant insa mi se pare incercarea unora de a dezvolta programe politice fara cea mai mica idee despre politica.

          Am constatat urmatoarele divagatii (dupa parerea mea):

          - teoria economica considerata eronat drept inlocuitor de politica – rezulta o lunga lista de diverse masuri disparate, fiecare adresand cate un efect- discutia se intinde la nesfarsit, pentru ca fiecare considera ce problema sa este cea mai importanta :-)

          - apelul la masuri fasciste sau socialiste sub diverse alte etichete – cu o imensa mirare la semnalarea faptului – cu versiunea trimiterii la wikipedia pentru definitii :-)

          - “administrarea face tot” cu versiunea “sa avem oameni competenti” – cu o imensa mirare cand apare observatia ca oamenii sunt oameni si ca un sistem pervertit va perverti in final pe oricine :-)

          ///

          Cei mai multi refuza politica pur si simplu pentru ca nu o cunosc.

          Au impresa ca daca se uita la cateva show-uri lungi si obosite sau daca isi amintesc vag ceva din marxismul de la scoala, chestgia asta e suficienta pentru a refuza total politica; cu varianta inventarii unor fantasmagorii indescriptibile, care au aparetnta legitima.

          Multe probleme ar fi rezolvate, multe discutii ar fi mai simple daca “analistii” si “politicienii” si-ar da macar o saptamana din viata sa citesca un minim de politologie si doctrine.

          Dupa aceea ar putea si sa le critice, sa le combine , sa inventeze. etc. Dar dupa ce le-ar cunoste :-). Parerea mea :-)

  2. Liby spune:

    Cu respect, dar punctele mi se par mai mult rezultate dezirabile ale unor politici economice. Și țin evident de redistribuire, nu de producție. Or, la producție sunt foarte bolnavi, pe alocuri, prin unele ramuri, complet absenți.
    Mai cred că trebuie să redefinim unii termeni. Spre exemplu, să înlocuim “român” cu “locuitor din România”, “stabilitate” cu “dinamică perturbatoare nedistructivă”, “avuție” cu “suport pentru supraviețuire”.
    Nici un cuvânt despre tehnologie, despre cercetare, despre IA, despre educație … Revine la a spune că există un mod de (re)distribuire a (puținului + ce dă Dumnezeu) care să fie just și satisfăcător pentru toți. Probabil. Poate-i mai bine, însă, să ajungem bogați, apoi să ne întărim în dreptate și milostenie. Ca să fim săraci, darnici și compătimitori nu e așa de greu, deși noi “ne apărăm sărăcia și nevoile ….”.
    Expunerea măsurilor este o “centrare” pentru un partid anume în vederea campaniei electorale? Combinarea tăieri pensiilor speciale cu ușurarea impozitării “marilor jucători economici” indică simpatii pentru actuala opoziție. Dacă greșesc, scuze.

  3. dorin valeriu spune:

    Totul ar fi in regula, doar ca m-am impiedicat la punctul 5. Ce-o fi alea impozite excesive ? La 10% din profit !?

  4. 20DePlicuri spune:

    Stabilizarea, diversificarea si cresterea veniturilor statului.

    Vin cu acest titlu pentru a puncta de la inceput directile necesare de dezvoltare ale bugetului Romaniei.

    1. Stabilizare
    Statul poate fi comparat cu un butoi vechi ce scapa lichid pe la toate imbinarile. Mai punem mastic, mai strangem ceva dar nu e destul. Ce e si mai rau e ca ne chinuim sa punem de la an la an tot mai mult. Cu cat punem mai mult cu atat pierdem mai mult.

    Legat de pensile speciale nu sunt de acord cu Dvs. Ele reprezinta un FURT, VENITURI NECUVENITE. Daca au fost date in baza unor legi atunci guvernul trebuie sa le impoziteze cu 99.99%. Ideea ii apartine D-lui Catarama si este corecta. Pensia reprezinta o asigurare nu un bonus, o recompensa. Este total neetic ca o parte dintre noi sa primeasca mai mult desi nu au cotizat. Ce este si mai interesant este ca acele categorii profesionale ce beneficeaza de aceste pensii speciale sunt renumerate mult peste media nationala iar perioada de cotizare are un caracter particular.

    Regionalizarea administrativa si distrugerea centralismului. Orice agentie guvernamentala are corespondent local in fiecare judet. Cu schema de personal completa: director, contabil, hr, jurist, sef birou, casier si multi altii. De asemenea toti au personalitate juridica. Aberatia e daca se intampla o eroare in implementarea unei legi atunci cel vinovat e declarat functionarul. In nici un caz nu este tras la raspundere seful ierarhic direct, seful de birou, directorul sau seful de agentie.

    Dece platim o armata de contabili, juristi, hr-isti, directori? Rolul agentiilor trebuie luat de aceste centre regionale. Iar aceste centre regionale sa fie distribuite in toate judetele regiunii. Ca nu cumva in loc te un centru sa face altele mai mari si mai frumoase in spiritul romanesc.

    Limitarea cheltuielilor indirecte la maxim 12% din buget. Numarul va fi recunoscut de anumiti oameni, nu e intamplator.

    Majoritatea bugetului sa ramana pe plan local. Nu sa umble primarul cu jalba in bat pe la usile unor functionari anonimi sa cerseasca bani pentru autobuze sau spitale. Daca administratia locala e compententa in administrarea veniturilor va fi votata din nou. Daca nu altii si tinem minte. Acum un functionar numit politic decide in locul comunitatii cum se cheltuiesc banii. Ca doar avem democratie nu-i asa?

    Deja nu mai pierdem banii. Avem control, putem verifica si analiza.

    2. Divesificarea surselor de venit
    Impozitarea unitara a muncii este doar o dovada de lipasa de rafinament a administratiei financiare a Romaniei. Uni spun ca e mai simplu, altii ca e corect asa. Sa nu uitam de caracterul social al unui stat. Trebuie sa-i protejeze si sa-i incurajeze pe cei ce momentan nu sunt capabili sa produca mai multa valoare. Cei ce stiu, sa fie incurajati sa-si investeasca si sa cheltuieasca banii in tara. Da, ii impozitam cu peste 40% dar vor avea deduceri pentru platile serviciilor, pentru renovarea locuintelor deducerea manoperei, pentru cursuri de perfectionare, deducerea chiriilor, etc. aici putem sa fim creativi. Scopul este sa nu deducem importurile. Scopul e sa aducem la lumina munca la negru.
    De aceea impozitarea diferentiata este viitorul daca o vom face atractiva pentru platitor.

    Analiza comparatat a indicatorilor economici din tarile invecinate si UE. Pana acum Romania se promova la oferta. Aveam o calitatea, maxim doua prin care puteam sa fim mai atractivi. Aici trebuie vandut PACHETUL si acesta cu garantie pe 5 ani, ca un autoturism. Ce a platit asta primeste, e un contract comercial pana la urma nu o discutie insotita de un sprit. Cand investitorul va avea certitudinea ca in 5 ani nu se schimba nimic va putea sa-si faca un buget. 5 ani reprezinta mai mult decat un mandat dat de alegerile generale. Rezulta de aici de asemenea mai multa stabilitate.

    3. Cresterea veniturilor
    INVESTITII IN INFRASTUCTURA. Prin lege minim 25% din buget pe 20 de ani. Am pierdut 30 de ani cu povesti si minciuni.

    ABIA ACUM PUTEM VORBI DE CRESTEREA SALARILOR.

    Sperand ca nu v-am plictisit cu aceste aberatii, va doresc spor la munca.

  5. Doru spune:

    Cateva mici amendamente:
    1. Prima masura economica este reducerea numarului de bugetari la 40% din nivelul actual, corelat cu masuri temeinice de aparare a meritocratiei in institutiile de stat. Ar trebui ca toata lumea sa sustina un examen profesional foarte serios si corect, cu finalitate reducerea drastica a nr. de bugetari.
    Dupa aceea, aplicam propunerea dvs. nr.1
    2. Pensiile speciale trebuie convertite in rente viagere de stat (similar celor oferite sportivilor) si platite din bugetul statului si nu din fondul public de pensii.
    Dupa aceea, aplicam propunerea dvs. nr.2
    3. Pilonul 2 trebuie sa redevina obligatoriu pentru toata lumea!
    Dupa aceea aplicam propunerea dvs. nr.3
    4. Politica fiscal-bugetara trebuie sa introduca un nou concept: acela de alocari strategice multianuale a fondurilor bugetare, astfel incat sa se asigure cofinantarile pentru proiectele europene, indiferent cine vine la putere sa nu poata realoca sumele necheltuite pentru a acoperi alte gauri bugetare.
    Dupa aceea aplicam propunerea dvs. nr.4
    5. Initiatoriii OUG 114 trebuie pusi sub acuzarea de subminare a economiei nationale si condamnati la 25 ani de inchisoare si confoscarea extinsa a averilor.
    Dupa aceea aplicam propunerea dvs. nr.5
    6. Plafonam impozitarea muncii la angajator.
    Dupa aceea aplicam propunerea dvs. nr.6

  6. Doru spune:

    Era sa uit: orice forma de pensie (fie ea speciala/normala etc.) trebuie sa fie platita incepand de la varsta de pensionare stabilita prin lege, pentru TOATA lumea!
    Pana atunci, ajutoare sociale/de somaj sau rente viagere asimilate acestora.

  7. ion spune:

    e frumos, dar nu vad sa fie euro acolo
    puteti desena in lei ce doriti, intro singura zi, se pot transforma acele 50% in 0 % real

  8. Doru Cojoc Sr. spune:

    Romania are citeva mari probleme care trebuie rezolvate prioritar – acestea inainte de cresterea nivelului de trai, cresteri salariale, cresteri ale pensiilor etc …
    1. Stoparea cresterii datoriei publice.
    2. Deficitul bugetar.
    3. Migratia populatiei – spre alta tari precum si migratia accentuata de la sat la oras.
    4. Lipsa acuta de forta de munca.
    5. Regandirea si renovarea sistemului de educatie.
    6. Reorganizare administrative a statului – ministere, agentii etc. …
    La asta se pot adauga altele – foarte multe – toate importante :
    1. Adoptarea euro.
    2. Intrare in Schengen.
    3. Fiscalitate stabila – pe termen lung!!!
    4. Reorganizare administrativa + transferul deciziilorcatre comunitati.
    5. Independenta energetica.
    6. Preocupare permanenta pentru investitii – investitiile facute de sectorul privat din economie si nu de stat ( acestea nefiind altceva decat ‘vaca de muls’ pentru politicieni si acoliti ) si atragerea de investitori.
    Pot fi adaugate si altele – sistemul medical, infrastructura etc. …
    Oricum nu intrevad un partid politic care sa militeze pentru modernizarea tarii si mai mult sa treaca la realizare unui astfel de proiect.
    Si inchei cu o intrebare : ‘Partidul Pentru Modernizarea Romaniei’ ar obtine sustinere din partea electoratului ?

  9. ion spune:

    Nu ar fi bine sa se reduca si numarul de bugetari? De exemplu am fost la trezorerie sector 3, avem asa: paznic, vreo 6 functionare plictisite si mai sunt doua etaje deasupra, lume nu prea era. Desi oficial scrie ca poti plati cu cardul, nu a mers in practica ca nu au nu stiu ce instructiune pentru contul in care trebuia sa platesc, aveau o mapa plina cu plangeri pe tema aceasta, dar nu faceau nimic.

    Cum ar trebui sa fie? Ar trebui toate operatiunile sa pot face cu ebanking. Inchis si lasat o singura cladire cu 2 ghiseuri cu oameni pe tot orasul, pentru acei care vin cu cash (ei o sa dispara treptat cand o sa vada ca e incomod), eventual puse mai multe ATM-uri de trezorerie undeva pe la administratia fiscala sau posta, sau si mai bine sa faca bancile pentru ele, ATM-uri sunt peste tot.

    Ar trebui lichidat conceptul de copie xerox, e absurd sa vii sa-ti prelungesti buletinul cu un teanc de copii xerox!!!

    • Dedalus spune:

      Problema majora a administratiei centrale si locale nu consta, dupa parerea mea, in numarul mare al functionarilor.

      Rolul statului este de a se asigura ca piata functioneaza. De acest rol uita toata lumea.

      Reducerea implicarii statului in economie si soiectate este un obiectiv major al oricarei politicii de dreapta liberale. Aceasta reducere este un obiectiv politic, nu unul administrativ.

      Cu alte cuvinte, nu ma intereseaza doar sa reduc numarul de functionari. In fond, as putea sa ii inlocuiesc cu mijloace electronice de guvernare si sa pastrez implicarea majora a statului in economie si in societate. Nu s-ar imbunatati insa lucrurile decat cu foarte putin sau ar deveni chiar mai rele, pentru ca as pune la dispozitia statului o baza de date personale utila in manipulare.

      ///

      Daca suntem de acord ca reducerea implicarii statului este obiectivul si ca statul trebuie sa actioneze ferm pentru a mentine s creste rolul pietei, atunci masurile administrative nu ar trebui sa fie limitate la reducerea numarului de functionari.

      Ci ar trebui sa includa cu necesitate intarirea structurilor institutionale cu rol in mentienrea pietei libere. Astfel:
      a) Consiliul Concurentei are un rol major in piata – numarul persoanalului trebuie crescut, ca si pregatirea lor. Trebuie facute eforturi legislative pentru asigurarea funcionarii sale cat mai bune. O parte din funcionarii de stat din ministere fara sens ar trebui re-distribuiti aici.
      b) Oficiul Protectiei Consumatorilor este esential pentru B2P – o parte majora a pietei – at trebui tratat la fel ca si Consiliul COncurentei
      c) ANAF- rolul sau nu se reduce la combaterea si prevenirea evaziunii, tot atat de important este si ca persoanele care doresc sa se achite fara prea mare consum de timp si fara sa riste interpretarti abuzive – sa o poata face. Optimizarea infomratiei fisdcale, sub asepectul unor exprimari pe inteles si a disponibilitatii sale intr-un mod prietenos pentru nespecialist – reprezinta o sarcina dificila si aici ar trebui redistribuiti o parte din funcionarii de sta

      Practic, nu s-ar reduce numarul total de funcionari de stat – poate doar cu extrem de putin – ci ar fi redistribuiti acolo unde chiar e nevoie de ei.

      ///
      O alta problema majora a cheltuielilor si complicarii aparatului de stat este proliferarea functiilor de conducere si a indemnizatiilor respective. Acesta este un exces, duce la risipa. Daca reducem numarul de functii de conducere, reducem si cheltuielile si simplificam si procedurile.

      ///
      Deisgur, unele structuri de stat sunt aberante – Comisia de Prognoza. In actuala societate inforamtizata, trei persoane la ministerul de finante sunt chiar de ajuns. Este doar un exemplu, dar sunt numeroase astfel de situatii.
      ///

      In ce priveste administratiile locale, aici transparenta este esentiala. Bugetele locale au fost incarcate cu personal excedentar, cu salarii uriase, au prevazut deficite in speranta ca vor primi compensari din bugetul national.

      Lucrul asta trebuie sa inceteze.

      Intinde/te cat ti-e plapuma! Fiecare administratie locala trebuie sa fie obligata sa isi publice bugetul pe prima pagina de web, intr-o forma clara, de inteles pentru toata lumea.

      Si mai departe e treaba primariilor si Consiliilor locale. Desigur, itnr-o prima etapa tentatia cresterii taxelor locale pentru a alimenta lacomia functionarilor locali trebuie blocata. Legea administratiei locale este un instrument potrivit si a functionat destul de bine pana anul trecut,

      ///

      In concluzie, vreau sa spun ca este esential sa existe un scop politic – cel expus este unul al dreptei liberale – pentru ca masurile administrative sa capete coerenta.

      Altfel, mergand din micro-masua in micro-masura nu obtinem nimic, Poate doar o inaintare spre control de stat, planificare si comunism – in final.

  10. Andrei spune:

    Stimate d-le Tudorescu, puteti va rog sa imi dati cateva cifre referitoare la: nr de salariati din Romania (defalcati daca este posibil privat/buget), nr de pensionari, nr de copii si adolescenti
    sub 18 ani, nr de someri, precum si nr de romani ce nu sunt cuprinsi in nicio statistica, muncind
    fie la negru, fie in agricultura e subzistenta? Imi puteti comunica ce salarii/pensii au acestia? Datele de la Inspectia Muncii arata ca 47% din contractele individuale de munca sunt pe salariu minim, iar cele pentru salarii mai mici de 2.500 de lei au o proporţie de 65%. Cifrele Eurostat arata ca 90% din populatia Romaniei nu are banii necesari pentru a duce un trai minim decent!
    Valoarea cosului minim de consum pentru un trai decent pentru o persoana este de 2.552 de lei pe luna, iar pentru o familie formata din doi adulti si doi copii valoarea cosului urca la 6.762 de lei, potrivit unei cercetări realizate de Fundatia Friedrich Ebert Romania, impreuna cu Syndex Romania si Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (octombrie 2018).
    Parerea mea este ca statul ofera salarii f mari in raport cu munca depusa si aceste salarii influenteaza in sus cifrele oferite de Dvs (2902 lei in 2019). Care este salariul median in Romania, acesta fiind mult mai aproape de adevar? De asemenea, in Capitala sunt aproximativ 1 milion de angajati (corectati-ma va rog daca gresesc) care muncesc pe salarii mari, dar Capitala nu este Romania.
    Multumesc

  11. Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

    Eu am citit că politicile economice au trei directii, macro-stabilizare, redistribuire si alocare. Asa scria un austriac smecher. Deci orice plan trebuie sa le contina pe cele trei.
    Nu e degringolada, e ambiguitate. Ambiguitatea e altceva.
    Masurile dumneavoastra nu sunt automat nici bune nici rele, sunt la fel de irelevante ca orice alte masuri in conditii de ambiguitate. Nu exista obiective clare, SMART, acceptate general, care să fie unitatea de măsură a sucesului eventual.
    Pe scurt, pana nu cadem de acord exact ce vrem, toate masurile sunt la fel de proaste sau la fel de bune.

    • Dedalus spune:

      E foarte clar ce vrem dupa mine: economie de piata libera si stat liberal.

      Politicile economice deriva dintr-un asemenea obiectiv.

      Dar trebuie sa derive in cunostinta de cauza.

      Ori, aici apare dupa mine problema fundamentala: nimeni nu a pus pe masa o modalitatre prin care statul liberal si economia de piata libera ar trebui construite.

      ///

      Din 1989 si pana acum am reusit doar sa transformam comunismul perimat intr-un periculos neo-socialism (cleptocratie, iliberalism, fascistod etc – sunt gramezi de etichete pe ceva ce stim, pentru ca traim in el).

      Urmeaza sa facem pasul urmator, de la socialism la capitalism.

      Ne este insa atat de frica de asta incat:
      a) negam necesitatea aceeste treceri (“denial sindrom”)
      b) cautam o “a treia cale” – inutil, pentru ca in orice clasificare, aceasta a treia cale este fie fascism fie un socialism cu eticheta exotica
      c) evitam sa ne informam – toata lumea vorbeste despre “legea cererii si orfertei” dar ghici cati stiu sa o interpreteze?
      d) ne refugiem in “administrativism” – adica intocmim luuuuuungi liste de masuri – in general interdictii si obligatii – la care tot adaugam cand cele de dinainte nu functioneaza
      e) frecam manualele de economie, doar-doar vom gasi ceva de care sa ne agatam ca nu cumva sa devenim capitalisti (bazaconia aceea cu cresterea determinata de cresterea salariilor si a investitiilor – marca Socol-Valcov e un exemplu bun de traznaie in acest sens).

      ///

      Obiectivul constituirii statului liberal este fundamental. Societatea e condusa de politica, nu de altceva. Sunt munti de manuale si tratate despre asta.

      Dar statul liberal si economia de piata libera nu se construiec prin lipire de etichete, ci in primul rand prin intelegerea acestui obiectiv si apoi – iarasi crucial – prin explicarea sa si a masurilor necesare.

      Aceasta explicare este necesara pentru ca bietul votrant nu are timpul necesar sa interpreteze obiectivul respectiv, sa caute , sa intelega. Politicienii sunt obligati sa explice acest obiectiv, sa explice cum vor sa il atringa. Iar in final, indraznesc sa spun din nou important – politicienii terbuie sa asculte.

      Din pacate insa dezbaterea politica din Romania este departe de asa ceva. Asa ca, intr-adevar, cat timp nu vom discuta pragmatic si fara frica ce avem de facut, nu se va schimba nimic.

  12. Kurt spune:

    Ce înseamnă pensii speciale în raport cu contribuitorii care plătesc cinstit partea lor și primesc mult mai puțin?

    „Injumătățirea volumului pensiilor speciale, de la 9 miliarde RON la sub 5 miliarde RON pe an.”

    Cum s-a ajuns la pensii speciale? Cine profită nemeritat, fără a plăti contribuțiile care acoperă aceste venituri de la budget? Hoția ca politică de guvern dâmbovițean? Penalii patrioți, jecmănitorii și hoții sunt soarta României până la bicentenar?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Tudorescu


Cristian Tudorescu

Cristian Tudorescu este Managing Partner al companiei de consultanță Explore Asset Management, cu activitate de peste 15 ani în piața de capital locală și internațională. Citeste mai departe


Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)