vineri, martie 29, 2024

7 riscuri ale intrarii rapide in zona euro. Sau de ce conteaza decalajele de dezvoltare

In Romania se vorbeste adesea in ultimul timp de “oportunitatea” intrarii rapide in zona euro. Termenii sunt urmatorii: atat timp cat indeplinim criteriile nominale, de ce n-am intra? Ce mai asteptam? De ce sa mai recuperam decalajele de dezvoltare fata de ZE cat timp nimeni nu ne cere asta? Mergand pe aceasta logica, analiza intrarii Romaniei in zona euro dincolo de criteriile nominale (convergenta reala, structurala, regionala, etc.) este perceputa adesea drept un moft rezultat fie din pasiunile stiintifice ale unor economisti, fie din temerile nejustificate ale altora. Nimic mai fals.

Iata mai jos cateva riscuri derivate din experienta recenta a zonei euro (ZE);  riscuri la care Romania va fi expusa in opinia mea daca va intra inainte de a fi recuperat o masa critica de convergenta reala si structurala.

1. Riscul de a ramane la periferie mult timp de aici inainte. ZE nu a favorizat catching up inainte de criza (vezi rapoartele BCE 2015, 2016), iar după criza a amplificat efectele, prelungind recesiunea si perioada de revenire. Spania si Portugalia, de exemplu, au intrat in ZE cu cel mai mic PIB pe locuitor (82%, respectiv 68%). In 2015, PIB pe locuitor a ajuns in Spania la 80% şi, 67% in Portugalia. Daca initial ZE a permis recuperarea decalajelor de venit/capita (cu pretul unor dezechilibre externe mari, care au reclamat politici de corectie extrem de costisitoare), după 2009, parte din convergenta reala a fost inversata. In cazul Portugaliei recuperarea nu a avut loc, iar Spania ce a castigat pana la izbucnirea crizei a pierdut in mare masura dupa criza. Decalajul de venituri al Spaniei şi Portugaliei a fost prea mare faţă de restul ţărilor din ZE11 la momentul aderării, generand astfel dezechilibre greu de corectat.

2. Riscul acumularii unor dezechilibre si expunerea la socuri asimetrice. In timpul crizei, decalajele de venituri dintre tari au condus la acumularea de dezechilibre externe tot mai mari, dezechilibre care au condus apoi la crize de datorie suverana. In lipsa unei uniuni bancare/fiscale,  decalajele de dezvoltare din interiorul UEM au creat externalitati negative in intreaga zona. Pe de alta parte, potentialul mare de dezvoltare a a acestora a imprimat un comportament economic diferit fata de restul tarilor din uniune, nevoia de recuperare a decalajelor ajungand sa joace rolul unui soc asimetric perpetuu.

In plus, moneda unica a creat perceptia investitorilor ca riscurile asociate fluxurilor de capitaluri in uniune au fost eliminate. Rezultatul a fost o miscare masiva de capitaluri din centru catre periferie, care a constituit in fapt o sursa continua si graduala de socuri asimetrice. Efectele au fost devastatoare in momentul opririi cand periferia a fost lasata cu costul muncii mult prea mare pentru a fi competitiva.

3. Riscul cresterii preturilor. Preturile din tarile cu decalaje de dezvoltare (Spania, Portugalia, etc) au fost sistematic mai mari decat in restul zonei, fie din cauza dinamicii salariilor peste productivitate (efectul Balassa-Samuelson), fie din cauza politicii fiscale prociclice. In consecinta, dobanzile reale erau mai mici decat in restul uniunii si invitau la indatorare, iar cursul real era in continua apreciere, periclitand competivitatea sectorului bunurilor comercializabile. Din acest punct de vedere, conform ultimului raport de competitivitate, Romania se afla la cea mai mare distanta fata de Germania (considerata standard de referinta), in timp ce Cehia se situeaza cel mai aproape.

4. Riscul scaderii veniturilor. Devierea persistenta in termeni de inflatie in aceste state a insemnat dobanzi reale mai mici si aprecierea cursului de schimb real. Inflatia mai mare si dobanda pe termen lung pentru datoria suverana mai mica cu peste o jumatate de punct procentual peste inflatia tintita de BCE a determinat inadecvarea politicii monetare unice si acumularea de dezechilibre externe si interne. In lipsa cursului de schimb, dar si cu competitivitate scazuta, in statele periferice din zona euro devalorizarea interna a ramas singura metoda de reechilibrare a balantei externe. In conditiile dobanzilor nominale zero, aceasta a insemnat scaderea veniturilor.

5. Un alt risc care deriva din cel anterior este ca salariile/castigurile sa se mentina mult mai mici decat in zona euro. Viteza de convergenta a preturilor va fi mai mare fata de viteza de convergenta a veniturilor din Zona Euro. In 2015 convergenta castigurilor era in Romania de numai 19,8%, in timp ce convergenta preturilor se ridica la nivelul de aproape 50% fata de UE28. In Romania convergenta veniturilor (19,8%) este mai putin de jumatate fata de Cehia (41%) si sub nivelul Poloniei si Ungariei (in jur de 30%), in timp ce convergenta preturilor este relativ asemanatoare (in jur de 50%).

6. Cresterea somajului. Un alt risc care deriva din nerecuperarea decalajelor este mentinerea somajului la rate inalte sau chiar mai mari. Spania, Portugalia, Grecia, etc s-au confruntat cu rate ale somajului record, dezechilibre ce greu au putut fi corectate, chiar si in conditiile unei mobilitati ridicate a fortei de munca.

7. Riscul ca Romania sa ramana in cecul vicios decalaje mari de dezvoltare – convergenta redusa a castigurilor – somaj ridicat – saracie este foarte ridicat. Trecerea la euro in momentul de fata ar constrange suplimentar procesul de convergenta reala, riscul fiind ca decalajul sa se mentina sau chiar sa se accentueze. Romania avea in 2015 un PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare de doar 57% din media UE28, mult sub nivelul ZE (106%) al Germaniei (125%), sub nivelurile inregistrate de Spania, Portugalia, Grecia in momentul intrarii acestora in zona euro, chiar si in urma Cehiei (87%), Poloniei sau Ungariei (68/69%).

Recuperarea decalajelor de dezvoltare a statelor europene fata de media zonei eruo nu este un moft, ci o necesitate. Nu se pune problema ajungerii din urma a statelor dezvoltate din ZE, ci a atingerii unei mase minime de convergenta care sa asigure bunastare si sa minimizeze riscurile de mai sus. Problema adoptarii euro in Romania nu trebuie discutata in termeni de „cine vrea versus cine nu vrea”. Trebuie sa trecem la euro, dar nu oricum! Nici „cine are interes si cine nu”. Trecerea la euro nu trebuie sa reprezinte pentru noi un scop in sine. Adoptarea euro va fi o decizie politica, fara dubii. Dar in folosul cetatenilor, nu in defavoarea lor! Iar ratiunile geopolitice trebuie luate in calcul, dar numai in masura in care vor constitui un  impuls suplimentar pentru a recupera mai rapid decalajele de dezvoltare si a intra in zona euro pregatiti.

O analiza detaliata a adoptarii euro in Romania puteti gasi in studiul „Romania si aderarea la zona eruo: intrebarea e IN CE CONDITII”, autori Daniel Daianu (coordonator), Ella Kallai, Gabriela Mihailovici, Aura Socol

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Stimata doamna, aveti si nu aveti dreptate. Aveti dreptate atunci cand spuneti ca trebuie sa intram pregatiti. Nu aveti atunci cand judecati ZE in functie de ce a fost, si nu de ceea ce va fi. Daca nu sunteti la curent cu evolutiile actuale si aprofundarea iminenta a ZE, gasiti detalii aici https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/reflection-paper-emu_ro.pdf. Uniunea bancara se va completa in cativa ani. Vor fi create fonduri pentru a combate socurile asimetrice. Cat despre politici fiscale prociclice, politicienii romani sunt experti la asta, si in afara ZE. Iar despre recuperarea decalajelor, va rog sa demostrati ca preturile/veniturile/somajul vor converge cu mai mult succes in afara decat inauntru ZE, mai ales in conditiile reducerii fonduri europene. Chiar credeti ca vom avea crestere economica de 5% timp de 20 ani neintrerupt? Unde sunt proiectele romanesti finantate din EFSI? http://www.eib.org/efsi/map/index. A, nu prea sunt. De unde va veni capital pentru convergenta? In plus, alternativa la politica monetara comuna ar fi ca BCR tot ar urma in buna masura un cos de valute bazat pe euro, dar fara beneficiile de a fi inauntru. In afara de asta, sa nu ne amagim ca cineva ne invita sa intram de pe acum. Dar pentru a intra in ZE, trebuie pus in picior in usa atata vreme cat ea nu se inchide chiar de tot.

  2. Euro este in primul rand un proiect politic in care Romania crede. De fapt, este singurul proiect politic realist pentru urmatorii 50 de ani. Nu are sens sa intarziem.

    Si chiar economic vorbind, economia Romaniei este relativ mica si a cam fost ancorata la alte monede de cel putin 25 de ani (dolarul si marca in anii ’90, euro dupa 2000); leul este usor de atacat.

  3. Sa nu ne ascundem dupa deget.
    Daca maine am avea 100% PIB/capita in pps la nivel de UE si tot nu am putea adera la ZE. De ce? pentru ca nu am stat doi ani in ERM2, ba nici nu am adresat dorinta de a intra si pentru ca finantele publice sunt varza, prin prisma deficitului structural. Pana nu rezolvam aceste chestiuni nu putem intra in ZE, oricat pps am avea (aici e alta dsicutie, PIB/capita in euro vs PIB/ capita in pps este dezastru, ecartul dintre ele nu prea e discutat de nimeni, de ce? evident ca pretutile vor exploda , dar nu din cauza aderarii la ZE ci din cauza acestui ecart, discutia ar fi f. interesanta, dar vai, asta nu se pune, ar fi cam naspa de acoperit) lucru pe care onor economistii apropiati de putere „uita”sa-l pomeneasca.
    De ce? DIn cauza dezmatului bugetar actual si viitor. Si atunci trebuie gasit un motiv, o fumigena, care sa acopere incompetenta celor de la butoane: nu putem adera pentru ca aia, aia, ailalata, convergenta si ppsul, vai ce naspa a fost pentru Spania si Portugalia, nu ca aia au avut si ei „dezmaturile” lor bugetare trecand mult peste acel 60%(din cate imi aduc aminte amandoua sunt peste 100%).
    Sa ne reamintim: in 2012 anuntam ca intram in ZE in 2015, intrand in ERM in 2013-14. Canci, in 2014 guv transmite CE ca modifica programul pe 2014-17 cu intrarea in ZE in 2019. Trebuia sa intram in „anticamera”(ERM) in 2016. Canci din nou.
    „Ținta 2019 pentru euro nu mai este fezabilă pentru că ar fi trebuit ca, cel mai târziu în iunie 2016, să intrăm în ERM II, anticamera zonei euro, pentru care pregătirea e complicată. Tehnic nu mai este posibil, char dacă am dori politic”, a spus atunci Isărescu.

    https://www.profit.ro/stiri/economie/exclusiv-romania-renunta-oficial-la-2019-ca-termen-pentru-adoptarea-euro-noul-calendar-cade-in-sarcina-viitorului-guvern-15438352

    Acum „viitorul guvern” e in bobi si o da cotita cu alte alea, valabile si ele, dar nu atat cat se da de inteles (toate cele 7 puncte nu sunt cauzate definitoriu de aderarea la ZE ci si de politicile nationale populiste, de cheltuirea banului public si „absorbit” de la UE total aiurea…a se vedea seria de articole cu Romania lucrului prost facut din adevarul, bani multi risipiti-ce sa mai vorbim de convergenta in halul asta, daca cineva are vreun dubiu ca lucrurile ar sta altfel), nimic despre ERM si MTO…ca asta e anticamera. Una in care nu se vrea sa se intre, de fapt, dovada fiind strategia fiscal bugetara pe anii care vin.
    Asta ar trebui discutat in primul rand, strategia si ecartul, ca sa preluam din socuri din timp. Si cum facem risipa mai mica, cheltuind mai mult pentru proiecte care aduc banii inapoi, nu pentru aiureli.

    • Itaia sta foarte rau la conditiile acelea. Probabil ca dupa actuala sitautie, Italia nici nu ar mai fi primita in zona Euro. Si?

      In aderarea la zona Euro, eu e vorba pana la urma de o „convergenta” in sensul dogmatic al teremenului, ci de o justificare politica. Politica, nu economica. Sau, altfel spus, conditiile economice sunt doar baza, dar nu justifica intrarea doar ele. Cam cum e la Shengen – unde nu pricepem in ruptul capului ca nu e vorba despre granite doar…

      Reformele din Romania s-au oprit in 1992. De atunci vorbim intr-una dar nu facem nimic. Contemplam economia, asta facem. Ne uitam la ea ca la un film serial, in care fiecare episode e filmat (nu regizat…) de un alt guvern.

      Culegem datele din economie si apoi ne caznim sa le interpretam. Trec peste faptul ca am indoieli in privinta realitatii unor date.

      Nu avem de-a face cu un laissez-faire – asta ar fi fost OK. Dimpotriva, am blocat mecanismele de reglare ale pietei si am plasat statul in pozitia de jucator de piata privilegiat, deregland si mai mult totul. Ne-am obisnuit cu acest socialism cu ne obisnuisem inainte cu comunismul si nu mai avem nici o tragere de inima sa il schimbam.

      Variabilele macro-ecoomice (indicatorii) sunt niste biete oglinzi. Oricat de aurita ar fi oglinda, nu o schimba pe Muma Padurii in Alba ca Zapada.

  4. sintem sau nu sintem in lumea buna ?! vedeti l pe papuasul recent angajat viceguvernator la bnr. trogloditul recunoaste (sincer) ca nu stie nimic (tufa de venetia), dar are vointa politica de a invinge (daca i vorba de 10 000 de euro / luna). salariile contopistilor se dubleaza / tripleaza. asadar, sintem deja in paradis

  5. Off, doamnă! Iarăși un text care arată cât de rău este să ne fie bine !
    Exemplele pe care ați avut amabilitatea să le oferiți cu privire la statele europene care au avut probleme economice sunt cât se poate de elocvente pentru politicile greșite ale propriilor guverne. Cam la fel cu ce face guvernul nostru actual. Ce legatura are asta cu moneda, alta decât că prin păstrarea monedei naționale se pot ascunde mai ușor erorile economice și furtul din averea publică, nu înțeleg!…

  6. Asa am intrat si in UE: fara sa indeplinim conditiile. Rezultatul? Nu le indeplinim nici acum.

    Intrarea in zona Euro are insa un corolar pozitiv, independent de tot restul: obliga la disciplina bugetara si fiscala.

    Cel mai probabil este insa ca veniturile vor scadea, nu vor creste in conditiile aderarii la zona EURO fara a indeplini conditiile.

    Fiind in zona Euro, cu imposibilitatea unei politici monetare proprii ca ultim colac de salvare, agonia Romaniei se va prelungi indefinit.

    ===

    Ne tot invartim in jurul cozii, sperand sa gasim Solutia magica a cresterii veniturilor fara effort si fara riscuri, ne dorim o societate ideala fara saracie si cu oamenii priminf „fiecare dupa nevoi”, indifferent de cat de mult (sau de putin) efort depun.

    Economia nostra de piata este la un nivel primitiv si actioneaza anti-antreprenoriat. Piata muncii e rigida si sufocata de formalism. Minciuna este valoarea noastra suprema si de la ea pornim in tot ce facem.

    Asa ca, oricat de mult am toci cartile de economie si oricate scenarii am face, nu putem avea capitalism fara patroni si cu angajati hiperportejati. Societatea de acest fel este una socialista, traim in socialism si de socialism nu ne va salva zona EURO.

    • „Ne tot invartim in jurul cozii, sperand sa gasim Solutia magica a cresterii veniturilor fara effort si fara riscuri.”

      De fapt despre asta este articolul si sper ca d-na Socol sa publice un text in continuarea acestuia in care sa mentioneze macar tot sapte beneficii ale adoptarii monedei unice. Dincolo de obligativitatea data de Tratate.

      In Eurozona guvernul Dragnea nu ar putea dubla salariile medicilor. Nici macar nominal, cum se intampla acum, in dispret fata de cursul de schimb valutar, fata de inflatie si deficitele bugetare. Adica, in dispret fata de mine! Pentru ca toate acestea sunt posibile doar prin scaderea puterii mele reale de cumparare. Veniturile reale nu pot creste decat odata cu productivitatea. Nu am auzit de vreo explozie de resurse descoperite de dl Dragnea, nu am auzit de inovatii romanesti extraordinare, ori aport de capital fabulos din afara tarii…De unde crestere economica, de unde venituri mai mari?!

      Inteleg foarte bine politicile inselatoare ale guvernantilor, cel putin pentru ca ne este in memorie proaspat guvernul Tariceanu 2 (probabil cel mai prost din istoria Romaniei), dar nu inteleg de ce oameni care le inteleg cel putin la fel de bine ca si mine si stiu cum functioneaza economia, sustin deciziile politice mizerabile ale guvernantilor, cu evidente efecte antinationale.

      • Echivalentul Zonei Euro ar fi (cu ingaduinta cititorului) Plano Real din Brazilia = o moneda fixata si interdictia de a tipari bani. In Brazilia lui Cardoso, aceasta disciplina monetara a functionat. Scoala austriaca ar oferi astazi si un fundament teoretic al acestei variante de liberalizare a pietei.

        Diferenta Romaniei fata de Brazilia este insa piata unica europeana, la care Romania este parte. La prima vedere, impactul EZ asupra Romaniei in curs de dezvoltare si cu o piata dereglata ar fi acelasi ca si al Plano Real in Brazilia – anume de reglare si reechilibrare prin eliminarea supapelor.

        Dar Grecia din pacate ne demonstreaza contrariul: o disciplina monetara in cazul unei piete interne neprotejate conduce doar la o lunga agonie, in asteptarea unui nou punct de echilibru.

        In afara impactului pietei unice, EZ pentru Romania trebuie sa tina seama de capitalul uman – subdezvoltat in Romania. Mult subdezvoltat, ca si spectrul politic, limitat la diverse nuante de socialism.

        EZ nu impune (nici macar nu presupune) prezenta unei politici liberala (in termeni reali, a nu se confunda cu PNL-ul Romaniei) , singura ce poate scoate o economie din criza. Mai curand, masurile socialiste pre-existente si in curs sunt estompate de aceasta disciplina proprie EZ.

        Pe scurt, apartenenta la EZ nu poate deplasa politica socialista ci eventual o poate face mai dureros de suportat, pana la punctul in care devine clar pentru populatie ca nu reprezinta o garantie a bunastarii, ci dimpotriva. Punct in care statul respectiv poate ajunge sau nu, depinzand si de capacitatea populatiei de a suporta greul si lipsa de perspective.

        O schimbare spre o politica favorabila pietei si liberei initiatve ar trebui prin urmare sa preceada intrarea in EZ. Suspectez ca pe acest motiv exista o opozitie la intrarea in EZ in actuala formula politico-econoimica a Romaniei.

  7. Am citit atent, si imi dau seama ca toate 7 riscuri le avem cu leul. Poate doamna e nascuta ieri, sau a venit de pe alta planeta, dar noi ne confruntam cu toate 7 probleme de 25 de ani. Poate la ASE ei privesc din alt punct de vedere, dar din punct de vedere al cetateanului si al unei firme medii, toate 7 riscuri se materializeaza si s-au materializat cu leu.

    Eu inteleg ca pentru guvern si politicieni cu leu e o marja de manevra, dar ce se pare bine pentru ei de obicei e cam rau pentru noi.

    Ar fi bine sa-si foloseasca toate aptitudinile si sa gandeasca cum trecem la euro mai repede si cum ne protejam de aceste riscuri.

  8. Domnul @ Dedalus a atras just atentia privind probleme Italiei si intrarea ei in zona euro prin derogare de la norme.
    A uitat sa mentioneze ca promisiunea (asta au facut , au promis) de a reduce datoria publica a fost mentinuta imediat dupa intrarea in zona euro . Datoria publica italiana scade de la 120 % la 106 % PIB .
    Cu guvernele ulterioare anului 2005 , cresterea datoriei publice pina la 132% PIB a fost o constanta . Dreapta -stanga au facut concurs la marit datoria publica (prin noi cheltuieli bugetare cu tot felul de justificari ) , crescut presiunea fiscala.
    In cazul specific romanesc , umflarea cheltuielilor bugetare cu sarje de cite zeci de miliarde de lei anual va devenii imposibila in momentul adoptarii monedei unice .
    Si asta va face rau oricarui politician , partid care promit mereu mariri de pensi si salarii , largirea masei de pensionati speciali dar in paralel nu sint capabili de 27 de ani !!!!!! sa rezolve probleme elementare ca infrastructura , canalizare, sistem de invatamint si sanatate.

    Nu trebuie sa disperam . Grecia a masluit inclusiv conturile nationale pentru a intra in zona euro .
    A urmat un dezmat bugetar (noi cheltuieli suplimentare in fiecare an ) bazat pe lozinca ” sa ajungem cu salariile si pensile la nivelul colegilor din UE „.
    Rezultatul final e sub ochii tututor . Mai putin a clasei politice mioritice care aplica exact aceleasi „strategii ” grecesti . Chiar daca nu avem si nu vom avea in curind aceasta moneda comuna numita euro unde rezista doar cine are cheltuieli echilibrate , industrie competitiva si un sistem de asistenta sociala care nu inseamna pomana in schimbul voturilor , „victoria finala ” va fi total diferita. :) :)

  9. Romania cu un BIP de 180 miliarde $ / 8600 $ pe cap de locuitor (Polonia BIP 480 miliarde $ / 11.000 Euro) in comparatie cu ZE, care are 11.000 miliarde Euro BIP (din 15.000 miliarde Euro BIP al UE28) inseamna ca. 1,6 % din BIP ZE ( 1,2 % din BIP UE28).
    BIP pe cap in UE28 e 29.000 Euro , in ZE e 31.600 Euro, anul 2016.

    Tarile din ZE19: cu ca. 340 milioane locuitori

    1. Belgien (1999)= 37.400 Euro pe cap de locuitor
    2. Deutschland (1999)= 38.000Euro pe cap
    3. Estland (2011)= 15.900
    4. Finnland (1999)= 39.000
    5. Frankreich (1999)= 33.400 Euro pe cap
    6. Griechenland (2001)= 16.300
    7. Republik Irland (1999)= 56.800 Euro pe cap de locuitor !!
    8. Italien (1999)=27.600
    9. Luxemburg (1999)= 92.000 Euro pe cap
    10. Malta (2008)= 22.700
    11. Niederlande (1999)=40.900
    12. Österreich (1999)= 40.000
    13. Portugal (1999)= 17.900
    14. Slowakei (2009)= 14.900
    15. Slowenien (2007)= 19.300
    16. Spanien (1999)= 24.000
    17. Zypern (2008)= 21.000
    18. Lettland 2014= 12.80000
    19. Litauen 2015= 13.500

    Pentru Danemarca= 48.300 Euro / Suedia= 46.600 / UK= 36.100 / Polonia 11.000 Euro pe cap / Ungaria= 11.500 Euro

    … „ … De ce sa mai recuperam decalajele de dezvoltare fata de ZE cat timp nimeni nu ne cere asta? Mergand pe aceasta logica, analiza intrarii Romaniei in zona euro dincolo de criteriile nominale (convergenta reala, structurala, regionala, etc.) … „….

    Doi ani 2017- 2019 nu e posibil de a intra in ZE din cauza celor 4 conditiilor formale minime (… …… Erweiterungen über den WKM II – Neun Mitglieder der Europäischen Union benutzen nicht den Euro: Bulgarien, Dänemark, Kroatien, Polen, Rumänien, Schweden, Tschechien, Ungarn und das Vereinigte Königreich. Dänemark und das Vereinigte Königreich setzten im Vertrag von Maastricht für sich Ausnahmeregelungen (sogenannte Opt-outs) durch und sind nicht zur Einführung des Euro verpflichtet. Die anderen Mitgliedstaaten haben sich vertraglich dazu verpflichtet, den Euro einzuführen. Außer Dänemark nimmt keines der genannten Länder am WKM II teil, womit automatisch ein Konvergenzkriterium verfehlt wird. Zudem löste die Finanzkrise ab 2007 in einigen Ländern große wirtschaftliche Probleme aus, durch die weitere Konvergenzkriterien verfehlt wurden.
    Da eine mindestens zweijährige Mitgliedschaft im WKM II Voraussetzung zur Euro-Einführung ist, können Länder, die aktuell nicht am WKM II teilnehmen, in den nächsten zwei Jahren nicht der Eurozone beitreten…. … Der Wechselkursmechanismus II (abgekürzt WKM II; engl. European Exchange Rate Mechanism II bzw. ERM II), ist ein seit 1. Januar 1999 zwischen verschiedenen EU-Ländern bestehendes Wechselkursabkommen. Es legt eine maximale Bandbreite von ± 15 Prozent um den Leitkurs der Währung eines WKM-II-Mitglieds zum Euro fest.
    Als Europäisches Währungssystem II (EWS II) bezeichnet, ist es der Nachfolger des Europäischen Währungssystems (EWS), das von 13. März 1979 bis 31. Dezember 1998 bestand.
    Derzeit nimmt am WKM II mit Dänemark nur ein Land teil, nachdem am 1. Januar 2015 Litauen den Euro eingeführt hat und daher aus dem WKM II ausgetreten ist. Eine mindestens zweijährige spannungsfreie Teilnahme am Wechselkursmechanismus II stellt eines der vier EU-Konvergenzkriterien zur Einführung des Euro dar. … ….. ).

    Care sunt avantajele in ZE cu o moneda mai forte? Care riscuri?

    Somajul la tineri in sud- estul UE28 / ZE19 e extrem de mare de mult timp:
    Grecia 48 %
    Spania 39 %
    Italia 34 %
    Franta 22 %
    Germania 7 %
    UK 12 %
    Polonia 14 %

    Romania 20, 4 %

    ZE 18,7 %
    UE 16,/ %

    … „ … Nu se pune problema ajungerii din urma a statelor dezvoltate din ZE, ci a atingerii unei mase minime de convergenta care sa asigure bunastare si sa minimizeze riscurile de mai sus. Problema adoptarii euro in Romania nu trebuie discutata in termeni de “cine vrea versus cine nu vrea”. Trebuie sa trecem la euro, dar nu oricum! Nici “cine are interes si cine nu”. Trecerea la euro nu trebuie sa reprezinte pentru noi un scop in sine. Adoptarea euro va fi o decizie politica, fara dubii. Dar in folosul cetatenilor, nu in defavoarea lor!… „….

    Optimismul autoarei va dura cit timp?
    ZE19 se schimba dupa dorintele noului presedinte Emmanuel Macron La Paris?
    E necesara o schimbare a tratatelor UE28 / ZE19 raspunde de la Berlin Wolfgang Schäuble. Schimbarea tratatelor ZE19 dureaza ani de zile, peste trei ani!

    Telurile la Paris 2017- 2022 nu sunt aceleasi ca la multi alti (nu la Schuldenunion… Berlin, Olanda, Slovacia, Austria,….) membri in ZE19. Nu e decis 2017 care va fi noua ZE19 + 1+1….
    La Bucuresti se decide pro sau contra aderarii la ZE. Acceptarea se obtine la Paris /Bruessel.
    Ce e de facut 2017- 2019 pina la presedintia UE27? Aderarea la ZE peste 5 sau 10 ani?

  10. Un articol mai biune decat abordarile hei-rupiste de pana acum.
    As aduga ca cel mai mare risc este incapabitatea de a devaloriza monedei pentru a mentine competitivitatea economiei romanesti.
    Si inca ceva, nu se poate scrie pe Contributors decat in limba de tinichea a tinerilor scoliti pe la universitati mediocre din UK sau USA? A scrie cu catching up reflecta o necunoastere a limbii romane si asta nu da bine la un cadru universitar.

  11. Chestiuni de principiu:
    1. Tindem rapid catre o convergenta necesara cu ZE sa nu?!? Vrem integrare reala sau nu?!? Convergenta ideala va exista vreodata?!?
    2. Ne jucam la „mica ciupeala”inlocuind productivitatea, efortul, creativitatea cu speculatia short pe curs?!?
    3. De ce Idaho, Montana, New Mexico si sa nu mai vorbim de California (la momentul aderarii lor) nu au ales o alta moneda?!? Ca doar vorba aceea „de unde pana unde convergenta” cu state of NY?!? Nu era nici o armonizare intre sistemele fiscale, nu exista sistem fiscal federal. Nimic, nimic!!
    Privim mecanicist vrajiti la max de mantra economistilor care mizeaza pe discernamaintul „atenuat” de lipsa cunostintelor de istorie ale publicului?!?
    4. De ce provincia/regiunea/teritoriul Transilvania trebuia sa adere la Leu cind era destul de straveziu ca va suferi din pricina lui?!? Ah!! Acum suntem smart, avem perspectiva istorica… Si ptr.ca Transilvania e un subiect sensibil/patriotic, etc nu putem pune problema.

    Atenuarea hopurilor/hirtoapelor generate de trecerea la euro este fireasca, dar argumentele invocate in art.par a cinta aria aminarii sine die.
    Bineinteles ca euro trebuie sa fie un scop in sine. Dar un scop limitat, de etapa. Daca facem din euro un fel de moft de caterinca, un bling-bling de care ne putem lipsi raminem acolo unde suntem si astazi.
    Evident, Grecia, Portugalia si in mai mica masura Spania ar specula pe curs la mare smecherie daca ar avea propria moneda. Da’ s-ar invata, ne-am invata vreodata cu disciplina si chibzuiala daca am avea la indemana acest mijloc?!?

    Long live rock’n’roll !!!

  12. 1.In urmatorii 5 ani ramine fara sens insasi discutia teoretica privind intrarea in zona Euro, deoarece intre conditiile intrarii sint si cele ,,53 de strategii economice si industriale” realizate de tehnocratii diferitelor domenii economice.In prezent acestea sint neimplementabile iar viata economica nu are suportul industrial minimal (si aparatele de bord necesare), din lipsa unui ,,proiect de reindustrializare” care ofera acestora dimensiunea materiala si financiara, odata cu resursele de sustinere financiara.
    Mai mult ca atit, strategiile bugetare privind educatia si pregatirea fortei de munca, privind dimensiunea si natura sistemului fiscal, eliminarea politicilor ,,anti-antreprenoriat”, aducerea migrantilor economici, etc. nici nu pot fi realizate pina cind un ,,proiect de reindustrializare” nu le asigura reperele materiale si resursele de cercetare si (apoi) de realizare efectiva.
    Abia dupa ce aceste obective sint demarate (si partial realizate), va putea fi stabilit un calendar realist de adoptare a monedei Euro…

    • Cred ca puteti astepta mult si bine de la o politica socialista sa realizeze asemena lucruri. De altfel, chiar felul in care ati pus problema denota ca sunteti adeptul socialismului.

    • „In urmatorii 5 ani ramine fara sens insasi discutia teoretica privind intrarea in zona Euro [pentru că]…viata economica nu are suportul industrial minimal”

      Aveți fără îndoială dreptate, stimate domn. Slovenia, bunăoară, are o viață economică ce beneficiază de un puternic suport industrial. Astfel se explică, negreșit, adoptarea monedei unice europene de către acestă țară..

      Nu mai indrăznesc, în contextul acesta, să mai amintesc de industriile puternice ale Ciprului, Letoniei, ori Maltei șamd.

      • Industiralizarea este efectul unei politici ce vizeaza eliberarea initiative private. In sensul in care dezvoltarea econimica este rezultatul fortelor pietei si nu al dirijismului si interventionismului masiv al statului in economie.

        Cu alte cuvinte, este o diferenta majora de sens si de potential evolutiv intre industrializarea ca rezultat al politicii liberale si industrializara ca obiectiv al politicii socialiste.

  13. Stimate,
    d-le Constatntin,

    1. Slovenia producea in 1990 (impreuna cu Croatia), 78 la suta din valuta straina a Yugoslaviei. Slovenia si-a continuat avansul economic, dar Croatia sub nationalismul extremist a lui Tuciman a stagnat economic 20 de ani.Iata de ce nu ne putem compara cu Slovenia!Ciprul, Malta, Letonia sint tari liliputane, in care baza economica poate fi si alta decit industria, iar o uzina ca lumea le ,,industrializeaza” dea dreptul!O tara ca Romania poate vorbi „industrial”, doar in doua uzine:Craiova si Mioveni – de autoturisme, restul fiind prea mici sau doar amintire…
    Nu poti intra in rindul tarilor dezvoltate fara economie si industrie nationala – pe care nu le poti ,,reconstrui” cu investitii de 200 de mii de Euro in spalatorii, ateliere auto, de prajituri – ori la tara – de 150 de stupi, 2 ha de aronia, goji, capsuni.Reindustrializarea nu se poate face cu astfel de SUROGATE economice, in locul unui ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii!Acestea sint un mod de ,,completare” cu mici afaceri , a celor medii si mari!
    2.Potentialul de industrializare este una prin politici liberale sau socialiste, alta fiind ,,organizarea nationala a industrializarii”, pe baza unui ,,model de dezvoltare” nou, prin care Coreea de Sud, Malaezia, etc.au ajuns puteri industriale, intr-o generatie.
    Politicile de industrializare nu mai sint liberale sau de stinga in epoca globalizarii – ele exista sau nu sub forma ,,organizarii nationale” a acestui proces – care are doua conditii:competitivitate/functionalitate economica inalta, de indice catre cifra 1 si utilizarea unor tehnici de ,,accelerare a dezvoltarii industriale”, ,,inventate” si utilzate in Asia emergenta.
    3.Politicile de ,,stinga” au valoare pozitiva si sint bine venite deoarece orice guvernare trebuie sa aiba ca scop cresterea nivelului de trai.Odata cu cresterea salariilor bugetarilor si a celui minim pe economie, sistemele bugetare trebuie sa produca acele ,,produse publice” valoroase ca inalta calificare a fortei de munca, stare buna de sanatate, cuprinderea populatiei in invatamintul continuu, cercetare economica si stiintifica care sa sustina afacerile si sistemele bugetare, etc.
    In concluzie, reindustrializarea este un proces fara ,,ideologie”, care merge mina in mina cu politicile de stinga, cu sustinerea imbunatatirii invatamintului, sanatatii, sigurantei si progresul national general.
    Din pacate politicile industriale nu exista la noi, iar cresterile de venituri promovate de stinga PSD-ista sint de esenta si scop politic-populist, generatoare de indatorare externa si nu de dezvoltare generala.
    PS.
    Nu pot sa nu recunosc, ca sint adeptul ,,socialismului” din tarile ,,tigrilor asiatici”, unicele tari care in epoca moderna (alaturi de Irlanda si China) au cunoscut o dezvoltare economica si industriala rapida, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate (chatching-up)…

    • Imi confirmati spusele: sunteti socialist pur.

      Nu e o problema – fiecare cu opiniile sale.

      Dar este o mare problema sa nu recunoasteti asta. Din motive evidente.

    • Nu prea are legătură cu articolul, ori cu motivul pentru care măsuri politice defavorabile României (cum este amânarea nejustificată a adoptării monedei euro) se bucură de susținerea unora dintre economiștii care înțeleg foarte bine cum funcționează economia, nu are legătură cu opțiunile dumneavoastră socialiste…Dar, dacă doriți musai, cu permisiunea dumneavoastră, vă aduc la cunoștință datele publicate de Worlbank (mi-erau la îndemână), pot fi consultate și alte surse.

      Ponderea valorii adăugate de către industrie la PIB, în diverse state, cifre comunicate pentru anul 2015: Austria/28,3%, Belgia/22,2%, Croația/26,2%, Cipru/10,6%, Cehia/37,8%,Danemarca/22,9%, Estonia/27,4%, Finlanda/26,9%, Franta/19,5%, Germania/30,5%, Grecia/15,7%, Ungaria/31,9%, Irlanda/41,7%, Italia/23,5%, Letonia/23,1%, Lituania/29,8%, Luxemburg/12,1%, Malta/15,8%, Olanda/20%, Polonia/34,1%, Portugalia/22,3%, România/34,9%, Slovacia/34,8%, Spania/23,6%, Suedia/26,3%, Marea Britanie/19,4%.

  14. Just,
    d-le Constantin,
    insa…procentul mare al contributiei industriei Romaniei la valoarea adaugata, se datoreaza faptului ca nu avem aproape nimic care sa se adauge la ea!Agricultura productiva, moderna nu, nu burse, nu banci nationale, nu societati de investitii si asigurari romanesti, nu utilitati care sa-si verse ,,valoarea adaugata” in Romania, comertul national este in declin sub asediul multinationalelor, etc. Ce altceva, decit reidustrializarea ar putea asigura cele 4-5 milioane de locuri de munca lipsa si ,,inflorirea” intrepriderilor mici si foarte mici – care sa asigure si valoare adaugata din servicii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aura Socol
Aura Socol
Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supraveghere Financiara A lucrat 2 ani in cadrul Directiei de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor Publice A urmat stagii de specializare si cercetare in macroeconomie in cadrul unor institutii internationale de prestigiu precum FMI, Comisia Europeana, etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro