Home » Economie » Citesti:

Ați auzit de Vaca Muerta? Ce putem învăța de la Argentina? (pe lângă tango și Maradona)

Constantin Cranganu ianuarie 31, 2015 Economie
31 comentarii 4,069 Vizualizari

Pentru români, Vaca Muerta înseamnă vaca moartă. Pentru argentinieni, înseamnă mai mult: o formațiune marnoasă-argiloasă, acoperind o suprafață de mărimea Belgiei, în provincia Neuquén, şi care, după cum s-a entuziasmat Președinta Cristina Fernández de Kirchner, ar trebui rebotezată Vaca Viva (vaca vie). Ori poate Vaca de aur. De ce? Conform estimărilor EIA, Vaca Muerta ar conține 16,2 miliarde barili de țiței de şist şi peste 8.700 miliarde m3 de gaz.


Compania locală Repsol YPF SA, pe baza descoperirilor din 2010-2012, a crescut estimările de țiței la 22,5 miliarde m3. Asta înseamnă mai mult țiței de şist decât are Mexicul şi mai multe gaze de şist decât are Brazilia. Ambele resurse ar putea asigura suveranitatea energetică a Argentinei pentru 150 de ani şi ar putea transforma țara încă o dată într-un exportator de hidrocarburi.

Pe de altă parte, Vaca Muerta a devenit recent un subiect discutat cu interes în industria şi mediul financiar de petrol: Este Argentina cel mai bun candidat, după SUA, pentru un nou boom al fracturării hidraulice a argilelor gazeifere şi petrolifere?

Desigur, întrebarea-cheie despre țițeiul de şist astăzi este următoarea: cum va reacționa industria în condițiile scăderii prețului? Răspunsul are o importanță crucială pentru piețele de energie, companiile implicate şi, de ce nu, pentru economia mondială. Pe această direcție, este necesar să privim în viitor, dincolo de discuțiile actuale despre cum au creat argilele americane o nouă ortodoxie a prețului petrolului sau dacă bugetele OPEC vor rezista la $50/baril. Este un bun prilej să evaluăm posibilii candidați pentru un viitor boom al argilelor de țiței şi gaze.

Cine sunt candidații?

Nu este un secret pentru nimeni că dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale de petrol şi gaze, în afara Statelor Unite şi Canadei, este la vârsta copilăriei. Inițial, candidații la „creștere” se numeau Europa, Rusia şi China.

Cu doar câțiva ani în urmă, promisiunile argilelor europene erau „mari cât roata carului” şi mulți analiști politico-energetici s-au precipitat să proclame un viitor energetic mai puțin dependent de Rusia, iar sintagma „securitate-independență energetică” a (re)intrat în vocabularul curent al mass-mediei şi al altor categorii de vorbitori.

Ce a urmat a fost încă o confirmare strălucită a înțelepciunii populare, conform căreia „socoteala din târg nu se potrivește (întotdeauna) cu cea de acasă”. Cauzele? Geologia, politica şi aspectele economice.

Polonia reprezintă un studiu de caz foarte bun. Inițial, pe baza estimărilor făcute de EIA în 2013, polonezii s-au entuziasmat că ar fi proprietarii a 4.190 miliarde m3 de gaz. Dar, după cum am explicat aici, există mari deosebiri între estimări de resurse (socoteala de-acasă) și rezerve dovedite (realitatea din târg). Cele peste 60 de foraje de explorare săpate în Polonia au confirmat un adevăr dureros, pe care îl repet mereu și studenților mei: Dacă geologie nu e, nimic nu e!

În Polonia, marile companii se retrag una după alta, ultima fiind Chevron. În Ucraina, același Chevron a decis să se retragă din angajamentul de $10 miliarde cu Kievul, menținând doar un birou acolo și așteptând clarificarea situației politice. Tot datorită instabilității politice, Shell evaluează riscurile continuării activității acolo. În Marea Britanie, explorarea gazelor de şist este încă într-o fază timpurie, dar recent, Scoția a impus un moratoriu pentru oprirea acestor lucrări. În România, forajul de explorare de la Pungești s-a terminat din vara anului trecut, dar Chevron n-a făcut nicio declarație despre ce au găsit acolo.

În Rusia, exploatarea potențialului uriaș al argilei Bajenov (de opt ori mai mult țiței decât Bakken din North Dakota!) nu va avea loc prea curând datorită prețului actual al petrolului ($50/baril) şi sancțiunilor SUA-UE, care împiedică livrarea de echipament, tehnologii şi servicii asociate cu fracturarea hidraulică.

În China, situația argilelor gazeifere şi petrolifere este mai bună decât în Europa. Guvernul chinez dorește să crească cota de consum a gazului natural domestic de la 5% la 10%. Anul trecut, compania de stat Sinopec a avut o realizare deosebită prin darea în exploatare a câmpului Fuling. Totuși, la fel ca în Polonia, geologia nu “cooperează” cu dorințele chinezilor, așa că targetul pentru producția de gaze de şist în 2020 a fost micșorat cu o cifră imensă: 30 miliarde m3/an, adică 50%!

Pe lângă geologia dificilă, China se confruntă şi cu problema spinoasă a lipsei de apă necesară pentru fracturare, accesul greu pe teren datorită reliefului dificil şi, capac la toate, inexistența tehnologiei propriu-zise, care trebuie achiziționată din SUA, şi a specialiștilor, care să manipuleze tehnologia odată cumpărată.

Argentina şi fracturarea hidraulică: De ce este cel mai atrăgător loc în afara SUA?

Pe lângă estimarea resurselor impresionante de petrol şi gaze aflate în Vaca Muerta, geologii au mai făcut unele aprecieri pozitive ale formațiunii. Este situată la o adâncime rezonabilă (2.900 m) şi este mai groasă decât alte formațiuni similare (30 – 1.200 m), ceea ce contribuie la creșterea productivității forajelor. Spre deosebire de bazinul Sichuan din China, provincia Neuquén, unde se găsește Vaca Muerta, nu suferă de „stressul apei”, nu are falii active care să producă cutremure şi este mai puțin populată. Dacă relieful accidentat al bazinului Sichuan crează dificultăți de transport, provincia Neuquén este plată (pampas), ceea ce înseamnă costuri şi riscuri mai mici asociate cu logistica, accesul la locațiile de foraj şi viitoarele construcții de infrastructură.

Argentina are peste 39.000 km de conducte (cea mai mare rețea din America de Sud), de care pot profita cei care exploatează argilele petrolifere şi gazeifere pentru a transporta produsele pe piața internă sau pentru a le exporta. Prezența acestei rețele extinse de conduce reduce cheltuielile capitale (capex) şi oferă acces rapid la piețele de desfacere.

Principale bazine cu argile petrolifere şi gazeifere din Argentina (Sursa)

Care sunt problemele cu care se confruntă fracturarea hidraulică în Argentina?

Pe scurt: polarizarea politică extremă, falimente în serie, devaluarea monedei naționale, hiper-inflaţia şi exproprierile proprietăților străine, culminând cu naționalizarea companiei de petrol YPF (Yacimientos Petroliferos Fiscale), deținute de Repsol, Spania, în 2012, şi o dispută nerezolvată cu tribunale americane legată de neplata datoriilor străine în 2014 – toate aceste aspecte ale economiei argentiniene nefuncționale sunt legendare.

În plus, Președinta Fernández este tipul de lider populist pe care piețele financiare nu-l iubesc. Practic, ea a devenit simbolul a tot ce a mers rău cu economia țării în ultimii opt ani. Există sceptici în lumea afacerilor, politică și mass-media care se întreabă dacă potențialul lui Vaca Muerta ar putea fi fructificat sub actuala conducere a țării.  The Economist a publicat în iulie 2013 un articol intitulat „Biciuind o vacă moartă”, indicând o atitudine tipică a mass-mediilor internaționale. Deși administrația Cristinei Fernández a fost favorabilă exploatării hidrocarburilor neconvenționale, investitorii așteaptă cu interes rezultatul alegerilor prezidențiale din octombrie a.c.

Guvernul federal aplică legi stricte pentru a controla importurile şi exporturile de capital în dorința de a proteja rezervele de valută străină împuținate. Această poziție a guvernului produce tensiuni în relațiile cu oamenii de afaceri și investitorii străini.

Ce a făcut bine Argentina pentru fracturarea hidraulică? (Poate că şi România ar avea ceva de învățat din lecția argentiniană)

Argentina a fost un exportator de hidrocarburi până în 2010, dar din 2012 a devenit importator. Anul trecut, țara a plătit în jur de $9 miliarde pentru importuri de energie, ceea ce înseamnă o presiune financiară majoră. Inflația a atins 24% (cifra oficială), iar în iulie 2014 s-a înregistrat un faliment tehnic al datoriei publice. În noiembrie 2013, rezervele statului în dolari US au fost raportate la $31,7 miliarde. Pe acest fundal, producția de țiței şi gaze de şist a fost considerată o modalitate de o oferi Argentinei o securitate economică sporită. Guvernul a încercat să materializeze oportunitatea exploatării hidrocarburilor neconvenționale prin schimbări atractive ale legislației.

În Argentina operează în prezent peste 100 de platforme de foraj pentru petrol și gaze, cele mai multe din ultimii 30 de ani. Există  mai multă activitate de foraj în Argentina de cât în oricare altă țară, exceptând Statele Unite, Canada, Rusia, China, Arabia Saudită și India.

O problemă care a ținut departe investitorii în exploatarea formațiunii Vaca Muerta a fost controlul statului asupra prețului gazului, menținut artificial la $2,0-2,50 per un milion BTU. Guvernul argentinian a introdus însă o excepție pentru gazul de șist, astfel că producția din Vaca Muerta se vinde acum cu $4-5 (de două ori mai mult). Prețurile mai ridicate ale gazului de șist au atras imediat marile companii ExxonMobil, Total S.A. și Chevron. După care, alte companii au început să investească în explorarea și producția (E&P) argilelor gazeifere și petrolifere din bazinul Neuquén: EOG Resources, Dow Chemical Co., Royal Dutch Shell, Sapag, Archer Ltd., Petronas, Petrobras, Wintershall, Apache și multe altele.

În luna august 2014, miliardarul George Soros și-a dublat numărul acțiunilor deținute în YPF, ajungând la 3,5% din valoarea companiei.

În luna iulie 2013, Chevron a semnat un acord cu YPF în valoare de $1,24 miliarde, în baza căruia compania americană va săpa și va fractura în Vaca Muerta 140 de sonde, pe lângă cele 109 deja săpate până la data semnării acordului. O parte crucială a acordului a fost un regim de promovare, bazat pe Decretul guvernamental 929/2013, conform căruia compania Chevron (și oricare altă companie care a investit peste $250 milioane) are dreptul să exporte 20% din hidrocarburile neconvenționale fără plata taxelor de export.

Plecând de la prevederile acestui decret, Congresul Argentinei a modificat, în octombrie 2014, Legea Federală a Hidrocarburilor în vederea creării unui cadru legislativ mai clar și mai atractiv pentru investitorii străini din domeniul E&P a argilelor petrolifere și gazeifere. Trei amendamente din noua Lege merită atenție (poate și pentru România, unde Legea Petrolului nu acoperă clar hidrocarburile neconvenționale):

· Crearea unui tip special de concesiune pe 35 de ani pentru „exploatarea hidrocarburilor neconvenționale”, în care terminologia permiselor este îmbunătățită. Mai clar, introducerea acestui nou tip de concesiune înseamnă că formațiunile neconvenționale se pot bucura de un tratament special, prin care se încurajează dezvoltarea timpurie a activităților E&P, și se recunoaște faptul că activitățile E&P din argilele petrolifere și gazeifere sunt diferite de cel din rezervoarele convenționale;

· Retragerea puterii autorităților provinciale de a stabili dividendele, asta însemnând un control federal mai mare și rate consistente ale dividendelor.

· Eliminarea privilegiilor de rezervare a blocurilor geologice deținute de stat. În aceste condiții, YPF (compania de stat) nu va mai putea obține licențe preferențiale de E&P, ci va intra în competiție cu companiile private.

Într-un raport publicat pe 14 octombrie 2014, Oil & Gas Global Insight: Is the US shale revolution replicable?, Morgan Stanley consideră că dintre toate regiunile analizate și discutate mai sus, Argentina oferă cele mai favorabile condiții și cele mai mici costuri de investiție.  La pampa ar putea deveni următoarea zonă importantă pentru exploatarea țițeiului de șist deoarece

· Geologia este foarte favorabilă. Vaca Muerta are un conținut ridicat de țiței de bună calitate, similar argilei Eagle Ford din Texas;

· Locația este convenabilă în raport cu piețele de desfacere, rețeaua de transport prin conducte este bine dezvoltată, costurile sunt scăzute și logistica este ușor de operat;

· Argentina are o nevoie energetică urgentă. Guvernul este motivat să producă țiței și gaze din formațiunea Vaca Muerta și suportă legislativ companiile E&P.

Morgan Stanley conchide că Argentina ar putea produce mai mult țiței de șist decât alte zone (Australia, China, Rusia, UK, Polonia, Mexic) la un loc.

Argentina și Vaca Muerta reprezintă, totuși, o aventură riscantă și nu se recomandă celor cu inima slabă. Pentru o dezvoltare pe scară largă a formațiunii sunt necesari $140-$200 miliarde, ceea ce nu e puțin. Dar marile premii în industria de petrol le câștigă cei care riscă masiv. În cazul de față nu există opțiuni cu risc mic. Principiul precauției (mai bine nu facem nimic acum decât să ne pară rău mai târziu) nu are rezonanța tangoului pentru că audaces fortuna iuvat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "31 comments" on this Article:

  1. Mircea spune:

    Vaca Muerte sau Vaca Muerta?

  2. Dan Nicolescu spune:

    Acum aud de VACA MUERTA, dar in schimb stiu ceva despre ce se chemau injectiile de apa si abur in zacamintele de titei din Romania anilor 70-80 si mai ales despre SISTURILE BITUMINOASE dela Anina 9 acolo pe unde exista mi s epare si o mina de petrol, unde titeiul se exploata prin galerii in subteran ).
    Sisturile dela Anina au fost inca o experienta nenorocita a ceausismului., un dezastru total financiar, ecologic si tehnologic.
    Din cite stiu, nu geologii au fost de vina, Zacamintele s-au confirmat cantitativ si calitativ.
    Nebuniile s-au chemat abesnta oricaror calcule economice atunci cind : geniul Carpatilior ” decisese investitia, folosirea tehnologiilor romanesti niciodata experimentate industriael, miniciunile industriei constructoare de masini romanesti care a declarat ca poate face orice utilaj si multe altele
    Cind s-a constatat ca sisturile nu ard in cazanele folosite, s-a construit, inutil, o conducta care sa aduca drept adjuvant gazul metan.
    Cind s-a vazut ca situl macinat si cenusa rezultata, sint mult mai abrasive deci s- a crezut, sa continuat sa se foloseasca otelurile proaste din tara.
    Cind s-a constatat dezastrul ecologic, in loc sa se ia masauri, sa-mers inainte nebuneste. pe masura ce se constatau esecuri partiale, se pompau bani in noi idei fantasmagorice, de frica de a recunoaste catastrofa .
    Dvs ce stiti despre sisturile dela Anina, dle Cranganu ? Dece exista o tacere absoluta ?
    Eu sint de 16 ani in USA , dar tare as fi interesat daca exista un viitor.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Dvs ce stiti despre sisturile dela Anina, dle Cranganu ? Dece exista o tacere absoluta ?

      Din păcate, nu am făcut cercetări în zona aceea. Mi-aduc aminte, însă, de un curs cu profesorul Radu Botezatu, fost ministru adjunct al Ministerului Minelor, Petrolului Și Geologiei (MMPG), fostul meu conducător de doctorat, care ne spunea că „în multe sectoare energetice [din România socialistă] se lucrează cu pierderi planificate”. Exemplul lui era bazinul Comănești, unde cărbunii, de calitate inferioară, amestecați cu argilă, se extrăgeau la prețuri de cost mult mai mari decât în bazinele din Valea Jiului sau cariera Jilț-Gorj.

      Explicația „pierderilor planificate” (într-o „economie planificată”!) era lipsa locurilor de muncă adecvate pentru locuitorii din zona Comănești, care, în lipsa mineritului „cu pierderi planificate”, s-ar fi transformat în navetiști la Borzești-Săvinești-Onești.

      De ce există acum o tăcere absolută? Știu și eu… Poate că există prea multe discuții despre alte zone (Pungești, Roșia Montană) :-)

      • Marco spune:

        In general ministerul educatiei a sechestrat stiinta, ii este greu sa publice informatii detaliate despre Romania, lipsa de interes si pasiune .

        Ma costat timp sa gasesc pe internet ce se gaseste la adancime in zona campiei romane, eram copil si ma intrebam ce este mai jos, la ce distanta apar formatiuni rocoase mari, abia am gasit despre subsolul Bucurestiului si cum m-am nascut la 100 de km trebuie sa fie asemanator. Apoi am aflat ca cu mul timp inainte zona era fundul unei mari de mica adancime.

        Gasesti putin material despre insula Hateg.

        Stie cineva daca Dunarea a format o cascada inainte de a forma un defileu prin carpati sau oltul ?

        In delta dunarii au existat sub culturi umane specifice deltei, putem spera in a gasii mumii de animale sau oameni sau animale in mlastinile din ro ?

        De ce nu populam unele zone cu animale disparute la noi dar care au existat si mai exista in alte zone :elanul , antilopa saiga, magarul salbatic mongol.

        Populatia din zona rurala daca au invatat sa altoiasca ar putea invatata si sa practice polenizarea selectiva la plante ca sa obtina noi caracteristici.

        Care este satul cu cei mai longevi romani , cei mai inalti, roscati , cu rh negativ majoritar, de ce nu avem o mapa genetica nationala, din cate am inteles eu suntem f. inruditi cu bulgarii, curios destul de mult si cu grecii, mult mai mult decat cu italienii, asa ca trebuie sa ne vedem si descendenti ai lui Socrate :)

        Exista in ro. persoane cu numele de familie cerchez, probabil emigranti din poporul cerchez, ar putea sa isi faca o asociatie sa-si studieze origienea, ar da mai multa culoare culturala tarii.

        Nu am auzit de nici un proiect de aducerea in Ro. a unor descendenti romani deportati prin kazahtan, siberia etc.

        Politic Georgia este pro europeana, in teorie aliata in zona, nu am auzit nici un proiect cultural de sprijinire.

        Nu inteleg de ce ministerul in loc sa ceara elevilor un examen scris nu le cere un articol in wikipedia in limba romana, ar fi de 1000X mai util.

        De ce nu incercam experimental sa producem benzina din carbune si sa imbunatatim procesul, intr-o zi petrolul va fi foarte putin si scump.

        Exista teorii ca ro. ar avea petrol la mare adancime, sau sunt doar povesti urbane ?

        Am inteles ca desi avem potential pt. cresterea productiei de energie electrica , totusi nu si pentru cerere interna, daca am scapa de baietii destepti ca intermediari parazitari, am putea sa stimulam centralele electrice pt. incalzirea populatiei, am scapa de ceva import de gaz.

        Din cate am inteles mai avem 60 de mii de angajati in cercetare, in trecut erau si mai multi, stie cineva ce au produs in ultimii 25 de ani si cati bani au cheltuit ?

        Daca am vota in referendum, am putea taia drepturile banesti ale castei revolutionarilor ? (mi se pare o risipa inutila intr-o tara cu multe nevoi )

        Ar putea raspunde penal avocatul poporului daca nu-si face meseria bine ?

        Cultele pot raspunde penal daca promit vindecari miraculoase care se dovedesc false ? aceiasi justitie poate condama o clinica privata daca promite asa ceva.

        Daca am aclimatiza arborele de cafea in sudul europei, UE ar scapa de o gramada de importuri.

        Intre Rusia lui Putin , Ucraina impartita pt. mult timp, Ungaria lui Orban , Turcia lui Erdogan si Grecia bolsevizata, Trasnistria, zona multietnica Odesa, nu cumva Romania este prinsa fara sa vrea intr-o zona instabila ?

        De ce nu exsta brigazi de voluntari romani care in timpul liber sa faca antrenament militar sau pt. ajutor in cazul dezastrelor naturale. (se vede clar ca in ucraina sunt stangaci sa se apere, iar la dezastre naturale in ro. d-zeu cu mila)

        • Klopo_tare spune:

          Cel mai bun program de guvernare pe care l-ar putea avea un partid sau formatiune politica. Propuneti-l doamnei Macovei, singura care ar putea incerca sa il puna in aplicare.

  3. casandra spune:

    ”Spre deosebire de bazinul Sichuan din China, provincia Neuquén, unde se găsește Vaca Muerta, nu suferă de „stressul apei”, nu are falii active care să producă cutremure şi este mai puțin populată”.

    Mda. Deci: stressul apei, falii active care să producă cutremure, puțin populată.
    Unde se regăsește România aici?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Deci: stressul apei, falii active care să producă cutremure, puțin populată.
      Unde se regăsește România aici?

      Niciunde.

      (Cu riscul de a fi acuzat de autocitare încă o dată, vă invit să lecturați articolele mele anterioare de pe Contributors.ro. Sunt sigur că veți găsi singură răspunsurile care vă interesează.)

  4. Prostu' satului spune:

    “Spre deosebire de bazinul Sichuan din China, provincia Neuquén, unde se găsește Vaca Muerta, nu suferă de „stressul apei”, nu are falii active care să producă cutremure şi este mai puțin populată.”
    Eu intelesesem din articolele anterioare ca oricum fracking-ul e un consumator de apa cu totul neglijabil, nu are absolut nimic de-a face cu cutremurele si e binevenit chiar si-n zone intens populate…

    Insa asta e doar maruntis. Lasandu-l la o parte, articolul “argentinian” imi pare excelent si chiar merita citit de multa lume. Mai ales, sper, de cei care chipurile iau decizii in tara asta (inclusiv baietii cu ochi albastri care roiesc pe platformele astea online), presupunand ca scopul lor e cel declarat, de aparare a interesului national etc.

    La inceput am fost putin contrariat de altruistul indemn al d-lui Profesor, ca Romania sa urmeze exemplul Argentinei. In fond, nu-i asa, Argentina pare mai degraba un contra-exemplu; cam oricum ai lua-o, e aproape un paria – mai un razboi, mai o dictatura militara, populism cat cuprinde, cate-un default suveran din cand in cand, in general o tara care nu pare sa stie ce vrea sa fie si nici unde vrea sa ajunga… in fine, nu pare chiar modelul ideal.
    Dupa care mi-am dat seama ca dl. Profesor se referea de fapt la interesele marilor companii petroliere, nu la ale Argentinei. Cum, de altfel, scrie domnia sa foarte clar in subtitlul “Ce a făcut bine Argentina pentru fracturarea hidraulică?”
    Salut aceasta recunoastere explicita, chiar daca ea era oricum evidenta pentru oricine a urmarit acest serial.
    Din acest punct de vedere, intr-adevar, se pare ca Argentina e pe cale sa devina, daca n-a devenit deja copilul-minune al industriei.
    Am citit cu destul de multa atentie in special materialul care priveste noua lege a hidrocarburilor din Argentina (linkul despre cele trei amendamente) si trebuie sa recunosc ca, intr-adevar, am fost stupefiat.

    Legea pare dictata de Big Oil, punct cu punct, iar dl. Profesor este chiar foarte modest in aprecierea ei.
    In esenta (dar incurajez pe toata lumea sa citeasca acel material si sa-si formeze propria opinie), prin noua lege Argentina isi preda neconditionat multinationalelor din domeniu (mai ales americane, fiind vorba de zacaminte neconventionale) rezervele inca neatinse de petrol si gaze – poate ultimele?
    Statul argentinian renunta, dupa cum bine subliniaza dl. Profesor, la dreptul suveran de a a avea propriile interese si propriile politici in domeniu, diferite de ale marilor companii. Ca un singur exemplu, nu va putea produce cand va dori si nici nu va putea reduce productia daca va considera necesar. Deciziile acestea, si multe altele, vor fi luate de straini – pentru ca, sa fim seriosi, sa acorzi unor companii locale dreptul de “a concura in conditii egale” cu Exxon, Chevron, Shell, sau alte companii de-aceasta talie este, evident, o gluma.
    Argentina renunta, de asemenea, la dreptul de a legifera fiscal domeniul (cu interzicerea explicita a oricarui fel de taxe extraordinare, precum si a taxarii asa-numitelor windfall profits). De fapt, legea pare sa specifice ca SINGURA modalitate de taxare a domeniului va trebui sa fie redeventele.
    Plus multe alte drepturi acordate companiilor, cum ar fi cel mentionat si de dl. Profesor (cel cu exportul fara taxe a 20% din productie), dar si unele nementionate, cum ar fi dreptul de a exploata, sub aceeasi licenta, ORICE zacaminte de hidrocarburi (nu doar cele pentru care a fost emisa licenta), vreo 10-15 ani exceptare de la impozitul pe profit etc.. Sau dreptul de a detine un numar nelimitat de licente (ceea ce mie, carcotas ce sunt, imi suna a lege “cu dedicatie”). In plus, legea nu se va aplica doar pe viitor,.ci se aplica si licentelor deja existente.
    Etc., etc., etc.

    Bun. Si ce obtine Argentina in schimbul tuturor acestor drepturi acordate companiilor de petrol si gaze? Obtine redevente. Care redevente:
    1. Sunt “capped”, adica au o limita maxima pana la care pot creste – nu e obligatoriu sa si creasca, dar daca, prin absurd, vor creste candva, nu pot creste dincole de acea limita.
    2. Care limita superioara e 12%.
    3. Uluitor pentrru oricine e familiarizat cu notiunea aceasta, de “cap and floor”, zisele redevente NU AU si floor. Adica, de crescut pot creste doar pana la o limita, dar de scazut, pot fi oricat de scazute. Adica si zero. Daca statul argentinian isi doreste fierbinte asta (si daca statul argentinian seamana macar vag cu cel roman, atunci e foarte posibil), companiile sunt obligate de lege sa accepte chiar si redevente zero :-)

    Am lasat la urma cireasa de pe tort, prevederea care mie cel putin mi s-a parut cu adevarat incredibila (probabil ca e doar banala, de vreme ce dl. Profesor n-a mentionat-o) – toate chestiile de mai sus se vor aplica PENTRU TOTDEAUNA. Licentele pentru zacaminte neconventionale nu numai ca sunt acordate pe 35 de ani, dar pot fi prelungite cu cate 10 ani DE ORICATE ORI doreste detinatorul licentei.

    In rezumat, Argentina a dat alea 20+ de miliarde de barili de titei, si vreo noua mii de miliarde de metri cubi de gaz in schimbul a maximum maximorum 12% din valoarea productiei, foarte probabil mai putin.
    Chiar ca-i moarta vaca argentiniana. Inclin sa cred ca tara ar fi avut parte de un deal mai bun daca devenea colonia cuiva. Macar puterea coloniala isi mai asuma si niste obligatii – mai o infrastructura, mai un spital, mai o scoala, mai niste respect fata de lege, ordine publica si in general oarece responsabilitate pentru bunul mers al lucrurilor in colonia respectiva.

    Asta este modelul argentinian pe care-l doreste dl. Profesor replicat si-n Romania, cu Gazprom stapan pentru totdeauna in Banat si Chevron in Vaslui si Dobrogea. Asteptand, rabadatori, 10, sau 25, sau 500 de ani ca preturile sa creasca si/sau tehnologia sa se ieftineasca suficient cat sa faca exploatarea rentabila.
    Si, daca e sa ma iau dupa ce l-a mai scapat gura pe palavragiul de Ponta din cand in cand, probabil ca asta se si discuta in spatele usilor inchise.
    De altfel, pentru ca tot se poarta auto-citarile, imi permit sa reamintesc ca profetesc de ceva vreme ca asta e directia catre care se indreapta lucrurile – maximizarea profiturilor companiilor nu prin smecherii si incalcarea legilor, ci prin modificarea acestora in modul cel mai convenabil pentru acestea. In asa fel incat, de exemplu, Chevron sa poata face intotdeauna, fara sa clipeasca, declaratia lor favorita – noi respectam legea.

    Drept pentru care ma astept ca de-acum incolo, ca tot a fost dat semnalul, sa auzim/citim tot mai des despre miracolul argentinian, Argentina ca exemplu de bune practici in industria de petrol si gaze, despre redevente cat mai mici sau (si mai bine zero, ca e mai usor si nu ne incurcam la calcule)… ba poate si ceva idei indraznete despre subventionarea celor care exploateaza zacaminte dificile, cum ar fi cele de gaze de sist…
    La urma urmelor, de ce nu? Doar Romania e tara tuturor posibilitatilor, n-am fi fraieri sa nu incercam??? Poate merge…

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Mda, aproape corect,as zice. Nici eu nu cred ca Argentina poate fi un model pentru noi. Da, e bine sa stim ce si cum, dar…
      Nationalizari la repsol, apoi firma nationalizata merge prost, colaboreaza din nou cu alti “imperialisti”(,ciudat, ce garantie au ca nu vor fi si ei nationalizati?) evident cu bani, statul intra in default, nu are bani de investitii, din exporatator devine importator…neseriosi si, probabil extrem de coruptibili. Un mix de populism si smenuri pe sub masa. Dar, sa fim sinceri: capitalul nu vine decat daca investitia se amortizeaza si aduce castig. Intr-o tara cu un asemnea grad de risc e de mirare case si baga. Trebuie sa amortizeze rapod, altfel cine stie? SIncer, nu stiu daca 12% este chiar putin, pentru ca nu implica nicin cost. Este “profit” curat. Nu stiu care este timpul de amortizare al unei investitii de asa anvergura, sau punctul de rentabilitate(breakevenul). Difera. probabil de la caz la caz, si trebuie cunoscute inainte de a ne pronunta. O redeventa de 12% poate fi mare sau mica doar stiind aceste date.
      P.S.Am insa cateva observatii, (de unde vine si acel aproape corect):
      -cel care exploateaza are dreptul sa ceara prelungirea licentei, nu e musai sa-i fie si acordata. Teoretic trebuie sa indeplinesca niste conditii, una dintre ele fiind si aceea a achitarii obligatiunilor bla, bla.
      -la fiecare prelungire redeventa poate sa creasca cu 3%, putand ajunge pana la18%, aceasta fiind limita maxima. Desigur, provinciile pot sa si scada, cu pana la5%, daca…tot bla, bla.
      Una peste alta cred ca , pentru noi, sunt instructive abordarile din Europa, pe caprarii, onshore,si, pentru Marea Neagra, offshore. UK mi se pare de studiat mai pe indelete.

      • Prostu' satului spune:

        12%, intr-adevar, nu pare putin (desi e de discutat ca nu implica niciun cost; poate niciun cost “la vedere”); 18% e cu atat mai bine.
        Dar aici e o chestiune de principiu, aceea de a te “da legat” practic pentru totdeauna (sau, ma rog, pana cand se termina ce-i acolo). Preturile pot varia foarte mult, la fel si cele ale tehnologiei – acestea din urma, cel mai probabil in jos, pe masura ce domeniul se maturizeaza – iar ce astazi pare OK, peste 10-20 sau 50 de ani s-ar putea sa nu mai fie chiar la fel.
        Altfel, prin septembrie 2004 si deal-ul guvernului roman cu OMV parea bunicel, nu? Ca pe urma preturile au tot crescut, in vreme ce costurile OMV si redeventele au ramas pe loc, asta-i alta discutie.
        In fine, ne putem lungi oricat; pe mine, unul, ideea asta, de a face azi un deal pe care practic tu, guvernant – ca te cheama Ponta sau Kirchner – il impui urmatoarelor 2-3-4 generatii sau cine stie cate, ma inspaimanta.

  5. Ovidiu B. spune:

    Argentina e o tara la fel de corupta, la toate nivelurile administratiei, ca Romania. De asemenea, argentinienii sunt la fel de “patrioti” ca romanii. Un patriotism futil, gol de continut.
    Nu cred ca avem ce invata de la Argentina.
    Putem totusi sa ne luam de mana si sa facem o liga speciala a “tarilor cu resurse importante dar batjocorite” TRIB.

  6. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    OFF-TOPIC: PORTRETUL UNUI POSTAC

    Cititorii ultimului meu articol, Deflația petrolului. Cauze și consecințe, au remarcat, poate, o întâmplare unică pe Contributors.ro: un comentator anonim, Ulysses Errandus, s-a deconspirat.

    Nu pot să exprim ce dezamăgire m-a cuprins când am aflat că Ulysses Errandus era, de fapt, un fost student de-al meu, căruia i-am condus teza de licență la Universitatea din Iași, cu care m-am întâlnit și după ce a absolvit facultatea, căruia i-am acordat consultanțe de specialitate (prin e-mail) când și-a schimbat locul de muncă, de la Petromar la Enterprise (UK), apoi în Australia. Motivația lui – suferă de un complex freudian (Studentul care vrea să-și „omoare” Profesorul în efigie) – poate fi acceptată până la un punct. Dar impresia mea este că există și alte cauze.

    Curios să aflu mai multe despre resorturile psihologice ale celor care postează sub pavăza anonimatului, asta creându-le o falsă impresie de siguranță în a lăuda/critica fără impunitate, am căutat pe internet informații suplimentare despre așa-zișii „postaci”.

    Din tot ce am citit, mi-a atras atenția un interviu din 2013, intitulat Ce ne facem cu postacii? Fabricantii de iluzii intr-un Internet tot mai democratizat. Intervievatul se numește Cătălin Dimofte, fost jurnalist de business, consultant independent in domeniul energiei si finanțelor, pe „care il interesează în mod special Roșia Montană și gazele de șist”.

    Dl. Dimofte identifică, fără ezitare, cine sunt postacii: Trupa de postaci a RMGC constă, în opinia mea, într-un “nucleu dur” de circa 5-7 persoane și poate de două-trei ori mai mulți “colaboratori”, mai mult sau mai puțin ocazionali. Cu o excepție sau două, nu cred că membrii nucleului dur, și cu atât mai puțin ceilalți, sunt angajați ai companiei.

    Când este întrebat „cum se dă alarma” pentru postări, dl. Dimofte oferă următoarea ipoteză: Judecând după viteza de reacție a trupei de postaci, probabil există un sistem (semi)automat de “alarmare rapidă”. Posibil totuși și să fie vorba doar de buna organizare, fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri și e astfel capabil să reacționeze – și să-și anunțe și colegii – în doar câteva minute.

    La întrebarea-cheie: Cum credeți că sunt plătiți postacii?, răspunsul intervievatului a fost: Este evident că postacii sunt plătiți după o formulă în care numărul de comentarii joacă un rol important.

    Această ultimă afirmație m-a pus într-o dilemă teribilă: S-ar putea să existe vreun postac și printre comentatorii mei?

    Din aprilie 2014 până acum, am publicat pe Contributors.ro 32 de articole, din care 31 au discutat varii aspecte ale fracturării hidraulice. Făcând o simplă numărătoare, am identificat un autor, desigur anonim, ale cărui comentarii sunt net mai numeroase decât ale tuturor celorlalți: peste 85! Să fie oare vorba de un postac, conform ultimei definiții a dlui Dimofte?

    Cele peste 85 de comentarii sunt toate critice la adresa fracturării hidraulice, sunt postate relativ repede („alarmare rapidă”), conțin uneori distorsionări flagrante ale conținutului articolelor („Suntem tot mai puțin interesați de, și capabili să înțelegem argumente stiintifice”), alteori, sunt pur si simplu „strâmbe” băgate pentru a tulbura un climat pozitiv, creat de alți comentatori, și a oferi „muniție” (semnal?) pentru începerea comentariilor negative (Bătălia se dă … pentru mințile și opiniile celor neinformați și care nici nu sunt interesați să se informeze). Cu foarte puține excepții, comentatorul discută numai articolele mele („fiecare postac urmărește un număr relativ redus de site-uri”).

    Poate fi acel comentator anonim un membru al unui „nucleu dur”, angajat al unei „companii” care NU are interese în „gazele de șist”? Tot ce este posibil.

    Poate că pe platforma Contributors.ro vom citi și o altă deconspirare.

    • Prostu' satului spune:

      E foarte posibil, stimate d-le Profesor, ca acel postac sa fie manat de cele mai bune intentii. Asa cum dvs. depuneti de cca 10 luni un efort impresionant, cuantificabil in zeci de articole si sute de comentarii, o carte, calatorii in Romania pt. promovarea ei etc., totul fara sa primiti nimic de la nimeni, e la fel de posibil ca si postacul sa fie in aceeasi situatie, cu atat mai mult cu cat efortul lui e oricum (mult) mai mic. Cum dvs. folositi intens aceasta platforma ca sa va promovati opiniile, asa face si el. Cu singura deosebire ca are opinii diferite de-ale dvs., lucru de neiertat, daca inteleg bine.

      Dupa cum, de asemenea, e posibil ca postacul sa fie platit – hai sa nu ne mai fandosim cu aluzii presupus subtile – de rusi, de Gazprom. Caz in care s-ar cuveni sa veniti cu macar o dovada. Nu cu strambe, vorba dvs., si nici cu dovezi circumstantiale.

      Dar azi n-am chef de ciorovaiala, asa ca o sa ma opresc aici.
      Azi e o zi trista pentru toata industria energetica din Romania si pentru cei care au legatura cu ea. Tocmai am aflat ca Prof. Dr. Ing. Aureliu Leca – o adevarata legenda pentru cei din aceasta industrie – a trecut la cele vesnice. Nu implinise 75 de ani, era in continuare foarte activ si la fel de fermecator ca intotdeauna.
      Odihneasca-se in pace.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Există o deosebire esențială între mine – care joc cu toate cărțile pe masă, am publicat de 4 ori același disclaimer despre non-cooperare și non-finanțare din partea numănui, am toate coordonatele publicate pe internet, cu alte cuvinte sunt perfect transparent – și un postac anonim, care nu poate fi tras la răspundere pentru calomnii, jigniri, afirmații fără acoperire etc., etc, despre care nu știm (noi, cititorii) aproape nimic. Postacul pe care l-am descris mai sus este și el, precum dl. Dimofte, „un fost jurnalist” – este tot se știe.

        Acuma ar fi o situație demnă de cascadorii râsului, ca postacul nostru să fie una și aceeași persoană cu fostul jurnalist Cătălin Dimofte, pe „care îl interesează în mod special Roșia Montană și gazele de șist”. În cinematografia bufă, situație se numește „L’Arroseur arrosé“, (după numele unui film mut din 1895). Adică, „vânătorul de postaci” să devină, din 2014. el însuși un postac!!!

        Ca să nu mai lungesc vorba, începînd de astăzi, postacul nu va mai comenta articolele mele și mă gîndesc să șterg și cele 89(!!!) comentarii deja publicate.

        • Prostu' satului spune:

          Dvs. stiti foarte bine cine e postacul, asa ca puteti sa-l dati oricand in judecata, cum de altfel l-ati si amenintat o data.
          Altfel, sigur, e dreptul dvs. sa-i interziceti sa comenteze, precum si sa-i stergeti toate comentariile deja facute. Puteti, de asemenea, sa va modificati propriile articole si comentarii, astfel incat ale lui sa apara complet pe langa subiect (am vazut cu stupoare treaba asta facuta de un alt Contributor la articolele sale, nu e o aluzie ca ati fi facut dvs. asa; ideea e ca se practica, n-ar fi ceva nemaintalnit).
          In plus, daca tot o luati pe drumul asta, mai bine stergeti si alte comentarii negative, “pe alese”. Ar fi un pas oarecum logic in acest demers.
          Pana la urma, postacul ala e tot om si el, cu bune si cu rele, ca noi toti. Daca dorinta dvs. sincera, fierbinte, este intr-adevar asta, sa nu-l mai vedeti pe-aici, e foarte posibil sa-i dea curs fara sa fie nevoie ca dvs. sa recurgeti la astfel de gesturi care nu va pun deloc intr-o lumina favorabila.

        • Un anonim spune:

          Este dreptul dvs. sa stergeti cele 98 de comentarii ale acelui comentator si oricare alte comentarii. Ati avut intotdeauna acest drept si de nenumarate ori l-ati si folosit. Totusi, toate articolele publicate, toate lucrurile afirmate si propriile comentarii VA CARACTERIZEAZA (nu numai ceea ce v-ati propus dvs.). Si comentariile ignorate spun multe despre dvs. Cele cenzurate, de asemenea (important este ca ati primit mesajul). In acelasi timp, articolele dvs. din contributors nefiind stiintifice, toate comentariile publicate sau cenzurate constituie CEA MAI CORECTA RECENZIE pe care ati putut-o avea (cineva spunea: “Asculta-ti adversarii/dusmanii; ei sunt sinceri!” Sa preferati comentariile laudative, este de asemenea dreptul dvs.). In acest sens, poate vreodata, presupunand prin absurd, sau din cine stie ce motiv, sau in cine stie ce context, veti decide sa va stergeti si propriile articole in intregime. Totusi, CARTEA, deoarece ati apucat sa o distribuiti intr-o anumita masura si a ajuns si in locuri in care nu v-ati propus neaparat sa ajunga, va ramane mai mult timp la dispozitia publicului ca o dovada a ceea ce ati facut in acesti ultimi ani (pentru sau impotriva poporului dvs.).

    • Un anonim spune:

      Va rog sa imi permiteti sa va pun trei intrebari:

      1. Daca va deranjeaza comentariile ANONIME de ce, impreuna cu administratorii platformei, ati permis postarea lor? Exista diferite solutii foarte simple pentru a impiedica acest lucru.

      2. Daca va deranjeaza comentariile NEGATIVE de ce, impreuna cu administratorii platformei, ati permis postarea lor? Administratorii site-ului va puteau da posibilitatea sa “avizati” postarea sau nu a oircarui comentariu.

      3. Deconspirarea acelui comentator va “incalzeste” cu ceva? Mai poate repara ceva? Scuzele lui ce valoare au in conditiile in care comentariile incriminate au fost lasate sa circule la vremea respectiva si atata timp de atunci?

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Daca va deranjeaza comentariile ANONIME de ce, impreuna cu administratorii platformei, ati permis postarea lor

        Nu mă deranjează comentariile anonime per se – ca dovadă v-am aprobat cele 2 comentarii de azi.

        Dar dacă la adăpostul anonimatului, un postac publică 89 de comentarii, care se încadrează în patternul descris de mine în postarea OFF TOPIC de mai sus, situația devine intolerabilă pentru orice autor care dorește ca atmosfera comentariilor la articolele sale să fie respirabilă, liberă, pe cât posibil, de intoxicări, afirmații tendențioase și manipulări ale „minților și opiniilor celor neinformați și care nici nu sunt interesați să se informeze”.

    • Un anonim spune:

      P.S.

      1. Va rog sa nu imi spuneti ca ati postat acele comentarii anonime pentru ca respectati dreptul la libera exprimare, pentru ca ma/ne jigniti.

      2. Va rog sa nu imi spuneti ca ati postat acele comentarii care nu va convin pentru ca ati fi dorit sa aveti un dialog eventual constructiv, pentru ca nu va cred. Ii tratati cu prea multa ura pe cei care va contrazic, au alta parere, etc..

      3. Cand intrebam daca credeti ca se mai poate repara ceva ma refeream la reputatia dvs. si la succesul demersului dvs.

    • Antonela spune:

      Care “nucleu dur”? Care “sistem (semi)automat de “alarmare rapidă””? Care “postaci plătiți”?” Sau, gandindu-ne la articole/comentarii mai vechi, care “ignoranti”? Care “Fracktivisti” “platiti de rusi” si cate si mai cate?

      Ce legatura are Alex Maftei (alias “Ulysses Errandus”), de exemplu, cu toate acestea? “Ulysses Errandus” a fost unul dintre putinii (3-4 – “nucleu dur”) comentatori constanti ai articolelor dvs. din contributors. Ignorant nu este in niciun caz (a fost de promotie la Geologie – Inginerie Geologica si Geofizica in 1983, ca sef de promotie a putut sa isi aleaga la repartitie un post la Petromar – posturile cele mai ravnite, mai bine platite, etc. – fiind primul absolvent care ocupa un astfel de post PE MERIT si nu cu pile, iar intre 2003-2005 a facut un Masterat in Petroleum Engineering la UNSW Australia). Cine sa-l fi platit pentru postari avand in vedere unde lucreaza el din 2006? https://www.linkedin.com/pub/alex-maftei/b/932/16a

      Ce anume l-o fi determinat sa comenteze articolele dvs. atata timp, CU CE V-A DEZAMAGIT si ce anume l-o fi determinat sa se desconspire si sa-si ceara scuze in public?

  7. Claudiu spune:

    Domnule profesor, ce credibilitate credeti ca veti mai avea daca veti sterge comentariile care nu va convin? E vorba de comentarii pertinente si nu de off-topicuri. Ganditi-va ca facand acest lucru atentati flagrant la dreptul la libera exprimare pe care il clamati. Ce mesaj credeti ca transmiteti daca stergeti respectivele postari? Articolele dumneavoastra au adus multe clarificari in ceea ce priveste gazele de sist si tehnologia fracturarii hidraulice de mare volum. Daca o parte dintre cei carora dumneavoastra le spuneti postaci (sau “fracktivisti”) au adus contributii, corecturi si completari la tabloul general, nu vad unde e problema. Pana la urma acest forum de dezbateri se numeste Contributors.

  8. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @ Prostu’ satului

    Dvs. stiti foarte bine cine e postacul

    Firește că știu cine este postacul, altfel n-aș fi făcut „reclamă” gratuită unui fost jurnalist.

    Așteptam însă o recunoaștere formală, de tipul „Je suis …”, sau, pentru că tot suntem în țara lui Caragiale, o mărturisire de tipul:

    Eu sunt Bibicul, nene Iancule. Nu mai poftești? (Crăcănel, actul II, „D-ale carnavalului”)

    • Prostu' satului spune:

      Domnule Profesor, regret mesajul meu de asta noapte. Mesaj scris la manie, care nu face decat sa toarne gaz pe foc.
      E timpul, cred, sa punem capat acestui spectacol deplorabil pe care-l oferim de ceva vreme cititorilor, ca doi copii care se paruiesc in curtea scolii in absenta invatatoarei. Facem asa un taraboi incat subiectul disputei aproape ca e uitat.
      Va propun asadar un armistitiu. Incetati cu toate aluziile, insinuarile si mistocarelile la adresa celor care nu va impartasesc opiniile, iar eu, la randul meu, va promit sa ma abtin de la orice ati putea interpreta ca intoxicare, manipulare sau cum vreti sa-i mai ziceti.
      De dragul cititorilor.
      Multumesc.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Propunerea dv. mă surprinde neplăcut pentru că armistiţiul nu se poate încheia decât între două persoane cu nume şi prenume reale, nu între anonimi folosind pseudonume.

        V-am sugerat de mai multe ori să vă asumaţi public identitatea. Ce este aşa de greu de înţeles?

        Dacă sunteţi una şi aceeaşi persoană cu Cătălin Dimofte, “fostul jurnalist de business” pe „care îl interesează în mod special Roșia Montană și gazele de șist””, ce vă opreşte să recunoaşteţi faptul acesta public? (nu cred că deontologia profesională)

        • Prostu' satului spune:

          Atata timp cat regulile nescrise ale acestei platforme permit pastrarea anonimatului, atata timp cat foarte multi alti comentatori folosesc aceasta regula si nimeni n-o incalca fara permisiunea respectivului – iar pe dvs. asta nu pare sa va deranjeze decat in cazuri particulare – o sa raman la pseudonimul stiut.
          Eu, oricum, o sa-mi respect promisiunea de mai sus; dvs. faceti cum credeti de cuviinta.

          • victor L spune:

            Sint convins ca regulile nescrise ale acestei platforme, care permit sa scuipi ascuns dupa cires (@ Prostu` satului) iti creiaza o satisfactie majora: dupa ce deviezi discutia, tot tu vii cu propunerea de pace. Si pui conditii.
            Esti chiar cum semnezi?

  9. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    BREAKING NEWS

    Draft of Arrest Warrant for Argentine President Is Found at Dead Prosecutor’s Home

    BUENOS AIRES — Alberto Nisman, the prosecutor whose mysterious death has gripped Argentina, had drafted a warrant for the arrest of President Cristina Fernández de Kirchner, accusing her of trying to shield Iranian officials from responsibility in the 1994 bombing of a Jewish center here, the lead investigator into his death said on Tuesday.

    The 26-page document, which was found in the garbage at Mr. Nisman’s apartment, also requested the arrest of Héctor Timerman, Argentina’s foreign minister. Both Mrs. Kirchner and Mr. Timerman have repeatedly denied Mr. Nisman’s accusation that they tried to reach a secret deal with Iran to lift international arrest warrants for Iranian officials wanted in connection with the bombing.

    The new revelation that Mr. Nisman had drafted arrest warrants for the president and the foreign minister further illustrates the heightened tensions between him and the government before he was found dead on Jan. 18 at his apartment with a gunshot wound to his head. He had been scheduled the next day to provide details before Congress about his accusations against Mrs. Kirchner.

    http://www.nytimes.com/2015/02/04/world/americas/argentina-prosecutor-alberto-nisman-arrest-warrant-cristina-de-kirchner.html?emc=edit_na_20150203

  10. Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

    The Most Promising Growth Player In Argentinian Shale

    Un articol complemetar celui scris de mine, lârgind numărul de formaţiuni argiloase cu potenţial petrolifer.

    Argentina’s state-owned YPF made headlines over the last 12 months making significant progress in their Vaca Muerta shale development and in August 2014 with a major discovery in the Agrio shale formation, raising expectations for all operators in the region for both the Agrio and Vaca Muerta shales.

  11. Marean spune:

    Domnule profesor, ne puteti spune care sunt riscurile de mediu reale, ale exploatarii prin fracking fata de conventional? Ma refer la poluarea apei si solului, plus de cutremure de categorie mica.

    Pana una alta, eu ma bucur ca Chevron a plecat din Romania de acum si sper la o dezvoltare a tehnologie fracking spre un consum mai redus de apa si care sa presupuna o supa mai putin toxica decat cea injectata acum in sol. Chiar nu se poate sa se exploateze sisturile astea mai curat?

    Si spuneti, de ce nu ar putea Petrom sa preia aceste exploatati atunci cand pretul petrolului va reveni. De ce doar Chevron sau altii mari ca Shell pot exploata prin fracking si Petrom nu e in stare?

    Va multumesc.

    • victor L spune:

      La intrebarea ta ” De ce doar Chevron sau altii mari ca Shell pot exploata prin fracking si Petrom nu e in stare?”
      iti pot raspunde cu o gluma: din aceleasi cauze ca doar dl Cranganu sau altii in domeniu pot raspunde la intrebarea ta, si tu nu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)