joi, martie 28, 2024

Abandonarea mizelor mici și calea istoriei

O butadă al cărei autor nu mi-l amintesc spune cam așa (citez aproximativ): o dramă plus timp egal comedie. Aristofan, Ion Luca Caragiale sau Eugen Ionescu ar putea explica mult mai bine decât mine cum anume putem lua dramele în râs peste timp; ceea ce este sigur însă, aproape la simțul comun, e că nu ne-am putea împăca cu istoria și faptele noastre din trecut dacă n-am putea, la un moment dat, să le luăm în râs.

Trecând grosier și puțin neelegant la drama zilelor noastre, vreau să spun încă de la început că ar fi cu adevărat tragic să nu înțelegem împreună – oameni politici, economiști, înalți funcționari și decidenți în stat, cercetători și antropologi, educatori și profesori, oameni simpli și lideri religioși – că modul în care reușim să trecem prin criza medicală și economică de astăzi ne va eticheta în istorie ca ridicoli ori demni de ispravă. Iar de judecata istoriei nu știu să fi scăpat cineva până acum.

ETERN-MĂRUNTELE NOASTRE MIZE

Națiuni mai mici decât a noastră, în istorie, au reușit să se facă remarcate prin modul excepțional în care, prin efort colectiv, au reușit mereu să rămână cuplate la marile evenimente universale. Nouă nu ne-a ieșit o astfel de aliniere la curentul universal decât în rare momente istorice, motiv pentru care dăm impresia că ne place saltul și nu punem mare preț pe efortul colectiv cu care să ne confruntăm destinul.

Ca să fiu și mai clar, iau exemplul nu de mult trecutei crize financiare din anii 2008 – 2009, care a afectat puternic și România, dar nu atât de dramatic ca în cazul altor națiuni, și pe care am depășit-o cu un sacrificiu impus (care s-a dovedit în timp a nu fi fost unul colectiv și nici măcar parțial autoasumat): în timp ce unii au trebuit să accepte o curbă de sacrificiu, alții au profitat din plin.

Criza financiară mondială a fost gestionată pe plan național, pentru cine-și mai aduce aminte, folosind instrumente dureroase: tăieri de salarii și pensii, restructurări și șomaj, împrumut de asistență pentru reechilibrarea finanțelor statului de la Banca Mondială, FMI și Uniunea Europeană; reluarea bunăstării și a creșterii economice fiind posibile abia după cinci ani de eforturi care ne-au costat inclusiv exodul a cel puțin 2 milioane de români (cei mai mulți calificați și bine pregătiți) peste hotare.

Ca într-o comedie de moravuri, în ultimii 3 – 4 ani au ajuns să gestioneze excelentele premise ale creșterii economice („saltul” despre care vorbeam?) o serie de personaje politice aproape total lipsite de viziune și extrem de mult atașate propriilor interese, ori intereselor de grup. Indiferent câte atenționări au venit din spectrul onest al societății (specialiști, publiciști, chiar și oameni politici), mizele mici au fost mai importante și am risipit în buzunare obscure și pe programe fără perspectivă mai toată bruma efortului și sacrificiului național din ultimii zece ani.

Criza sanitară și medicală ce a căzut din senin odată cu pandemia provocată de un coronavirus nou, care provoacă un tip de SARS și se răspândește cu viteză foarte mare, a prins România cu: un guvern susținut minoritar în Parlament și o majoritate care a susținut politici expansioniste fără perspective, predispusă la jocuri politicianiste și mize mărunte; un buget aproape neputincios, instituții ale statului politizate, trezoreria statului aproape goală, fără stocuri de materiale sanitare pentru situații de urgență și multe legi care obligă la cheltuieli publice viitoare fără sursă de finanțare. Enumerarea poate continua, dar mă opresc aici.

Trecând mai departe, putem observa cu toții că avem un guvern care gestionează pandemia SARS CoV 2 în România doar pentru că niciuna din celelalte forțe politice nu a fost dispusă să o facă. În schimb, aproape fără excepție, toate celelalte forțe politice care nu participă la guvernare țin să transmită către proprii simpatizanți mesaje critice față de modul în care este gestionată criza medicală, căutând să-și sporească capitalul politic, profitând de nemulțumirea unei societăți claustrate – ca exercițiu impus și mai puțin autoasumat.

În aceste condiții ne punem întrebarea cum vom putea să găsim calea cea mai potrivită de a traversa criza economică globală (a cărei amploare se anunță mai importantă decât cea din 2008 – 2009)? Care sunt la acest moment dezbaterile cheie din spațiul public românesc? Păi, să trecem în revistă câteva teme:

(i) Românii care au plecat să culeagă sparanghelul în Germania și autoritățile care nu s-au îngrijit de protecția lor sanitară și de drepturile lor la protecție adecvată în străinătate. Trenul care trebuie să transporte forță de muncă în Austria, sau avioanele care trebuie să facă același lucru pentru Marea Britanie. Românii, sclavii agricoli ai Europei. Ministerul afacerilor externe este convocat la Parlament pentru explicații.

(ii) Guvernul PNL nu are soluții și nu a prezentat un program pentru relansarea activității economice în România, pe fondul crizei provocată de încetinirea/inversarea trendului creșterii economice globale. Majoritatea parlamentară vrea mai mulți bani pentru felurite proiecte de lege populiste, născute în Parlament și fără surse de finanțare, fără a fi interesată de capacitatea limitată a bugetului, care este treaba guvernului.

(iii) Aprobarea tacită în Camera Deputaților a unui text de lege care transformă Ținutul Secuiesc în stat în stat, sub pretextul autonomiei. Acuzele președintelui Iohannis față de majoritatea parlamentară, care ar fi bătut palma cu UDMR, cu medierea oamenilor lui Viktor Orban, pentru a face posibilă aprobarea tacită, la schimb cu voturile pentru trecerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului PNL. Iohannis este acuzat că a transmis în spațiul public mesaje antimaghiare și s-au formulat plângeri la CNCD. Șefii serviciilor de informații sunt convocați la Parlament pentru explicații.

(iv) Majoritatea parlamentară acuză guvernul că a gestionat ineficient criza pandemică. Majoritatea parlamentară a anunțat că nu va mai vota prelungirea stării de urgență. A cerut Curții de Conturi să verifice toate achizițiile publice de urgență (deși cu o conducere asigurată de domnul Mihai Busuioc nu este clar dacă verificările vor ajunge și la baronii locali ai majorității parlamentare). Ministerul Afacerilor Interne este acuzat că recurge nejustificat la forță în cazurile în care nu sunt respectate Ordonanțele Militare; de altminteri opinia majorității parlamentare este că respectivele ordonanțe sunt neconstituționale.

În acest noian de preocupări mărunte și de acuze reciproce, despre revenirea din criză vorbesc pe ici și colo antreprenorii, BNR și unul sau doi miniștri. Opoziția parlamentară vorbește despre criză pe larg, mai ales în dezbaterile organizate în studiouri de televiziune, mai ales pentru a justifica o moțiune de cenzură la adresa guvernului Orban. Soluții? Aceleași cu cele care ne-au lăsat în decembrie 2019 cu visteria goală.

STĂ MAI BINE EUROPA?

Răspunsul este și nu, și da. Așa cum afirmam într-un articol precedent, trăim în plină și amară comedie a Turnului Babel în Uniunea Europeană: nimeni nu are încredere în nimeni, sunt mulți cei ce vorbesc, dar puțini cei care ascultă. Factorul pozitiv, integrant și care netezește asperitățile sunt instituțiile comune europene, marele câștig care astăzi își dovedește imensa utilitate.

Întâlnirea membrilor Consiliului European de joi, 23 aprilie 2020, nu s-a încheiat cu un consens, dar s-a stabilit de comun acord că Statele Membre vor analiza Planul de susținere a economiei Unionale pe care Comisia Europeană îl va prezenta la jumătatea lunii mai. Împreună cu Agerpres, concluziile privind negocierile din Consiliul European și propunerea de Plan pot fi astfel trecute în revistă:

Acest plan ar urma să includă o propunere bugetară pentru perioada 2021-2027, inclusiv un fond pentru redresarea economiei europene după măsurile de izolare adoptate pentru a stopa pandemia Covid-19.

Conform președintei CE Ursula von der Leyen, planul ar urma să fie prezentat în ‘a doua sau a treia săptămână a lunii mai’.

Președintele francez Emmanuel Macron a recunoscut că nu s-a ajuns la un ‘consens’ între țările UE privind transferurile către ‘regiunile și sectoarele’ cele mai afectate de criza economică declanșată de pandemie.

Foarte pornit în ultimele săptămâni împotriva ‘egoismului’ țărilor nordice, prim-ministrul italian Giuseppe Conte a salutat totuși realizarea unor ‘progrese mari, de neconceput până acum câteva săptămâni’. ‘Cele 27 de țări recunosc nevoia de a introduce un instrument inovator, care să fie lansat de urgență, pentru a ne proteja economiile și pentru a asigura o redresare europeană care nu lasă pe nimeni în urmă’, a adăugat Conte, Italia fiind, alături de Spania, țara cu cele mai multe decese provocate de Covid-19.

Ministrul spaniol de externe Arancha Gonzalez Laya, deși a salutat sprijinul pentru crearea fondului de redresare, a admis că nu există încă ‘suficientă convergență’ în ceea ce privește înțelegerea modului în care va funcționa acest fond, dacă va fi vorba de împrumuturi sau de subvenții, Madridul preferând a doua variantă.”

Negocierile de joi, 23 aprilie ac., nu au adus repoziționări semnificative ale Statelor Membre și nici nu au redus foarte mult din diferențele de viziune între statele din nordul și cele din sudul Uniunii. Propunerea Comisiei Europene rămâne în continuare aceea că baza susținerii revenirii economiei unionale va trebui să o reprezinte Bugetul multianual al Uniunii Europene (2021 – 2027), căruia i se va asocia un Plan de redresare (în ultima variantă Comisia Europeană acreditând pentru Fond dimensiunea de 1000 miliarde de euro; deși au fost discuții ce vizează chiar și o dublare a acestei valori).

Problema, așa cum sublinia Pierre Gramegna, ministrul de finanțe al Luxemburgului, este că a lega prea strâns Fondul de redresare de un acord pe tema Cadrului Financiar Multianual (așa numitul ‘MFF’) ar fi un demers riscant, din cauza recentei incapacități demonstrate de lideri în privința impulsionării unor dezbateri mai ample despre buget. El a întărit astfel propunerea Franței, ca Fondul să fie susținut printr-o pârghie din afara MFF.

În esență, oricum va arăta propunerea Comisiei Europene de la mijlocul lui mai, Statele Membre ar trebui să fie de acord cu marja din bugetul Uniunii care să-i permită să facă împrumuturi pentru a finanța Planul de redresare bazat pe investiții. Aceasta ar implica mărirea distanței între plafonul maxim pe care Uniunea îl poate primi din partea Statelor Membre și cheltuieli, care ar permite Comisiei să facă niște împrumuturi suplimentare. Banii acumulați prin refinanțarea MFF ar putea fi folosiți la creșterea investițiilor în statele membre, care s-ar face simultan cu sumele alocate de la buget.

Statele nordice al Uniunii, care s-au pronunțat deja împotriva ideii emiterii de corona-bonduri, sunt favorabile variantei care stabilește dreptul Comisiei de a face împrumuturi (prin MFF), chiar dacă la o scară mai largă decât anterior. Ceea ce este sigur, statele nordice nu agreează ca Planul de redresare să fie finanțat prin unificarea datoriilor, așa cum susțin Franța, Italia și Spania, de exemplu.

Președintele francez pledează în schimb pentru un Plan de redresare care să includă nu numai mecanismul de împrumuturi (bazat pe MFF) ci și transferuri financiare. Planul ar trebui să aibă dimensiunea a 5 – 10 % din PIB-ul unional (800 – 1.600 miliarde de euro), dimensiune asupra căruia există un acord de principiu între toate Statele Membre.

Emiterea de corona-bonduri implică, în viziunea Franței, emiterea de datorii cu garanție comună, pentru a finanța transferuri bugetare către o regiune sau un sector din Uniune deosebit de afectate, cu reguli și guvernare foarte clare și acceptate de întreaga Uniune. În viziunea Parisului, acest mecanism fortifică argumentele Pieței Comune: adică permite susținerea regiunilor mai puțin dezvoltate, dar care pot produce, prin transfer tehnologic și cu finanțarea necesară, pentru întreaga Uniune (1).

DACĂ NU PUTEM DEPĂȘI MIZELE MICI, NE AFUNDĂM ÎN RIDICOL

Vrem un Plan de redresare și pentru economia României? Îl putem avea. Dar împreună, nu separat. Nu putem avea un plan al guvernului și unul al majorității parlamentare. Unul al PSD și altul al USR, Pro România ori PLUS. Nu putem avea un plan al antreprenorilor români și un altul al organismelor de cooperare ale investitorilor străini, unul al industriei, altul al turismului și un altul al agriculturii.

Trebuie să înțelegem că inclusiv o economie încă slab dezvoltată și fragilă ca cea a României este plină de interdependențe și integrată cu cea a Uniunii și a diverselor State Membre, așa încât niciun Plan de redresare nu poate fi viabil dacă nu este corelat cu cel unional și nu ține cont de interdependențele create; interdependențe care ne-au permis ca, la finele anului 2019, să avem:

– o cifră de afaceri zilnică la nivel de economie națională de 1 miliard de euro, adică circa 360 de miliarde de euro pe an;

– un PIB de circa 220 miliarde de euro, 5,2 milioane de angajați, 5 milioane de pensionari, un salariu mediu de 750 de euro pe lună și un salariu minim de 250 de euro, cu media națională la cea mai redusă diferență față de media UE de la integrare, adică 33% (cu circa 6 zone din țară la media UE și regiunea București – Ilfov peste media Uniunii Europene).

Este cu siguranță menirea politică a actualei majorități parlamentare aceea de a încerca să profite de context și să provoace căderea guvernului prin moțiune de cenzură, în încercarea de a prelua din nou puterea în stat; întrebarea pe care ne-o punem este ce rezolvăm prin acest gest politic și în ce măsură ne ajută să traversăm mai bine pregătiți criza economică? Sau, altfel spus: se rezolvă criza economică provocând a cincea sau a șasea criză politică din ultimii trei ani?

Ca să nu fiu bănuit de simpatii sau antipatii politice, pentru că nu este cazul, am să-mi explic dubiile creionând în câteva tușe și modul prin care văd eu abordat un plan, orice plan integrat de depășire a crizei economice în România; implicit va rezulta de aici serioasa neîncredere pe care mi-o trezește abordarea majorității parlamentare, pe care continui să o suspectez de mize mici și interese particulare.

În primul rând, așa cum se vede și din dezbaterea europeană, România are dificultăți structurale, iar economia sa este marcată de dezechilibre serioase între sectoare și pe regiuni. Bugetul național este slab, statul nu reușește să-și colecteze veniturile nici în perioadele normale, iar acum o va face cu atât mai puțin. Deci primul pas și cea mai sigură resursă este stoparea risipei în cheltuirea fondurilor publice și îndreptarea lor cu preponderență spre investiții și, deci, spre dezvoltare.

Economii în cheltuirea banului public putem face în multiple moduri, pentru că am moștenit o plajă largă de capitole care provoacă cheltuieli ineficiente: un aparat birocratic supradimensionat, agenții și autorități nenumărate, unele cu un rol absolut incert, diferențe mari de salarizare, diferențe mari și nejustificate între pensii și între sistemele de plată a pensiilor, programe de susținere ale investițiilor locale fără mecanisme adecvate de control, o Curte de Conturi cu sisteme decizionale interne deformate și promovând instrumente de control vetuste, o legislație și un aparat fiscal situate total în afara realităților etc.

A doua resursă importantă este pentru România cea reprezentată de fondurile europene. În mod normal, după lecția altor State Membre ale Uniunii, ar trebui să fie prima, dar este dependentă de două foarte importante mecanisme naționale: existența unor proiecte acceptabile și cofinanțarea națională. Dacă nu le ai, nu poți atrage fonduri europene. Din nefericire, februarie 2020 ne-a surprins fără prea multe proiecte capabile să fie finanțate prin fonduri europene.

Un Plan național de relansare presupune mai multe capitole ale economiei și din sfera socială care să fie finanțate cu fonduri europene:

(1) Clasicele proiecte de infrastructură mare: rutiere, căi ferate, porturi, transport energetic și interconexiuni energetice (energie electrică, gaze naturale);

(2) Proiectele de coeziune europeană, ce țin de dezvoltarea locală: rețele de apă și canalizare, spitale, școli, obiective culturale și turistice;

(3) Proiecte energetice, inclusiv prin schema EU-ETS;

(4) Proiecte de cercetare-dezvoltare, civile și militare;

(5) Proiecte din zona economiei circulare, subsumate Green Deal;

(6) Susținerea antreprenoriatului, în special sectorul IMM.

Pentru cofinanțare statul român poate apela – din păcate nu are foarte mult spațiu de manevră – la majorarea deficitelor. Aici este locul să spunem că, deși nu aparține Eurogrupului, România se află astăzi în poziția în care ar trebui să susțină propunerile Franței, Italiei și Spaniei: emiterea de corona-bonduri i-ar permite să se împrumute pentru a cofinanța proiectele europene.

În fine, a treia cale de reluare a creșterii economice, deci de traversare a crizei, o reprezintă conceperea de proiecte naționale țintite, finanțate/susținute cu fonduri din bugetul național (ceea ce implică automat creșterea semnificativă a dimensiunii capitolului investiții în bugetul național, și ca procent și ca sume efective) în sectoare cum sunt energia, petrochimia, apărarea și cercetarea științifică asociată.

Fără susținerea creșterii marilor sectoare economice și reluarea în forță a unor mari proiecte de infrastructură ce au conexiune europeană, nu se poate stimula cererea din sfera suport și nu sporește cererea din partea populației, care constituie baza dezvoltării sectorului IMM, adică sfera celui mai mare și flexibil angajator din economie.

Oricine înțelege că la acest moment este nevoie ca statul să intervină în sprijinirea antreprenoriatului, pentru a-l ajuta să-și conserve forța de muncă deținută anterior izbucnirii crizei. Dar impulsionarea sectorului IMM fără măsuri în sfera restructurării cheltuielilor publice și a reluării marilor proiecte s-ar dovedi repede un efort inutil; un semn al unui Plan lipsit de fezabilitate.

Restructurarea cheltuielilor publice și repornirea marilor proiecte de infrastructură erau măsuri economice ce ar fi trebuit luate cu mult timp înainte: de fapt trebuiau luate încă în anii cu creștere economică masivă. Schema de sprijinire a sectorului IMM inițiată de Ministerul Finanțelor Publice „IMMInvest” nu va ajuta dacă oferta stimulată a antreprenoriatului nu se regăsește în cererea economiei.

Pe de altă parte, un guvern minoritar, fără un puternic sprijin parlamentar, nu poate pune în operă niciun Plan adecvat de redresare economică, tocmai pentru că nu poate implementa suma de măsuri nepopulare care se asociază oricărui plan viabil de redresare economică. De asemenea, ca să aibă o voce puternică în Europa, privind Bugetul multianual și Planul de redresare, la nivel politic național ar fi nevoie de consens și sinergie. Dar nu le avem. La noi politicienii preferă să se acuze și să recurgă la aceleași jocuri politicianiste care ne-au construit imaginea de partener imprevizibil în Europa din ultimii trei ani.

Așadar am dubii și cred că ele sunt întemeiate: România este astăzi o țară a mizelor mici, într-o lume în profundă schimbare. Cu toții resimțim presiunea schimbărilor ce stau să vină, doar că cei care dețin puterea și poziția de decizie în sfera politică tind încă să creadă că se pot sustrage, cu micile lor interese meschine, realității. În prag de criză economică mondială profundă, clasa noastră politică îl reactualizează pe Caragiale: „norocul e prea puțin și lumea prea multă„. Este greu să te ascunzi de ridicol în istorie.

NOTE___________

1 Cu alte cuvinte, de ce să producem în China, investind acolo și devenind dependenți, când putem în primul rând susține producția în interiorul statelor din Uniunea Europeană

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. [..]”Vrem un Plan de redresare și pentru economia României? Îl putem avea. Dar împreună, nu separat. Nu putem avea un plan al guvernului și unul al majorității parlamentare. Unul al PSD și altul al USR, Pro România ori PLUS”[..] – deci nu putem: USR si PLUS sunt perfect incompatibile cu PSD si PRO ROMANIA…..

    [..]”În fine, a treia cale de reluare a creșterii economice, deci de traversare a crizei, o reprezintă conceperea de proiecte naționale țintite, finanțate/susținute cu fonduri din bugetul național (ceea ce implică automat creșterea semnificativă a dimensiunii capitolului investiții în bugetul național, și ca procent și ca sume efective) în sectoare cum sunt energia, petrochimia, apărarea și cercetarea științifică asociată”.[..] – ca pe vremea marelui ctitor-cizmar, infiintam heirupist santiere unde sa reconstruim fabricile si uzinele care formau candva „avutia nationala”, a noastra, a „tutulor” adica a nimanui.

    In tot acest timp, numarul pensionarilor va depasi numarul salariatilor si antreprenorilor la un loc, bugetul abia va reusi sa plateasca pensii la pilonul I precum si salarii celor din aparatul administratiei de stat iar piata de capital se va prabusi incet prin nationalizarea pilonului II (ca asta se va intampla)….

    Sanatatea, educatia, infrastructura vor fi doar pretexte de jufuit legal banul public, forme fara continut, sub conducerea maretei Curti Constitutionale, intangibila si controlata politic.

    • @Doru
      Sunteți cam supărat.
      Ieri președintele vorbea de un plan de revenire din criza pandemică ca de un nou plan de reconstrucție a României.
      Nu întâmplător.
      Cel mai mare angajator în România, ca și în Europa, sunt IMM-urile. Dar și cel mai fragil și expus la cele mai mici distorsiuni și crize.
      Ca sectorul IMM să-și reia creșterea, avem nevoie de cerere: cerere de servicii în marile sectoare, cererea de servicii pe șantiere (marile șantiere în primul rând) și apoi cererea populației.
      Se cam leagă una de alta.
      Statul poate cel mai bine să pornească marile proiecte. Este logic și evident.
      Apoi să susțină cu diverse mecanisme re-startarea IMM-urilor, pe măsură ce acestea identifică cerere pe care să o adreseze.
      Nu e ceaușism, nu e heirupism, e doar pragmatism.
      Să auzim de bine!

      • @Cristian Felea: De fapt, sunt foarte sceptic:
        1. Statul trebuie sa se reformeze din interior si n-o face! (Fara sinecuri, incompetenti, corupti, etc.)
        2. Proiectele statului ar trebui sa se orienteze pe 3 directii: servicii sociale (educatie, sanatate etc.), infrastructura (rutiera, feroviara, navala, etc.) si relatii externe (inclusiv in plan militar). Si n-o face!

        Lasati IMM-urile! Ele se dezvolta si cresc singure daca nu sunt sufocate de „grija netzarmurita” a institutiilor statului. Sa vina statul cu diplomatia la inaintare si sa deschida noi piete externe sau sa reia colaborari trecute si sa vedeti cum va dudui sectorul IMM-urilor

        • Statul socialist european este pe cale sa sugrume datorita birocratiei si a „grijei pt. mediul economic” multe initiative si idei dintre cele mai bune.
          De proiecte ce sa mai discutam, cine le plateste ? are banca bani destui, banii nostri.

        • @Doru
          Bag de seamă că vorbim despre aceleași lucruri, doar că folosim alte cuvinte și o altă topică a frazei.

  2. „Trecând grosier și puțin neelegant la drama zilelor noastre…”

    Există mai multe variante ale unei glume, unele se termină cu „depinde de care a armei ești”, sau „depinde de care parte a ușii ești”…etc.

    Eu, din poziția în care mă aflu, privind la „zilele noastre” văd că România trece printr-o tragedie. De 30 de ani un grup infracțional organizat de tip mafiot a capturat statul, iar molima aceasta a scos în evidență micimea personajelor politice care conduc țara. Aleșii noștri, PSD-ALDE-UDMR-ProRomânia, care formează majoritatea parlamentară și au guvernat până de curând. Iar cei care i-au înlocuit nu strălucesc nici ei. O tragedie…

    Iar „Trilogia antică”, bunăoară, atunci când am citit „Medeea”, „Troienele”, „Electra”, când am urmărit spectacolele, ori văd înregistrări, de fiecare dată mă cutremură… Nici vorbă de zâmbet!

  3. Check, recheck, doublecheck.
    Nu lipsesc cunoștințe cum arată excelent autorul. Problemele interne românești și cele comunitare UE.27 sunt bine conoscute. Decizile se iau la București. Ceva bani vin de la Brussels/UE.

    …”… România este astăzi o țară a mizelor mici, într-o lume în profundă schimbare. ….. ….. În prag de criză economică mondială profundă, clasa noastră politică îl reactualizează pe Caragiale: “norocul e prea puțin și lumea prea multă“. Este greu să te ascunzi de ridicol în istorie….”…..

    Euro Bonds nu mai sunt subiect de discuție în UE.27 și la Comisie. Cred că trenul a plecat deja.
    Budgetul pentru anii 2021-2028 alimentat cu 1% BIP de la statele „naționale” poate deveni mult mai mare prin ridicarea contribuților de 1% la o cotă mai mare, de 1,2 sau 1,5 % BIP de fiecare stat „național”.
    UE va avea probabil trei budgete diferite. Până acum s-a votat un budget de 540 miliarde Euro, din care 100 miliarde Euro pentru șomaj tehnic „Kurzarbeitergeld”. S-a început cu racolarea acestor bani la București?
    BIE Banca de Investiții Europeana oferă credite pe termen lung de 200 miliarde Euro.
    S-a început cu racolarea acestor bani la București?
    ESM Fondul monetar creat după criza financiară din 2008 pentru o nouă criza prevede 200 miliarde Euro (poate fi mărit substanțial).
    S-a început cu racolarea acestor bani la București?

    Pentru al treilea budget al Comisiei de ca. 1.500 miliarde Euro se va găsi o formă adecvată, o etichetă acceptată de toate statele „naționale” în UE.27. Comisia are de prezentat trei budgeturi cu suma de ca. 3.000 miliarde Euro. Rămâne întrebarea când se publică și când se decide. Lumea nu stă pe loc numai pentru faptul că România și UE nu se mișcă în ritmul impus de criza dublă, de criza cu pandemia Covid-19 și de criza economică.

    Greu la deal cu boii mici.

  4. Stimate Felea, romanii nu sunt sclavii Europei precum este vehiculat tendentios si de-a dreptul scandalos in spatiul public romanesc. Nu i-a luat nimeni cu arcanul si nici n-au fost urcati in avioane si trenuri cu bajoneta la spate. Au plecat de buna voie, adevarat presati de circumstante si lipsa perspectivelor de care in primul rand satul romanesc este raspunzator, de 30 de ani !!
    Mai terminati o data cu aceste abordari comuniste si intelegti o data, indiviul este liber sa-si aleaga locul in care doreste sa munceasca si traiasca cat mai o putea, tendinte de restrictionare deja incep sa apara si este un pericol extrem de mare sa aluncam iar catre totalitarism, de data acesta ascuns sub diferite pretexte.

    • @Ursul Bruno
      Mă tem, domnule Urs Bruno, că tocmai ce m-am dumirit că ați citit textul în diagonală și pe sărite, ceea ce v-a ajutat (sau nu v-a împiedicat) să mă acuzați de abordări comuniste.
      Ok, nu face nimic, se mai întâmplă.
      Sunt sigur că veți reveni, veți citi cu atenție și veți rectifica.
      Toate bune!

  5. Nu e ca si cum romanii au cerut vreo schimbare, ei tot voteaza partide de hoti. Atat timp cat poporul nu judeca, Romania nu are viitor, se emigreaza masiv in fiecare an, iar oamenii sunt multumiti sa aiba hoti carismatici la conducerea tarii, precum si in primarii. Poporul e complice cu statul la furtul propriului viitor, de prost ce e. Sigur, romanii spun ca vor autostrazi si spitale, dar cand vin alegerile, ei tot cu hotii care mint frumos voteaza, de prosti ce sunt.

    In al doilea rand, e ridicol sa crezi ca PSD, ALDE, UDMR, sau ProPonta ar fi capabile sa propuna un plan de redresare a economiei, ei doar au adancit prapastia cat au fost la putere, partidele astea functioneaza pe baza de spagi si privilegii, ele exista doar sa fure, eventual le mai arunca niste firimituri prostilor care ii voteaza.

    USR si PLUS ar putea propune ceva, dar 85% din romani sunt prea prosti sa-i voteze, romanii vrand hoti carismatici de mai bine de 30 de ani.

    • Fenomenali politicienii ăștia pe care electoratul român nu îi merită! :) Numai Feți-Frumoși și Albe ca Zăpada, toți merg la biserică și au acasă câte 3-4 copii, teleghidați de serviciile secrete nu sunt nici unii, chiar stai și te întrebi ce-or fi având 85% dintre români împotriva lor? :) :)

  6. Ne apropiem de sorocul celor 40 de ani pe care poporul lui Israel i-a petrecut in desert…..
    Oare ne vom izbavi si noi (ca popor) de teribilele metehne mostenite de la comunism?!? Poate. Dar greu de cele ale mizelor mici, meschine la max., cele ale compromisului pentru castigurilor ridicole de ordin tactic la mica ciupeala de targ local.
    Dar sa nu disperam. Poporul roman e mereu surprinzator.

    D-le Felea, ceea ce propuneti dvs.este chiar ceea ce ne trebuie, dar piedicile sunt cele enuntate in tema articolului dvs.
    As mai adauga ceva. Suntem pe cale sa ratam digitalizarea.
    Asta in conditiile in care romanii chiar au inclinatie spre IT. Si nu fac exces de patriotism cand spun asta. E o realitate f.cunoscuta in mediul de business international, la nivel UE, US, etc. La Comisia europeana este o majoritate (functionari si contractori) ro.evidenta in departamentele care se ocupa de IT.
    Dar in Ro se manifesta situatii bizare pe care nu le pot explica deacat prin mizele marunte, spagi grase, etc.
    Un exemplu:
    Declarația unică !!!
    Documentul electronic pdf editabil pus la dispoziție de ANAF poate fi completat cu Acrobat reader care este free de la Adobe, dar formatul pdf (ptr.aceasta declaratie editabila) e proprietar.
    Teoretic, oricine are un pc/laptop/tabletă/tel. ar trebui să poată completa respectiva declarație obligatorie!!!!
    But not so fast…..trebuie să ai minim Windows 7, dacă nu 8 sau nu știu ce versiune de iOS. Pe Android nu merge (vasta majoritate a tabletelor si telefoanelor), chiar cu aplicația Adobe reader instalată. Nu merge nici pe Linux, orice versiune.
    Cu alte cuvinte Anaf, ne obligă să folosim un format proprietar, care te obligă la un nr.f.limitat/restrictiv de operating systems proprietare și ele…..
    De ce sa nu fie ceva open source sau browser based?!? Ceva care sa dea posibilitatea larga a consultantei de specialitate eminamente Ro.

    Dar o sa vedeti ca digitalizarea despre care sa face acum atata vorbire va reveni, in practica, la chestiunile proprietare descrise mai sus. Acum e „ordonanta hartii”, debirocratizare, etc.
    Cu telefonul, tableta, Linux nu vor fi accesibile. Sa dea D-zeu sa ma insel.

    La fel e cazul ptr.certificatele de semnatura electronica si prog.adiacente (cu o exceptie, dar care nu asigura suport ptr.acestea si nu functioneaza pe Firefox). Oricine verifica pe site-urile furnizorilor de certificate&semnatura electronica si o sa se convinga.

    p.s. povestea „declaratiei unice” si a semnaturii electronice a fost postata si in comentariile la alte 2 art.de pe aceasta platforma

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro