vineri, martie 29, 2024

Absurda istorie a confruntării dintre contribuabilul M.B. şi fiara ANAF

Cetăţeanul M.B. ştia că nu greşise cu nimic, dar, într-o zi de miercuri, a aflat de la banca sa că ANAF i-a blocat conturile. Mai avea trei zile şi pleca în concediu. A sunat la ANAF, dar, bineînţeles, la telefon nu i se oferea nici o informaţie. M.B. lucra în Bucureşti, dar cei care îi puseseră poprire pe conturi erau funcţionarii din Timişoara, aşa că s-a deplasat 560 de de kilometri, cu maşina. La Timişoara a aflat cât datora statului – 440 de lei – dar nimeni nu-i explica de unde provine această datorie. În sfârşit, M.B. plăteşte, doar ca să-şi vadă conturile deblocate, dar află că trebuie să i se dea o „hârtie” pe care să o transmită băncilor. „Șase zile de la plata datoriei care mi-a răsărit brusc și pentru care mi-au fost blocate conturile. A treia zi de pelerinaj la Fisc. Am făcut în progres. Banii plătiți sunt identificați într-un cont al Trezoreriei. Dar încă nu e „operat în sistem”. Motiv pentru care nici azi nu primesc hârtia de la Fisc cu care să îmi deblochez conturile”, relatează M.B. pe pagina sa de Facebook. La ora la care scriu, nu ştiu dacă M.B. a redevenit un cetăţean cu drepturi depline, inclusiv cel de a dispune de banii din contul său.

Povestea relatată este reală în fiecare detaliu. Dar istoria lui M.B. poate fi istoria oricărui cetăţean român prins în menghina Fiscului. Ceea ce i s-a întâmplat acestui contribuabil, se întâmplă, probabil, zilnic, şi altora. Este o istorie care ilustrează pe deplin primitivismul şi brutalitatea aparatului de stat: funcţionari obraznici, numiţi pe pile politice, care îşi bat joc de cetăţenii disperaţi şi o comunicare ca-n anii comunismului: fără email, fără telefon, fără plăţi electronice. Contribuabilul este adus la ghişeu, umilit şi pus să stea aplecat în faţa unui amploiat cu aere de vătaf.

În primăvara acestui an, am văzut cum s-a dezlănţuit ANAF-ul împotriva micilor antreprenori. O covrigărie a fost închisă pentru o diferenţă de câţiva lei în casă. În acele zile, ministrul de Finanţe, Darius Vâlcov, era prins umblând cu mita prin cimitire, iar DNA descoperea că acumulase, prin fapte de corupţie, o colecţie de artă care ar face cinste multor muzee de artă. Dar nu am învăţat nimic din acele întâmplări. În loc să declanşăm o dezbatere publică, în loc ca opoziţia să ceară înfiinţarea unei comisii parlamentare care să analizeze ce trebuie schimbat la ANAF, tot scandalul a fost băgat sub preş. Uitat a fost şi faptul că ANAF are o rată de recuperare de 10% a bunurilor a căror confiscare a fost dispusă de instanţe. Scandalosul caz al sediului Antenei 3, pe care statul nu poate să-l valorifice la peste un an de la dispoziţia judecătorească de confiscare, a dispărut din dezbaterea publică, de când puterea şi opoziţia se bucură de tratament egal (binevoitor) în studiourile lui Mihai Gâdea. Nu acesta este consensul politic de care are nevoie România.

În fapt, ANAF-ul nu numai că nu evoluează spre o instituţie modernă, dar pare că devine un instrument politic în slujba lui Victor Ponta. Încerc să evit speculaţiile, dar am sentimentul că şi preşedintele Klaus Iohannis a simţit în aceste zile ce surprize poate să-i facă ANAF-ul…Dacă opoziţia şi societatea civilă nu vor stopa abuzurile ANAF, bineînţeles că situaţia va merge din rău în mai rău. Mă îngrijorează posibilitatea ca opoziţia, la momentul la care va veni la putere, să nu schimbe ceea ce este greşit la ANAF, ci să preia mecanismul şi să-l folosească în aceeaşi manieră ca regimul Ponta.

Cee ce trebuie făcut este simplu, nu este nevoie să inventăm roata. În primul rând, conducerea ANAF trebuie depolitizată. Înfiinţaţi o subcomisie parlamentară bi-partizană care să supervizeze concursuri oneste pentru ocuparea poziţiilor de conducere din această instituţie. Cereţi un audit independent şi vedeţi ce nu funcţionează în actuala structură. Cereţi şi un audit al resursei umane şi scăpaţi de cei angajaţi pe pile. Informatizaţi sistemul, astfel încât interacţiunea dintre plătitorul de taxe şi birocraţi să fie redus la minimul necesar. Toate plăţile trebuie să poată fi făcute de pe card sau prin alte sisteme electronice de plată. Comunicarea cu contribuabilii: prin mijloace electronice, dacă aceştia nu cer să discute faţă în faţă cu un funcţionar. În plus, ANAF trebuie să îi ajute pe plătitorii de taxe – nu toţi sunt contabili – să se descurce prin încâlcita legislaţie fiscală.

Dragi contribuabili, dacă vedeţi că politicienii nu fac nimic, organizaţi-vă. Azi, ANAF s-a năpustit asupra contribuabilului M.B. Mâine, îl va lua pe vecinul dvs. Poimâine, poate veţi fi dvs. Nu permiteţi ca ANAF-ul să ajungă noua securitate a regimului Ponta.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Sa va relatez si eu cazul meu, desi astfel de situatii au devenit banale in ziua de azi. In 2008 Fiscul a emis o decizie conform careia trebuia sa platesc niste diferente de TVA, pentru activitatea de PFA incheiata in urma cu peste 5 ani. M-am conformat si am platit imediat, desi trecuse termenul de prescriptie. Incepand cu 2009, fiscul a emis anual decizii pentru plata unor dobanzi si penalizari pentru acea suma, pe care eu o platisem, dar ei nu prea aveau o evidenta clara. Interesant ca acele decizii, cinci la numar, nu mi-au fost comunicate. Nestiind de ele, nu le-am putut contesta. Si in 2015 primesc, in aceeasi zi, cinci decizii amenintatoare cu executarea silita. Cineva mai sensibil sau bolnav, aflat in situatia mea, ar fi putut face infarct. Am mers la ANAF, unde am foat tratat cu ostilitate si nu m-au putut lamuri cei cu acele decizii, la ce se refereau. Dupa multe cercetari am inteles despre cei vorba si am gasit si chitantele de palata ale sumelor care se aflau la originea dobanzilor, penalitatilor si, in final, a celor cinci decizii de executare silita. Am facut o cerere, la care am tasat copiile chitantelor, prin care ceream sa constate ca am platit sumele respective, sa anuleze deciziile privind dobanzile si penalitatile si, in final, sa se anuleze deciziile de executare silita. Dar, surpriza. La registratura ANAF nu voiau sa-mi primeasca cererea pentru ca ceream mai multe lucruri si, potrivit functionarei respective, o cerere trebuie sa contina o singura „cerere”. Pana la urma am depus cerea, asta a fost cu patru-cinci luni in urma, nu am primit nici un raspuns pana in prezent, cat despre scuze, ca sa mai vorbesc?…
    Voiam sa comentez aceasta situatie, dar ma opresc, simt cum imi creste tensiunea si ma enervez…

  2. dvoastra, dle Mioc,
    vreti sa alungati cîinele de la macelarie cu propunerea „informatizati-va” ori ” scăpaţi de cei angajaţi pe pile”. Ce urit suna! parca am fi urmasii iepocii Pilelor, Cunostiintelor si Relatiilor :P

  3. Nu este numai ANAF in situatia aceasta. Intregul aparat guvernamental functioneaza prin „imperativul monarhiei de drept divin”.

    Adica, pe romaneste „fac ce vor muschii lor”.

    Partial, acest comportament provine si dintr-un semidoctism (!) feroce generat la randul sau o lipsa de pregatire profesionala, dublata de lipsa de experienta a functionarilor

    Este nevoie de :
    a) o reforma majora a administratiei central
    b) inceperea reformei sistemului de invatamant

  4. ANAF este un sistem birocratic Kafkian cu care nu te poti lupta pentru ca te va macina in angrenajul sau. Prin astfel de sisteme trebuie sa te strecori, abordarea directa nu rezolva nimic, deci solutia pentru MB ar fi sa gaseasca o cunostinta in ANAF cu ajutorul careia sa rezolve lucrurile mai repede. Desigur ca organizarea ar fi o solutie, dar de unul singur nu ai nici o sansa.

    • In sfarsit o idee care ar da rezultate. Eu ma gandeam sa-i snopim in bataie, de la simplu functionar pana la ministrul finantelor. Este evident o gluma, sau nu… De 20 de ani aud aceleasi chestii, cum ar trebuie sa fie… „bestia” (aparatul opresiv al statului) nu se va schimba niciodata, ea trebuie pur si simplu „ucisa”, doar ca pentru asta si „mieluselul” cetatean trebuie sa se transforme in „caine de paza”.

  5. Stimate domn,
    am fost in acceasi situatie. Eu consider ca vina apartine bancilor. In adresa de la ANAF scria „pana la concurenta sumei”, dar BRD a indisponibilizat intregul cont. Eu aveam 20.000 RON in cont, iar suma din poprirea ANAF era de 480 RON.
    BRD ar fi trebuit sa ia suma, sa o dea ANAF si sa imi lase contul in pace.
    Cu neplacere,
    Daniel.

  6. Eu nu cred ca o comisie sau subcomisie formata din parlamentarii actuali poate rezolva problema (eventual poate sa o ingroape).
    Dar o alta solutie care sa auto-regleze sistemul in cativa ani ar fi sa se legifereze ca daca un functionar greseste, iar contribuabilul da in judecata „sistemul” (in cazul nostru ANAF-ul) si castiga, atunci toate despagubirile sa fie platite de functionarul care a gresit (inclusiv cheltuielile de judecata). E ilogic ca statul sa plateasca procesele pierdute (adica tot noi, contribuabilii, sa le platim greselile ?!?).
    Dupa cateva procese castigate de contribuabili, sunt curios cate pile habarniste vor mai lua locul celor care chiar il merita … Si ANAF-ul la fel ca si vechea Garda Financiara e plina de astfel de personaje.

    • din pacate, functionarii publici, ca si parlamentarii si ministrii, nu raspund in fata legii cu nimic ptr greselile lor, asa ca ii doare la bașcheți …

  7. Daca nimeni inca nu a facut sa ajunga la Curtea Constitutionala legislatia care permite ANAF sa ia masuri disproportionate ce incalca drepturile de proprietate, o sa continue. Si de asemenea daca nu au fost facute suficiente plangeri de abuz in serviciu catre persoanele din ANAF care au facut asemenea abuzuri, o sa continue.

    E ciudat ca ANAF poate bloca toate conturile unei persoane fara ca nimeni sa nu sara sa apere dreptul de proprietate. Din cate stiu drepturile constituitionale nu pot fi ingradite de legi ordinare sau organice, fix ceea ce se intampla in cazul de mai sus. Cum de se intampla totusi asta?

  8. Se poate si la case mai mari.

    Vad ca sunteti din 1976 stabilit in SUA. Poate ar fi fost interesant sa faceti si o mica analogie cu ANAF-ul de’acolo (IRS). Parca nu demult s-a descoperit ca a cam facut putina politie politico-economica cu membri Tea Party ( opozitia mai galagioasa impotriva lui Obama ).

    Asa ca sa va „citez” :

    Dragi contribuabili americani, dacă vedeţi că politicienii nu fac nimic, organizaţi-vă. Azi, IRS s-a năpustit asupra catorva organizatii Tea Party. Mâine, se va lua de republicani. Poimâine, poate veţi fi dvs. Nu permiteţi ca IRS-ului să ajungă noua securitate a regimului Obama.

    Nu ca nu avem problemele noastre, ca le avem cu duiumul. Dar parca m-am saturat sa ne tot arate toti cu degetul. De parca ai vostri sunt doar parfum de papadie iar la noi numai zoaie si gunoaie.

    Daca insa ati luat aceasi atitudine si impotriva fiscului unde locuiti de aproape 40 ani, imi cer scuze ( dar va rog sa-mi trimiteti un link ). Daca nu, revedeti proverbul cu paiul si barna.

    • Ce e de inteles aici, daca autorul a luat atitudine si fata de situatia din SUA, are dreptate in articolul de fata, daca nu, nu?

    • Nu vad similitudinea. In cazul IRS a fost vorba de controale facute intr-o anumita directie, in cazul ANAF e vorba de decizii disproportionate luate ca urmare a unor deficiente in sistem.

  9. Stimate autor:

    As inclina sa iti dau dreptate doar daca ai fi un cunoscator de-al sistemelor de administrare fiscala…Cateva precizari:
    -dl MB a primit o poprire generata tocmai de sistemul informatic la unitatea de imprimerie rapida ANAF…asa incat sfatul dvs cu „informatizati-va” nu are sens mai ales ca habar nu aveti ce eforturi face statul roman azi pt informatizarea ANAF…intr-un an, urmare a transformarii acestei institutii, Romania a „saltat” 52 de locuri in rankingul „doing business”;
    -dl MB este un semianalfabet in domeniul fiscal, altfel ar fi putut utiliza Spatiul Privat Virtual pentru interactiunea cu fiscul…ar fi aflat ce datorii are, cum pot fi achitate on-line, etc… Dansul a preferat sa faca drumuri la fisc unde a jignit pe toti cei intalniti in cale filmand doar ripostele unui salariat si nu si provocarile obscene ale domniei sale in calitate de mare ziarist in viata…
    -metodele de administrare fiscala ale IRS sunt cu mult mai dure decat cele de pe plaiurile mioritice pe care le ponegriti cu orice prilej…

    • Dacă nu l-aș fi cunoscut pe M.B., nu m-aș fi amestecat, dar întâmplarea face că am asistat la modul în care ANAF și-a bătut joc de acest cetățean. M.B. știe să folosească mai bine decât mine resursele internetului, dar ANAF nu i-a dat nici o șansă. Este o minciună că nu a vrut/ nu a știut să utilizeze spațiul virtual . Este cert că ANAF i-a blocat conturile fără avertisment prealabil și fără explicație, deși aveau și mobilul lui și adresa de email. Este cert că, după ce a plătit, a durat zile până la deblocare. Și este o minciuna ca Romania ar fi sarit 52 de locuri in calsamentul doing business, tocmai am verificat. „Onestul”??? Sunteți reprezentativ pentru ANAF.

      • Toata lumea pare sa stie cine-i MB. Aproape toata lumea.
        Nu-si face oarecine pomana cu un analfabet informatic (cu mine, adica), un inapoiat care nici macar n-are cont de Facebook? Asadar, cine-i MB?
        Nu intreb dintr-o simpla curiozitate de mahala.
        Multumesc.

          • Va e CHIAR atat de greu sa raspundeti unei intrebari simple fara mistocareli de bodega?
            Ma uit la mesajul meu anterior si nu gasesc nimic insultator sau provocator in el.
            Ma faceti sa cred ca si daca va da cineva buna ziua pe strada ii raspundeti cu o injuratura, stie el de ce.

            • Pai, autorul ne spune ca a aflat de MB pe FB, iar Mircea Marian ca il cunoaste pe MB, iar dvoastra ii vreti numele intreg probabil. Si ceva date intime?
              Cu ce va ajuta si unde e injuratura?
              Dar neincrederea dvoastra cum trebuie luata? ca un omagiu ANAF-ului?

            • Va incapatanati in continuare sa raspundeti pripit, inainte de a citi cu minima atentie cele doar cateva cuvinte ale mesajului meu.
              Nimic din el nu sugera ca as fi fost neincrezator in realitatea cazului prezentat sau in existenta lui MB. Pur si simplu am pus o intrebare, dintr-un motiv pe care o sa vi-l explic indata; n-am jignit pe nimeni, n-am insultat pe nimeni etc.
              Doar in imaginatia dvs. a existat acea neincredere. Ati postulat-o si ea, ca prin farmec, a devenit adevarata. Drept pentru care, pe baza unui adevar inventat, v-ati simtit indreptatit sa-mi aruncati un raspuns batjocoritor, insultator, „la misto”, in cea mai pura traditie a baietilor de cartier.
              La asta ma refeream; n-am spus ca m-ati injurat – alta dovada ca nici macar al doilea mesaj, la fel de scurt, nu v-ati ostenit sa-l cititi. Polemizati cu mine intr-un mod agresiv si destul de jignitor fara ca macar sa aveti buna cuviinta de a citi ce scriu; practic nici nu polemizati cu mine – polemizati cu ce-ati hotarat dvs. ca as fi scris eu. Altminteri, atitudinea e de inteles; rastalmacirile se practica intens aici, pe Contributors, de cativa comentatori de seama.

              Acum sa va explic si de ce eram putin curios sa stiu cine-i cetateanul MB (intre timp mi s-a facut lehamite de atata agresivitate gratuita, sa nu-i zic altfel, si acum chiar va rog eu sa nu-mi raspundeti).
              Citind schimbul de replici dintre @onestul si Mircea Marian, primul „mare ziarist in viata” cu initialele MB pe care l-as putea asocia si cu niscai replici obscene care mi-a venit in minte a fost – sa ma iertati ca pangaresc puritatea acestui forum pronuntand acest nume – Mircea Badea.
              In secunda doi m-a bufnit rasul. Cu siguranta nu s-ar fi dat nimeni de ceasul mortii aici, pe Contributors, din cauza necazurilor lui Mircea Badea cu ANAF, eventual dimpotriva. In orice caz parea foarte improbabil sa citesc un articol si comentarii virulente IN SPRIJINUL lui Mircea Badea pe Contributors.
              Au mai trecut cateva secunde si, dimpreuna cu secundele, a trecut si rasul. La urma urmelor, mi-am zis, de ce intr-o astfel de situatie n-ar beneficia chiar si Mircea Badea de simpatia si sprijinul moral ale autorului si comentatorilor??? In fond, situatia este exact cum scrie dl. Mioc in final – azi ANAF „l-a luat” pe Mircea Badea, care intamplator e inamicul nostru de idei, dar maine s-ar putea sa ia un prieten, iar poimaine pe noi insine.
              M-am simtit cumva umilit si meschin ca m-am putut gandi chiar si-o clipa ca distinsul autor si nu mai putin distinsii comentatori ar fi putut face vreo diferenta intre Mircea Badea si vreun alt MB… dar, in nemernicia mea, recunosc ca o umbra de indoiala tot a ramas.
              Asa ca am zis ca ar fi cel mai simplu sa intreb cine e MB (pentru ca, desi evident ca dvs. stiti sigur altfel, eu n-am cont de Facebook si nici nu-s cine stie ce expert in materie de cautari pe Internet).

              Intre timp, asa cum am scris mai sus, ati reusit sa faceti sa-mi piara orice urma de interes pentru acest subiect. Prefer sa cred ca intr-adevar e vorba de Mircea Badea si ca mai toata suflarea de aici mi-a dat o lectie de inalta cultura civica si solidaritate umana.

      • Sunt prietena cu M.B. pe Facebook, la fel si d-voastra. Cu diferenta ca eu nu il cunosc personal, ca d-voastra.
        Intrebare: de ce atata enigma in jurul numelui? Este o pesoana publica, postarile sale sunt publice, si oricine poate citi despre nedreptatea traita de acesta sau viziona ceea ce a filmat cu camera ascunsa.
        Va temeti de ”Ali Baba si 40 de hoti”?
        Va place sa fiti enigmatic sau sa intretineti focul polemicii?
        Il invidiati, cumva, si nu doriti sa promovati un om atat de inteligent si curajos, in stare sa lupte pe fata cu sistemul corupt, iar sistemul da semne evidente ca a trecut la represalii directe impotriva acestuia?
        Presupunand ca ar putea exista si alte variante care sa explice tacerea in privinta numelui, inteleg sa tac si eu.
        Il admir sincer, pe M.B.!

    • Onestul are o atitudine tipica de functionar roman. Nu institutiile statului ar trebui sa ne instiinteze de deciziile luate in ceea ce ne priveste, ci noi, cetatenii ar trebui sa cautam zilnic pe Internet, pe la avizierele diferitelor institutii sa aflam daca nu cumva ni s-a mai imputat ceva, daca nu mai suntem datori pe undeva, daca nu am primit vreo amenda sau penalitate de care nu stiam, daca nu ne-a dat cineva in judecata, daca nu ni s-au blocat conturi, daca nu am gresit cu ceva, pe undeva, daca…

    • Eu ma intreb daca acest comentariu nu este cumva un pamflet, ca sa-l inteleg cum trebuie.
      „habar nu aveti ce eforturi face statul roman azi pt informatizarea ANAF” – chiar asa, n-avem habar fiindca face eforturile astea fortandu-se sa nu se rezulte nimic.
      Asa informatizare, mai rar : ANAF imi trimite lunar un plic in care imi spune ca mi-am stins sau nu creantele. Un plic secretizat cu o folie speciala (norocoasa firma care a castigat contractul pentru astea) pentru care pierd doua ore la ghiseul postal, desi putea sa-mi trimita informatia asta printr-un simplu e-mail cu costul de 0 (ZERO) lei realmente in mod automat si nu in unitatea de imprimerie rapida cum ziceti dumneavoastra. De ce sa expedieze metri cubi de hartie lunar, cu informatie ZERO si cu valoare adaugata doar pentru niste distribuitori norocosi? Uite asa se creeaza locuri de munca: eu platesc pe cineva sa piarda timpul pe la ghiseuri, posta plateste niste persoane care stau la ghiseu – si pe care la urma urmei le platesc tot eu si altii ca mine. Si uite asa statul „creeaza” locuri de munca fara a investi un ban din buzunarul sau.
      Si n-am zis nimic despre metrii cubi de lemn prapaditi aiurea pentru hartia asta, ca ajungem la discutia despre efectul de sera si incalzirea globala si ne creste tensiunea.

      • Un cetatean este informat prin sursele de comunicare prevazute de lege la adresa de rezidenta a contribuabilului, de catre administratia fiscala din aria de competenta! Daca domnul M.B. locuia in Bucuresti, trebuia sa declare noul domiciliu structurii fiscale (in acest caz A.J.F.P. Timis). Astfel, s-ar fi evitat si deplasare la „n” kilometrii, sa isi ridice „corespondenta”… fiscala.
        Cu stima

        • Spre cultura generala a „onestului” si a „critica” plicul la posta sta doar 2 zile, deoecere plicurile sunt trimise ca recomandate. In logica limitata a celor 2, noi nu ar trebui sa plecam din aria de domiciliu, deoarece retardatul de ANAF poate sa-mi trimita oricand un plic, iar eu sa satu sa-l astept cu nerabdare pe postas. NAFA-ul ar trebui desfiintat cu totul, si creata o alta institutie cu persoane formate afara si nu in sistemul comunist, perpetuand nesimtirea, tupeul, … din perioada comunista, chiar si dupa 25 de ani.

    • Stimate „onest”, daca lucrati pentru o institutie publica din Romania limbajul dumneavoastra jignitor este inacceptabil. Inainte de a spune ca acela care va plateste din taxele sale a vorbit urat trebuie sa folositi dumneavoastra, in orice circumstanta, formule de adresare respectuoasa. Chiar daca vi se adreseaza cu „tu”, limbajul dumneavoastra nu are voie sa contina cuvinte precum „analfabet” sau „tu”.

      Eu v-as intreba pe dumneavoastra, domnule onest, ce ati face daca ati fi un contribuabil cinstit caruia i se confirma 5 ani la rand ca nu are nicio datorie – dupa care afla ca are o datorie neplatita de cateva sute de lei din urma cu 5 ani, plus dobanzi si penalitati de intarziere. Iar lucrul asta se petrece pe furis, plin blocarea pe termen nelimitat a conturilor din toate bancile din Romania. Sunteti oameni sau sunteti doar talhari in acea institutie?

      Cat despre modul cum alege ANAF sa comunice, scuzandu-se penibil pt. modul defectuos de comunicare – se pare ca ANAF stie sa puna poprire pe toate conturile de la bancile din Romania. Atunci ar trebui sa faca o procedura de notificare prin intermediul bancilor pt. orice eveniment de neplata la timp a taxelor si impozitelor datorate (imaginar sau nu). Se cheama simetrie si se utilizeaza in multe domenii de activitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro