Home » Economie »Financiar »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Adoptarea Euro ar trebui amanata cu o generatie

Nicolae Tecu mai 14, 2015 Economie, Financiar, Global / Europa, Opinie
41 comentarii 3,203 Vizualizari

Nota: Acest articol reprezinta opinia autorului si numai a autorului.

In ultimele luni au aparut articole si prezentari despre adoptarea monedei Euro de catre Romania, mai precis despre alegerea unei date pentru adoptarea Euro, precum si despre provocarile unei astfel de actiuni. Incerc prin acest articol sa transmit urmatorul mesaj: adoptarea Euro ar trebui amanata cu o generatie, pana cand Romania va ajunge la statutul de tara dezvoltata.

Un articol in Adevarul ([1]), reprezentativ pentru discutia publica pe tema adoptarii, afirma ca 1 Ianuarie 2019 ramane data tinta pentru adoptare Euro, conform Programului de Convergenta 2015-2018. Acesta se concentreaza pe evolutia pe termen scurt a pozitiilor fiscale si externe a tarii si nu prezinta o strategie pe termen lung de dezvoltare a tarii.

Majoritatea parerilor citate in Adevarul si in alte parti vad tinta 2019 ca fiind prea optimista pentru ca tara are nevoie de convergenta reala, reforme structurale si competitivitate. Guvenatorul BNR Isarescu, conform aceluiasi articol, este de parere ca, desi data tinta poate fi un catalizator pentru reformarea tarii, este nevoie de un plan concret pentru adoptarea monedei unice. Domnia sa sugereaza ca este nevoie de liberalizarea pietei de energie, restructurarea companiilor de stat si modernizarea infrastructurii, altaturi de niste reforme la nivelul politicii monetare.

Guvernatorul BNR a facut afirmatii asemanatoare si in alte contexte ([2]). Domnia sa a pus accentul pe necesitatea unei convergente reale (in sensul de PIB pe cap de locuitor) cu zona Euro si pe faptul ca Romania trebuie sa atinga un nivel minim de aproape 60% din PIB pe cap de locuitor al zonei Euro ([2], folia 23). Guvernatorul da de inteles ca, in termeni de convergenta, Romania ar trebui sa se ocupe si de inegalitatea mare intre regiunile tarii si de infrastructura proasta ([2], folia 23).

Doresc sa argumentez in acest articol ca adoptarea Euro ar trebui amanata cu cel putin o generatie. Motivul principal este ca, in caz contrar, Romania va suferi sub povara deficitelor comerciale, a datoriilor mari si a corectiilor dureroase ale acestor dezechilibre. Toate acestea vor face evolutia Romaniei catre statutul de tara dezvoltata pe o perioada de timp rezonabila aproape irealizabila.

Adoptarea Euro trebuie sa fie subordonata dezvoltarii Romaniei

Un motiv frecvent pentru adoptarea Euro este ca Romania si-a luat angajamentul o data cu semnarea tratatului de aderare la UE. Un alt motiv ar putea fi ca economia Romaniei este deja foarte “euroizata” (de exemplu, multe preturi sunt in Euro si o parte semnificative a sistemului bancar este detinuta de banci din zona Euro).

Aceste doua motive pot fi caracterizate ca pretexte. Chiar cu un sistem bancar euroizat, exista situatii unde o politica monetara independenta este necesara. Cat despre angajamentele de adopotare a Euro, ar trebui sa observam ca majoritatea celorlate tari candidate nu si-au fixat o data tinta ([2], folia 7). Acest angajament nu trebuie sa ne impinga spre ceva ce am putea regreta.

Sunt apoi argumentele economice: adoptarea Euro poate scadea costurile intermedierii finaciare, a primelor de risc si a obstacolelor in calea comertului. Euro ar da Romaniei si o structura de guvernanta mai predictibila si mai stabila decat poate o politica monetara independenta.

Argumentele economice sunt importante si trebuie luate in considerare, dar trebuie sa ne concentram pe intrebarea daca aderarea la Euro ajuta la dezvoltarea Romaniei. De exemplu, nu este deloc clar ca obstacolele de natura monetara (leu vs euro) in calea comertului sunt chiar asa de importante pentru dezvoltarea Romaniei. De asemenea, desi in principiu Romania are nevoie de capital (si moneda Euro ar putea aduce mai mult capital), nu este clar ca moneda nationala este o piedica mare in calea investitiilor straine, spre deosebire de alti factori precum coruptia sau cadrul legislativ.

Monedele comune nu au fost create pentru a facilita dezvoltarea economica

Monedele comune sunt un instrument pentru reglementarea comertului si a fluxurilor de capital.

O moneda comuna simplifica comertul. Atat consumatorul final cat si comerciantul se pot concentra pe ceea ce doresc sa cumpere si sa vanda, fara sa se mai preocupe cu rata de schimb.

O moneda comuna face devalorizarea competitiva (adica, devalorizare pentru cresterea exporturilor) imposibila. Intr-o lume cu multe monede, este posibil ca o tara oarecare sa isi devalorizeze moneda cu 10-20%, sau sa impiedice apreciera monedei nationale dupa cum dicteaza comertul sau fluxurile de capital. Acest tip de subevaluare a monedei a fost practicat de un numar de tari (de exemplu China in ultimii 25 de ani) pentru a creste exporturile si ratele de crestere a PIB. Sub o moneda comuna o astfel de politica monetara nu este posibila.

Monedele comune sunt si un instrument de reglementare a fluxurilor de capital. Unele tari au mari cantitati de economii care trebuie investite, in timp ce altele au nevoie de investitii. Monede diferite fac investiile internationale mai dificile. Cel cu economii vrea profit in moneda proprie, dar investitia este in moneda straina si, astfel, apare riscul ca moneda straina sa se devalorizeze. Cuantificarea acestui risc nu este neaparat usoara, astfel ca o moneda comuna simplica investiile internationale.

Este, astfel, important de observat ca telul principal al monedelor comune nu este promovarea explicita a dezvoltarii (unei tari subdezvoltate). Monedele sunt folosite pentru exprimarea autoritatii asupra unui teritoriu si pentru reglementarea comertului si fluxurilor de capital inauntrul teritoriului intr-un mod foarte rigid. Serveste acest aranjament rigid convergentei tarilor subdezvoltate? Voi argumenta mai jos ca monedele comune, nu numai ca nu sunt facute pentru dezvoltare, dar pot chiar leza perspectivele de dezvoltare ale unui teritoriu dinauntrul monedei.

Doua conditii pentru adoptarea Euro

Parerea mea este ca Romania trebuie sa se gandeasca la adoptarea Euro in momentul cand doua conditii sunt indeplinite:

  1. Moneda Euro are mecanisme de rezolvare a dezechilibrelor comerciale si financiare intre tarile membre.
  2. PIB-ul real pe cap de locuitor este 90% din cel al Germaniei.

In ce priveste prima conditie, este de notorietate ca zona Euro este o uniune monetara incompleta. In ce ma priveste moneda Euro are nevoie, printre altele, de mecanisme fiscal anticiclice (ca masura de rezolvare a dezechilibrelor), o uniune bancara functionala si o guvernare reprezentativa.

In acest moment, sunt sanse mici ca aceste mecanisme vor fi create si implementate in viitorul apropiat intr-o masura care sa fie benefica Romaniei.

In ce priveste cea de-a doua conditie, Romania este o tara saraca relativ la Germania. PIB-ul pe cap de locuitor este la jumatatea Germaniei si acest numar nu descrie totalitatea inapoierii. Educatia si sanatatea sunt de proasta calitate, infrastructura lipseste. Romania sufera de depopulare si acest lucru pune presiune pe sistemele sociale. Mai este apoi si inegalitatea mare intre diferite grupuri si regiuni ale tarii.

Daca Romania isi doreste un tel, acesta ar trebui sa fie acela de ajunge la standardul de viata al unei tari dezvoltate in decursul unei generatii. Este un tel ambitios, dar este important ca timpul sa nu fie mai lung de o generatie. O generatie este o perioada pe care cetatenii o pot aprecia si cu care se pot identifica; poate astfel sa mobilizeze tara. Daca tintim o perioada mai lunga, s-ar putea sa aflam cu surprindere ca distanta a crescut, daca nu in termeni cantitativi, atunci macar calitativi (adica, calitatea educatiei, sanatatii, etc), ceea ce va face convergenta si mai dificila.

Nu este usor sa cuantificam ce inseamna standard de viata dezvoltat, mai ales in partile sale mai subiective, dar pentru restul acestui articol voi face presupunearea ca statutul de tara dezvoltata este echivalenta cu PIB-ul Germaniei pe cap de locuitor (plus/minus 10%).

Dupa cum am spus mai devreme, PIB-ul Romaniei pe cap de locuitor este la jumatatea Germaniei. Daca vrem sa ne dublam PIB-ul pe cap de locuitor relativ la Germania in 25 de ani, Romania trebuie sa creasca cu 3% mai mult ca Germania in fiecare an timp de 25 de ani. Daca dorim sa ajungem Germania in 30 de ani, trebuie sa crestem cu 2.5% mai repede ca Germania in fiecare an, timp de 30 de ani.

A creste la 2.5% mai repede ca Germania timp de 30 de ani va fi dificil si ne arata dificultatea telului. Cresterea economica nu este lineara si vor fi incetiniri pe parcurs, astfel ca Romania ar trebui sa isi propuna sa creasca cu 2.5% mai repede ca Germania pentru majoritatea timpului in urmatorii 40 de ani.

Adoptare Euro poate deveni un obstacol in calea dezvoltarii

Cresterea economica de care are nevoie Romania nu este compatibila cu moneda Euro. Motivul principal este ca diferenta de crestere (de minim 2% in termeni reali), va duce, in zona Euro, la deficite comerciale si acumulari de datorii nesustenabile, si care vor fi dificil de rezolvat.

Uniunile monetare nu produc neaparat convergenta

Este foarte important sa recunoastem ca a fi parte a Euro nu ajuta totdeauna in ce priveste convergenta. Prezentarea Guvernatorului BNR ([2], folia 20) arata ca diferentele dintre statele membre s-au agravat dupa intrarea in zona Euro.

Mai mult decat atat, exista uniuni monetare unde regiuni diferite nu converg. Romania este un astfel de exemplu. Desi toate regiunile Romaniei folosesc aceeasi moneda, convergenta nu pare sa aiba loc. Prezentarea Guvernatorului BNR ([2], folia 29) arata ca regiunile sarace nu au reusit sa se apropie in termeni relativi de PIB-ul regiunii Bucuresti-Ilfov.

Aceste doua exemple arata ca a avea aceeasi moneda nu este neparat o reteta de succes in materie de dezvoltare si convergenta. In fapt, exista multe uniuni monetare care au regiuni divergente in materie de venit in termeni reali. Toate aceste exemple ar trebui sa ne faca mai retinuti in ce priveste adoptarea Euro.

Uniunea monetara va duce la formarea de deficite de balanta comerciala si de acumulari de datorii

Mai mult, doresc sa argumentez, Euro va contribui sa dezvoltarea unor deficite de balanta comerciala si a unor acumulari de datorii periculoase. Odata formate, rezolvarea acestor situatii vor fi mai dureroase decat in afara Euro.

Pentru a arata acest lucru voi recurge la un experiment intelectual. Desi este mai mult o schita a ceea ce se va intampla in viata reala, experimentul acesta ilustreaza aspectele importante.

Vom considera situatia Romaniei incepand cu anul 2019 (cand se presupune ca vom intra in zona Euro). Romania va avea, la acel moment, portile deschise pentru capital, bunuri si forta de munca, si va importa politica monetare de la Frankfurt. Sa presupunem, de asemenea, ca Romania va fi la 60% din PIB-ul Germaniei pe cap de locuitor si ca telul Romaniei va fi sa prinda Germania de in urma in urmatorii 30 de ani. In aceasta situatie Romania trebuie sa creasca cu 2% mai repede ca Germania in fiecare an, timp de 30 de ani.

Odata ce este in zona Euro, Romania va avea aceeasi politica monetara ca Germania. Politica monetara in zona Euro este dominata de economiile mari (si noi nu suntem una din ele), astfel ca politica monetara va fi mai potrivita pentru Germania decat pentru Romania. Politica monetara va fi intre cea necesara Germaniei si cea necesara Romaniei, dar mai aproape de cea a Germaniei (pentru ca Romania este o economie mica).

Deoarece Romania are nevoie sa creasca mai repede ca Germania (si posibilitatea), in perioadele de crestere politica monetara va fi prea slaba pentru Romania ([3]). Romania va beneficia de intrari de capital si accumulari de datorii pentru finantarea investitiilor si a consumului. Acestea vor duce la cresteri de salarii, care vor duce la si mai multe intrari de capital si datorii.

Parte din aceste cresteri de salarii vor fi de dorit (pentru ca ne dorim convergenta) pentru ca productivitata probabil va creste. Dar parte va fi exagerata pentru ca politica monetara va fi prea slaba si pentru ca creditarea este mai usor de ampificat decat productivitatea (mai ales ca cresterea reala a productivitatii nu este usor masurabila pe termen scurt). Toate acestea vor conduce la descresterea productivitatii relativ la Germania si apoi la deficite comerciale. Cand politica monetara va fi intarita sau platirea ratelor la credite nu va mai fi posibila, o incetinire dureroasa va avea loc.

Aceasta schita reprezinta un sablon cunoscut. Irlanda, Spania, Portugalia si Grecia au urmat acest sablon, si contrar parerilor multimii, singura care nu fost iresponsabila fiscal a fost Grecia. Acest sablon nu este despre deficite fiscale. Chiar tarile responsabile fiscal ca Spania au ajuns sa aiba probleme.

Trebuie sa realizam ca ceea ce s-a intamplat in sudul Europei nu este o exceptie. Motivul este, ca odata in zona Euro, Romania nu mai are obstacole pentru intrarile de capital. Politica monetara importata va coplesi politicile fiscale locale. Chiar pentru tarile cu moneda proprie este dificila evitarea importarii politicii monetare a SUA sau a zonei Euro. Odata in Euro, ajustarile monetare locale devin imposibile.

In cele din urma, moneda Euro face ajustarea si mai dificila. Deficitele comerciale care se vor forma vor fi fost finantate intr-o moneda care nu poate fi controlata, iar aceasta datorie trebuie platita. Fara mecanisme fiscal anticiclice la nivelul zonei Euro, ajustarea va trebui facuta prin austeritate si devalorizare interna (reducerea salariilor si a altor costuri de productie) pentru platirea datoriilor si pentru imbunatatirea competitivitatii.

Austeritatea si devalorizarea interna isi produc efectele pe o perioada foarte indelungata (de ordinul decadelor), dupa cum se poate vedea in Sudul Europei. Nu numai ca procesul va fi dureros, dar abilitatile fortei de munca si capacitatea de productie vor fi grav afectate, daca nu chiar distruse. Mai mult, forta de munca va parasi tara, iar problemele demografice, sociale si politice se vor agrava.

Este usor de vazut ca o astfel de dinamica nu ajuta convergenta Romaniei. Irlanda, Spania, Portugalia si Grecia nu mai converg catre Germania.

Aceasta dinamica este greu de evitat

Cititorul va fi ispitit sa reactionze cu scepticism la cele spuse in acest articol. Spun, totusi, ca deficite comerciale si acumulari de datorii se vor forma, ca o rezolvare dureroasa va trebui sa aiba loc si ca Romania nu va reusi sa prinda Germania din urma intr-un viitor nu foarte indepartat. Unul din motivele pentru acest scepticism poate fi impresia ca in alte uniuni monetare ca Dollarul sau ca Marca Germana aceste probleme nu au existat.

Realitatea este ca si aceste uniuni monetare conduc la deficite comerciale si acumulari de datorii, dar SUA si Germania inainte de Euro, au mecanisme ne-monetare pentru rezolvarea lor. De exemplu, exista ajutor de somaj, asigurari medicale, pensii platite si un guvern reprezentativ la nivel federal, nu numai local. Euro nu are nici unul din aceste mecanisme.

Trebuie, de asemenea, spus ca aceste tari tolereaza regiuni subdezvoltate. Si, daca nu tolereaza, sunt dispuse sa depuna efort (si bani) pentru schimbarea acestor regiuni. Acesta a fost cazul Germaniei care a investit sume mari de bani si a reformat o mare parte a Germaniei de Est. Ce anuma va impulsiona zona Euro sa nu tolereze o Romanie subdezvoltata? Mai ales in situatia in care Romania serveste ca sursa de mana de lucru ieftina, va fi dispusa UE sa faca ceea ce noi insine nu suntem dispusi sa facem?

Da, Euro are Criterile de la Maastricht si mai mult angajament pentru respectarea lor. Da, avem Tabloul de Bord pentru Supravegherea Dezechilibrelor Macroeconomice ([2], folia 5). Dar este greu de vazut cum toate aceste conditii vor fi respectate. Sunt greu de identificat instrumentele prin care vor fi impiedicate deficitele comerciale si acumularile de datorii. Cand poti sa cresti mai repede ca Germania, si cand trebuie sa faci acest lucru, dar nu poti sa reglementezi comertul, investitiile, politica monetara si chiar anumite parti de politica fiscala, singurele optiuni care raman sunt austeritatea si, poate, reprimarea salariilor.

Dupa cum am spus mai devreme, austeritatea va tine tara subdezvoltata si saraca. Reprimarea salariilor a functionat in tari ca Japonia si China, dar amandoua aveau moneda proprie si erau foarte protectioniste (optiune pe care Romania nu o are, fiind parte a UE).

Presupunand ca strategia va fi bazata pe reprimarea salariilor si ca aceast lucru este posibil (China a suprimat salariile cu ajutorul politicii monetare), convergenta cu Germania va fi mai mult sau mai putin echivalenta cu cresterea foarte mare a exporturilor si a investitiilor. Amandoua ar atrage capital si dinamica prezentata mai sus ar ramane in mare parte aceeasi, dar localizata in sectorul de export. Reprimarea salariilor tine costurile de productie sub control si poate duce la surplusuri comerciale, dar nu stopeza acumularile de datorii (una din cauzele principale fiind politica monetare importata). Desi o strategie bazata pe reprimarea salariilor s-ar putea sa previna formarea de deficite comerciale, acumulari de datorii periculoase se pot forma cu destula usurinta (vedeti de exemplu experienta Chinei de dupa 2008). Procesul de ajustare ar ramane foarte dificil.

Avand moneda proprie, Romania poate sa aleaga dintre cateva tipuri de politica monetara, in functie de nevoi. Poate sa controleze mai bine intrarile de capital si acumularile de datorii. Daca o ajustare a dezechilibrelor este necesara, acest lucru se poate face partial si prin devalorizarea monedei nationale, ceea ce ar fi mult mai putin problematic decat introducerea unei monede noi.

Vulnerabilitatea Romaniei este subdezvoltarea, nu moneda

Este important sa observam ca

  1. Marimea economiei, si
  2. Diferenta ratelor de crestere

sunt sursele vulnerabilitatii catre formarea de deficite comerciale si catre acumularea nesustenabila de datorii, inauntrul sau in afara Euro, nu moneda propriu-zisa. Marimea economiei (mica) o face vulnerabila la importarea politicii monetare a SUA sau UE. Diferenta de crestere este cea care atrage capital, care este folosita pentru motivarea cresterii salariilor si a creditarii si care conduce, in cele din urma, la prea multe datorii si deficite comerciale.

Moneda joaca intr-adevar un rol important. Euro poate agrava vulnerabilitatile, politica monetara proprie le poate contracara. Dar nu moneda este sursa vulnerabilitatilor.

Adoptarea Euro cand Romania este inca o tara subdezvoltata este, dupa parerea mea, o ratare. Am rezolva o problema pe care nu o avem, in timp ce am neglija-o pe cea pe care o avem.

Concluzie

Am incercat sa argumentez in acest articol ca Romania ar trebui sa judece aderarea la Euro in contextul dezvoltarii, nu doar in contextul indeplinirii angajamentelor. Am sugerat, de asemenea, ca Romania ar trebui sa tinteasca statutul de tara dezvoltata in decursul unei generatii si sa faca acest lucru in afara Euro.

Romania ar trebui sa adopte moneda Euro cand Euro a devenit o uniune monetara mai buna, iar Romania a devenit o tara dezvoltata. Motivele sunt ca nevoia Romaniei de dezvoltare reprezinta o vulnerabilitate care va fi doar agravata inauntrul Euro. Deficite comerciale si acumulari de datorii periculoase se vor forma. Ajustari dureroase vor urma, iar dezvoltarea Romaniei va suferi.

Referinte

[1] http://m.adevarul.ro/economie/stiri-economice/cum-catalogheaza-analistii-ambitia-guvernantilor-trece-euro-2019-semnalele-alarma-trase-isarescu-guvernatorul-bnr-1_55432e88cfbe376e35bb9c9a/index.html

[2] “Convergenta nominala versus convergenta reala” la http://www.bnr.ro/Prezentari-si-interviuri–1332.aspx

[3] Politica monetara slaba se refera la conditii de natura monetara care sprijina creditarea. Nu este vorba de un nivel anume al dobanzilor, ci de cumulul factorilor monetari in raport cu dinamica creditarii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "41 comments" on this Article:

  1. un_batrin spune:

    Lung articol care poate fi rezumat la o singura fraza:
    Mai bine stam ca viermele in brinza!

  2. dusu spune:

    comunistii draga autorule, promiteau poporului mindru “viitorul luminos” cind toate statele vor deveni comuniste si fiecare va primi dupa nevoi
    bine,azi aceeasi comunisti deveniti peste noapte capitalisti, promit azi poporului, obiective cu un termen de asteptare mai scurt ca si poporu saracu s o mai desteptat, da ei stiu ca promisiunili sint destinate poporului ptr a le permite lor mai mult timp in pozitia de putere, ca altfel ei stiu ca promisiunile nu au suport in realitate

  3. Harald spune:

    Haideți să simplificăm un pic: la ce i-ar folosi concret României o monedă proprie? Pentru a o putea devaloriza în raport cu euro, atunci când guvernul decide să cheltuie bani în mod iresponsabil?

    • dusu spune:

      ezact ! moneda proprie ii confera stapinului puterea de a o manipula in interesul sau.
      si asta poate insemna si presiunea sociala ce poate fi astfel controlata;banu misca totul
      pe de alta parte sigur,argumentul economic:romanica nu poate intra in competitie pierzind pirghia de manipulare a monedei,pierde astfel un mod de propaganda.

  4. casandra spune:

    Este un text curajos și lucid. O raritate în balta de texte conformiste și nătânge care ne sufocă de ceva vreme atunci când vine vorba de aderarea la Zona Euro(ZE).
    Este posibil ca și alte argumente să fie avute în vedere în dezbaterea aderării la ZE, argumente de altă natură. Însă deschiderea publică a discuției este necesară.
    Mulțumesc. Tind să vă dau dreptate și sper ca politicienii să solicite și să țină cont și de opinia populației în privința ZE.

  5. Vlad spune:

    Cand am inceput sa citesc articolul m-am gandit instinctiv ca trebuie sa plec din tara.

    Cand am ajuns la partea cu migrarea fortei de munca in cazul unei franari bruste mi-am adus aminte de filmuletul de mai jos in care un neamt explica problema cu deficitul de forta de munca cu care se va confrunta Germania in 2030.

    http://www.ted.com/talks/rainer_strack_the_surprising_workforce_crisis_of_2030_and_how_to_start_solving_it_now

    Cel mai probabil pentru Germania este sa gaseasca forta de munca in cadrul Uniunii Europene. Ori pentru asta e nevoie ca forta de munca sa vrea sa ajunga in Germania. Daca nu sunt conditii ca aceasta migrare sa se produca, Germania va intampina probleme in acest sens in anul 2030. Deci e absolut logic ca Germania, inevitabil va dori sa-si rezolve in primul rand problemele ei si nu ale tarilor membre, asa cum se vede si filmuletul de mai sus sau de problemele care pot aparea cum am vazut in cazul Greciei si care se rezolva, intr-un final, exact asa cum ati spus prin masuri de austeritate suportate de cei din tara respectiva.

    Momentan directia e inspre euro pentru ca interesele sunt in directia asta atat ale Germaniei, cat si ale SUA care are nevoie de piete de desfacere pentru produsele lor si deci de o piata monetara unitara. Acordurile de genul TTIP vor avea de suferit in lipsa unei uniuni monetare comune ori nu cred ca nici Germania, nici SUA vor asa ceva.

    Legat de problema regiunilor defavorizate, nu cred ca, cel putin din masurile care s-au vazut in ultima vreme politicienii au in vedere o viziune care sa regleze decalajele economice interne. Una pe care o stiu eu, de la cineva care a lucrat la statistica, e ca rapoartele statistice erau impartite in asa fel incat sa minimezeze avansul pe care il avea Transilvania fata de celelalte zone ale tarii, in asa fel incat investitorii straini sa se distribuie si in zonele mai putin prospere ale tarii. Vedem ce masuri se iau cu fiscalizarea bacsisurilor, a micilor zarzavagii, interzicerea autostopului pe motiv ca e o tranzactie comerciala nefiscalizata. Interesele celor care dau astfel de legi, a ambitiilor economice si politice, precum si realitatea politica a ultimilor 25 de ani care a insemnat limitarea accesului in esicherul politic a celorlalti oameni prin legi, care au fost declarate in cele din urma neconstitutionale, indica spre o patura consistenta de indivizi care sunt in pozitii de putere si au capacitatea sa influenteze societatea romaneasca dar carorira le lipsesc valorile si competenta. Reconfigurarile in astfel de cazuri se fac cu mari sacrificii pentru ca singurul mod in care o astfel de patura poate sa conduca este, asa cum bine se vede, prin fiscalizare pe de o parte si prin vanzarea resurselor tarii, incluzand forta de munca. Patura aceasta nu aduce aport valoare in societatea in care traim si traieste din oportunism.

    • Harald spune:

      Asta e valabil în orice societate. Crezi că în Germania sau în Australia e altfel? Există un establishment aflat la putere, iar interesul lor este să nu le fie contestată puterea. Deci vor reprima orice tendință în direcția asta și vor convinge prostimea că legile, cu cât sunt mai restrictive, cu atât apără mai mult ”libertatea”. Și prostimea ”pune botul”, că nu degeaba e prostime.

      • Vlad spune:

        Cred ca modelul cu puterea e perimat … Cu cat oamenii inteleg mai repede aspectul asta cu atat e mai bine pentru toata lumea.

  6. Ștefan A. spune:

    Aceasta e tot o opinie personala . Nascuta din experienta traita in alta tara care a adoptat moneda comuna chiar de la introducerea ei .
    1- Just legat de devalorizare . In tara in care traiesc , devalorizarea sistematica a monedei nationale a provocat de o parte export ridicat ( competitiv la paritate de calitate dar mai ieftin) si de alta parte , productie interna (oricare) la preturi relativ scazute dar cu calitate la nivelul concurentei straine . Asta a insemnat ca pe piata interna , majoritatea produselor (de la alimente la electrocasnice , autoturisme ) erau in procente de peste 75 % din productia autohtona , vandute la preturi sub cele a concurentei straine care astfel “nu prea gaseau piata de desfacere in acesta tara ” desi schimburile comerciale in cadrul UE erau libere , neingradite .
    2- Aceasta moneda nationala (cu avantajele ei), a transformat o economie total distrusa de razboi , in a 5-cea putere economica planetara in anii 80 .
    Cu moneda euro , toate acestea au disparut . Dezindustrializarea , cresterea galopanta a somajului , saracirea populatiei sint realitati cu date oficiale .
    D.a.p.d.v nu e cazul Romaniei unde dupa 25 de ani de “marete strategii economice” atit importul depaseste exportul dar si productia interna (alimente , electrocasnice , autoturisme , doar citeva exemple) e preponderent straina . Ca sa nu mai vorbim de numarul de angajati care nu mai e nici macar jumatate din ce era cu 25 de ani in urma . (in schimb numarul de pensionati a fost triplicat )
    3- E evident ca subdezvoltarea va fi si mai dura cu moneda unica . Fluxurile banesti vor fi preponderent catre exterior (importuri) si asta va adancii problemele financiare la nivel national deoarece devalorizarea controlata (de catre BNR a leului) nu va mai putea sa mascheze aceste iesiri de bani din tara .
    4- Problema va fi si la nivel de PIB national . Nu vei mai putea marii cheltuielile statului cu cite 9-11 miliarde lei anual . Moneda comuna va impiedica astfel de cresteri din lipsa efectiva de incasari fiscale ( 2008 , PIB national era undeva la 132 miliarde euro echivalent . Doar in 2014 a ajuns cam la acelasi nivel dupa scaderile datorate crizei dar in lei , cheltuiala statului a crescut cu peste 90 miliarde lei in acelasi interval de timp )
    Se stie cum . Salarii minime crescute periodic (cresc incasarile pentru contributii , impozit) , cresteri constante de accise , inventari de noi taxe (taxa pe stilp) , marire brusca de TVA. Deci , cu moneda unica e inevitabila o crestere ridicata a presiunii fiscale .
    Italia , Grecia , Spania invata . Macar ei au realizat infrastructura cu monedele nationale . Noi nici dupa 25 de ani nu am ajuns macar la jumatatea mediei UE (infrastructura) . Evident vom recupera cu moneda unica . :)

    5- Am lasat ultimul, cel mai mare pericol . Datoria publica . Cu moneda unica ai reduceri de dobanzi de platit dar e de vazut daca natiunea e in stare sa achite aceste datorii . Si nu e doar exemplul Greciei aici . E si istoria noastra recenta , a anului 2014 cind cele 10miliarde si ceva de lei (echivalent) dobanda la datoria publica , au fost achitate prin noi datorii publice . Deficitul bugetar de 12 virgula ceva miliarde lei a fost folosit la asta . Cu agravantul ca cele 2 miliarde de noi datorii ramase (scazind dobanzile platite) au “umplut ” niste goluri bugetare deoarece nici cheltuielile curente ale statului nu au afost acoperite cu aceiasi valoare de incasari fiscale , contributive . Cine va imprumuta Romania cind vom fi in moneda unica ? Bancile italiene , grecesti sau austriece care au filiale la noi ? FMI ? BM ? UE ? Atunci care e diferenta intre Romania si Grecia de azi ? :)

    Fara competititivitate , nu rezista nimeni in moneda unica . PIIGS nu e doar un acronim . E realitate . Si competitivitatea nu inseamna sa ajungi la presiune fiscala de 45% ca in alte tari . Ca nu ai de unde incasa astfel de cifre fara sa omori economia reala care oricum e in mana strainilor . Ca vrem , nu vrem sa acceptam , acestia (strainii) au investit in Romania exclusiv pentru costuri scazute , profit mai ridicat . Cu euro , vor decola imediat catre alte zone planetare mult mai conveniente din toate punctele de vedere deoarece imediat dupa adoptarea monedei , vor sarii in sus toate sindicatele , toti bugetarii , toti pensionatii speciali sa ceara venituri la paritate cu media UE . Si asta se face in o tra ramasa grav in urma , doar prin marire de presiune fiscala , imprumuturi de stat. Tot istoria PIIGS invata .
    Cu optimism catre victoria finala tovarasi . :)

    PS . Adoptarea euro nu e o obligatie . E doar un angajament (conformin documentelor oficiale UE ). Intre obligatie si angajament , diferentele sint enorme . La obligatie ai un termen limita , clar scris . La angajament , aceasta scadenta nu exista . Chiar si la o simpla comparatie , daca ar fi o obligatie , Polonia era de multi ani deferita justitiei UE pentru neadoptarea monedei euro . Nu rezulta nicaeri ca UE a adoptat o astfel de masura fata de polonezi . Sau sint mai prosti acestia , mai subdezvoltati decit Romania ? :)

    • Harald spune:

      @ Ștefan A. – ați avut la dispoziție 40 de ani (1948-1988) în care ați avut controlul total asupra economiei, asupra monedei naționale și asupra mijloacelor de producție. Vi se pare că v-ați descurcat prea bine? Eu aș zice că nu.

      Ce vă face să credeți că a păstra în continuare controlul asupra monedei naționale va duce la rezultate mai bune decât până acum? Ultimii 25 de ani dovedesc exact contrariul.

      Soluția aplicată în prezent de zona euro, o inflație anuală de ordinul a 2% care să devalorizeze ”automat” bogăția deja acumulată, este cât se poate de rezonabilă. Acceași soluție o folosea și Ceaușescu în perioadele bune, aceeași soluție o folosea și Germania pe vremea mărcii. A păstra controlul asupra monedei naționale, la nivelul de responsabilitate a politicienilor români, nu e o soluție pentru a face lucrurile să meargă mai bine, e o soluție spre a le face să meargă mai prost.

      • Ștefan A. spune:

        Cu o astfel de clasa politica nationala , putem adopta si dolarul american , yenul japonez , yuan chinez ca rezultatele vor fi identice . Prabusire totala .
        PS . Italia cu lira italiana a ajuns a 5-cea putere mondiala . In 1982 avea datoria publica de 60 % PIB dar si infrastructura total realizata , apa, canalul si electricitatea (precum si telefonul) in toate locuintele de la sate si orase . Invatamint si sanate de nivel european . Si totusi , in acelasi an presiunea fiscala era ajunsa la doar 32 % PIB .
        Deci , care e diferenta intre atunci si acum ? Alt tip de clasa politica , alta moneda .

        In RO evident ca avem acelasi tip de clasa politica ca in socialism (mai bine imbracata si mai ambitioasa in parvenire). Atit .
        Datoria publica va ajunge in curind la 60 % . Era in decembrie la 42 % PIB (calculata conform OUG 64/2007 ) dar sa fim fericiti . Nici autostrazi nu avem , nici canalizare la sate . Evident cu moneda euro vor realizat absolut tot . :) Dumneavoastra credeti in minuni ? Eu nu .

        • Harald spune:

          @ Ștefan A. – exemplul Italiei cu infrastructura construită pe baza devalorizării monedei este destul de nereușit. De ce nu dați ca exemplu Germania, care și-a construit o infrastructură superioară Italiei? Iar asta fără devalorizarea drastică a mărcii.

          Discuții de astea aveam prin 1990 cu taică-meu, care încerca să-mi explice cât de mult s-a construit în România pe vremea lui Ceaușescu. Și argumentul meu a fost tot ăsta: ”Da, dar să vezi cât s-a construit în Germania, FĂRĂ Ceaușescu”.

          A pune construirea infrastructurii din Italia pe seama devalorizării monedei este cel puțin deplasat. Devalorizarea monedei a fost doar soluția pentru deficitele bugetare uriașe, chiar dacă infrastructura a contribuit și ea la acele deficite. Sunt de-acord că politicienii români sunt mut mai asemănători cu cei italieni decât cu cei germani, deci vor fi tentați în mai mare măsură de deficite uriașe. După cum a demonstrat foarte bine Tăriceanu. Însă asta nu înseamnă că asta e soluția corectă, ci doar că asta e soluția populistă.

          • Ștefan A. spune:

            Cred ca intelegeti gresit ce am scris . Nu cu devalorizarea monedei a fost construita infrastructura in Italia . Cu deficitul bugetar . (adica pe datorie guvernamentala ca in restul tarilor din occident)
            Devalorizarea a fost “arma” care a tinut departe concurenta straina si a propulsat exportul .
            In alta ordine de idei , deficite bugetare mari au avut toti . Indiferent ca vorbim de Franta , RFG , Italia , Spania . In afara guvernelor , care privat avea banii necesari dupa 1945 pentru a investii in infrastructurile nationale ? Nici macar unul si indiferent de tara .
            Problema de baza e alta . Ce faci cu respectivele datorii . Lasa o urma vizibila in viata societatii sau doar in portofelele clienteli politice . Oricum la inceputul anilor 80 in vest , infrastructura (oricare) era deja construita in totalitate si indiferent de tara .(pe datorie adica deficite) (Spania a avut o dictatura si investitile au avut alte destinatii)
            Vedeti ceva real facut in Romania anului 2015 cu cele peste 300 miliarde lei datorie publica si garantata de stat? Eu nu dar poate nu vad bine . :)

          • gobru spune:

            Harald,
            in economie ,ca peste tot in viata, exista o competitie puternica in care castigatorul ia tot.
            In momentul in care doi competitori ,unul slab si unul puternic, sint pusi in aceeasi arena este clar cine va castiga.daca insa cel mai slab va avea la dispozitie unul,doua,trei mijloace de a se proteja ,atunci are o sansa .
            Asa e si in economie : arena de care vorbesc este o piata comuna cu o moneda comuna.
            Toate economiile europene care initial au format piata comuna ( si care unele mai tarziu au si adoptat o moneda comuna) s-au dezvoltat dupa razboi ( cateva decenii) avand la indemina 2 mijloace de protejare a economii natioanle : controlul marfurilor , a pietei de munca si o politica monetara proprie.Si fiecare dintre aceste tari si-ai (re)construit economia cat de bine au putut ( evident a depins de specificul fecarei tari,aici includem inclusiv “clasa politica”).O data cu deschiderea competitiei ( piata comuna,eliminarea restrictiilor de pe piata muncii,moneda unica) au iesit in evidenta castigatorii si pierzatorii.
            Romania este deja partial in arena.Din 2007.Noi am dorit-o (pentru ca nici nu am prea avut alta optiune sau nu am fost in stare sa ne-o construim singuri..). Piata muncii este de asemeni libera din 2014 .Moneda este ultima baricada care ne mai apara de o competitie feroce cu tari ca Italia
            ( de exemplu, nu mentionez germani sau Olanda) .Cine crezi ca va castiga pe termen lung ? Romania ? hmmm….
            Autorul are dreptate : obiectiv corect este cresterea bunastarii si nu schimbarea monezii .

            • Harald spune:

              @ gobru – după teoria asta, județul Alba ar trebui să introducă o monedă proprie, pentru că altfel n-o să ajungă niciodată la nivelul județului Timiș.

              În realitate, competiția este benefică pentru consumator, deci pentru cetățean. Însă aceeași competiție este nedorită de către agenții economici, care fac lobby pe lângă politicieni pentru a introduce măsuri protecționiste, chiar dacă ele sărăcesc cetățeanul de rând.

              Este explicabil ca un grup restrâns de oameni, odată ajunși la o oarecare bunăstare, să dorească un control mai mare asupra economiei locale. Mai puțin explicabilă este disponibilitatea oamenilor simpli de a se lăsa păcăliți de protecționism, deși asta le scade nivelul de trai.

              Strict cu infrastructura, povestea e un pic mai vastă. Se poate construi o infrastructură eficientă economic, astfel încât toată lumea să beneficieze de reducerea cheltuielilor curente prin utilizarea acelei infrastructuri. Și se poate construi o infrastructură ineficientă, destinată (de exemplu) să plimbe tot traficul auto între Sebeș și Nădlac pe la Giarmata. O astfel de infrastructură aduce de fapt costuri inutile pentru toată lumea. Care pot fi absorbite prin devalorizarea monedei, însă de fapt soluția era proiectarea corectă a infrastructurii, nu devalorizarea monedei pentru a acoperi ineficiemța.

      • ala mic si rau spune:

        da,Romania s-a descurcat mult mai bine ,infinit mai bine in acea perioada,doar un tradator de neam si tara poate afirma altceva

  7. smaranda spune:

    Adoptarea monedei euro in Romania este un proces mult mai profund decit este cuprins in articolul dl Tecu. Desi domnia sa face eforturi sa prezinte aspectele esentiale trebuie spus ca procesul in profunzimea sa de trecere la euro este la fel de dificil ca trecerea de la comunism la capitalism. Cine doreste asta? In niciun caz nu generatia care a vazut dezastrul ultimilor 25 de ani. Este ca si cum te-ai muta de doua ori in strainatate. (Ori doua mutari echivaleaza un incendiu) Chiar pregatita bine renuntarea la moneda nationala va aduce multe probleme care trebuiesc solutionate rapid. De acea sunt de acord cu dl Tecu ca acest deziderat sa fie aminat cu o generatie.

  8. Adrian spune:

    Adoptarea euro in 2019 e un plan; nu e un plan de adoptare, ci e un plan de indeplinire a criteriilor de adoptare, restul nu conteaza. In articol aveti dreptate din aproximativ toate punctele de vedere, dar per total nu conteaza pentru ca nu se va face adoptarea in 2019 si cei care au facut planul stiau de la bun inceput; e nevoie de o destinatie pentru un drum (evolutia unei tari nu e un sejur de placere ca sa nu conteze destinatia), daca exista o destinatie exista o directie si directia e cea buna, ce se va intampla cand se va ajunge in preajma e alta poveste.

  9. M. Constantin spune:

    D-le Tecu,

    Tare mi-as dori o continuare a proiectiei d-voastra: cand PIB-ul real va ajunge aici la 90% din cel al Germaniei de ce ar mai fi necesara adoptarea euro?
    Presupunand optimismul d-voastra intemeiat, cred ca mai degraba zona euro -si nu numai- ar trebui sa treaca urgent la Ro-leu, ca sa nu ramana naibii de caruta in urmatoarele generatii.

    • Harald spune:

      I couldn’t agree more! :P

    • bombățica spune:

      Aveți dreptate d-le Contantin. De altfel, sunt uimit de procentul de păreri lucide exprimate în legătură cu opiniile d-lui Tecu, comparativ cu alte demersuri/subiecte de pe acest sit. Vreau doar să spun că părerea d-lui Tecu echivalează cu amânarea adoptării monedei euro cu multe generații (dacă punem interesele României pe primul loc !) pentru că am dovezi (pe care desigur nu le voi prezenta aici) că aceasta adoptare se poate face chiar dacă PIB-ul României este mai mic decât 90% din cel al Germaniei, dar dacă ar fi mai mic de 81% România pierde sigur pe termen de minim 200 de ani (când nu se știe nici dacă va mai exista istorie). În condițiile actuale (adică fără ipoteze suplimentare, sau cu cele care m-au condus la concluzia de mai sus), doar se simte că România va pierde, nu se știe cât, nici pe cât timp, nici altele…

      • dusu spune:

        io cred ca ar cam trebui sa distingem intre romania unora si romania altora
        s o lasam mai moale cu unitatea de nezdruncinat ca ma tem ca unii pierde si ai nostri cistiga.
        stiti ca grija fata de om era politica Marelui Partid !? stiti probabil si cine era omul?

    • kinn spune:

      Raspuns: pentru acelasi motiv pentru care a adoptat euro si Germania, care are 100% din PIB-ul Germaniei, prin definitie :)

  10. Incomod spune:

    Sincer, ma indoiesc profund ca euro va mai exista peste nu foarte multi ani… :) Asa ca s-a rezolvat problema :)

    • Harald spune:

      @ Incomod – pentru grupul inițial al țărilor fondatoare (Inner Six – Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg) moneda euro este realmente necesară, la fel cum este necesară și Uniunea însăși, la fel ca și necesitatea spațiului Schengen ș.a.m.d.

      Pentru periferia oportunistă (România, Bulgaria, UK) care vrea să fie și ea acolo în caz că se împarte ceva, moneda euro nu este necesară, evident. Însă dispariția ei nu depinde de România, Bulgaria și UK. Deci nu va dispărea în cursul vieții noastre și nici în viitorul previzibil. Indiferent dacă România o va adopta sau nu.

      • dusu spune:

        in revista Forbes acum multi ani un apreciat (pe atunci) analist economic dadea ca sigura disparitia euro in urmatori doi ani.au trecut de atunci multi de cite doi
        e unii care nu doreste moneda proprie.multi la romanica si care exprima pareri din cele mai hazlii prin fitzuicili ruminesti ptr poporul mindru, la care prinde.
        poate romania nu va adera niciodata la euro

      • Incomod spune:

        @ Harald – “Însă dispariția ei nu depinde de România, Bulgaria și UK.”

        Eu am scris un singur rand, opinia mea. Nu vad unde a spus eu ca disparitia euro ar depinde de România, Bulgaria sau UK.

        “Deci nu va dispărea în cursul vieții noastre și nici în viitorul previzibil. Indiferent dacă România o va adopta sau nu.”

        Fiecare are dreptul la convingerile sale… :)

  11. adi spune:

    trebuie indeplinite 3 conditii (deocamdata nu e indeplinita niciuna):
    1- sa inceteze hotia (insusire “legal” sau nu de valori mult mai mari decat cele create de persoana respectiva)
    2-sa consumam mai putin decat producem
    3-sa nu fie interzisa munca.Aici sa explic : chiar daca gasesti o nisa in care sa deschizi o activitate, statul face in asa fel incat autorizarea sa te coste profitul pentru urmatorii 30 de ani deci esti interzis.Nu mai vorbesc de existenta listei negre (cum a fost black listing-ul din America).Scrisa sau nescrisa ea functioneaza atat in domeniul arhivistic,notarial,judecatoresc,politienesc,politic…etc si e favorizata de texul neclar si rastalmacibil in fel si chip al legilor.

    Introducerea euro acum ar taia din ghearele celor care profita din neindeplinirea acestor conditii, pentru populatie ar fi mai bine,cei cu “gheare” din tarile dezvoltate ar fi avantajati.

  12. Mircea Modan MirceaM spune:

    SIncer, nu prea-mi place argumentaia dvs. Pareti “setat” oarecumva pe modelul analistilor traitori in state,( ca euro dispare, ca nu avem nu stiu ce maecanisme americanesti la nivel federal care sa fac a si sa dreaga)
    La concret:
    “Adoptarea Euro trebuie sa fie subordonata dezvoltarii Romaniei
    Asa e. Ati enumerat cateva avantaje, de acord.
    Dupa mine insa e clar (pentru dvs, nu)ca o moneda majora, a doua ca volum in tranzactiile pe piata valutara este de preferat unei monede exotice, cum este leul. Lichiditatea mare si piata globala. nu mai pot fi influentate cu bani (relativ) putini, valoarea euro este data in principal de fundamentalele zonei euro, in comoparatie cu fundamentalelel altor monde majore (USD, JPY, CAD, AUD,GBP,CHF). Este de preferat pentru ca avem o valoare reala, aproape imposibil de manipulat. Argumnmetul cu devalorizarea competitiva nu functioneaza in cazul unei majore vs exotice. Sa ne uitam doar la devalorixarea de dupa 89, deceniul pierdut, in care am avut o devalorizare catastrofala, atat PIB reala, salariile si pensiile au scazut dramatic, crescand in schimb indicatorii saraciei. Am recuperat apoi extrem de greu, si inre-un final am ajuns la un curs destul de stabil (asa cum in prezinta si Guvernatorul, indexat cu inflatiile celor doua monede). De altfel unele tari au aplicat si legarea unei mondede exotice de una majora etc.
    Una peste alta eu cred ca dezvoltarea Romaniei are nevoie de o moneda tare, stabila, nemanipulabila, care sa reflecte pe bune valoarea produselor comparativ cu produsele din UE, lucru mai usor de realizat cu o moneda comuna. Basca avantajele spreadurilor mici la schimburile monetare..
    “Monedele comune nu au fost create pentru a facilita dezvoltarea economica”
    Gresit! Evident ca nu este singurul motiv, este insa unul important. La fel de evident este ca doar trecerea la euro nu produce “automat” dezvoltare ( a se citi crestere de PIB potential), pentru ca determinantii PIB potetial sunt capitalul, munca si productivitatea multifactoriuala . daca ne referim la metoda factorilor de producti de ex.
    Dar capitalul va intra si iesi mult mai usor, va fi mult mai liber daca avem aceeasi moneda comuna, munca se poate muta, compara , poti sa alegi mult mai usoe unde si ce vrei sa faci, iar cat proveste productivitatea multifactoriala lucrurile sut mai complexe, in orice moneda o”socotesti”… Vom avea insa acelasi “etalon”, stabil pentru toata zona euro, nemanipulabil de vreun guvern iresponsabil.
    Da, moneda comuna nu produce dezvoltare in mod direct, ci indirect.
    Daca ar fi invers de ce oare nu prea vra nimeni sa renunte la moneda comuna? de ce nu vor grecii, de ex? S-ar dezvolta mai repde daca ar trece la drahma? Se va devaloriza ea “cometitiv’? Imi e groaza sa ma si gandesc la sarcirea provocata de asa ceva…evident sub masca “competitivitatii” .
    “Doua conditii pentru adoptarea Euro”
    Ambele conditii mi se par..nici nu stiu cum sa spun, ireale.
    a. dezechilibrele comerciale si financiare intre tarile membre.
    Pai orice moneda comuna este doar un etalon, o unitate de masura a valorii (pretului) date de piata, aia comuna. Daca am avea etalon aurul, de ex, ce mecanisme am avea? aici e durerea guvernelor paguboase, nu pot sa jongleze prea mult cu o moneda stabila, care nu este manipulabila
    Desigur, daca punem carul inaintea boilor am putea sa facem referire, iarasi., la devalorizarea competitiva…un laitmotiv in spatela carui sa ascunde lipsa de performanta a unei economii. Care nu se poate rezolva prin saracirea populatie si a creditorilor care finateaza guvernele(inclusiv populatia). Ci prin investitii directe, straine sau autohtone, prin forta de munca supercalificata, prin antreprnoriat “stiut” si cadru legal prietenos. Fara asa ceva putem sa “stam” pe leu pana ne cocosam de atata asteptare a dezvoltarii cu nustiucateprocentepestenemti!
    b. PIB/capia 90% fata de Germania!
    Uau…chiar credeti ca vom ajunge candva la acest nivel? In viata noastra sau a copiilor nostri? Eu nu…
    In primu rand trebuie sa spunem ca suntem la jumatate (51% fata de medie UE.Ge rmania e la 107% ) cu PIB/capita (un indicator de productivitate) exprimat in pps. daca ne uitam la PIB/ora lucrata suntem la 44%-mai mic (Germania la 127%-mai mare iar daca ne uitam la PIB exprimat in moneda comuna, euro, e jale mare!
    Targetul trebuie sa fie undeva in zona luin 60-75% maxim.
    60% daca ne luam dupa vlaorile de “bun-simt” (spune Guvernatorul in linkul dvs)ale PIB/capita la care au intrat cateva tari din liga noastra:
    58,3 la sută pentru Estonia
    59,6 la sută pentru Letonia
    65 la sută pentru Slovacia
    75% daca ne luam dupa clasificarea “regiunilor de tranzitie” (intre 75 si 90%)
    Daca am avea peste 90% am intra in categoria regiunilor mai dezvoltate (>90%)
    Si ne referim la media UE27 (ma rog, acum UE28) nu la Germania(care este usor peste medie la PIB/capiat si bine peste la PIB/ora)
    Una peste alta cheia este la crestera producttivitatii peste media europeana, or asta nu se face decat prin investitii in tehnologie si calificare, atat a muncii cat si a antreprenorilor.
    Asta tine de politicile economice, de mediul de aferi, coruptie si egalizarea oportunitatilor (inclusiv prin taxe si transferuri explicite catre zonele de interes sau de inegalitate severa) etc.
    “Adoptare Euro poate deveni un obstacol in calea dezvoltarii”
    Sigur ca poate, daca dezvoltarea se face nesustenabil. Chestiunea dezvoltarii tine in principal de altceva (nu mai repet, stiti f. bine si dvs), moneda comuna fiind doar un “ajutor”, asta nu insemna ca fara ea dezvoltarea o sa zburde.
    Exisat diferente de dezvoltare regionale, ele nu se rezolva cu o moneda comuna, ci cu masuri discretionare, de stimulare. De unde pana unde obstacolul adoptarii euro? Aaaa…stiu, devalorizarea competitiva…bleah.
    Nu mai continui, si asa comentariul este prea lung, dar trebuie spus ca adoptarea euro presupune , in prima faza, intrarea in ERM II, la 1 ian 2016. Ceea ce ne baga si in obligativitataea unui deficit controlat functie de ciclul economic ( un deficit structural impus de max1% cu tareget5 spre 0,5%) legiferat cat mai sus, poate chiar in Constitutie.
    Aiai ar fi o problemaq, acei 2 ani (perioada minim cat trebuie sa stea un candidat in ERMII), probabil ca ar trebui sa fie mai mare. Pana vom dovedi (sa zicem 5 ani) ca respectam defictul structural atat in faza de expansiune ( momentul adevarului, zic eu, cand trebuie sa avem excedent efectiv) cat si in fza de contractie (intrand in datorii exact atat cat ne permite componenta ciclica)
    Una peste alta mi se pare ca exagerati, moneda unica trebuie luata asa cum este, un etalon mult mai stabil prin prisma volumelor si fundamentalelor mult mai solide (stiu, in state UE este privita ca ceva muribund, la fel si moneda…dar uite ca mortul refuza sa ..moara). Nici mai mult , nici mai putin. Dezvoltarea are mult mai multe parghii, moneda unica doar ajuta.
    S-au schimbat multe lucruri dupa criza, asa ca experientele tarilor cu probleme trebuie gandite prin prisma noilor reglemntari, care nu existau inainte de criza.
    Guvernele nu mai pot sa fie pe deficit in perioada in care PIB real depaseste PIB potential plus ceva (depinde de elasticitatea specifica fiecarei tari), iar balantele comerciale se pot echilibra fara saracirea populatiei..un avantaj enorm, care nu prea pote fi fentat.
    In concluzie eu cred ca targetul ar trebui sa fie intrarea in ERMII+5 ani. Cu respectarea stricta a defictului structural.

    • Nicolae Tecu Nicolae Tecu spune:

      Domnule MirceaM,

      multumesc pentru comentariu. Raspund (pe scurt) pentru ca dumneavoastra prezentati niste pareri probabil raspandite, dar in mare parte gresite.

      Comentariul dumneavoastra se cam rezuma la:
      1. vrem o moneda care nu poate fi manipulata de politicienii nostri corupti
      2. nu prea conteaza moneda pentru dezvoltare
      3. moneda este doar un etalon
      4. oricum suntem in urma, nu are rost sa ne dorim sa fim tara dezvoltata
      5. ne vom lua angajamentul (inclusiv, poate, prin Constitutie) sa respectam regulile si o sa avem 2-5 ani sa ne convingem ca asa va fi.
      6. fiti mai optimist.

      Pe scurt:

      Angajamentul, optimismul, etc nu au de-a face cu realitatea, iar acolo conteaza daca o tara are mecanismele si vointa economica/politica/sociala sa respecte angajamentele. Eu am spus ca daca Romania intra in Euro (spre deosebire chiar de ancorarea Leu la Euro) Romania nu o sa mai aiba instrumente sa isi respecte angajamentele, decat in mare parte prin tinerea Romaniei in subdezvoltare (drastica si care se va accentua) relativa.

      Este apoi parerea ca noi nu o sa prindem Germania din urma si ca sa ne multumim cu mai putin. De ce? Ce, japonezii sunt supra-oameni? Americanii sunt supra-oameni ?(SUA a devenit cea mai dezvoltata tara pe la 1900, nu inainte). Uitati-va apoi la tari care sunt pe la 60% si spuneti-mi: vi se pare cu mult mai bine?

      Cat despre rolul monedei…moneda nu este doar un etalon. Va provoc sa va ganditi: care este diferenta intre o moneda ancorata la Euro (coroana daneza de exemplu) si Euro insasi? Va dau un indiciu (exista o diferenta mare).

      In plus, moneda conteaza si in felul urmator. Daca eu am datorii in moneda straina si nu am acces la ea, nu numai ca saracesc eu, dar imi distrug si capacitatea de productie, imi emigreaza si oamenii si atunci insasi productivitatea se schimba. Imi spuneti dumneavoastra ca aceste lucruri nu se intampla? De ce emigreaza spaniolii? Si daca eu nu am acces la credit ca sa produc (pentru export de exemplu), nu mai bine inchid fabrica si o mut in alta parte unde am? Imi spuneti dumneavoastra ca banii nominali nu conteaza? Deci, plecam de la o problema nominala si ajungem la una reala:)

      In fine, spuneti ca moneda Euro este mai putin manipulabila. Orice moneda este “manipulabila” de cei cere o controleaza. Si o vor “manipula” pentru a-si atinge scopurile. Asta o fac si americanii, si europenii, si japonezii si chinezii). Este adevarat ca romanii nu vor manipula Euro.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Si eu va multumesc pentru raspuns.
        Tot pe scurt:
        -De ce sa nu mai aiba Romania instrumente sa respecte angajamente? Pentru ca moneda este (va fi) euro? De ce? Dac ne uitam la stabilitaeta perechii euro-leu din ultimii ani, la dinamica defictului contului curent, la finantarea acestui deficit, la imbunatirea balantei comerciale vedem ca instrumentele nu sunt de natura monetara.
        -Stiti ce ala un pesimist, nu? Un optimist bine informat…
        -Moneda…mda. Daca masa monetara nu este corelata cu fundamentalele economice putem sa o ancoram si de cer… bun, care fundamentale? Discutam si asta, poate mai pe larg, au avut loc evenimente atipice dupa si in timpul crizei…stiti, cainele care nu a latrat etc. Eu am impresia ca ECB este mai stiuta in a da drumul, sau nu , la tiparnita. Si in a dirija un eventual “surplus” catre ceva ce nu produce inflatie, ci dezvoltare
        -Pai tocmai! Daca moneda noastra este (va fi) euro se cheama ca nu mai e o moneda straina,nu? la care “nu avem acces”.
        -oriece moneda e manipulabila? Majorele foarte greu…cu cat lichiditatea e mai mare cu atat e mai greu. Nu ma refer ;a China, ei nu au o moneda majora.
        Sa ne gandim la JPY…nu au fost foarte fericiti cand yenul s-a intarit pana pe la 75, nu? De la peste150, ca sa nu mai vorbimde 300 in anii 70…
        Avem, de pe la sf anilor `90 doua ciluri de apreciere/deprecierem ultimul fiind mai lung ca primul…si BOJ nu putut sa faca mare lucru. Nici nu era treaba ei sa defineasca trendul principal..doar un mix de politici economice, fiscal-bugetare si monetare a putut sa schimbe trendul.
        Deci a pune in carca monedei comune (in fond a politicii monetare) , adminstrata de specialisti mai stiuti ca cei din BNR (sau nu?) toate belele posibile ale politicilor fiscal bugetare si economice mi se pare prea mult.
        P.S. De fpt Guvernatorul (ca tot am facut referire la el in nspe cazuri) zice:
        “Adoptarea euro nu este o simplă schimbare de monedă
        … şi ca atare nu reprezintă apanajul băncii centrale
        Intrarea în zona euro reprezintă o schimbare fundamentală de
        modus operandi pentru o economie care are în prezent curs de
        schimb flexibil şi politică monetară independentă.
        Succesul în interiorul zonei euro reclamă reforme structurale
        cuprinzătoare, care:
         să aducă economiei un grad suficient de flexibilitate a pieţelor bunurilor
        şi factorilor de producţie pentru a compensa dispariţia ajustorului
        reprezentat de cursul de schimb
         să asigure durabilitatea convergenţei nominale prin eliminarea surselor
        de inflaţie reprimată (de ex. finalizarea liberalizării pieţei energiei) şi de
        deficite cvasifiscale (restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi
        substanţiale)”
        Or “ajustorul” a avut o importanat din ce in ce mai mica in ultimii ani…cheia pentru reusita e altundeva, nu la moneda.

    • kinn spune:

      Daca o moneda straina majora si imposibil de manipulat este preferabila unei monede proprii mai slabe, atunci Germania si restul europei ar fi trebuit de mult sa fi trecut la dolar. Ca doar inainte de aparitia euro moneda fiecarei tari europene era fulg de nea pe langa dolarul si economia americana, la fel cum este acum leul fata de euro.

      In loc de asta, Germania si-a tras o moneda mai puternica, pe care o controleaza in buna masura, avand in spate economia Europei. In schimb, noi de-abia asteptam sa renuntam la moneda pe care o controlam si pentru care avem un minim de parghii, pentru a o adopta pe cea a altora unde n-avem nici un cuvant de spus. Nu vi se pare ca este exact solutia inversa celei adoptate de Germania?

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Simplificati prea mult. O minima informare despre istoria monedei comune ar fi binevenita
        http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_euro
        Nu ne obliga nimeni sa adoptam euro (problema este nu la moneda ci la setul de conditii obligatorii, pentru a nu produce probleme celor care deja sunt in zona euro, confitii care trebuie sa fie respectate pe termen lung, nu conjunctural, ca suntem intr-o anumita faza a ciclului economic) Daca vrem putem sa stam pe leu pana ni se face acru…nu o sa ne planga nimeni de mila.

      • Harald spune:

        @ kinn – în realitate, moneda comună ar fi trebuit să fie marca germană, care era deja administrată într-un mod foarte responsabil. Eventuala adoptare a dolarului american ar fi creat vulnerabilități majore, în situații cum a fost invadarea Irak-ului în 2003 sau chiar atentatele din 2001. Cum Germania nu se ocupă cu astfel de lucruri, n-ar fi avut asemenea vulnerabilități majore, care să fie comparabile cu ale dolarului.

        Însă din motive naționaliste, Franța n-ar fi acceptat niciodată să adopte marca germană, deci a fost nevoie de un compromis care să nu lase resentimente timp de zeci de ani. Așa s-a ajuns la o monedă ”nouă”.

      • gobru spune:

        Germania nu si “tras” o moneda puternica prin crearea euro.
        Dimpotriva Germania si “tras” o moneda slaba si cu asta a redevenit competitiva la exporturi.
        Banuiesc ca nu va spune nimic simbolul “DM”….Mai studiati problema….

  13. r2 spune:

    Tineti minte ca prin anii ‘90 pretul unui “impuls” la Romtelecom ramanea neschimbat – daca ii intrebai pe ei, nu era nicio scumpire de pret. Doar ca numarul de “impulsuri” pe minut tot crestea de la un an la altul. Cam asa e si cu re-echilibrarea economiei prin devalorizarea monedei. Este la fel ca si inflatia, un mod indirect de a livra, in mare, aceeasi nota de plata marita acelorasi platitori, doar ca sub alt nume si cu alte consecinte politice. Tocmai ca e de preferat ca ascest mecanism sa e existe atunci cand stim ca vom avea guverne iresponsabile si prizoniere ale unor discursuri populiste (si creditori externi inconstienti care sa le tot dea bani – mai greu acum). Devalorizarea monedei ajuta guvernele populiste sa salveze aparantele in ochii propriilor suporteri – salariile nu scad, pensile nu scad, am facut cum am promis in campanie, ba am acordat si mariri – dar ce te faci cu moneda care s-a devalorizat, ceea ce a dus la o crestere generalizata de preturi etc. Mai dai vina pe piata, pe BNR, pe supermarketuri, pe speculatorii financiari care “ataca moneda” etc. E infinit mai usor de realizat decat taierea de desalarii sau pensii. Ar trebui sa ne sune cunoscut. Intr-o tara in care puerea politica se castiga democratic prin discurs populist si promisiuni nerealiste (cum e cazul nostru, make no mistake! :D ) e bine ca moneda nationala sa ramana ca mecanism de echilibrare de ultim resort (impus de piata, in primul rand).

  14. Paul spune:

    Felicitări pentru articol!
    Un text lung dar care sintetizează foarte binele capcanele adoptării euro.
    Rar e dat să mai apară în presa quality o asemenea opinie :)
    Mai ales în condiţiile în care proiectul aderării României la zona euro e vârât pe sub masă fără un minim de consultare şi dezbatere publică.

  15. OvidiuD spune:

    Felicitari pentru articol. E suficient de clar, acum, ca nu avem nici un motiv serios de adoptare a monedei unice europene daca vrem sa ne pastram bruma de independenta economica. Acea discutie in jurul proiectiei pe termen lung – 200 de ani – in cazul adoptarii euro inainte ca Romania sa ajunga la 90% din GDP ul Germaniei este un argument matematic covarsitor.

    Necazul, cu romanii, este ca multi vor sa ” adopte” euro doar ca sa ajunga la acel ” feeling good” cand descinde din Bucuresti in Paris…sau pentru acel foarte romanesc ” am ajuns si noi in rand cu lumea”. Vanitate, prostie, superficialitate. Romanism.

    • Harald spune:

      @ OvidiuD – s-ar putea ca adevărata problemă să fie la străini, nu la români. S-ar putea ca o mulțime de turiști străini să considere România off-limits, atât timp cât în respectiva țară trebuie să obții moneda locală ca să plătești ceva și trebuie să prezinți acte de identitate la frontieră, în lipsa aderării la Schengen.

      E greu de cuantificat numărul acelor turiști, însă e logic ca ei să existe, atât timp cât situația inversă sigur nu e valabilă: nu vor veni în România special ca să vadă cum arată moneda locală și nu vor veni în România special ca să fie puși să se legitimeze la frontieră. Eventual și cu un mic control manual al bagajului personal, cum s-a întâmplat luna trecută pe aeroportul din Bacău tuturor pasagerilor.

      Deci da, e vorba de a fi în rând cu lumea, însă în sensul de a fi considerat de către ceilalți în rând cu lumea. Astăzi, în Uniunea Europeană, a fi în rând cu lumea presupune să folosești moneda euro și să faci parte din spațiul Schengen. Nu invers.

  16. Anton spune:

    Adoptarea euro nu inseamna decat o schimbare la nivelul politicii monetare. Cursul de schimb nu va mai putea fi utilizat pentru a controla inflatia, dezechilibrul balantei comerciale, cererea si oferta interna. De cele mai multe ori, acest lucru se traducea prin scaderea puterii de cumparare. Asa a devenit Romania competitiva: prin salarii de mizerie! Daca trecem la euro, salariile nu vor mai putea fi depreciate prin intermediul cursului de schimb, ci prin taierea acestora. Adica, mai greu! Asta e si problema cu Grecia, ca oamenii aia nu accepta sa le munceasca pe 2 lei.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Nicolae Tecu


Nicolae Tecu

Nicolae Tecu este in prezent angajat la o firma de investitii financiare in Baltimore, MD, SUA. In mai 2012 a terminat doctoratul in matematica la Yale University. In 2005 a obtin... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)