vineri, martie 29, 2024

Analiza cost-beneficiu dupa ureche si indicatori financiari eronati la AFIR

Discutam adesea, in  general, despre absorbtia fondurilor europene, ca nu merge bine, ca guvernul  s-a bazat prea mult pe acesti bani (o parte insemnata din acesti bani se intoarce in vistieria statului), dar stiti unde e de fapt buba?  Lucrurile pot merge mai bine, baiul e ca sunt multi nepriceputi care fac regulile jocului. nu ca n-ar vrea cineva.

Lucrand la un proiect pentru modernizarea unei activitati nonagricole la tara (submasura 6.4) -nu insist asupra importantei masurii in sine, e evidenta, ci asupra modului practic de aplicare, stim ca teoria ca teoria, dar pactica ne omoara, asadar, lucrand cat se poate de concret, am dat peste cateva ciudatenii pe care vreau sa vi le aduc grabnic la cunostinta.

Nu de alta, dar e bine sa le stiti inainte de a va baga capul in latul preamaritelor programe cu bani “gratis”. Puteti pierde bani, in loc sa castigati.

Pentru a accede la o finantare nerambursabila (ma rog, nu in totalitate, vorbim de “intensitati’ de finantare de 70% sau 90%, practic niciodata nu se depasesc 80% ) trebuie sa indeplinesti cateva conditii principale, cumulative:

-sa ai un domeniu de activitate (definit prin cod CAEN) considerat ca fiind necesar si prioritar de sustinut prin PNDR.

-sa te califici la punctaj in competitia cu ceilalti solicitanti

-sa ai cofinantarea ta (diferenta pana la 100% din valoarea proiectului,  de regula intervin si cateva costuri neeligibile sau pe caré nu le mai poti deconta, din varii motive), basca ceva colateral ca garantie la dobanda.

-sa indeplinesti indicatorii financiari impusi in cei 5 ani de monitorizare, dupa incheierea celor 2 sau 3 ani de implementare a proiectului.

Desigur, sunt mult mai multe constrangeri, dar acestea sunt cele mai importante. Si trebuie sa le analizati la sange. Sa tineti cont ca va dura aproape 8 ani toata tarasenia.

Cele mai multe neclaritati si ciudatenii le-am gasit la indicatorii financiari, voi incerca sa le sintetizez mai jos.

Principalii indicatori  sunt:

– durata de recuperare a investitiei, Dr

-rata rezultatului din exploatare, rRe

-rata rentabilitatii capitalului investit, rRc

-valoarea actualizata neta, VAN,  trebuie sa fie pozitiva.

Impunerile sunt 12 ani la Dr, 10% la rRe si 5% la rRc, VAN pozitiv, socotit tot la 12 ani, valori decente luate separate, daca ne gandim la cifrele uzuale intr-o afacere medie, sa zicem, desi este de discutat daca putem folosi o formula de genul “one size fits all”.

Dar in ansamblu nu pusca. Si sunt  distorsionate in fel si chip.

Daca avem  un 5% rentabilitate a capitalului investit este evident ca in 12 ani se va recupera doar 5%x12= 60% din investitie, nu?  Pentru a recupera 100% din investitie am avea nevoie de un minim de 8,33%.

In plus, formula prevede valori “actualizate” ale fluxurilor nete (banii  ramasi  ca diferenta intre incasari si plati la care se aplica o “reducere”, consideram ca valoarea lor scade in timp… OK, dar cu cat?).

Ei, aici e buba mare, dar mare de tot. Se foloseste o rata de actualizare de 8%, adica in fiecare an se aplica o reducere a valorii nominale a fluxului net cu 8%, cumulativa (in anul 12 avem o reducere echivalenta impartirii valorii nominale la 1,08^12=2,51 adica valoarea nominala se reduce cu 60%!).Una peste alta se aduna.

Vom avea astfel o reducere a fluxului net si, implicit, o rata necesara de rentabilitate a capitalului investit de cca 14%, la nominal,  pentru a compensa atat “actualizarea” cat si respectarea celor 12 ani

Adica, desi se impune o rata de rentabilitatea a capitalului investit de 5%, decenta,de fapt ai nevoie de una de 14%.

Si mai ciudat este ca nu se masoara efectul  investitiei realizate prn proiect, ci fluxurile intregii afaceri, astfel incat cei care realizau fluxuri suficiente inainte de proiect au sansa sa “compenseze”. Avem un tratament diferentiat  al aceluiasi efect investitional, masurabil ca diferenta de performanta, pe doua afaceri diferite, ceea ce nu e cusher deloc. Ar trebui sa  masuram impactul investitiei proiectate, prin efectele ei ulterioare raportat la ce afost inainte. De aceea unii sunt avantajati – cei care au cifra de afaceri mare, care pot compensa rentabilitatea investitiei de la 5% la 14% din rezultate antemodernizare. Investitia poate sa aiba efect zero asupra productivitatii, daca profitul net anterior acoperea indicatorii impusi. Parca nu asta ar fi scopul…

Mai trebuie mentionat ca se folosesc si logici (a se citi formule) diferite la actualizarea in partida dubla si simpla: la partida dubla se aplica la Dr si rata de actualizare pana in anul 5 iar la simpla nu se aplica deloc. De ce?

La VAN la fel, se aplica rata de “actualizare” de 8% astfel incat, desi investitia se recupereaza in 12 ani utiizand valori nominale ale fluxurilor nete sau corectate doar pe primii 5 ani(?),VAN-ul  iese negativ. Din motive evidente, in fond se folosesc aceleasi valori de fluxuri nete ca la Dr, doar ca ele sunt corectate(nici macar pe aceeasi logica, cum am spus mai sus). Fara a tine cont de valoarea reziduala. De ce?

Si, in fond, de unde vine acel 8%? De ce trebuie sa corectam valorile nominale cu un fel de”inflatie” fixata ex ante la 8%, pe urmatorii 12 ani? OK, valoarea scade, dar de ce sa luam de bun 8%? De ce nu 3%? Daca “inflatia” e mai mica? Sau avem deflatie? Nu ne batem singuri cuie in talpa? Exista o impunere expresa? Ca tot dam vina pe UE pentru toate prostiile pe care le facem…

MaI ales ca din anul 6  nu  poti prognoza mai mult, se extrapoleaza fluxul net pe urmatorii 7 ani… dar se aplica corectii in continuare, progresiv. O aiureala fara logica si fara sens!

Actualizarile ratelor se fac functie de altceva, cum ar fi sa folosim un deflator PIB constant, de 8%, pe urmatorii 12 ani? Ca asa a  fost odata…

Surpiza  a venit insa tot de la “ei”, de la definirea ratei de actualizare:

1. Rata de actualizare – este de 8%, folosita pentru actualizarea fluxurilor de numerar viitoare.

unde:

r este rata de actualizare egala cu 8% (r=rata dobânzii de refinanţare BCE (4%) + marja de risc pe ţară (4%) evaluată de către Agenţie ca valoare medie şi care va fi reevaluată pe măsură ce condiiile pietei monetare europene se schimbă, se impune introducerea unei aproximări unitare)

Sublinierile nu sunt ale mele, asa “zice” anexa la ghidul masurii, adica o fi o chestie importanta, de o subliniaza.

Nu e mare filosofie sa verifici cat este acum rata dobanzii de refinantare a ECB (zero) si riscul de tara (CDS-ul in fond). Si atunci de unde acel 8% folosit an de an, probabil de prin 2008, cand intr-adevar rata era de 4% si riscul de tara maricel? CDS-ul  Romaniei este sub 200 pb de prin 2013.

Fixingurile (BNR) in lei la 1 an sunt  cca 1% iar  la 10 ani stau in bid  la sub 4%…asta nu spune nimanui nimic?

Vorbim de conditiile pietei monetare europene, oare normele europene, alea  mentionate si in alta anexa la ghid, fisa submasurii, trimiteri la alte acte legislative,  cum trateaza chestiunea?

Trimiterea explicita face referire la

“Comunicarea Comisiei nr. 2008/C14/02 cu privire la revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de actualizare.”

Este un document trecut la temeiul legal al intocmirii ghidului, o norma europeana care iti spune cum se face si de drege, evropeneste. Ce zice?

Comunicare a Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (2008/C 14/02)

“Prin urmare, Comisia adoptă următoarea metodologie de stabilire a ratelor de referință: — Baza de calcul: rata IBOR corespunzătoare scadenței de 1 an Calculul ratei de bază pornește de la ratele pieței monetare corespunzătoare scadenței de 1 an, disponibile în aproape toate statele membre, Comisia rezervându-și dreptul de a utiliza scadențe mai scurte sau mai lungi adaptate anumitor cazuri. Atunci când ratele menționate anterior nu sunt disponibile, se va utiliza rata pieței monetare corespunzătoare scadenței de 3 luni.”

“— Actualizare

Rata de referință va fi actualizată anual. Astfel, rata de bază va fi calculată pornind de la rata IBOR corespunzătoare scadenței de 1 an înregistrată în lunile septembrie, octombrie și noiembrie ale anului precedent. Rata de bază astfel stabilită va intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie. Pentru perioada 1 iulie 2008-31 decembrie 2008, rata de referință va fi în mod excepțional calculată pe baza ratei IBOR corespunzătoare scadenței de 1 an înregistrată în februarie, martie și aprilie 2008, sub rezerva aplicării paragrafului următor. În plus, pentru a ține seama de variațiile semnificative și bruște, se va efectua o actualizare ori de câte ori rata medie, calculată pe parcursul celor trei luni precedente, înregistrează o deviație de peste 15 % de la rata în vigoare. Această nouă rată va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare lunilor utilizate pentru calcul.

— Rata de scont: calcularea valorii prezente nete Rata de referință trebuie de asemenea utilizată ca rată de scont pentru a calcula valorile prezente nete. În acest sens, se va utiliza, în principiu, rata de bază majorată cu o marjă fixă de 100 de puncte de bază.

— Prezenta metodologie va intra în vigoare la data de 1 iulie 2008”

Ce sa intelegem de aici?

Folosim o rata de actualizare ca suma a unor conditii din piata monetara de acum 9-10 ani, cand piata monetara (in legatura directa cu inflatia, ciclul economic) si riscul de tara al Romaniei erau la valori uriase si o mai si extrapolam pe urmatorii 12 ani, facand varza fluxurile nete care intra in calculul indicatorilor impusi.

Ne obliga cineva la aiureala asta?

NU, probabil ca asa a ramas scris de primul care a gandit anexa cu pricina, cu datele din piata de atunci, uitat acum de toti,  un fleac pe care nimeni nu-l baga in seama si-l tot repeta in fiecare an, facandu-se ca analizeaza la sange toate observatiile din teritoriu. Nu cred ca nimeni nu a bagat in seama aiureala asta. Mai degraba nimeni nu citeste observatiile trimise de asociatiile consultantilor, ce sa mai vorbim de mailurile bietilor antreprenori.

Rezultatul?

Cei care vor sa acceseze fonduri  europene trebuie sa-si  majoreze prognozele astfel incat durata de recuperarea sa scada pe la 7 ani, pentru a ajunge la un VAN pozitiv.

Adica adio rate decente de 5%, avem nevoie de 15%! Oare s-a uita cineva pe ratele medii sectoriale din Romania si din lume? Desigur, exista companii care ating aceste performante, dare ele sunt exceptii, cine are aceste performante nu are nevoie de nicio subventie.

Alt aspect se refera la modul in care este interpretat rezultatul investitiei.

Este luat in calcul fluxul net, adica se  scade si impozitul pe profit/venit. Ba chiar si dividendul! Si se mai si actualizeaza cu 8%, progresiv. Fara sa ne impuna nimeni asta. Adica 8%. De ce nu 3%? Sau mai bine 25… ca vin si mai multi bani din impozite si taxe. Hartia suporta,  dar e realizabil?

Dupa mine este o aberatie, rezultatul investitiei ar trebui calculat ca impact asupra VAB (valoarea aduagata bruta) inainte si dupa investitie. Pentru ca aici e durerea cea mare, unde suntem in coada cozilor tuturor clasamentelor. La PIB, la productivitate, la PIB/capita. Nu la profit.

Nu avem nici macar un indicator de productivitate luat in calcul.

O firma care angajeaza oameni  sau care investeste in utilaje moderne, se dezvolta continuu,   are un profit net mai mic si nu se va califica, desi are VAB mult mai mare, in schimb una care nu da dividend care isi suplimenteaza capitalul social, fara vreun efect pe productivitate, poate sa se califice.

Ciudat, unul din scopurile masurii este cresterea veniturilor in mediul rural dar nu se “socoteste” dividendul  in logica stramba a evaluarii.  Pai cum altfel are venit cel care baga banii intr-o afacere, daca nu din dividend?

Oare partea de venit care revine statului, prin impoziul pe profit/venit, nu este si ea un rezultat benefic al investitiei? Un castig? Ca sa nu mai spun de contributiile la sanatate si pensii. De ce trebuie sa fie micsorate rezultatele investitiei?

Oare nu cumva cei care au facut ghidul si anexele nu inteleg rostul lor, a programului de dezvoltare pe care-l administreaza? Pentru ca scopul este foarte clar definit:

Submăsura 6.4 are ca scop:

Stimularea mediului de afaceri din mediul rural;

Creşterea numărului de activităţi neagricole desfăşurate în zonele rurale;

Dezvoltarea activităţilor neagricole existente;

Crearea de locuri de muncă;

Creşterea veniturilor populaţiei rurale;

Reducerea diferenţelor dintre mediul rural şi urban;

Diversificarea activităţilor economice ale fermierilor sau membrilor gospodăriilor agricole prin practicarea de activităţi neagricole în vederea creşterii veniturilor şi creării de alternative ocupaţionale.

Cum stimulam mediul de afaceri? Impunand conditii mai dure decat cele solicitate de UE? Si chiar de PNDR, doar pentru ca cineva a “uitat” sa actualizeze ceva extrem de important? Si acel ceva face varza majoritatea planurilor de afaceri corecte, sustenabile, neumflate?

Cum stimluam crearea de locuri de munca daca nu luam in calcul ca salariul si toate birurile pe munca (fac parte din VAB) se pot plati doar prin acea investitie in utilaje, cladiri, siteuri de promovare sau mai siu eu ce? Toate acestea costa, consuma fluxurile intrate dar maresc cifra de afaceri, important este ca fluxurile intrate sa acopere iesirile comerciale, obligatiile catre banci, amortismentele  etc, si sa mai ramana si ceva profit brut. Nu sa avem un purcoi de bani ca disponibil, bani pe care daca ii investesti transformand un activ circulant intr-unul corporal, de ex, sunt ‘pierduti” in logica stramba a interpretarii rigide a “incasarilor si platilor”. Ceva e putred rau aici!

In incheiere trebuie sa va spun ca am avut dubii asupra interpretarii acestor indicatori, lucrurile mi s-au parut atat de aiurea incat am crezut ca nu inteleg.

Asa ca am intrebat, discutat cu mai multi consultanti, cu cadre universitare, cu economisti, am fost la institutiile locale ale AFIR. Pentru ca nu discutam de o institutie de cartier, ci de ditamai Agentia, responsabila cu dezvoltarea a jumatate de tara.

Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( AFIR) este formată din 13 direcţii specializate la nivel central, din 8 Centre Regionale și 41 de Oficii Judeţene

Cred ca bate bine la peste o mie de oameni.

Am primit informatii contradictorii de la mai toti, la  OJFIR anexele se completau intr-un fel, la CRFIR in alt fel. Nici macar expertii  lor evaluatori nu intelgeau logica stramba, pentru simplul motiv ca ei executa ce e scris in anexe si ghiduri. Alea in care nu se explica foarte clar nimic. Fiecare pricepe altceva…depinde la cine ajunge proiectul.

Consultantii la fel, sunt nemultumiti de modul in care sunt scrise anexele, de ce nu se expliciteaza, rand cu rand, ce se completeaza in tabele? Vorbim de o singura anexa, nu e un capat de tara, cineva care pricepe o face in 2 zile. La fel cum se face la ANA,F de ex, cand completezi o declaratie, exista un document care xplica ce anume se trece in fiecare rubrica. Nu o idee generala si fiecare scrie ce vrea.

Ce poti intelege ca se trece la incasari si plati prin FEADR, in anii1-5, dupa ce investitia s-a inchis? Si nu se mai fac plati si achizitii de utilaje, de nimic , din fonduri FEADR?

Cand esti in anii de monotorizare si nu in cei de implementare?

Cum se trateaza amortismentele activelor rezultate din proiect?

Dar valoarea reziduala, in cazul cladirilor care se amortizeaza in mai mult de 40 de ani? (cam toate). Nimeni nu are un raspuns clar.

Am participat si la o conferinta pe aceasta tema, cu mai marii regionali la microfon. Organizata de Camera de Comerat Industrie si Agricultura Timis. Am intrebat si departamentul Camerei, cel care se ocupa de proiecte. Am trimis mailuri la CRFIR.  Nu au avut un raspuns clar, au spus ca vor informa la centru, ca vor supune problemele la discutiile anuale, din primavara. Apoi  m-au aburit verbal, sa scape de belea, nimic scris. Altfel  foarte amabili si politicosi.  Plictisiti. Altii nu au raspuns deloc.

Primavara a cam trecut, sesiunea de depunere de proiecte a inceput zilele trecute… si a ramas cum am stabilit.

An de an, cica, exista o sesiune de preluari de probleme si de actualizare a ghidurilor si anexelor. Rezultatul?  Zero.  Ma rog, ceva cu virgula!

Mici modificari la punctaje, in rest se pastreaza aceleasi anomalii de fond.

Pare ca nimeni nu baga in seama problemele ridicate in “provincie”, de proprii experti evaluatori, de firmele de consultanta, ce sa mai vorbim de bietul investitor. Noi suntem in afara monitorului… ba chiar sub masa.

Am intrebat consultantii cum se descuraca altii, cum de  pot prognoza venituri la rate atat de mari. Raspunsul a fost aiuritor: umfla prognozele, pentru a atinge acele valori care acopera “actualizarile”

Riscul este imens, poti sa dai toti banii inapoi, esti la mana oricarui te verifica daca ai facut sau nu, ce ai promis in proiect.

Este total aiurea, in fond de ce sa nu lucram corect? De ce sa nu actualizam ghidurile in concordanta cu scopul declarat al masurilor? Cu impunerile europene, nu cu aberatiile noastre. De ce ne complicam aiurea?

Castigam toti, si noi , micii investitori de la tara, ne vom dezvolta mai repede, si statul, prin taxele mai mari pe care le vom varsa la  toate bugetele posibile si imposibile, si angajatii viitori. Care nu mai trebuie sa faca naveta la oras si care pot fi angajati cu carte de munca pe salarii decente.

Bun, nasolia e ca nu mai gasesti nici angajati, oamenii calificati au disparut, fie au murit fie au plecat din tara. Salariile au crescut enorm, adesea nu scoti costul muncii si ai nevoie  stringenta sa cresti productivitatea, dar asta costa…adica faci praf “fluxul actualizat”.

De asta intreb: AFIR, doamnelor, domnilor, din cele 13 directii specializate, cine raspunde de actualizarea ratei de actualizare?

Macar atat, ca la restul nu voi primi raspuns in vecii vecilor!

Asa cum nu am primit nici pana acum…

Completare

Cred ca este bine sa adaug alte doua abordari, pentru a vedea si pozitia altora, mai “stiuti”.
A. Cum este atacata problema de “sora” ADR? (adica cei care gestioneaza dezvoltarea in urban)?   Cum arata la ei o anliza cost-beneficiu, in oglinda cu indicatorii de la AFIR? Ce valori avem la rata de actualizare, care este formula VAN (cu sau fara valoare reziduala) .

1. Rata de actualizare folosita  a fost de 6% intre 2000-2006, apoi  de 5%, in concordanta cu recomandarea europeana pe perioada 2007-2013. Mentionata in Ghidul solicitantului.

Aveti  un exemplu de ACB  concret aici, atat cu formula VAN care include valoarea reziduala, cat si cu mentionarea ratei.

http://www.primariatm.ro/uploads/files/Inel_I/Analiza_cost_beneficiu.pdf
2. VAN se calculeaza insumand  nu doar fluxurile nete actualizate ci si valoarea reziduala, asa cum e si normal, cum scrie in toate lucrarile de specialitate. Acest lucru se poate veriifca descaracand orice ACB aferent unui proiect pe POR din ultimii ani. Daca nu vreti sa va complicati citind lucrari de specialitate.
B. Avem si un ghid european  privind analiza cost-beneficiu mai proaspat, valabil pentru perioada 2014-2020, in urban, la proiectele importante, politica de coeziune. Desi PNDR este pe PAC este  bine sa vedem  cum se face o ACB  si la ei, poate gasim indicii privind rata de actualizare includera  valoarii rezidual in VAN,  rata de rentabilitate  etc

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/cba_guide.pdf

Care sunt recomandarile  privind aceste 2 chestiuni?

1. Rata de actulaizare propusa este de 4% pe perioada 2014-2020.

Discutia se poarta in Anexa I, sunt prezentate mai multe abordari care tin cont de dobanda imprumuturilor guvernamentale pe termen lung sau mediu,  imprumuturi bancare, rata  unui portofoliu investitional mediu, sau o  rata anume, poate fi a obligatiunilor de stat sau alta, la care se aplica un multiplicator.

Se da un exemplu concret unde avem si urmatoara fraza:

The calculation, made for illustrative purposes, deviates from the 4 % proposed in the main text as reference for the 2014-2020 programming period (which remains, as mentioned, an indicative benchmark value to be used for EU Member States in general).”

Avem deci posibilitatea sa calculam rata de actualizare in diverese moduri, dar trebuie sa tinem cont si de recomadarea de 4%. Un 8% ar trebui justificat foarte bine (practic e imposibil pe datele de azi), atat prin metodologia folosita cat si prin utilizarea bazelor de referinta la zi, nu uitate de ani si ani la valori care nu mai corespund.

Sa ne gandim ca ADR-ul a folosit o rata de 5%, in linie cu recomandarile pe perioada 2007-2013 in timp ce AFIR a folosit una de 8%, in linie… cu ce? Cu niste rate “expirate” de ani de zile. Si va folosi tot 8% si in viitor.

2. Valoarea actualizata neta tine sau nu cont de valoara reziduala?

“A residual value of the fixed investments must be included within the investment costs account for the end-year. The residual value reflects the capacity of the remaining service potential of fixed assets whose economic life is not yet completely exhausted. The latter will be zero or negligible if a time horizon equal to the economic lifetime of the asset has been selected. According to Article 18 (Residual value of the investment) of Commission Delegated Regulation (EU) No 480/2014, for project assets with economic lifetimes in excess of reference period, their residual value shall be determined by ‘computing the net present value of cash flows in the remaining life years of the operation’. Other residual value calculation methods may be used in duly justified circumstances. For instance, in the case of non-revenue generating projects, by computing the value of all assets and liabilities based on a standard accounting depreciation formula or considering the residual market value of the fixed asset as if it were to be sold at the end of the time horizon. Also, the depreciation formula should be used in the special case of projects with very long design lifetimes, (usually in the transport sector), whose residual value will be so large as to distort the analysis if calculated with the net present value method. The residual value can be singled out either within the project inflows or within the investment costs but with negative sign (see table 2.3 for an example). Table 2.3 Total investment costs.”

Ce intelegem de aici? Daca durata de viata a unui activ fix realizat prin investitie (cladiri, de regula) depaseste perioada de referinta (12 ani)  fie se adauga o valoare reziduala la inputuri fie se aduga una negativa la costuri. Valoarea reziduala se poate calcula prin mai multe metode, fie prin extrapolarea rezultatelor pe toata durata de viata a activului, fie prin estimarea valorii de vanzare  la un anumit moment, fie prin calcularea valorii contabile la acea data, la care se aplica o rata de depreciere, probabil chiar rata de actualizare. Altfel spus daca facem evaluarea VAN pe 12 ani si avem cladiri sau drumuri cu durata de viata de 30 de ani ar trebui sa se adauga la VAN si valoarea reziduala corespunzatoare celor 18 ani ramasi, diferenta pana la epuizarea vietii cladirii.

ACB-urile pe care le-am vazut pe POR, de la ADR, utilizeaza la VAN o formula explicita care include atat fluxurile nete actualizate cat si valoarea reziduala actualizata.

Cei de la AFIR fac o confuzie majora extrpoland cash-ul de pe cei 5 ani monitorizati pe o perioada de 12 ani, “uitand” sa ia in considerare si valoarea reziduala corespunzatoarte perioadei  de viata mai mare de 12 ani, in cazul in care proiectul contine si  active a caror durata de viata normata e mai mare (cladiri, drumuri).

Una peste alta putem spune ca AFIR  foloseste  indicatori financiari  eronati, ca formula de calcul,  neactualizati, ca elemente de referinta.

Si cu asa ceva face evaluari de proiecte!

Solutia? Este evidenta, corectarea rapida a ghidului masurii 6.4, a anexei 2.1, a tabelelor in excel  din anexa 2. Explicarea foarte clara a rubricilor dn tabele,  cu exemplu concret, care sa contina si elementul de valoare reziduala,  la fel cum face si ghidul ala european.  Astfel incat sa fie clar si pentru evaluator  si pentru investitori.

.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Sfatul meu a fost – si va ramane- ca firmele sa se abtina la a cere fonduri europene in Romania.

    Din pacate, acelasi lucru sunt nevoit sa il spun si despre ONG-uri.

    Vreti sa ramaneti in depiinatatea facultatilor mintale si sa va faceti afacerile sau serviciile non-profit intr-un mod sanatos? Feriti-va de fondurile europene!

    Propaganda se opreste la cat de grozave sunt, dar nimeni nu vorbeste despre pagubele masive pe care aceste fonduri le aduc Romaniei. Si cea mai importanta paguba este scoaterea initiativei private de pe traseul indeplinirii cererii sociale si trecerea sa pe cel al indeplinirii unor cerinte „de birou”, imagiante de niste „absolventi” specializati in a invarti cuvinte.

    La nivel personal, multi s-au nenorocit cu aceste fonduri – de la crestinsmul Ghdurilor de finantare, trecand prin aberanta constructie a unor informatizari MYSMIS si ajungand pana la impunerea unor cerinte de-a dreptul stupide, pierederile de capital uman sunt inconmesurabile.

    Am uitat cum in PHARE celor care nu au putut mentine locurile de munca timp de 5 ani (din cauza crizei mondiale, pana la urma) li s-a cerut toata finatarea inapoi, am uitat cum am bagat in faliment si cateodata chiar in boala beneficarii de la POSDDRU (tot asa au fost impinsi sa scrie tot felul de aiureli pentru a-si trece proeictele, apoi tot ei au fost gasiti vinovati pentru prostiile pe care au fost obligati sa le scrie).

    ====

    Toate procedurile de finantare au fost create in 2 scopuri:

    a) mentinerea unui numar cat mai mare de locuri de munca bine paltite si fara nici o raspundere in sectorul de administrare a fondurilor europene.

    Pentru acesti functionari, cu cat mai putine proiecte – cu atat mai bine pentru ca au mai putin de lucru .Nu se baga de seama tehnica asta pentru ca sunt nenumarate chitzibushuri administrative la care se recurge pentru a bloca accesul la fonduri europene. Dar in afara de ei, cine mai are la dispozitie luni de zile sa sape prin Ghiduri sa le descopere?

    b) justificarea non-cunoasterii a tot felul de „juristi” si „economisti” ale caror cunostinte sunt zero barat, dar au diplome pe care nimeni nu le poate respinge. Incultura administrativa si juridica a celor ce lucreaza prin asemenea „structuri” este asunsa de asemenea complicari inutile.

    Au dezvoltat o cultura cumplita a non-raspunsului, a ocolirii raspunsului si a unor raspunsuri in doi peri, ceea ce ii face de neclinit de acolo. Aberatii peste aberatii sunt debitate cu aplomb dupa care se agata o referire aiurea in tramvai la o lege, o ordonanta sau la mai stiu eu ce „legislatie europeana”.

    Evident, daca nu sunt citate si articolele respective, nimeni nu are cum demonstra ca tampeniile acelor functionari nu sunt nimic altceva decat asta: aberatii fara nici o justificare.

    Acesti functionari au invatat sa te zapaceasca, sa te nauceasca cu fraza in-inteligibile, cu psudo-raspunsuri cretinoide, dar imposibil e combatut..

    Oricum, pot da vina pe:
    a) ministru (care oricum habar nu are si de fapt nici nu ar trebui sa aiba)
    b) beneficiar (care face si drege…)

    ===

    Solutia? S-a tot spus: simplificarea!

    Nu se simplifica nimic pentru ca asa nu ar mai fi nevoie de mii de functionari care sa descalceaca ce tot ei au si incalcit.

    Acest mecanism bolnav se ascunde atat de bine si pentru ca oamenii care au nevoie de el – cum este si autorul – sunt obligati sa joace cum li se canta.

    Adica, ajunga sa nu mai puna la indoiala de fapt utilitatea multor cerinte – inclusiv cele din „planurile de afaceri” si devin parte a jocului bolnav, intra in sarba in caruta a pseudo-imbunatatirilor si pseudo-consultarilor – altfel nu ar mai putea lua banii, nu?

    Solutia nu este administrativa, de imbunatati documentatie, ci una exclusiv poltica: reducerea la 10% a numarului de functionari angrenati in administarea fondurilor europene, desfiintarea ministerului (o piedica in calea absorbtiei) si aducerea de urgenta a unor persoane resursa din administratia unor tari cu personal sanatos la cap, pentru reformarea la sange a sistemului. precum si afirmarea clara a unei doctrine politice a guvernarii (as recomanda una de dreapta, dar nici de stanga nu e o problema, important este sa existe o doctrina politica bine definita).

    Sectorul privat si cel non proifit ar trebui consultat la modul serios, nu formal, iar comisia insarcinata cu asa ceva ar trebui sa fie din afara administratiei de stat.

    Cum nu cred ca astfel de lucruri se pot intimpla in agonica noastra tara, ma marginesc sa spun ca lucrul cel mai intelept este sa stati departe de fondurile europene. Si, eventual, mai aproape de Otopeni.

  2. ..si un comentariu punctual, avand in vedere criza de masochism prin care trec :-)):

    VAN si RIR nu sunt nici pe departe indicatori -prag. Altfel spus, ei nu iti arata de fapt cat de rentabila este o afacere.

    VAN are sens pe orizont de timp de 3-5 ani iar RIR- numai la investitii foarte mari – de ordinul multor milioane de euro.

    VAN si RIR financiar, oricat ar fi de grozav calculate si oricat de sofisticat, tot nu inseamna mae lucru singure. Trebuie adaugate perechile lor economice.

    Intr-un final, toti acesti indicatori sprijina justificarea sub forma naratiunii.

    Toate astea, pentru ca toata lumea sanatoasa la cap stie ca poti sa pui datele cu mana sa iti iasa ce vrea finantatorul. Nu e nici o problema in a „ingineri” asa ceva iar o astfel de tactica este si imposibil de contracarat.
    ===

    Prin urmare, un evaluator sanatos la cap nu se va crampona de valorile VAN si RIR ci va analiza justificarea oferita. Spre exemplu, daca ai un VAN de 5% si acesta este sub pragul recomandat, solutia nu este sa tragi de el sa-l faci mai mare (hartia suporta orice…) ci sa il lasi asa cum iti iese dupa buna judecata ta si sa explici de ce totusi este recomandat sa faci investitia, chiar la un astfel de VAN redus si, eventual sa explici cum ar putea fi el crescut, cu o rata anume de prbabilitate.

    ===

    Desigur, o analiza completa include analiza de sensitivitate. Din nou, fara pretentia de a oferi un mediu de decizie DA-NU, ci doar pentru a servi drept suport rationamentului.

    ===

    Valaore reziduala calculata pentru VAN la un termen de 10 ani este un non-sens economic. Ea poate fi inclusa in calcul intr-un fel sau altul, dar nu inseamna nimic. Care e, de fapt, valaorea reziduala a unui drum? Sau a unei sali de spectacol? Chiar autorul descrie mai multe moduri de calcul.

    In realitate este o falsa problema.

    Sa nu uitam ca vorbim de predictii si prognoze. Pe 10 ani. Este greu de crezut ca putem avea o asemenea acuratete pentru 10 ani incat sa ne fundmentam decizia de finantare pe asa ceva. Iar o valoare reziduala la un asemenea termen este – bunul simt ne spune – hazardata.

    Si, cum am spus, VAN la 10 ani este deja o jonglerie….

    Puneti valoarea reziduala cum o fi, singura pretentie este isntr-adevar sa o calculeze toata lumea la fel.

    ===

    Textul citat foloseste expresia „indicative value”, ceea ce inseamna ca oricum nu este obligatorie. Nici nu ar avea cum, avand in vedere rata negativa a dobanzii BCE… O spune si ghidul saracu’, de trei ori numai in fragmentul citat…

    Noi, romanii, ne furam caciula singuri, facind din indicatii – obligatii. Eu nu as fi standardizat deloc procedeul de calcul (si nici valori de referinta), as fi lasat oamenii in pace sa il calculeze cum doresc.

    ===

    Mai ales in cazul „micilor investitori de la tara”. In acest caz as fi limitat solicitarea la un maxim de 2 pagini de explicatii si as fi fundamentat decizia de finantare exclusiv pe mediul social in al investitiei. Astfel, acolo unde investitia privata nu exista, este clar ca piata este distorsionata de ceva, de exemplu de indisponibilul fortei de munca, sau de puterea scazuta de cumparare sau de asltfel de lucruri.

    Ori, eu nu vreau sa intervin pe piata functionala cu o investitie preferentiala, ci vreau sa corectez unde piata nu merge. Din acest motiv, este absurd sa decid finantarea ca si cum piata ar merge (cum rezulta din folosirea indicatorilor VAN si RIR, ca elemente de decizie a finantarii).

    Poate ca decizia punctuala per proiect este financiara (intr-o anumita masura) dar logica interventiei este exclusiv politica (politico-economica pentru cei pretentiosi).

    Din aceasta neintelegere a rolului interventiei statului provin toate aceste parascovenii. Pentru ca noi nu vrem sa intelegem ca statul nu este si nu poate fi un agent economic sau un investitor care sa faca de fapt concurenta societatilor comerciale private. Poate fi doar un corector, si atunci cu mare grija.

    Pentru mine, tot acest peisaj al „finantarilor” in mediul privat este expresia unor confuzii majore, este haotic iar haosul este ascuns sub o sumedenie de astfel de cerinte stupide.

    ===
    Hai sa spun mai simplu: un sat vai mama lui, toti aagericultori, populatie imbatranita, cei cativa tienri nu stiu cum sa o mai taie la oras. Nimeni nu investeste acolo – de ce? Pentru ca puterea de cumparare redusa si pregatirea profesionala sunt cvasinule.

    Ce face actualul sistem de „finantare”? Te intreaba cat e RIR si VAN la investitie si daca esti rentabil!!! Pai, stimabililor, daca era rentabil era demult acolo o firma. Sau oricum, va veni in curand una. Problema mea nu e de natura rentabilitatii, ci cum sa fac sa sprijin .

    Alt exemplu: nu se vand produse agricole, ar trebui probabil prelucrate local si asa ar castiga toti mai bine. OK, de ce nu vine nici o firma sa o faca? Asta e intrebarea. Bun, ma trezesc eu sa o fac, cu banii statului, de acord, dar cu timpul si nervii mei. Statul incepe sa ma caute la VAN… Stimate stat, esti nebun?! Dupa ce ca ma cauta la RIR si la VAN, mai ma si imbarliga cu tot felul de subtilitati contabilo-economice, pe care nici Stiglitz nu le-ar descurca, desi eu vreau doar sa fac magiun de prune la Cracanatzi!

    Ce scrie autorul are sens intr-o dezbatere academica, intre specialisti, pentru proiecte foarte mari, imense, unde astfel de subtilitati conteaza. Ca i se cere asa ceva pentru o investitie pe PNDR, este inca o demonstratie a incompetentei administrative a Romaniei.

  3. Dedalus, sa le luam pe rand.
    1.Sunt multi sau putini cei are lucreaza la AFIR? Adica la un buget de 8,9 miliarde pe 2016 salariile au fost de 199 milioane, 2,2%…e mult?Nu stiu, nu cred ca e exagerat, ca procent. Grosul banilor sunt fonduri nerambursabile.
    In plus nici nu am vazut nu stiu ce sedii luxoase si oamenii aia cu care intri in contact paraeu ingropati in dosare. Intotdeauna era cineva in sala lor de relatii cu publicul… se lucra pe harti, planuri, intalnirile erau scurte, aplicate.
    Daca ne uitam la nr de dosare primite anual, la faptul ca un proiect are mai multe faze ( explicatii pe cererea de finantare, predare, discutii si lamuriri pe fiecare dosar pana la evaluarea finala, apoi contractul de finantare, analiza , evaluare si alte hartoage, monitorizare pe 5 ani, decontarea cheltuielilor, controle pe teren etc nu poti spune ca cei care sunt la baza nu au de lucru sau sunt prea multi. Si nu de ei depinde daca rata e 8% sau 4% sau daca VAN e asa sau altfel. Ci de cei care scriu ghidurile si anexele. De alea 13 directii din Bucuresti…acolo e buba. Tare imi e ca sunt pline de nepoti si gagici, de odrasle si fatuci. De nepriceputi care au nevoie si ei de un job in capitala. Altfel nu-mi explic aiurelile de care am vorbit in articol, nu sunt nu stiu ce savantlacuri, orice economist decent le stie. Sunt greseli greu de inteles.
    Apoi trecem la alt nivel, cel de politici nationale, de stabilire a logicii si prioritatilor care se concretizeaza abia apoi in ghiduri si anexe. Aici chiar trebuie meseriasi care sa vada ansamblul, trendul, ce fac altii in luma buna.
    Una peste alta mie mi-a placut de expertul de la CRFIR, o tipa isteata, economist, a fost singura care a prezentat fara sa pliciseasca, scurt, profi. la conferinta organizata de CCIAT.
    Nu avea ce sa-mi raspunda, a fost cam jenata cand am discutat la obiect despre rata, amortismente sau alte alea, si inteleg foarte bine ca nu avea ce sa srapudna , in scris, la mailuri. Sa spuna ca ghidul e aiurea? Ca anexa 2 e si mai aiurea?
    Undeva se rupe filmul, legatura intre investitie si „reglementator”, si asta nu e la baza.
    Vedeti, cam asta era situatia si la APIA, inspectorii erau inghesuiti in vreo 3,4 camere, astupati de dosare si tarani care zbierau la usi, in rest toata magaoaia de cladire era ca un sanatoriu…
    Problema e mai sus, de ce nu se tine cont de observatiile adunate in fiecare an? In fond seful ala regional a spus ca intelege problema, ca nu are solutie si nu depinde de el, ca va comunica la centru, ca aia, aia. Si nimic…De ce? Poate ca nu a comunicat nimic, sau poate ca nu a fost bagat in seama. Dar un raspuns tot trebuia sa dea.
    Problema nu e atat cati lucreaza la AFIR ci de ce nu se modifica ghidurile, doar nu credeti ca eu oi fi primul care a observat chestiile astea? Cine nu percuteaza? cine nu-si face trabas i incurca apoi toata lumea?
    2. Subestimati importanta PNDR. Discutam de un program destinat unei jumatai din populatia tarii. Care „contine” 75% dun saracii Romaniei..ma rog, nu insist am mai scris despre asta intr-un articol mai vechi.
    Ideea e ca 25% din populatia ocupata se face agricultura pe cand in UE vorbim de 4%. Este clar ca 21% trebuie sa „dispara” din zona agro, locuind insa la tara (si in UE aproape jumatate locuiesc in rural, dac luam in calcul si zonele intermediare ne apropiem de 80%. la noi. Orasenii get-beget nu sunt atat de multi cat crede lumea ) am in lucru un articol, sa vedem cum am timp.
    Unde pot sa dispara? Cel mai convenabil ar fi in firme nonagro de la tara, sau la oras daca e aproape. Asa e in vest asa va trebui sa fie si la noi. Daca ne uitam insa la procentul alocat infiintarii si dezvoltarii de afaceri nonagro la tara te iei cu mainile de cap…am scris si despre asat un articol mai vechi :P, vad ca situatia e chiar mai naspa acum.
    3. Analiza cost beneficu este ceva uzual si nu doar pentru proiecte foarte mari. Orice imprumut luat de la banca pentru o investitie in ceva trece prin asta. Sau ar trebui. Alaturi de analiza cost-volum-profit sau de analiza personalizata sectoriala ec -fin pe indicatori de lichiditate, risc, rentabilitate constiutuie ceva firesc pentru orice manager sau admin de firma care vrea sa stie care-i sunt problemele. Bun, exista un sambure de adevar si in ce spuneti dvs, daca ne gandim ca masura 6.4 este intre 10.000 si 200.000 euro paaca nu se justifica la investitii de 10.000. Atat te costa consultantul la o inv. de 200.000 Problema nu e ca exista ci ca este aiurea aplicata, ne batem singuri cuie in talpa fara sa ne ceara nimeni asemenea constrangeri aiuritoare.
    De neinteles este de ce nu este interes din partea statului, a alora care vor bani la buget, mai ales daca ne gandim ca statul este principalul beneficiar al proiectelor prin taxele, impozitele si contributiile rezultate. Este falsa,se poate demonsatra pe cifre, perceptia ca principalul beneficiar este antreprenorul. Castigurile sunt mici, in medie, procentual, a se vedea ratele de rentabilitate vs taxe, impozite.
    Pe de alta parte exista si masuri fara analiza c-b, in care trebuie doar sa vinzi cu acte de o anumita valoare, legata de valoarea investitiei. e mult mai simplu dar ati fi surprins sa vedeti cu totul si cu totul alte probleme. de ce credeti ca e asa inghesuiala pe tanarul fermier? Mi-ar trebui alte doua articole sa va povestesc, si de data asta pe invers, cum larghetea alocarilor de bani inainte face ca scopul sa nu mai fie afacerea in sine ci transele primite. I-am povestit uniu amic neamt..s-a luat cu mainile cap, nu putea intelege cum de poti lasa productia in camp neculeasa, pentru ca nu te intereseaza cat scoti din ea, ci transa de la AFIR.

    • Cand un on sta 20 de ani in inchisoare, libertatea de care se bucura cand iese i se pare ceva anormal…

      Eu nu am subestimat PNDR, am spus doar ca e complet pe langa piata si superincarcat cu documente total inutile.

      Oricat de grozave ar fi calculele financiare si economice, ele tot nu sunt suficiente pentru o decizie de finantare. Decizia se ia pe baza unui rationament, nu a unui calcul matermatic.

      PNDR este un program cu scop politic, de interventie pe piata, nicidecum unul de finantare de proiecte bancabile- cum vad ca a ajuns sa fie conceput.

      Nu spun ca ar trebui finantate proiecte ne-viabile. Dar, in realitate nici un proiect nu este justificat financiar-economic. Nici unul. Din motivul simplu ca daca ar fi, ar fi suficient un imprumut bancar pentru a-l finanta. Nu sunt rentabile, de-asta le finanta. Nui pentru ca vrem sa fie rentabile…

      Mai mult, daca vorbim doar de risc, atunci un foind de garantare ar fi suficient, nu ar fi nevoie de investitie de capital.

      In mediul rural din Romania, in cele mai multe cazuri, investitia privata cu bvani privati este ne-rentabila. De-asta se finanteaza cu bani de la buget/fonduri europene, ca din cauza riscurilor si a nerentabilitatii, nimeni nu-i dispus sa investeeasca.

      Ori, prin modalitatea de evaluare aleasa, rezulta ca proiectul ar trebui sa fie rentabil pentru a finantat. Ceea ce contrazice chiar obiectivele PNDR. Acesta este si motivul pentru care oamenii umfla cifrele: sunt obligati sa prezinte drept rentabile proiecte care sunt finantate tocmai pentru ca nu sunt rentabile pentru mediul privat.

      De-asta spun ca este inutila toata documentatia asta sofisticata: de fapt, dupa ce umblam la tot felul de subtilitati ale analizei economice, apare necesittea de a umfla cifrele. Normal, cele reale reflecta … realitatea (proiectul nu-i rentabil pentru mediul privat).:–)

      Asa ca il „facem rentabil” din cifre umflate… Altfel spus, dupa ce modificam in sus si in jos sa fie bine (la nivel de sutimi sau zecimi), la finalul finaului (!) crestem veniturile cu 100% (!!!) ca sa… dea ce stim toti ca nu-i real.

      Nu stiu Dvs cum vi se pare asta, dar mie mi se pare aberant.

      ===

      Daca sunt multi la AFIR: daca este nevoie de asemenea documetnatii stufoase si restrictive, evident ca este nevoie de multi sa le si explice si de multi sa le si evalueze. In conditiile in carfe de fapt evaluarea apare ca matematica, probabil ca un program de calculator ar fi facut aceeasi treaba … (aberanta – vezi mai sus).

      Povestea cu raspunderea e … poveste. Daca un proiect pica intotdeuana e numai vina beneficarului. Nu am auzit vreodata de un functionar de la fonduri europene sa fi „raspuns” in vreun fel….

      Mai mult, daca avem grija mai mare de fondurile europene decat de cele nationale, ar trebui, logic, sa inteleg ca avem mai putina grija de cele nationale – absurd, nu vi se pare?

      ===

      Saracii Romaniei nu vor disparea in veacul vecilor amin in urma PNDR.

      Pe planeta asta nu am auzit de subsidii care sa scoata saracii din saracie. Eventual, le-o face mai suportabila. Dar saracii tot saraci raman oricati bani le-ai da. In SUA dupa ce s-au cheltuit 13 trilioane de USD (!!!!) in 10 ani, nivelul de saracie a scazut cu..0.01% (!!!).

      Atat timp cat politica nationala va fi de tip socialist, cu decurajarea de facto a liberei iniative (povestea cu impozitul mic si forta de munca ieftina e… poveste: degeaba e imposzitul mic, daca turbezi din cauza birocratiei si tot mediul e impredictibil si degeaba e forta de munca ieftina daca e de o proasta calitate ingrozitoare).

      Investitia de stat in afaceri in mediu rural nu face decat sa intretina saracia. Singurii care profita de pe urma ei sunt functionarii care o administreaza. In rest, nimeni. Populatia tot saraca ramane iar investitorii „sprijiniti” rareori se felicita pentru ca au fost „inspirati”… Mai vorbim peste 5 ani. Nu zic, unii au succes pe termen lung. Dar foarte, foarte putini.

      Pomana nu scoate pe nimeni din saracie.

      ===

      Ideea de la care PNDR pleaca e stramba, cat se poate de stramba.

      El spune in esenta ca daca stratul investeste bani in afaceri in mediul rural, mediul rural se va diversifica si saracia va scadea.

      Asa ceva nu se va intampla vreodata, din simplul motiv ca grantul nu transforma pe cineva in intreprinzator.

      Prima calitate a unui intreprinzator e sa identifice o nevoie din care sa scoata bani, folosind capital privat. Daca asa ceva nu poate face, el nu e intreprinzator. Investitia cu banii statului este cea facuta de un fuinctionar delegat de stat (= beneficiarul).

      Va veti intreba totusi de ce statul are un astfel de program? Simplu, pentru voturi. El intretine iluzia ca poate exista un stat idilic, in care nimeni nu pierde niciodata, in care statul are grija de tine, in care capitalistul nu are nevoie de capital (!)…

      Minunat, Raiul nu,? Ei bine, nu vreau sa dezamagfesc pe nimeni, dar Raiul nu exista pe Pamant.

      Aici, pe planeta asta, intreprinzatorul trebuie sa riste. El poate sa castige sau sa piarda. Cum profitul e masura riscului, cum ar putera exista un profit fara risc?!

      Dar iluzille sunt blande si fiecare spera sa exista Mos Craciun si pranzul gratis.

      Din acest motiv oamenii intretin iluzia PNADR-ului care te scoate din saracie: e frumos sa crezi ca exista capitalism fara perdanti.

      ====

      Revenind la oile (euro) noastre: cine cere analiza completa pentru un proeict de investitie de 100,000 de euro este cel putin incompetent. Sau are interesul sa intretina slujbe platite de la stat pentru oameni care sa „analizeze” o asemenea ineptie.

      Da, sigur, o analiza de baza e necesara dar trebuie sa fie limitata la ceea ce ea poate spune, nu sa justifice prin jonglerii ca un proiect nerentabil este rentabil…

      Ati dat de o experta buna. Nu credeti ca este o mare pierdere? In loc ca persoana respectiva sa lucreze in mediul privat si sa produca profit (raspunzand astfel nevoilor societatii) ea sta si frreaca niste dosare incercand sa explica ca rata-mpunge…. :-)).

      ===

      Cum stau expertii ingesuiti in conditiile acelea inumane si de ce nu ia nimeni in seama semnalele de jos?

      Pai, in primul rand , esaloanele superioare nu au avut in viata lor o afacere, habar nu au cand se plateste TVA si ce e ala un bilant contabil.

      „Consultantii” sunt adesea persoane tot fara vreo experienta in practica, eventual absolventi cu kg de cursuri la dosar dar care nu au discutat in viata lor cu vrfeun client, care nu au discutat cu furnizori, care habar nu au cum funcioneaza ANAF-ul amd. Nu iau nimic in seama pentru ca nu inteleg absolut nimic.

      „Evaluatorii: au ajuns sa fie „evaluatori de proiecte” ca … meserie. Nu ai vazut in viata ta un santier de drumuri, dar evaluezi proiecte de drumuri – esti „evaluator”, pe cand unul care a mancat santiere pe paine toatea viata lui si care a mai si lucrat in domeniu – nu e bun. uite -asa inchipuiirile din birou ajung sa bata realitatea si mecansimul cumplit al irosirii fodnurilor europene mai capata o rotita.

      Se adauga si fuga de raspundere, o mare indemanare pe care toti au capatat-o in timp. Cand se misca ceva, se misca pentr uca vreun exaltat ajunge intr-i pozitie unde paote face ceva. Face ce poate dupa care … eject!

      ===

      Finalizand , cum credeti ca veti respecta un plan de afaceri despre care toata lumea stie ca e tras de par? Nu neaparat la Dvs (poate ma insel, si e totusi unul cat de cat rentabil) dar cum spuneam mai sus, cele mai mari sanse sunt sa nu poata fi respectat.

      Urmeaza nebunia „implementarii” – kg de hartii inimaginabile, cu tot felul de raportari, care mai de care mai ciudate, timp, nervi si munca. Apoi grija, chinul, respectarii „indicatorilor” – alte elucruvbratii exagerate nascute din noapte mintii zecilor de ani de bramburala cu fonduri europene. Cinci ani… locuri de munca pastrate, afacere pastrata….

      Intr-un mediu privat, daca in 3 ani afacrea nu mege, fac divest si ma apuc de altgceva, poate castig, sau poate pierd, Dar decid. Asa, cu fondurile in coasta, nu mai conteaza oportunitatea ci nevoia respectarii… „indicatorilor”. De-asta spun ca nu vorbim de antreprenor, ci de un fucntionar al statului delegat sa se ocupe de niste fonduri. Adica, inca o sansa luata investeitiei private de a contribui la diminuarea saraciei.

      ==
      Nu, nu sunt impotriva fondurilor europene. Sunt insa clar impotriva acestei modalitati socialiste in care ele sunt vazute. Traim in capitalism, nu in socialism si utilizarea acestor fonduri ar trebui sa meearga in sensul consolidarii capitaliusmului, nu al intaorcerii in comunism.

      Cum se face asta? Se face foarte bine si usor, daca stii ce vrei. Solutia, alta data….

      • Pai eu am renuntat sa mai depun cererea :P nu pot sa dublez prognoza pe aiurelile lor. Desi ar fi posibil de realizat, in varianta optimista. Totusi, sunt 8 ani, si vad o criza in aceasta perioada, asa ca merg pe prognoze mai mici, realizabile.
        Dar nu proiectul meu e in discutie, oricum il fac, nu e musai sa accesez banii „lor”, exista si alte variante, mai grele, adevarat, dar nu depinzi de atatia habarnisti. Si nici nu mai sangerezi atatea taxe la stat.
        Chestia ciudata e ca proiecte bune, daca se aplica formulele corecte(ies toti indacatorii pe bune ) cad pentru ca se aplica formule incorecte, care striga la cer… oricine a vazut o analiza in viata lui isi da seama.Umflarea e necesara ca sa „corectezi” lipsa unei valori reziduale sau a o rata dubla de actualizare, nu ca proeictele sunt nerentabile. Unii se baga si asa, treaba lor.
        In fond masura nu e pentru afaceri nerentabile, ci pentru afaceri care functioneaza deja, au un istoric pe plus (obligatoriu) etc. Banii astia sunt pentru dezvoltare. nu ca sa corecteze pierderi. Nu cei care le au sunt saracii, prin dezvoltare pot crea mai multe locuri de munca, la alb. Nu vorbim de tata Frosa care-si cumpoara purcei si apoi nu are cucuruz sa le dea sa manance…vorbim de afaceri care chiar merg si ar putea sa se dezvolte mai repede.
        Submasura asta nu e o „pomana” si nu e prea populara tocmai pentru ca e mai riguroasa, mai grea. Dar asta nu scuza deloc evaluarea aiuritoare a indicatorilor total pe langa teorie si practica. Asta e ideea, cad proiecte (sau ca mine, nici nu ma mai bag in ciorba asta chioara) perfect realizabile, rentabile, din cauza ca cineva, undeva, produce reglementari absurde.
        Vorbim de niste sute de milioane…alocate dupa ureche.

        • Treaba afacerilor nu e sa creeze locuri de munca, ci profit.

          De fapt, cine stie ca afacerea sa va merge, nu se bazeaza pe analize economice, acestea doar sprijina rationamentul respectiv.

          Daca e sa ma intrebati pe mine, eu as desfiinta de tot masura – e aberanta si anti-piata.

          • De acord cu dumneavoastra. Dar daca s-ar desfinta, de unde ar mai aduna cineva ceva banuti (nu ca sa se imbogateasca, dar asa de-un Q7 da), daca nu din „afaceri” deschise din fonduri europene pe care doar initiatii stiu sa le acceseze si neofitii se dau cu capul de pereti ca-s aberante cerintele din ghiduri, afaceri care apoi nu-s in stare sa reziste pe piata nici daca iti da cineva magaoaia moca. Asa s-a umplut tara de agropensiuni pustii, care nu stiu ce sofisticarii economice au avut ca justificare in proiect, dar in mintea accesatorilor de fonduri europene a fost: facem „pensiunea” de 200 k euroi, din care 170 k fonduri, o tinem dracu cumva in viata 5 ani si dupa o vindem cu 200 k. Misto, la o investitie de 30 k un profit de 170 k intr-un cincinal (calculati RIR, VAN SI bla, bla, bla dvs.) Toate bune si frumoase pana la vanzare, ca dintr-o pensiune cu 10-15 camere aflata la mama dracului o familie nu poate trai decent nici daca i-o faci cadou.

            • Da.

              Ar trebui plecat de la cazurile de disfunctionalitate a pietei – cum ar fi imposibilitatea de a face concurenta marilor procesatori de produse agricoli.

              Dar gruparea cultivatorilor nu ar trebui impusa. Trebuie mers gradat si ascultati pe bune acei oameni, nu bifate „Chestionare”.

              Iar spiritual antreprenorial ar trebui vizat per ansamblu, nu separate pe urban rural etc,

              Adica plecat de la o viziune clara pro-capitalista.

            • Chiar si asa.

              Daca tu, timp de 5 ani si dupa efortul de obtinere a finantarii pentru pensiunea respectiva, nu ai reusit sa faci nimic cu pensiunea respective, cine crezi ca ti-o cumpara?!

              Plus ca 5 ani sunt 5 ani. Dina viata, Cu care poti face altceva.

            • Gresiti. Ca sa te califici trebuie sa ai prognoze de incasari nete (flux de bani net actualizat) care sa acopere indicatorii aia de care am vorbit, in special VAN (cu o formula gresita si o rata neactualiazta) Mai simplu de inteles daca ai un proiect de 200k trebuie sa prognozezi cca 300k cash nominal in urmatorii 12 ani. Adica nu vanzari de 300k ci cash net. Disponibil de numerar la sfarsitul perioadei ! La o marja de profit decenta de 15% ar rezulta sa ai vanzari de peste 2 milioane de euro. (cumulat in toata perioada de ref, de 12 ani) Monitorizarea se face pe 5 ani de la finalizarea proiectului (care se face in2-3 ani) deci trebuie sa ai vanzari de cca 6-700.000 euro. Nu e imposibil, dar e mult peste medie. Daca ai cladirile si cumperi doar utilajele e mai usor.
              Se contrazice cu acea rata de rentabilitate a capitalului investit de 5%..am explicat si rasexplicat in articol. dar fiind atat de lung probabil ca nimeni nu-l citeste :P
              Asa ca incerc altfel, mai pe scurt.
              Daca nu realizaezi prognozele (nu ca o tii cumva in viata, asta e doar o impresie larg raspandita, ca ajunge sa fii pe plus…NU ajunge) dai banii inapoi. Sau o parte, proportional cu ce nu ai realizat…nici aici nu e clara procedura, depinzi de cum interpreteaza cel care face evaluarea.
              Formulele normale, utilizate in toate analizele cost-beneficiu fac corectia cashului net printr-o rata de actualizare (la nivelul costului de oportunitate) actualizata si ea fiunctie de o anumita logica(in ghid e logica legata de piata monetara, putea fi si pe dobanda la bondurile de 10 ani, sau oricare alta, dar sa ne tinem de ea…oricum niciuna nu ajunge la 8%) cat si de valoarea reziduala, care intra la inflow, iarasi am explicat si rasexplicat. La ei nu intra, nu accepta asa ceva, cand aduci vorba de valoare reziduala se uita la tine ca la un martian!
              In schimb se accepta amortismente de utilzaje la outflow si comensare cu 90% la inflow, dar numai la OJFIR, la CRFIR nu.Or, amortismentele nu reprezinta fluxuri de numerar…nu mai insist, ca mi se ridica tensiunea. Este o aiureala de neimaginat, la acest nivel… evalueaza proiecte!
              Astia de la AFIR folosesc formula „simplificata” , caz particular al formulei generale, in care valoarea reziduala a inv. este zero dupa 12 ani, specifica achizitiei de utilaje(a caror durata de viata este de regula pana in 12 ani) si la investitiile cu cladiri (a caror durata de viata este mai mare de 12 ani). O aiureala.
              Daca vi se pare complicat faceti umatorul exercitiu: modernizati o afacere formata construind cladire de 100k si cumparand utilaje de 50k, total 150 k. Astazi la ora 12 faceti receptia intregii investitii de 150 k. Cat este valoarea actualizata neta la ora 12 si un minut?
              Dupa formula in care nu tineti cont de valoarea reziduala ci doar de fluxurile nete actulizate VAN este -150K…ceea ce e o aiureala, in minutul nu s-a „intamplat” nimic, nu a intrat nici un flux, evident, dar nici nu s-a consumat nimic din investitie Dupa 12 ani se consuma utolajele dar nu toata cladirea, care are o durata deviata mai mare etc.
              La fel si rata de actualizare, oricum o iei(cost de oportunitate, conditii de pol. monetara etc) nu ajunge la 8% nicicum.
              Toata analiza asta nu e o inventie, o chestie birocratica , este un instrument folosit aproape intotdeuna in evaluarea performantelor unei investitii.
              Si mai simplu, daca ai 150 k ce faci cu ei? Daca cumperi obligatiuni de stat cu maturitatea la 10 ani cat castigi? Fara riscuri? (ma rog, vorbim de obligatiunile tarii atle, daca cumperi din alea grecesti e altceva :P)
              Afaacera ta trebuie sa aiba o rentabilitate cel putin egala cu aceasta oportunitate (de aceea rata este adesea asimilata costului de oportunitate)etc.

            • De fapt poate aveti dreptate. Cheia e cum evalueaza „ala” care verifica prognozele. Doar un tampit isi pune problema daca chiar poate realiza o prognoza!
              Daca si Comisia Nationala de Prognoza „ajusteaza” prognoza ca sa iasa bugetul ala de miliarde …trebuie sa fii dus cu pluta sa -ti faci probleme pentru cateva sute de mii de euro, un fleac.
              Si, in fond, poate Q7 ala face si el un pui mai mic, un Q3 second hand, sa zicem :P

  4. 1.Fara un proiect de Tara (cu obiectivul reindustrializarii, recupererii utilitatilor si dezvoltare agricola), ca solutie POLITICA (aratata si de Dedalus), absorbtia fondurilor UE nu va avea niciodata CAP (tehnic) si nici rezultate in economia aplicata, reala.
    Imposibilitatea absorbtiei banilor UE indica o LIMITA/INCAPACITATE SISTEMICA, iar nu una TEHNICA/BIROCRATICA – de care sint acuzati INUTIL functionarii ocupati in aceasta activitate.Acesti functionari nu au proiectul de tara care sa ghideze si expuna directiile si modalitatile de utilizarea a banilor UE, cu linia tehnica si strategia de urmat.Orice efort institutional sau politic de imbunatatirea a absorbtiei banilor UE ramine sortit ESECULUI, pina cind Romania va avea o directie de mers – reindustrializarea – ca unica busola/aparat de bord pentru clasa politica si administrativa!Pina atunci,proiectele ramin vagi, dezarticulate de economia reala, caracteristice AMATORISMULUI economic national.
    2.Dezvoltarea afacerilor in orice domeniu este o actiune economica-financiara dificila si calificata, care trebuie condusa/monitorizata de banci de specialitate (investitii), care sa accepte si ghideze intreprinzatorul prin tehnici economice DIVERSE nu doar UNICE si birocratice.In situatia de azi, este firesc sa se elaboreze normative si conditii birocratice unice stufoase, in lipsa carora nu pot fi tinuti in viata mii de functionari fara rezultate in domeniu.Teama lor de incompletitudine a normativelor si riscul personal pentru cei care le monitorizeaza, determina insasi lipsa de legatura cu economia reala si cu posibilitatile practice ale incepatorului-investitor!
    3.Scoala romaneasca nu asigura calificare antreprenoriala, consultantii si administratorii fondurilor UE sint simpli teoreticieni aflati in institutii birocratice.Pe de alta parte afacerile sint intotdeauna demersuri cu costuri si risc care trebuie preluate partial de STAT, pentru ca unul sau doi din cei 10 ,,incepatori” (care reusesc) sa aduca in viitor salarii, impozite la Buget si profit pentru dezvoltarea propriei afaceri.
    4.In lipsa unui proiect de tara, ce poate sa ghideze directia si articularea afacerilor in directia reindustrializarii (si dezvoltarii agricole) care nu merg nicaieri singure , fara institutii DEZVOLTATOARE ECONOMIC?Ele identifica zonele pe care se pot conexa noi afaceri si fac parte din proiectul de reindustrializare – fiind INEXISTENTE azi!In lipsa unui proiect de reindustrializare – cum sa poata fi construite proiecte industriale de anvergura nationala, cu capital privat, bani UE si bugetar?
    In lipsa unui proiect de tara, Romania pluteste intr-o mare de birocratie politica si economica – care a inecat (in maculatura) absorbtia banilor UE, ramasa azi cauza pierduta.
    5.Insasi UE nu este uniune economica ci vamala, fiind lipsita de institutii si tehnici de dezvoltare economica-industriala a Romaniei.Fara PROIECTUL (nostru) DE TARA plutim si peste alti 10 ani in asteptarea ca cineva sa ne salveze din dezintegrarea industriala, de caderea exporturior si a monedei nationale, de migrarea populatiei active – in lipsa investitorilor straini industriali si incapacitatii utilizarii banilor UE pentru dezvoltare.

  5. In analyze cost beneficiu NU SE FACE CALCULUL „COST EFFICIENCY „IAR FINANTAREA SE PORNESTE FIE CU CREDIT PUNTE FIE CU CAPITAL PROPRIU CU DOBANDA PUSA DE PROPRIETAR SAU AJUTOR DE STAT CARE ESTE „PERFECT DACA COMISIA EUROPEANA SI-A DAT AVIZUL PE PROGRAMUL in coz.

  6. Daca ar exista o modalitate de calcul care sa garanteze reusita unei afaceri, atunci toti am fi patroni…..

    As fi curios sa stiu cum s-ar schimba evaluarea daca evaluatorii ar pune si ei din banii lor proprii (din buzunar) 10% din investitie.

  7. Discutam de cost-benefit, partea financiara…cu formule ciuntite, cu rata de rentabilitate mai mica decat…costul de oportunitate (de fapt invers, cu un cost de oportunitate estimat a fi mai mare ca rata de rantabilitate impusa ) Cost efficiency in acest caz este sa utilizam formulele corecte :P
    Ca finantarea se face intr-un fel sau altul influenteaza costul final al investitiei (avem sau nu avem costuri cu creditele), nu corectitudinea formuleleor folosite. Oricum dobanzile se suporta din banii tai, din cofinantare, unele banci cer si colateral…nu este relevant in discutia noastra.
    UE impune anumiti parametrii, exista si metode de calcul recomandate si noi ii facem varza, calculandu-i dupa ureche.. O rata mai mare, fara val. reziduala. Vi se pare perfect?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Modan
Mircea Modan
Antreprenor, inginer proiectant.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro