Home » Economie »Societate/Life » Citesti:

Analiza productivităţii muncii din industria românească şi problemele politicienilor comunişti din România (1 ianuarie – 30 septembrie 1985)

Petre Opris februarie 12, 2019 Economie, Societate/Life
41 comentarii 3,064 Vizualizari

Se discută în aceste zile la Bucureşti despre proiectul bugetului de stat pe anul 2019. Politicienii încearcă să estimeze situaţia economică a României şi mai mulţi specialişti români din diferite instituţii (inclusiv de la Banca Naţională a României) au semnalat pericolele care pot să apară din supraevaluarea posibilităţilor autorităţilor politice de la Bucureşti de a obţine în anul 2019 rezultatele economice menţionate în proiectul care urmează să fie aprobat în Parlamentul României.

Discuţiile respective sunt urmate de mesaje mai mult sau mai puţin clare, pe care actorii politici le transmit cetăţenilor. Modul de acţiune al politicienilor de astăzi ne-a adus aminte de o stenogramă întocmită în noiembrie 1985 şi aflată în fosta arhivă a Comitetului Central al P.C.R.  Şi atunci, ca şi acum, exista un blocaj la nivelul factorilor politici privind informarea cetăţenilor despre problemele economice din ţară. Şi atunci, ca şi acum, se apela în mod frecvent la diluarea mesajelor negative printr-o inflaţie de cuvinte care nu le permitea muritorilor de rând să înţeleagă ce se întâmplă în economie. Pentru exemplificare, prezentăm protocolul şedinţei din 8 noiembrie 1985 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Stenograma aceleeaşi şedinţe ne oferă posibilitatea de a afla ce anume s-a dorit să se ascundă opiniei publice de către liderii politici comunişti din România, în fruntea cărora se afla Nicolae Ceauşescu.

Stenograma nu a fost întocmită pentru o publicare ulterioră a sa, spre deosebire de anumite paragrafe din protocolul şedinţei respective. Acest aspect merită subliniat pentru a se înţelege de către cititorii de astăzi faptul că problemele de personal din diferite unităţi industriale româneşti şi din Valea Jiului erau reale, concrete şi, în acelaşi timp, blocate pentru discuţiile cu muritorii de rând de către nomenclaturiştii Partidului Comunist Român – care erau schimbaţi din funcţii de Nicolae Ceauşescu prin celebra „rotaţie a cadrelor”. Fiind politician, puteai ajunge ministru al Afacerilor Externe pentru ca, apoi, să fii considerat specialist în domeniul controlului activităţilor economice (a se vedea cazul lui Ştefan Andrei din protocolul de mai jos). Şi exemplele româneşti, anti-meritocratice, pot să continue la nesfârşit, din păcate, inclusiv în zilele noastre. Carnetul de partid era cu mult mai important decât competenţele specialiştilor reali, neînregimentaţi politic.

Protocolul şi stenograma şedinţei din 8 noiembrie 1985 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat despre îndeplinirea planului productivităţii muncii în industria din România, în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 1985 (extrase).

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

COMITETUL CENTRAL

Nr. 3750

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 2357  26 XI 1985

PROTOCOL nr. 21

al şedinţei Comitetului Politic Executiv [al C.C. al P.C.R.], din ziua de 8 noiembrie 1985

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii: Banc Iosif, Bobu Emil, Cazacu Virgil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Găinuşe Alexandrina, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Păţan Ion, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Verdeţ Ilie, Andrei Ştefan, Bîrlea Ştefan, Ceauşescu Nicu, Constantin Leonard, David Gheorghe, Enache Marin, Enache Petru, Gere Mihai, Ghiţulică Maria, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Mihalache Nicolae, Moga Ioachim, Mureşan Ana, Nae Elena, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Radu Ion, Stoica Gheorghe, Totu Ioan, Ursu Ioan, Winter Richard.

Au fost invitaţi tovarăşii: Curticeanu Silviu, Radu Constantin, Ion N. Nicolae, Petrescu Gheorghe, miniştri şi alte cadre de conducere menţionate în lista anexă.

Şedinţa a început la ora 10.15 şi s-a terminat la ora 12.30.

Ordinea de zi:

I. Proiectul Planului naţional unic pe anul 1986.

II. Raportul privind îndeplinirea planului productivităţii muncii.

III. Proiectul de Lege cu privire la creşterea productivităţii muncii, perfecţionarea organizării şi normării producţiei şi a muncii.

IV. Raportul privind asigurarea şi controlul calităţii produselor.

V. Raportul privind reparaţiile capitale.

VI. Programul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea, pentru asigurarea bunei aprovizionări a populaţiei.

VII. Informare cu privire la lucrările Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia.

VIII. Convocarea Plenarei C.C. al P.C.R. şi a Marii Adunări Naţionale.

IX. Unele probleme organizatorice.

X. Alte probleme.

I. Comitetul Politic Executiv a aprobat proiectul Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a României în anul 1986 şi a stabilit să fie supus dezbaterii Plenarei C.C. al P.C.R.

II. Analizând Raportul privind îndeplinirea planului productivităţii muncii în industria republicană, construcţii-montaj şi transport, în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 1985, Comitetul Politic Executiv a indicat următoarele:

- Ministerele economice şi organele de sinteză vor lua măsuri hotărâte pentru recuperarea, în cel mai scurt timp, a rămânerilor în urmă şi asigurarea tuturor condiţiilor în vederea creşterii substanţiale a productivităţii muncii în toate ramurile economiei naţionale, la nivelul stabilit prin plan. În mod deosebit se va analiza, în toate ramurile, modul cum se aplică acordul global, cum se respectă prevederile legale privind normarea personalului din unităţile economice, întărirea spiritului de răspundere, a ordinii şi disciplinei în producţie, în organizarea şi conducerea activităţii economice din întreprinderi.

- Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor, organele financiar-bancare, Comitetul de Stat al Planificării şi celelalte organe de sinteză vor asigura respectarea riguroasă, de către fiecare minister, centrală industrială şi întreprindere a tuturor prevederilor şi normelor legale privind creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. În toate ministerele economice, inclusiv în ministerele şi organele de sinteză şi în sistemul bancar se va analiza cu exigenţă şi răspundere modul în care se realizează sarcinile de plan în domeniul productivităţii muncii şi se va asigura ca, încă în cursul lunii noiembrie a.c. să se introducă o ordine desăvârşită şi să se realizeze o îmbunătăţire radicală în acest domeniu.

- Guvernul va analiza în mod deosebit modul în care se desfăşoară activitatea în combinatele şi întreprinderile de celuloză şi hârtie şi va lua măsuri pentru realizarea planului de către acestea.

III. Comitetul Politic Executiv a examinat şi aprobat proiectul de Lege cu privire la creşterea productivităţii muncii, perfecţionarea organizării şi normării producţiei şi a muncii şi a stabilit ca, după ce i se vor aduce îmbunătăţirile indicate în şedinţă, să fie supus Plenarei Comitetului Central al P.C.R. şi apoi adoptării de către Marea Adunare Naţională.

IV. Examinând Raportul privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi activitatea de metrologie pe trimestrul III al anului 1985, Comitetul Politic Executiv a hotărât ca problemele cuprinse în acest raport să constituie obiectul unei dezbateri aprofundate în cadrul guvernului, care trebuie să ia toate măsurile ce se impun pentru îmbunătăţirea, în continuare, a activităţii în acest domeniu. Guvernul, ministerele economice, Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Finanţelor vor lua toate măsurile pentru a se asigura încadrarea riguroasă a fiecărei unităţi de producţie în consumurile de materii prime şi materiale stabilite prin plan şi pentru reducerea lor în continuare.

- Comitetul Politic Executiv a indicat Guvernului să ia măsuri împotriva acelor cadre din ministere şi alte organe centrale, inclusiv de la Consiliul de Miniştri, care se fac vinovate de încălcarea hotărârilor şi reglementărilor privind reducerea consumurilor de materii prime şi să raporteze conducerii partidului asupra măsurilor luate.

V. Comitetul Politic Executiv a indicat ca Raportul privind îndeplinirea planului de reparaţii capitale, modernizări şi revizii generale ale fondurilor fixe în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 1985 să fie dezbătut la Consiliul de Miniştri şi să se ia măsurile necesare.

VI. Comitetul Politic Executiv a aprobat Programul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populaţiei cu produse agroalimentare şi bunuri industriale de consum pe perioada 1 octombrie 1985 – 30 septembrie 1986 şi a hotărât ca acesta să fie supus Plenarei C.C. al P.C.R. şi apoi adoptării de către Marea Adunare Naţională. Totodată, Comitetul Politic Executiv a luat cunoştinţă de conţinutul raportului privind evoluţia preţurilor medii cu amănuntul la principalele bunuri de consum în semestrul I 1985.

VII. În cadrul şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a prezentat o informare cu privire la lucrările Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, care au avut loc la Sofia, în zilele de 22 şi 23 octombrie 1985.

Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apreciere activităţii desfăşurate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cadrul Consfătuirii, modului strălucit în care conducătorul partidului şi statului nostru a prezentat poziţia României în problemele discutate, subliniind că aceasta corespunde întru totul orientărilor stabilite de Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist Român, intereselor şi aspiraţiilor vitale ale poporului român, cauzei generale a socialismului, destinderii, colaborării şi păcii în lume.

Comitetul Politic Executiv a aprobat în unanimitate semnarea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a Declaraţiei adoptate cu prilejul consfătuirii – „Pentru eliminarea pericolului nuclear şi pentru îmbunătăţirea radicală a situaţiei în Europa, în întreaga lume”, document ce pune, încă o dată, în evidenţă marea răspundere manifestată de ţările participante la Tratatul de la Varşovia faţă de destinele păcii, precum şi hotărârea lor de a acţiona pentru înlăturarea primejdiei unui război nuclear nimicitor, pentru înfăptuirea dezarmării, întărirea securităţii şi dezvoltarea colaborării internaţionale.

S-a subliniat că România socialistă, prin glasul preşedintelui său, a reafirmat cu putere – şi la Consfătuirea de la Sofia – hotărârea poporului român, a partidului şi statului nostru de a face totul şi de a conlucra strâns cu ţările socialiste, cu toate statele lumii, cu forţele iubitoare de pace de pretutindeni pentru a se pune capăt cursei înarmărilor şi a se ajunge la înlăturarea armelor nucleare de pe Pământ şi pentru prevenirea extinderii lor în Cosmos, pentru instaurarea unui climat de securitate, încredere şi largă cooperare pe continentul european şi în întreaga lume.

Comitetul Politic Executiv consideră că este necesar să se facă în continuare totul pentru ca, la întâlnirea din această lună dintre secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, să se ajungă la înţelegeri corespunzătoare care să deschidă calea reducerii şi eliminării, până la urmă, a armelor nucleare şi a altor arme de distrugere în masă. Indiferent de rezultatele întâlnirii, este însă necesar ca, în viitor, să fie intensificată lupta popoarelor pentru dezarmare nucleară, pentru asigurarea păcii – ca una din problemele fundamentale ale epocii noastre.

Comitetul Politic Executiv consideră, de asemenea, că trebuie intensificate eforturile pentru a se ajunge la reducerea bugetelor militare, care apasă tot mai greu pe umerii popoarelor, duc la amplificarea cursei înarmărilor şi sporesc pericolul de război, împiedică dezvoltarea economico-socială şi ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii.

Comitetul Politic Executiv a apreciat, totodată, că trebuie făcut totul pentru dezvoltarea şi mai puternică a colaborării şi cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice dintre ţările din cadrul CAER, în spiritul hotărârilor adoptate la consfătuirea economică la nivel înalt de anul trecut, pentru aplicarea cu fermitate în viaţă a programelor şi înţelegerilor de lărgire a conlucrării reciproc avantajoase, convenite cu acest prilej – astfel încât să se asigure ca fiecare ţară socialistă să-şi satisfacă în condiţii tot mai bune necesarul de materii prime şi energie, de tehnologii moderne, în vederea înfăptuirii planurilor şi programelor de dezvoltare economică şi socială, a construirii cu succes a orânduirii noi, socialiste.

Aprobând întru totul activitatea desfăşurată de delegaţia română la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, Comitetul Politic Executiv a exprimat convingerea că, acţionând strâns unite, ţările socialiste, toate popoarele lumii, forţele progresiste, înaintate, de pretutindeni, pot schimba cursul periculos al evenimentelor, pot asigura afirmarea politicii de pace, de dezarmare şi colaborare internaţională, înfăptuirea idealurilor de libertate şi independenţă, de progres şi bunăstare a tuturor naţiunilor.

VIII. Comitetul Politic Executiv a stabilit convocarea Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român în zilele de 13-14 noiembrie şi a Marii Adunări Naţionale în ziua de 15 noiembrie 1985.

IX. Cu privire la unele probleme organizatorice, Comitetul Politic Executiv a hotărât următoarele:

- Eliberarea tovarăşului Verdeţ Ilie din funcţiile de secretar al Comitetului Central al P.C.R. şi preşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale.

- Eliberarea tovarăşului Ştefan Andrei din funcţia de ministru al afacerilor externe şi alegerea sa în funcţiile de secretar al Comitetului Central al P.C.R. şi preşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale.

- Eliberarea tovarăşului Pacoste Cornel din funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Timiş şi alegerea sa în funcţia de secretar al Comitetului Central al P.C.R.

- Eliberarea tovarăşei Ghiţulică Maria din funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Vrancea şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Vrancea şi alegerea sa în funcţia de secretar al Comitetului Central al P.C.R.

- Eliberarea tovarăşului Matei Ilie din funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Caraş-Severin şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Caraş-Severin şi numirea sa în funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Timiş.

- Eliberarea tovarăşului Pavel Ioan din funcţia de secretar pentru problemele organizatorice al Comitetului judeţean de partid Timiş şi numirea sa în funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Caraş-Severin şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Caraş-Severin.

- Eliberarea tovarăşei Moraru Niculina din funcţia de secretar pentru problemele sociale al Comitetului judeţean de partid Ialomiţa şi numirea sa în funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Vrancea şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Vrancea.

- Eliberarea tovarăşului Marina Mihai din funcţiile de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Bistriţa-Năsăud şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Bistriţa-Năsăud şi numirea în aceste funcţii a tovarăşului Buşui Nicolae.

- Eliberarea tovarăşului Petre Ion din funcţia de ministru al construcţiilor industriale şi numirea sa în funcţia de viceprim-ministru al Guvernului.

- Eliberarea tovarăşului Văduva Ilie din funcţia de rector al Academiei de Studii Economice şi numirea sa în funcţia de ministru al afacerilor externe.

- Numirea tovarăşului Avram Ioan în funcţia de ministru al construcţiilor industriale.

- Eliberarea tovarăşului Ilie Verdeţ din funcţia de secretar al Comitetului Central al P.C.R., precum şi alegerea în funcţia de secretari ai Comitetului Central al P.C.R. a tovarăşilor Ştefan Andrei, Pacoste Cornel şi Maria Ghiţulică vor fi supuse spre aprobare Plenarei Comitetului Central al partidului.

X. Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a mai aprobat:

1. Propunerile în legătură cu aniversarea împlinirii vârstei de 70 de ani de către tovarăşul Hu Yaobang, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez.

2. Propunerea privind acordarea Ordinului „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa I, cu eşarfă, tovarăşei Dolores Ibarruri, preşedintele Partidului Comunist din Spania.

ss. Nicolae Ceauşescu

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 2357   26 XI 1985

Stenograma

şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 8 noiembrie 1985

A prezidat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii Banc Iosif, Bobu Emil, Cazacu Virgil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Găinuşe Alexandrina, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Păţan Ion, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Verdeţ Ilie, Andrei Ştefan, Bîrlea Ştefan, Ceauşescu Nicu, Constantin Leonard, David Gheorghe, Enache Marin, Enache Petru, Gere Mihai, Ghiţulică Maria, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Mihalache Nicolae, Moga Ioachim, Mureşan Ana, Nae Elena, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Radu Ion, Stoica Gheorghe, Totu Ioan, Ursu Ioan, Winter Richard, Curticeanu Silviu, Radu Constantin.

Au fost invitaţi tovarăşii Petrescu Gheorghe, Ion N. Nicolae, Agachi Neculai, Moraru Mihai, Nedelcu Marin, Dinu Gheorghe, Stoica Adrian, Gigea Petre, Pungan Vasile, Preoteasa Petre, Licu Ion, Cîşu Ilie, Petre Ion, Bulucea Vasile, Folea Ion, Cioară Ion, Stănescu Ion, Berghianu Maxim, Coman Teodor, Badea Ion, Boldur Gheorghe, Dănică Petre, Costea Gheorghe, Ionescu Nicolae, Petrescu Barbu, Spornic Aneta, Vasile Marin, Ancuţa Dimitrie, Apostoiu Dumitru, Cetăţeanu Ion, Dina Carol, Mitea Constantin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, aţi văzut ordinea de zi.

În legătură cu planul pe 1986, adică

PUNCTUL 1

Raportul cu privire la proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a României în anul 1985 (corect: 1986 – nota P. Opriş)

El am mai fost discutat, însă i s-au adus o serie de modificări faţă de situaţia din vară. Desigur, şi aceste modificări s-au discutat cu toate ministerele însă, pentru că trebuie să-l pregătim pentru plenara Comitetului Central şi pentru Marea Adunare Naţională, am vrut să-l vedem şi la Comitetul Politic Executiv.

Dacă aveţi ceva observaţii? (Nu sunt).

Atunci îl considerăm aprobat.

PUNCTUL 2

Raportul privind îndeplinirea planului productivităţii muncii în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 1985

Deşi avem o creştere, totuşi suntem sub plan, iar la unele ministere chiar sub anul trecut, cum este în petrochimie. Deci înseamnă că este o activitate deosebit de proastă. La metalurgie, de asemenea, activitatea este foarte proastă şi iar foarte proastă. Ar trebui luate măsuri că în ultimele 2 luni trebuie să îmbunătăţim această situaţie.

Atrage atenţia faptul că, deşi nu este realizat planul, totuşi în construcţii-montaj avem o creştere a productivităţii muncii cu 10 la sută, ceea ce înseamnă că măsurile pe care le-am luat acolo – cu acordul global – au dat rezultate. În celelalte sectoare însă nu s-a aplicat acordul global şi în mod hotărât trebuie să luăm măsuri de aplicare.

De asemenea, este proastă situaţia şi în transporturile auto, care este sub nivelul anului trecut, ceea ce înseamnă folosirea proastă a parcului auto. De altfel, noi am discutat această problemă şi am cerut să se prezinte urgent măsuri, pentru că situaţia din momentul de faţă este inadmisibilă.

Ar trebui însă să vedem cum aplicăm acordul global în toate sectoarele, pentru că neapărat în anul 1986 trebuie să obţinem o schimbare radicală a întregii activităţi. În luna noiembrie trebuie să analizăm şi să luăm măsuri foarte serioase, ca să începem anul 1986 cu toate măsurile pregătite şi luate. Sectorul unde s-a lucrat mai bine, din acest punct de vedere, este sectorul de construcţii, unde şi rezultatele sunt bune. Însă nici în agricultură rezultatele nu sunt bune. La mine, timpul de lucru este 92 la sută, iar în agricultură 93 la sută. În general, peste tot timpul de lucru este mai mic faţă de acum un an. Sunt foarte multe absenţe nemotivate, învoiri şi concedii fără plată. Trebuie să punem capăt tuturor acestor stări de lucruri, adică indisciplinei şi dezordinii în întreaga activitate.

Acestea au fost câteva lucruri asupra cărora eu am vrut să atrag atenţia de la început.

Dacă mai aveţi ceva de spus?

Totuşi, poate ar fi cazul să ne spună ceva miniştrii şi viceprim-miniştrii, mai cu seamă că la toate ministerele productivitatea a scăzut sub cea care a fost acum un an. A scăzut, de exemplu, la producţia de hârtie, care este cu 400.000 tone sub cea de acum un an. La fibre, de asemenea, sunt sub producţia de acum un an. Sunt nişte lucruri care arată că conducerile ministerelor şi viceprim-miniştrii consideră normală dezordinea, indisciplina şi nerealizarea planului.

Să ne spună tovarăşul Ion M. Nicolae care este situaţia la chimie şi după aceea să ne spună şi ministrul industriei chimice.

Tov. Ion M. Nicolae: Tovarăşe secretar general,

În legătură cu productivitatea, trebuie să facem ce ne-aţi spus Dumneavoastră.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi făcut ce trebuia făcut, nu ce am spus eu?

Tov. Ion M. Nicolae: Am făcut o analiză la Midia, pe fiecare combinat în parte să reducem personalul. S-a angajat personal în sectoarele unde aproape nu era necesar. Numai de la Midia am scos 260 de oameni. Am făcut un program pentru fiecare unitate în parte.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar s-a umblat la oameni şi nu s-a făcut planul. Problema este şi realizarea planului, că numai scoaterea oamenilor nu rezolvă problema.

Tov. Ion M. Nicolae: Pe lunile noiembrie şi decembrie vom îndrepta situaţia în ceea ce priveşte productivitatea şi planul, cu programele făcute pentru fiecare unitate în parte.

În ceea ce priveşte sectoarele de hârtie, au fost multe nereguli legate de proasta întreţinere a acestor sectoare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce producţia este mai mică decât acum un an?

Tov. Ion M. Nicolae: S-au făcut multe revizii şi reparaţii ca să punem la punct aceste sectoare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu reviziile nu trebuia să dezorganizaţi producţia. Voi aţi înţeles să opriţi producţia. De când a trecut la chimie, realmente acest sector a mers mai prost decât înainte.

Tov. Ion M. Nicolae: Sunt rezultate mai slabe.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Proaste, nu mai slabe. De când a trecut la chimie s-a redus producţia de hârtie şi altele. De ce?

Tov. Ion M. Nicolae: Prin programele făcute vom lua toate măsurile să îmbunătăţim situaţia şi nu numai să realizăm planul, ci şi să-l depăşim, să recuperăm toate aceste cantităţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu mai puteţi recupera în 2 luni ce n-aţi făcut într-un an de zile.

Să-l auzim pe ministrul chimiei. [...]

Ministerul Muncii!

De ce nu aţi exercitat controlul, cum prevede legea, şi să fi luat, în prealabil, măsuri de a asigura reducerea personalului acolo unde unităţile nu aveau condiţii de a funcţiona la întreaga capacitate? În această privinţă, în lege sunt nişte prevederi foarte clare.

Tov. Maxim Berghianu: Tovarăşe secretar general,

De când aţi atras atenţia în Comitetul Politic Executiv din luna august anul trecut, lună de lună acţionăm în unităţi pentru a corela personalul cu producţia realizabilă. Numai în lunile septembrie şi octombrie – tovarăşii miniştri cunosc, pentru că am făcut treaba aceasta împreună – am reuşit ca din 160.000 oameni, cât s-a constatat că sunt în plus, să ajungem la 60.000-75.000 oameni, o parte găsindu-şi de lucru, iar o altă parte fiind redistribuiţi: 7000 în luna septembrie şi 30.000 în luna octombrie.

Dumneavoastră aţi atras atenţia de multe ori că în problema fundamentală a productivităţii muncii trebuie să se plece de la producţia fizică, adică unităţile trebuie să-şi realizeze producţia fizică şi producţia marfă, la care se raportează numărul de personal. Tovarăşii din petrochimie ştiu foarte bine că dacă lucrează la Arad cu 50 la sută din capacitate şi au posturi fixe, depăşesc numărul de oameni în mod foarte grav. Această situaţie nu este numai în petrochimie, ci şi în siderurgie, aşa cum a arătat tovarăşul Agachi.

Din ordinul tovarăşului prim-ministru am fost trimis la Galaţi şi am făcut o examinare împreună cu Ministerul Industriei Metalurgice şi cu Comitetul judeţean de partid. Nu consider că am realizat un lucru prea important, totuşi am reuşit ca 1000 de oameni din cei de la activităţi indirect productive, să fie trecuţi la activitatea productivă. Am găsit încălcarea unor normative la întreţinere, unde se ţineau zeci şi sute de oameni peste normativul aprobat.

De ce avem serviciile de organizare în întreprinderi?

Eu am 30 de oameni în minister. Facem tot ce putem. Dar dacă fiecare minister nu-şi pune Direcţia de organizare, serviciul de organizare să-şi îndeplinească sarcinile? Se ştie că odată schemele date, ele nu sunt pietrificate. Trebuie să acţionăm lună de lună să reducem personalul în plus, pentru că sunt posibilităţi.

Am fost cu un colectiv în Valea Jiului. Iarăşi, nu am făcut lucruri mari, dar am găsit că 560 de oameni pot fi reduşi de la suprafaţă şi trecuţi la abataje.

Noi ne-am ocupat de ceea ce aţi spus Dumneavoastră şi este regretul nostru că nu am reuşit în totalitate.

Am prezentat situaţia în guvern, s-a analizat recent şi s-a stabilit un program foarte concret. S-au stabilit colective, pe toate ministerele, de la institute de cercetări, proiectări, din direcţii din minister, centrale, cu Ministerul Muncii, împreună cu sindicatele, cu Comitetul de Stat al Planificării şi s-au trimis în unităţi să stea acolo până la sfârşitul anului. Aşa vom proceda şi începând din luna ianuarie, ca să răspundă şi noi să ştim că avem acolo oameni care acţionează să realizăm programele.

A doua chestiune este cea legată de fluctuaţie. Noi ne chinuim tot timpul. Pe o parte dăm oameni, pe de altă parte li se dă drumul să plece. Trebuie să se înţeleagă odată de toată lumea că nu se pot desface contractele de muncă cu atâta uşurinţă. Aproape 50 la sută din mineri şi din alte sectoare prioritare pleacă prin desfacerea contractelor de muncă.

Nu se poate aceasta! Aducem şi apoi pleacă 5600 de oameni din Valea Jiului, în 9 luni, prin desfacerea contractelor de muncă. Desigur, tovarăşul Verdeţ este nou în această funcţie şi nu o spun ca un reproş, dar trebuie să ne ocupăm şi pe linie de partid şi pe linie de sindicat, pe toate liniile ca să punem capăt fluctuaţiei.

O altă problemă este că se dă drumul cu uşurinţă oamenilor, la cerere. Au plecat aproape 3000 de oameni din Valea Jiului, la cerere aprobată. Ne chinuim să-i selecţionăm, să-i aducem în Valea Jiului şi pe urmă li se dă drumul.

A treia chestiune. Nu se rezolvă problemele cu cazarea. Dumneavoastră aţi dat sarcini precise. Sunt probleme de plan, totuşi nu se realizează locuinţele, nici căminele şi atunci ne mirăm că mereu se dezorganizează producţia.

Ultima chestiune. Trebuie ca fiecare, pe locul său de muncă, şi noi toţi, să asigurăm procesul de producţie cu ceea ce trebuie. Aţi văzut că a crescut numărul învoirilor şi al concediilor fără plată. Aceasta face ca să se ţină în unităţi un număr mai mare de personal. Este o îngăduinţă într-o serie de întreprinderi, de a ţine oameni mai mulţi şi astfel diminuează şi leafa celor care muncesc. În combinatele de prelucrare a lemnului este o situaţie aproape cronică. Ţin oameni peste normele legale, scăzând leafa tuturor, în loc să-i dăm să lucreze unde este de lucru. În multe unităţi este această situaţie. O problemă foarte gravă este la industria alimentară. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, din totalul celor 500 unităţi, are 140 unităţi care nu au realizat productivitatea muncii pe 9 luni. Trebuie să găsim o soluţie. În cazul că nu au ce le trebuie – nu au carne, nu au lapte –, mai bine să închidă fabrica. Ne costă mai puţin decât să ţinem în funcţiune o fabrică care lucrează cu capacitatea diminuată, consumând aceeaşi cantitate de energie şi combustibil.

Din sarcina tovarăşului prim-ministru am fost la Ianca. Acolo se lucrează cu 2000 tone în loc de 4000 tone în 24 ore. De ce se face aceasta? Doar consumul de energie şi combustibil este acelaşi. Sunt posturi fixe şi ţin acolo tot personalul, chiar dacă fabrica lucrează la jumătate din capacitate. Adică trebuie să vedem în perspectivă şi, de la începutul trimestrului sau anului, acolo unde ştim că nu avem ce ne trebuie, să ne aranjăm să facem producţie pe alte secţii, iar altele să le oprim.

Noi trebuie să lucrăm mai mult cu ministerele. Este şi lipsa noastră, că trebuie să fi făcut aceasta până acum, dar o să acţionăm foarte serios pentru că acum ştim ce avem de făcut. Ne preocupăm de tehnologii. Am acţionat împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi avem 200 tehnologii identificate pe care o să le punem în unităţi. Avem 112 studii de organizare a producţiei şi a muncii pe care, împreună cu ministerele, trebuie să ne aşezăm şi să le transpunem în viaţă.

[...]

Tov. Nicolae Constantin: Tovarăşe secretar general, şi eu mă fac vinovat de situaţia care este pe 9 luni în ce priveşte productivitatea muncii. Nu suntem mulţumiţi de felul cum am acţionat pentru ca productivitatea muncii şi problemele pe care le coordonez să se realizeze în spiritul sarcinilor şi programelor noastre. Problemele arătate de tovarăşul Agachi sunt cauzate de dezordine şi indisciplină. Lipsa mea este că am acţionat cu întârziere. Din luna octombrie – şi nu din iniţiativa Ministerului Muncii sau a tovarăşei Găinuşe – am luat măsuri ca în toate ministerele, în toate combinatele să nu se mai angajeze nici un om. A doua măsură a fost aceea că am luat măsuri să reducem personalul indirect productiv pe fiecare combinat în parte. Urmarea a foat aceea că acum peste tot avem mai puţini muncitori indirect productivi. Tovarăşul Agachi cunoaşte aceste lucruri.

Însă trebuie să luăm în continuare măsuri pentru că nu am acţionat corespunzător în ceea ce priveşte aplicarea acordului global. Şi aceasta este o cauză a nerealizării productivităţii muncii. De asemenea, trebuie să acţionăm şi asupra normelor, pentru că nu în suficientă măsură am acţionat asupra lor, iar aceasta este o altă cale care poate să ducă la creşterea productivităţii.

În ceea ce priveşte fluctuaţia, s-a hotărât să nu se mai angajeze personal la nici un combinat şi să reducem personalul indirect productiv.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Iată ce arată datele – şi este totuşi interesant:

Din totalul timpului de lucru nefolosit, 25% sunt absenţe nemotivate, faţă de 46% în 1984; deci s-au redus absenţele nemotivate. Întreruperile în producţie, practic, se menţin la acelaşi nivel.

Tov. Maxim Berghianu: Cresc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu. Totuşi sunt mai puţine, adică faţă de 18,9% în 1984, acum sunt 10,9%. Deci s-au redus şi întreruperile în producţie aproape la jumătate. În schimb, au crescut învoirile şi concediile fără plată de la 30% în 1984 la 64% în 1985 – adică, în mod organizat s-a acţionat pentru dezorganizarea producţiei. Deci nu întreruperile în producţie, unde situaţia s-a mai îmbunătăţit cu ceva faţă de anul trecut şi nici absenţele nemotivate, ci prin învoiri şi concedii fără plată – care s-au dublat – deci cu aprobarea întreprinderilor şi organelor de conducere s-a ajuns la această situaţie. Aceasta arată această situaţie statistică.

Tov. Manea Mănescu: Aceasta este situaţia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar eu întreb acum Ministerul Finanţelor, pe miniştri şi pe viceprim-miniştri: de ce organele financiare fac plata? De ce livrează fondul de salariu acolo unde este personal peste cel normat? Legile prevăd că nu trebuie livrat fond de salariu, că avem totuşi nişte norme care prevăd cât personal neproductiv pot să aibă. Aici s-a spus că s-au găsit cazuri – şi s-a dat şi exemplul de la Galaţi – că s-au găsit sute de oameni care erau în plus faţă de normele aprobate. De ce se face plata? De ce se livrează fondul de salarii?

Tov. Petre Gigea: Plăţile se fac numai în raport de îndeplinirea planului producţiei fizice.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă ţin personal în plus, contabilii nu trebuie să aprobe nota de plată. Pentru personalul care este în plus faţă de cel aprobat, faţă de normele pe care le avem, nu trebuie să se dea fond de salariu. Aşa prevede legea şi aceasta înseamnă că s-a încălcat legea, iar băncile dau fond de salariu încălcând legea. Aici s-a spus că au fost găsiţi sute de oameni în plus. Ministerul Muncii nu este vinovat, voi nu sunteţi vinovaţi. Eu sunt de acord că miniştrii sunt principalii răspunzători, dar atunci să desfiinţăm Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor, dacă voi nu aveţi nici o răspundere!

Tov. Petre Gigea: Aveţi perfectă dreptate. Însă în cazurile când s-a constatat că notele de plată au fost aprobate de contabili, aceştia au fost sancţionaţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Totul este simplu. Nu trebuie să faceţi plata. De ce să daţi fond de salariu? Este prevăzut prin lege cât personal neproductiv pot să aibă: 3-4%. Dacă acest personal este depăşit, nu faceţi plata. Este cea mai mare sancţiune: nu îi daţi fond de salariu. Voi aveţi toate aceste lucruri în mâna voastră. Dacă nu se respectă normativul de personal, este primul lucru care trebuie făcut. Dacă legea a încălcat-o ministrul sau directorul, nu se dă fond de salariu şi atunci să plătească din salariul lor, dacă vor să aibă un om în plus. Aplicaţi legea! De ce nu aplicaţi legea – şi voi şi sistemul bancar? Legea este foarte clară. Trebuie să se aplice ferm legea. Sigur, sunt de acord să mai vedem şi normarea. Va veni acum legea dar, deocamdată – bună, rea – avem o normare şi aceasta trebuie să se respecte. Dar avem şi alte prevederi. Dacă nu este de lucru, obligatoriu trebuie să se repartizeze oamenii în alte locuri. Nu au voie să ţină oamenii dacă nu este de lucru. Iar voi aveţi obligaţia să nu eliberaţi fondul de salariu. Atunci să vină ministrul să ceară fondul de salariu! Însă de luni de zile nu s-a mai venit la mine, pentru că voi aţi aprobat. Spun că aţi reuşit să vă înţelegeţi.

Tov. Maxim Berghianu: Dacă îmi permiteţi, tovarăşe secretar general, vreau să spun că totuşi acordul global funcţionează: 74% nu au primit leafa pe 9 luni, pentru că nu au făcut planul. Nu se dă un leu! Totuşi aici este vina întreprinderii, adică ea încalcă legea. Vine la bancă, arată că a făcut producţia şi i se dă fondul de salariu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar pot să ţină numai 15% personal neproductiv.

Tov. Maxim Berghianu: O să introducem şi asta.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce să introduceţi voi, că doar aşa prevede legea! Întreprinderea trebuie să primească retribuţia pe categorii – că aşa se face, se dă pe categorii. Are atât personal tehnic, atât personal funcţionăresc, neproductiv, atâţi muncitori şi, în conformitate cu aceasta, retribuţia se dă pe categorii. Pentru personalul neproductiv nu trebuie să primească retribuţie, adică pentru personalul în plus. Muncitorul primeşte după norme. Personalul neproductiv primeşte retribuţie, că nu este în acord global. Acest personal neproductiv şi funcţionarii, de regulă nu intră în acordul global. În acord global intră muncitorii şi ei primesc după cât au produs. Funcţionarii şi cei care eliberează materialele sau fac altceva, adică personalul acesta aşa-zis neproductiv au anumite norme şi trebuie să respecte norma. Dar nici voi nu respectaţi norma şi nici Ministerul Finanţelor.

Tov. Maxim Berghianu: O să vă prezentăm.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Avem o normare – bună-rea – şi trebuie s-o aplicăm pe aceasta! Fondul de retribuţie trebuie dat pe categorii. Dacă a depăşit norma de funcţionari, nu primeşte retribuţia pentru aceştia şi nu poate să ia de la altul şi să o dea unui funcţionar!

Tov. Petre Gigea: Personalul administrativ are fond separat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă directorul are personal în plus, atunci împarte fondul de salariu şi la cei care sunt în plus, că nimeni nu stă pe gratis.

Vreau să discutăm acum cum trebuie să procedaţi. Am mai discutat cu voi. Voi nu vă faceţi datoria şi, în fond, scad veniturile oamenilor, pentru că ţinem personal suplimentar şi atunci fondul de salariu se împarte, oarecum, în mod egal – sau diferenţiat, dar în mică măsură – şi atunci scade retribuţia oamenilor care muncesc efectiv, ţinând oameni neproductivi.

Aceasta este realitatea şi aici este de vină şi Ministerul Muncii, dar în primul rând Ministerul Finanţelor, că fondul de retribuţie trebuie eliberat numai pe categorii şi pentru numărul de oameni la care are dreptul. Funcţionari şi personal neproductiv nici nu pot angaja în plus. Legea prevede că, dacă întreprinderea are comenzi în plus, poate angaja muncitori, pe normă, însă pentru personalul neproductiv trebuie să vină la aprobare – şi atunci înseamnă că nu aplicaţi legea. Nu se poate una ca asta!

Eu consider că organele de sinteză, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii, inclusiv viceprim-miniştrii care controlează aceste două sectoare, nu-şi fac datoria!

Tov. Totu Ioan: Daţi-mi voie să vă raportez:

Pentru personalul muncitor din producţie se dă fond de salariu după producţia fizică realizată. Lucrurile sunt clare. Pentru personalul tehnic-administrativ sunt norme de personal pe fiecare categorie, în funcţie de care se planifică numărul personalului care trebuie să existe. Banca confruntă situaţia care se prezintă de unităţi cu numărul personalului real şi cu ce s-a planificat şi după aceea eliberează fondul de retribuţie. Însă aici noi trebuie să respectăm aceast lucru, pentru că, dacă producţia se reflectă şi în numărul de muncitori, la personalul normat nu se mai reflectă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce?

Tov. Totu Ioan: Pentru că nu am planificat această elasticitate.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Pardon! Procentul personalului funcţionăresc şi tehnic la total muncitori este de 3 sau 3,5% din totalul personalului. Pentru personalul neproductiv este tot aşa, de la 8-9 până la 15% din totalul muncitorilor.

Tov. Totu Ioan: În practică, dacă nu a făcut producţia sau nu a îndeplinit indicatorii, nu primeşte fond de salariu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu cunoaşteţi situaţia, nu conduceţi, nu urmăriţi cum trebuie! Se eliberează fondul de retribuţie fără a controla ca să se respecte toate aceste lucruri. În primul rând de aici trebuie să pornim: nu eliberaţi fondul de retribuţie! Pentru muncitori îl eliberezi în raport de producţie. Şi acolo se ţin muncitori în plus şi se mai împarte puţin acest fond, dar, de bine, de rău, lucrurile merg. Dar personalul care lucrează încă în regie, la personalul neproductiv şi la cel funcţionăresc, nu se poate una ca asta. S-a vorbit aici de fabrica aceasta de la Ianca. Dacă ea nu lucrează la întreaga capacitate, nu poate să ţină întregul personal.

Ce se întâmplă la Ianca?

Tov. Marin Capisizu: Fabricile de zahăr au fiecare o anumită capacitate. Datorită neasigurării materiei prime ca să lucreze fabrica la întreaga capacitate, se produce această dereglare a productivităţii muncii. Să ţină sau să nu ţină oamenii?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu! Dacă nu ai sfeclă de zahăr, faci aşa: închizi fabrica două săptămâni, îţi faci depozit de sfeclă şi îi dai drumul când ai sfeclă suficientă ca fabrica să poată lucra la întreaga capacitate. Dacă ai terminat sfecla, o închizi. Fabricile de zahăr nu trebuie să lucreze neapărat 3 luni de zile. Unde scrie asta, că trebuie să lucreze la jumătate din capacitate? Trebuie să te învăţ eu cum să conduci o fabrică? Aşa s-a lucrat de când există fabricile de zahăr. Îţi faci depozit de sfeclă şi când ai terminat sfecla de zahăr, închizi fabrica. Dacă ai sfeclă pentru o lună de zile, lucrezi numai o lună de zile, nu să ţii fabrica 3 luni de zile. Închizi şi trimiţi oamenii în altă parte. De când există fabrici de zahăr aşa s-a lucrat în România şi aşa se lucrează în toată lumea. La fel la fabricile de ulei.

Tov. Marin Capisizu: Fabricile de ulei le ţinem numai cât au condiţii să lucreze la întreaga capacitate. La fabricile de zahăr am întocmit grafice de recoltare, de transport.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Fabrica nu poate să funcţioneze decât la întreaga capacitate. Aţi venit chiar şi mi-aţi spus: vrem să închidem o fabrică pentru că nu reuşim s-o facem să funcţioneze cum trebuie. Şi am fost de acord s-o închideţi. Dar să funcţionaţi cu o fabrică la jumătate din capacitate nu se poate! Lucrezi când ai materie primă. Nu îi dai drumul până când nu faci stoc de sfeclă.

Tov. Marin Capisizu: Aşa am lucrat în toate fabricile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este dezordine şi lipsă de răspundere în conducerea activităţii. Dar aici este un lucru elementar. Nu stau nici oţelarii, iar tu spui că nu aţi avut nu ştiu ce. Dacă nu ai materie primă, nu dai drumul fabricii până când nu îţi faci o rezervă, un stoc pentru cel puţin 10 zile. Dacă ai terminat stocul, închizi fabrica până când îţi refaci depozitul, pentru că nu poţi să ţii fabrica şi să nu lucreze la toată capacitatea, pentru că, într-adevăr consumi şi energie şi toate celelalte. Nu se poate aşa! Adică este şi problema organizării şi răspunderii celor care conduc activitatea. Însă Ministerul Muncii are dreptul, conform legii, să închidă fabrica.

Tov. Maxim Berghianu: Numai dacă este pericol iminent de accident sau de avarie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar şi în situaţia aceasta se poate închide fabrica!

Tov. Maxim Berghianu: Daţi-ne dreptul şi acţionăm!

[...]

PUNCTUL 8

Informare privind Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, care a avut loc în zilele de 22-23 octombrie 1985 la Sofia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Privind Consfătuirea, aţi citit materialul? Şi toate informările. Mai mult decât am spus în material … Celelalte documente s-au publicat. În general, până la urmă, considerăm că rezultatele au fost bune. Deci, se aprobă activitatea?

(Toţi tovarăşii sunt de acord).

[...]

8 noiembrie 1985

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 68/1985 (vol. I), f. 2-6; 17-18; 21-23; 25-29; 36.
  • Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

    Citeste mai multe despre: ,



    Currently there are "41 comments" on this Article:

    1. Josef Svejk spune:

      Ei, păi s-au luat măsuri și treaba s-a rezolvat. Cred că prin toamna lui 1987 ne-au adunat în fosta capelă a liceului, devenită sală de festivități, pentur ca directorul să ne citească cu vocea tremurândă din „Scânteia” cum că România socialistă tocmai depășise Japonia la creștere industrială. Pe atunci Japonia era cam ca China de azi – urma să devină curând (s-o fi împiedicat pe drum :)) prima forță economică a lumii și să le arate ea la îngâmfații ăia de amerecani.

      O colegă a văzut lucrurile un pic diferit: „Acum să vezi belea! Vai de pielea bieților japoneji! Află împăratu’ că le-am luat fața la dezvoltare industrială și le taie la nervi rația de orez. După aia trimite trupele de kamikaze în producție.” Ăș!tia din jurul ei am început să râdem isteric. Chestia s-a întins și râdea toată sala chiar dacă majoritatea nu știau de ce râd. Toa’șu’ Boni, direcrorul, s-a blocat și a început să înjure molfăit în ungurește în microfon ceva cu „Vadasz!” (”Sălbaticilor!” – era tot ce se înțelgea din bolboroselile lui) și ne-a trimis pe toți în clasele noastre că nu suntem oricum buni de nimic.

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Vă mulţumesc. Voi încerca să traduc povestea dumneavoastră în limba polonă deoarece şi intelectualii polonezi gândeau la fel în perioada respectivă.

        • Josef Svejk spune:

          Va multumesc pentru aprecieri.

          Sunteti tare daca at reusit sa invatati polona. Am amici polonezi (bine, unii numai cu numele ca nu mai vorbes o iota limba parintilor lor) si nu numai ca limba lor pare chiar mai a dreaqu’ ca rusa, dar ei insisi admit ca e desoebit de dificiala.

          Nu vreea sa fiu pisalog, dar odinioara ne spuneatio ca odata si odata ne veri spune cateceva despre aventurile locomotivelor romanesti in China lui Mao. Mai e vreo speranta :) ?

          • Petre Opris Petre Opris spune:

            Nu am uitat promisiunea privind locomotivele. Trebuie să redeschid volumele de documente şi să compar datele pe care le am cu mărturiile lui Angelo Miculescu, fost ambasador în R.P. Chineză.

    2. Bota Flaviu spune:

      Observațiile unui moș USR-ist. Cei ce citesc cu oarece răbdare articolul de mai sus trebuie să rețină următoarele:
      1. Pe vremea lui Ceașcă, mai ales în ultima perioadă, a început să se pună un mare accent pe creșterea productivității muncii lucru care în prezent este evitat de toate guvernele;
      2. Intreprinderile au fost obligate să întocmească și să prezinte spre aprobare programe pentru dublarea productivității muncii.
      3. Productivitatea muncii se putea dubla dacă se reducea numărul de angajați la jumătate lucru inacceptabil sau dacă se efectua o retehnologizare cu utilaje sau tehnologii mai performante;
      4. În programele de retehnologizare intreprinderile erau obligate să utilizeze numai utilaje și tehnologii integral românești.
      Acestă prevedere a fost marea greșeală care a făcut ca programul de dublare a productivității muncii să eșueze căci utilajele și tehnologiile românești erau în acea perioadă net inferioare celor utilizate în țările industrializate.

      • neamtu tiganu spune:

        Am impresia ca esti un nostalgic. Sugerezi ca aceasta mare greseala a dus la catastrofa. Gresit, tot sistemul era o catastrofa…

      • nimrod spune:

        @Bota Flaviu

        Cu tot respectul, dar:

        1. Guvernele actuale nu pot influenta de nici un fel productivitatea muncii fiindca, vorba lu’ tov. Postelnicu au ramas doar cu pompierii (si jandarmii)…
        2. Eu n-am auzit de o asemenea initiativa. Sau cel putin dincolo de discursul propagandistic. Ceausescu avea pe langa el oameni care sa-i explice nu doar limitele normarii muncii ci si limitele tehnicii in dotare ( ministrul Agachi a fost unul dintre ei). De exemplu nu poti dubla capacitatea de productie intr-o sectie in care deja niste masini sunt exploatate la maxim din cauza comenzilor in curs. Din cate cunosc, pe utilaje nu exista butoane de dublare a performantelor tehnice.
        3. Am pregatit personal, cred ca am mai spus-o, o prezentare grafica pentru Ceausescu, cu cresteri de productie de 15-20 de procente, cu panta reala pe grafice, de s-au invinetit politrucii din jurul lui, da’ Ceausescu n-a zis nik. De unde “dublu”?
        4. Acolo unde era treaba serioasa, contributia autohtona la retehnologizare era doar la nivelul utilajului auxiliar. Restul se aducea de afara, nici nu incapeau comentarii. Omu’ stia cum stau lucrurile cu ce si cat putem. Nici macar panarama aia de initiativa cu autoutilarea , a lu’ coana Leana n-a afectat programele de retehnologizare, ca sa zic asa, la varf. In concluzie, a fost olecuta mai complicat. Ceea ce, de exemplu, a prezentat domnul Petre Opris in lucrarea dansului despre licente e doar varful aisbergului. Eu mi-am petrecut doua decenii din viata adaptand documentatie de masini unelte si standarde pentru industria petroliera, pe care le visez si noaptea. Din acele timpuri am dincolo de amintiri un suvenir pastrat pentru uzul personal. o mapa de documentatie, cu insemnele Waterbury Farrel. Cum spuneam, a fost mai complicat.

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Sunt de acord cu concluziile dumneavoastră. Vă mulţumesc.

      • Josef Svejk spune:

        Aici e de fapt mara problema si de aia a dat-o Pingelica asa de rau cu oistea-n gard: Productivitate muncii nu treaba guvernului, orice culoare ar avea acesta.

        Si cu atat mai putin treaba unui semianalfabet a carui singura educatie formala erau 6 clase la scoala comunala din Scornicesti. Iar la capitolul experienta profesionala se putea mentiona doar ceva ucenicie in cizmarie, si ajutor de elctrician in puscarie. Creatura asta penibila si neispravita a jucat roul de diplomat, manager, strateg militar (nici macar serviciul militar nu-l avea – l-au facut direct general-maior pe craca politica), arhitect si agricultor. De aia a ajuns Romania intr-un asmenea hal la sfarsitul domniei sale si nici acum nu a reusit inca sa-si revina…

        Apropos de ideile cretze ale lui Pingelica vis a vis de eficienta economica: A cerut de exemplu CFR-ului sa reduca “consumul de combustibili si materii prime”. Pe la sfarstiul anilor ’80 garile romanesti erau ca iesite din filmele de razboi: Peroane in bezna, cel mult cate un bec chior. Sali de asteptare inghetate. trenurile erau si ele intr-o stare catastrofala: Majoritatea vagoanelor erau neiluminate. Iarna nu erau incalzite si de multe ori era gheata inauntrau. vagoanele circulau cu banchete vandalizate si geamuri sarte. Reparatiile nu se facea pe motiv de “ecomomie”. La fel se intampla peste tot in tara. Raguseau in armata sunanadu-ne ca oastea romana are cel mai ridicat nivel de motorizare (CP/soldat) din lume si ca depasisem atat SUA, Germania cat si URSS. Cu toatea astea oastea romana era aprovizionata cu carutele. Probabil mai bine de jumatate din camioanele din parcurile autoa nu puteau porni. Singurele lucrari de mentenanta la ele erau sa le spele si sa le dea cu crema de ghete pe jentile rotilor :) Cand am mers la parasutare de la Buzau la Bobocu spuneau ca au trebuit sa ceara aprobare de la comandamentul aviatiei ca sa poata scoate un camion in care sa incarce parasutele batalionului. Ala era incarat cu varf, precum camioanele di India si Pakistan. Batalionul a mers pe jos pana la gara si de aoclo cu trenul fara bilet :) Astea erau marile eficientiezari ale iepocii de aur.

        Dupa terminarea facultatii in anii ’90 colegii ce prnsesera iepoca de aur spuneau ca de prin ’85 incolo lui Pingelica ii trecuse prin teasta goala ideea geniala sa puna plan de inventii. De inventat se inventa usor: Roata dintata de 45 de dinti se facea de 43 si apoi la anu’ din nou de 45 si dupa aia di nnou de 43. de fiecare data era raportata ca “inventie”. Singura consecinta practica era ca se producea un haos total la piesle de schimb si i final risipa cromica se rotunjea si mai tare

      • Harald spune:

        În România, productivitatea nu era înțeleasă corect nici atunci și nu e înțeleasă corect nici acum. Exemplu concret: dacă un articol se poate vinde în Germania cu 10 euro, dar în România se pot obține pe el doar 5 euro, fiindcă asta e puterea de cumpărare locală, atunci productivitatea va fi dublă prin simplul fapt că vinzi produsul în Germania, nu în România.

        România se află (în medie) la 1.000 km de Viena, care la rândul ei se află (tot în medie) la încă 500 km de ”banana albastră”, coloana vertebrală a Europei industrializate. Transportul pe ăștia 1.500 km o să omoare întotdeauna productivitatea românească. Cred că prin anii ’90 a apărut prima dată butada asta: ”ceea ce contează în realitate este distanța față de Frankfurt” :)

        Iar ideea asta era enunțată într-un moment când sediul BCE încă nu era stabilit la Frankfurt, dar capitala banilor era deja acolo.

        • JB spune:

          Neprietene Harald, cam asa ca tine am crezut și eu importanța tansportului (în prețul final) in era mass production&mass transportation. Dar cineva mi-a demonstrat (clar, concret) că nu e așa.
          Fără să reiau demonstrația, dacă intr-un conteiner (multimodal) mic intră 7000 de cămăși si transportul lui din China până la Amsterdam costă vreo 2000€ cam care e importanta transp.?!? În condițiile in care o cămașă costă cam 10 €…..
          Știu pe cineva care (in anii ’90) cumpăra (nu chiar wholesale) din US&Can.diverse devices high-tech. Ele proveneau din S-E Asia&China cumpărate (large scale) de comp.americane. Tipul le expedia in Ro.,cu avionul, unde le revindea. Transportul+ insurance era cam 1$/lb. în condițiile in care fiecare unitate era minimum câteva zeci de $ și nu cântarea mai mult 1lb. ……

          Încă un exemplu. La cinstitul Auchan (chez nous en Ro.) găsim ptr.gusturile/obrazurile fine ( :-) ) brânză Brie brand Delaco. E vândută/distribuită de Delaco dar produsă în……Polonia. 125 g., 5,45 Lei in magazin. Cam câte buc.de 125 g încap (frumos ambalate) intr-un truck frigorific de +/- 18 t.?!? Și cât reprezintă transportul/unitate?!?
          A postula că “Transportul pe ăștia 1.500 km o să omoare întotdeauna productivitatea românească.” e o eroare de înțelegere. Calculul ar fi corect doar dacă restul condițiilor sunt identice între Viena și Ro. Dar noi ne raportăm la realități.

    3. Ursul Bruno spune:

      Stimate Opris, chiar credeti ca cineva are rabdarea sa citeasca ineptiile de pe vremea lui Ceausescu ? Nu-l mai dezgropati in fata opiniei publice, efectul care se produce este exact invers. Avem inca destui nostalgici dupa acele vremuri cumplite, de regula cei care au avut carnetul de partid. O economie similara celei comuniste nu poate produce prospertitate daca este condusa de sus in jos si la indicatiile unor ageamii, sistemul de productie comunist a fost un faliment rasunator si nu mai merita irosit timp si energie pentru explicarea unor aspecte de care eventual istoricii mai au interes, in rest nu intereseaza pe nimeni.
      Care poate fi un eventual viitor mai de succes ? prezentul oricum este o catastrofa si dupa actuala nomenclatura de partid de la conducerea tarii poate vor apare oameni mai rasariti si apti sa conduca treburile economice ale tarii cu toate ca , nu guvernul conduce economia unei tari. In Romania mai exista perceptia larg raspandita ca , economia trebuie condusa de guvern dar mai ales de presedinte.
      Nimic mai fals , guvernul si parlamentul sunt raspunzatori de crearea unuii cadru legislativ astfel incat economia sa poata functiona in limitele unei piete libere si concurentiale in care atat investitorii / patronii/ multinationalele cat si angajatii sa-si poata satisface interesele. De aici insa incepe marea problema, prea multe capete de beton in functii de decizie care nu intelege cum functioneaza acest sistem extrem de fin tarat.

    4. Mircea Modan MirceaM spune:

      Foarte tare!
      Am trait cam toate fazele “pe viu” (neindeplinirea planului, deci nici salariul intreg, transferul de la un post la altul-aproape imposibil sa pleci fara pile , taierile de norme ptr a obliga cumva oamenii sa faca productia fizica dorita, vesnicul repros adus TESA de catre “productivi”, eram niste paraziti, asta pana aparea vreo problema tehnica , atunci cine era chemat sa o rezolve? :P)
      Stenograma e superba, explica foarte, foarte multe…
      Analiza lui Ceasaca este de un primitivism mortal! Ailalti o dadeau cotita, care cum putea si-l ducea mintea
      De remarcat, totusi, ca Ceasca avea uneori si un limbaj omenesc, nu doar pe ala de lemn :P
      Imi aduc aminte ca ieri, productivitatea muncii, productia fizica erau alfa si omega in toate fabricile
      Realizara planului fizic (indifernt de rentabilitatea produsului), reducerea procentul de TESA, reducerea normelor (fara a schimba tehnologia), reducerea consumurilor de materiale (pastrand performantele si calitatea), cu asta erai pisat zi si noapte. Apoi a urmat dezaluminizarea, “decuprizarea” , autoutilarea si tot felul de aiureli paguboase.
      Bun, pentru primitivismul lor economic, tehnic, aratau cat se poate de logice si realizabile,omul nou multilateral dezvoltat care facea planul doar cu ciocanul si patentul, foarte buna comparatia cu ce se intampla astazi, nepriceputii sunt la butoane si ne aiuresc in fata cu tot felul de aberatii.
      Unii chiar cred, ma gandesc la biata Dancila, la cata minte are cred ca e convinsa ca face bine. Oamenii suntinsa rai,…of, of!
      in mare e cam la fel…avem planul cincinal pe cresteri anuale de minim 5% daca nu se intampla de vina e…TESA, (cu Soros si BNR in frunte, ai dreacu de neproductivi!), nu productivitata multifactoriala varza (capital alungat, coruptie, forta de munca emigrata, mangement macro catastrofal)
      Foarte, foarte tare stenograma…ati avut o inspiratie de milioane sa o publicati!

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Inspiraţia a sosit din România. M-am gândit la ideile propagate de Darius Cavou în ultima perioadă.

    5. Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Problema principală a epocii era că șistemul era greșit. Evident prin anii ’70 până și cei mai îndoctrinați economiști trăseseră această concluzie. Numai că soluția era una singură, și era tabu: capitalismul. Așa că încercau și ei să umble pe unde se poate umbla în așa fel încât… nu că nu să nu crească decalajul, dar măcar ritmul de creștere a decalajelor față de vest să fie mai domol. Ca să vorbesc în termeni inginerești, când înlocuiești un sistem automat- piața – cu unul manual – planificarea nu te poți aștepta să obții vreun rezultat grozav. Când și planificatorul e analfabet, cum era la noi, probabil e cel mai bine, pentru că viteza cu care intri cu oiștea-n gard e mai mare, deci agonia e mai scurtă. Din păcate în realitate, fiind legați de regimul de la Moscova, a trebuit să trăim o perioadă mai lungă în această agonie, pentru că oiștea intrase deja în gard din 1980….

    6. Liviu Petre spune:

      Remarc inca o data ca in sedintele astea relativ ‘inchise’, Ceausescu renunta in buna masura la limba de lemn pe care i-o stiam atat de bine din tot felul de manifestari publice. Suna chiar, nu de putine ori, chiar rezonabil (”Tov. Ion M. Nicolae: Tovarăşe secretar general, În legătură cu productivitatea, trebuie să facem ce ne-aţi spus Dumneavoastră.

      Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi făcut ce trebuia făcut, nu ce am spus eu?”)

      Pare ca Nicolae Ceausescu era imbracat cu forta dupa aceea in camasa unor sabloane verbale seci. Este foarte probabil ca nici el voia (sau nu putea?) sa le-o taie activistilor gen Ion M. Nicolae care il imbrobodeau dupa placul lui, cu tot felul de formule de genul ”am facut cum ne-ati orodonat dumneavoastra, va raportam ca…, urmarind indicatiile dumneavoastra, etc., etc.)
      Vorbind de Ion M. Nicolae, individul asta este exemplul tipic de activist de rang inalt, aparut nu se stie de unde si cum, si pus ‘responsabil’ peste industria petrolului si chimica, pe care le-a facut praf cu brio. Bineinteles ca nu a patit nimic penru ca avea abilitatea sa-i imbrobodeasca cum voia el pe cei doi. Stiu asta si din alte surse, nepublice, dar se vede si din stenograma asta cum scapa nesifonat.
      Ambitia olteneasca prosteasca a lui Ceausescu de a face micro management, de a le spune el celorlalti activisti dar si directorilor cum trebui sa fie administrata, de exemplu, o fabrica de zahar, i-a fost si ea fatala in cele din urma, cand totul i-a fost pus lui in carca, iar alde Ion M. Nicolae au scapat nepedepsiti. Este instructiva si parcurgerea listei ‘invitatilor’ unde ii gasim si pe Barbu Petrescu, cel cu mitingul din 21, si pe Petre Ion, tovaras de-al lui Copos dupa ’90, pe Vasile Bulucea sau Carol Dina ajunsi ‘democratic’ satrapi locali dupa ’90, si pe altii pe care constiinta publica nu ii are inregistrati, dar care au putut fi regasiti dupa ’90 in combinatii foarte profitabile prin incuscriri la acelasi nivel si prin, fii, gineri, fiice si nurori.
      Interesant ca ‘statul paralel; ceausist era si el prezent prin coloneii DIE Cornel Pacoste si Vasile Pungan care isi primisera gradele dela Doicaru si Pacepa, cam cum mai ieri le acorda Gabriel Oprea lui Cosmin Gusa si lui naiba mai stie cui. Tot ‘statul paralel’, de data asta cel gorjean si patriotic, muica…, al lui Iulian Vlad, il propulsa pe activistul nulitate Ilie Vaduva in functia de ministru de externe, dandu-l la o parte pe reprezentantul Olteniei de Sud, Stefan Andrei, pentru ca peste un an sa aterizeze in fotoliul de miintru al comertului exterior de unde a zburat dupa ce in mandatul lui s-a descarcat la Sulina un vas italian cu deseuri chimice cu dioxina, unul dintre marile ‘tunuri’ ale Securitatii patrioate :) de care nu s-ar fi aflat daca vopseua cu dioxina nu ar fost fost folosita si la acoperisurile din Scornicesti…
      Toate frecangeala si monstruozitatea asta ceausista avea sa se sparga peste un an in capetele bietilor muncitori brasoveni care nu au mai fost platiti, exact cum daduse pretioase indicatii Tovarasul in sedinta stenografiata aici.

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Dacă am timp săptămâna asta, reiau discuţia despre Banca Agricolă şi creditele pierdute în agricultură la mijlocul anilor ’80. Mulţumesc pentru comentariu.

    7. Peter spune:

      Printre observatiile de citit in diagonala, as remarca plafonarea personalului neproductiv la 3-4%. Ia de vedeti, in conditiile utilizarii tehnicii calcul performante (cu programe cumparate pe bani grei (sic)) cati neproductivi sunt prin institutiile de stat (de la regii la ministere). Si multi din astia sunt datorita indolentei “managerilor” da si unor legi si norme foarte largi cu frecatorii de menta. Un exemplu din scurt: tot scandalul medicilor falsi, care fara larga cooperare a unor functionari incapabili (si oare pedepsiti?) n-ar fi fost posibil.

    8. Silviu Cerna Silviu Cerna spune:

      Documentele publicate de autor ilustrează modul în care a funcționat și din ce cauză s-a prăbușit economia socialistă (planificată). Astfel, se vede clar că trăsătura fundamentală a acestui tip de economie este că în aceasta acționează o singură voință: cea a „marelui conducător”. Problema principală este aceea că utilizarea tuturor factorilor de producție (mașini, utilaje, materii prime, materiale, energie, forță de muncă etc.) depinde de o singură decizie. O singură persoană sau un singur grup mai mult sau mai puțin obedient (a se observa formulele de adresare de inspirație cazonă: „daţi-mi voie să vă raportez…”, „după cum ați ordonat…”, „daţi-ne dreptul şi acţionăm!” etc.) alege, decide, conduce, acționează, dă ordine. Toți ceilalți, mai mari sau mai mici, nu fac decât să se supună. De aceea, F. Hayek și-a întitulat pe bună dreptate cartea în care a descris avant la lettre acest sistem „Drumul către servitute” (1948; ed. în lba. rom. Humanitas, 1997). „Anarhia” producției și inițiativele unui mare număr de indivizi din capitalism (economia de piață) sunt înlocuite cu o ordine planificată, conformă cu viziunea despre lume și societate a „marelui frate” (G. Orwell, „O mie nouă sute optzeci și patru”). Cooperarea socială în condițiile diviziunii muncii, care, în capitalism, se realizează prin mecanismele pieței („mâna invizibilă„ – A. Smith) este administrată printr-un sistem de relații de putere, în care șeful cel mare trage la răspundere pe oricare dintre supușii săi.
      Considerându-l pe șef ca fiind „Societatea” (așa cum au făcut marxiștii – în general și apologeții socialismului dinastic al lui Ceauşescu – în particular), „Statul”, „Autoritatea” etc., oamenii tind să uite că „marele conducător” este întotdeauna o ființă umană, nu o noțiune abstractă sau o entitate colectivă mitică („popor”, ”națiune”, „societate socialistă multilateral dezvoltată” etc.). Se poate admite că șeful cel mare sau grupul conducător sunt oameni cu abilități superioare, înțelepți și plini de bune intenții (ceea ce, din păcate, în România nu a fost cazul, deoarece Ceaușescu şi soţia lui se înconjuraseră de sicofanţi, mulţi dintre ei recrutaţi din rândurile familiei lor extinse), însă a crede că ei sunt omniscienți și infailibili este o prostie.

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Vă mulţumesc pentru comentariu. Voi încerca să folosesc în analize cărţile pe care mi le-aţi trimis cu generozitate.

    9. stefan60 spune:

      Multe comentarii.
      E evident ca falimentul sistemului socialist a venit ” pe scala ierarhica”. Se nega concurenta , adevaratul motor al progresului si productivitatii muncii . Ideologic , concurenta intre firme , angajati , politicieni nu a fost niciodata acceptata. Inlocuita cu planificare totala si ” pcr” in ambele intelesuri.

      In anii din vremea documentelor nu se mai importa tehnologie. Se achita datoria esterna. Ca urmare , patriotii de la butoane dadeau indicatii absurde.
      -Ce productivitate sa cresti cind organizarea muncii era catastrofala ? Era plin de muncitori in supra numar , mustea de angajati categoria speciala care aveau incadrarea exclusiv pcr. Aveam majoritar ingineri care erau total habarnisti la tehnologie. Ex : Iliescu era inginer. Nu a proiectat veci nimic. Alta dovada, ” marea realizare” a industriei electrotehnice. Inlocuirea aparatajului construit sub licenta BBC ( brown boveri) cu produse proiectate ” de ai nostri”. Performanta era mareata. In locul contactorului licenta BBC de 32 amperi , au venit ” ale noastre”. Sublime , marete dar care si la 62 amperi aveau prostul obicei sa lipeasca contactele cu inevitabila ardere a motorului electric. Ca nimeni nu a reusit sa bage in motoarele asincrone trifazate romanesti o banala termocupla care sa comande oprirea motorului cind se incalzea excesiv. In schimb se gasea respectiva , era ceva normal pe motoarele DEMAG din vest ( montate pe macarale , translatoare ) Pina si motoarele trifazate import RDG aveau termocupla in bobinaj. O gramada de “categoria speciala” au taiat firele alea doua care erau separat in motoare. Ca TESA era experta in toate. Mai putin a traduce in romaneste o carte- schema tehnica nemteasca , italiana sau franceza care veneau cu importul fiecarui utilaj in anii 70.
      La CUG Cluj a ramas blocata in prima iarna mega freza japoneza Toshiba. Puhoi de ingineri , muncitori categoria speciala nu au dat de sursa problemei chiar studiind enorma documentatie tehnica in engleza. Pina a venit japonezul de la asistenta. A deschis tabloul electric , a privit si a zis : “masina blocata ca e prea frig in hala”. Erau 6 grade. Chestia era semnalata de un LED rosu care palpaia in tabloul electric. Si cum romanul e inventiv , a facut o inovatie. ( ca trebuia economisit la caldura tovarasi ) . Au construit rapid un rezervor de ulei cu pompa si rezistente electrice.Asa au prostit ledul :) trimitand ulei cald in instalatia hidraulica a frezei.

      - In industria chimica , cum marea productivitatea daca inima automatizarii era import vest si revolutia iraniana taiase petrolul moka promis de sahul fugit ?
      - In industria de incaltaminte se supravietuia cu strainii. Aduceau pielea , ata de cusut , talpa si tot ce era necesar unor pantofi decenti. Noi dadeam doar mana de lucru si un procent ridicat de rebuturi ( pentru pretentile strainilor). Care rebuturi se vindeau la intern cu coada si scandal.

      Dictatura care avea un mega comitet al planificarii a socotit si cata hartie igienica e necesara boborului . Doar ca hartia optima mergea la export si romanasii faceau coada pentru un sul maro cacaniu care parea smirghel nu hartie igienica.
      Deci , a discuta despre productivitate cu niste afoni profesionali cocotati in CC al PCR era identic cum ai incerca sa explici unor salbatici analfabeti motivele pentru care zboara avionul , elicopterul si nu porcul.

    10. Petre Opris Petre Opris spune:

      @ pentru toţi comentatorii

      În primul rând, vă mulţumesc pentru ideile expuse. După ce le-am citi pe toate, am ajuns la următoarele concluzii:
      1. Este evident pentru mine faptul că sistemul comunist era greşit, însă acest lucru nu este suficient.
      2. Pentru analizele economice trebuie să găsesc mai multe exemple deoarece am observat că pot descoperi idei noi cu ajutorul cititorilor, dacă le expun pe această platformă.
      3. O singură carte (cea despre licenţe) nu este suficientă pentru a discuta despre productivitatea din timpul perioadei comuniste. Cartea care va apare la Bucureşti în acest an nu va rezolva problema, aşa că trebuie să pregătesc al treilea manuscris – tot pe teme economice. Nu era în plan, mă gândeam la situaţia politico-militară din timpul Războiului Rece, dar totul se poate schimba. Documentele nu îmi lipsesc, doar timpul este cam limitat pentru cercetare.

    11. Toma A. spune:

      Aceasta stenograma ar trebui pusa in rama si distribuita oricui care se mai trezeste nostalgic sau crede ca poate exista economie planificata.

    12. Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Problema productivității era că în celelalte țări productivitatea creștea pe baza tehnologiei (vorbim de anii de glorie ai electronicii și IT-ului în definitiv) . Cum aici nu se putea schimba, pentru îmbunătățirea cifrelor exista soluția asta: eliminarea activităților “conexe” . La limită însă asta duce la scăderea producției. Per ansamblu, dacă elimini activitățile cu productivitate mică, productivitatea medie crește, dar producția totală scade. La limită, la producție zero am fi putut să concurăm cu japonezii , pentru că 0/0 putea fi oricât :) Se vede și în discuția lor că efectul creșterii productivității era scăderea producției totale, doar că probabil nu sesizau că e o consecință logică, sau, dacă sesizau, nu aveau curaj să o și spună…
      După cum se vede, nimeni nu zice nimic de tehnologie, toate măsurile sunt strict administrative…. ori partea administrativă ( linia de producție) a fost rezolvată în mare parte de Ford în anii ’30, prea multe nu se mai puteau îmbunătăți, linii de prducție aveam :) După aia venea durerea cealaltă, pentru că dacă te debarasezi de personalul suplimentar într-o parte, trebuie să îl trimiți în alta, șomajul fiind și el interzis….

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        Acesta este cuvântul-cheie: şomajul. Ideologia comunistă nu permitea existenţa acestuia. Voi reveni pe acestă temă.

      • Josef Svejk spune:

        Problema fundamentala a socialismului era ca nu putea genera avans tehnologic. Rusii cu toate pretentiile lor de prima forta tehnico-stiintifica a socialimului, la randul lor traiau furand to ce se putea de la capitalisti, fiind practic incapabili sa avanseze prin forte proprii. Spionajul industrial are fara indoiala benedficiile sale si poate ajuta enorm in anumite chestii punctuale, dar genereaza faliment cand devine principala modalitate de dezvoltare.

        in lipsa capacitatii de inovare evident ca unicele modalitati de ridicare a productivitatii erau cele administrative. In condiiile economiei socialiste singura unealta de eficientizare era biciul. Aici Pingelica avea dreptate Deci tactica era corecta. Problema era ca strategia era cu desavarsire gresita – Economia socialsita nu ave nici o sansa sa functioneze vreodata eficient.

    13. PAFI spune:

      Dupa mine ceea ce ne-a adus in situatia incredibila ca dupa 43 de ani de comunism sa ajungem la cartela de paine a fost incapatanarea de a produce totul in tara, acel autarhism economic. Nu vorbesc de ineficienta sistemului socialist/ comunist, ea e clara si s-a manifestat peste tot. Romania a avut ceva in plus, o lipsa de masura, de echilibru, care se manifesta si astazi. Cum altfel am discuta despre fixarea nivelului dobanzilor, salariilor si cursului de schimb astazi, la 30 de ani dupa momentul ’89?

    14. Liviu Petre spune:

      Productivitatea. Cum o masuram? Este evident ca Geniul Carpatilor o masura in numarul de cuie produse de un angajat statistic in unitatea de timp. Sau numarul de capace de borcane. Sau de talpi de tenisi. Nu avem statistici referitoare la performantele productive ale angajatilor romani comparativ cu cei bulgari, japonezi, nemti, turci, mlagasi din vremea lui Ceausescu. Sau cu cei irlandezi.
      Mai ales irlandezi. De ce? Anii au trecut si nimeni nu mai masoara productivitatea in numarul de cuie, capace de borcane, talpi de tenisi produsi in unitatea de timp per om al muncii dela orase si ate, daca a masurat-o cineva astfel in afara de Ceausescu, CPEx al PCR si desigur nea Nicu Vacaroiu si echipa dansului de la CSP.
      Spuneam de irlandezi. Oamenii muncii irlandezi sunt cei mai productivi in unitatea de timp, ora. I-au depasit pe vechii performeri luxemburghezii si norvegienii, fiecare angajat irlandez statistic adaugand intr-o ora foarte aproape de 100 $ la GDP-ul Irlandei. Deci nu japonezii, nu coreenii, nu americanii, elvetienii, etc., ci irlandezii. Cum asa? Pentru ca multinationale. Pentru ca Google si pentru ca Microsoft. si pentru ca Amazon si pentru ca nenumarate altele. Desigur, there’s nu such thing as a free lunch. Este de analizat si discutat. Pana una alta, si GDP-ul pe cap de irlandez, 2017-2018, este al doilea din lume. Tot pentru ca multinationale.
      Vestea buna este ca Romania, patria noastra, este (a fost) pana in 2017, campioana mondiala la cresterea productivitatii. Aia pe bune, nu masurata in cuie, capace de borcane si talpi de tenisi. Cum asa? Pentru ca Pipera si Barbu Vacarescu, pentru ca Sebes, pentru ca Timisoara, pentru ca Cluj Napoca, penru ca Mioveni, pentru ca Oracle, pentru ca IBM, pentru ca Renault, pentru ca Ford, pentru ca Microsoft, pentru ca Vodafone, si cate mai (are insa grija domnu’ Dragnea sa rezolve…)… Pe bune! Ia vedeti mai jos:

      https://data.oecd.org/lprdty/gdp-per-hour-worked.htm
      http://www.oecd.org/ireland/economic-survey-ireland.htm
      https://www.irishtimes.com/business/economy/irish-workers-may-be-only-half-as-productive-as-oecd-suggests-1.3785907 (”The OECD figures, published on Tuesday, suggested Irish workers are the most productive on the planet, adding an average of $99.50 (€87) to the value of the Irish economy for every hour they worked in 2017.
      This put them ahead in workers in competitor countries such as the United Kingdom, France and Germany. The Republic’s rate was also nearly twice the OECD average.”)

      https://irishtechnews.ie/new-research-finds-ireland-has-most-productive-workforce-in-the-world/

      • Cinicul spune:

        Daca cineva ar calcula, dupa aceleasi criterii ca si cele folosite de irlandezi, productivitatea locuitorilor din Cayman Is ea ar trebui sa fie mult mai mare decat in Irlanda. La fel ca si in Singapore, banii taxati in Irlanda provin din UK, Germania, Franta, Spania, Rusia, India, etc.

        • Liviu Petre spune:

          Nu au calculat-o irlandezii, ci OECD. Uitati-va pe linkurile puse in comentariu si veti vedea ca sunt in companie foarte selecta, nici vorba de Cayman, ci Luxembourg, Norvegia, Elvetia si alte nume respectabile.
          Ce ii trage pe ei mult in sus, si ei sunt primii care recunosc, sunt megacorporatiile amintite si ale cateva sute de care in Romania nici nu s-a auzit. In ele produc irlandezii GDP la greu, si nu este usor de zis cum si de ce doar in cateva cuvinte. Daca insa maine ar pleca sa zicem Google si Amazon, GDP-ul Irlandei se duce de-a berbeleacul in jos. Exact ce s-ar intampla cu Romania daca maine, Doamne ferește, Renault ar spune “Fă, Vasilico și tu, bă golane, eu inchid Dacia si ma duc in Maroc, rămâneți voi si ticalosii voștri sa faceti Dacii din ciocan, cum v-a învățat nen-tu Ceausescu”.

    15. Cinicul spune:

      O rsadiografie superba a sistemului. Într-o singură ședință sunt puse pe masa toate slăbiciunile comunismului: de la scăderea productivității, la absențelor motivate sau nemotivate la slugarnicia politrucilor.
      Absența de la lucru devenise un sport practicat în speciala de femei, cu un pachet de Kent se obțineau 3 zile de scutire pe caz de boala. Mult mai mare era însă absența de la lucru a peste 30% din angajați care se prezentau la serviciu dar frecau menta. Imi amintesc ca la sfarsitul anilor 80 lucram intr-un birou cu 8 alți ingineri și nu cred ca era nevoie de mai mult de 3. Asta nu se întâmplă numai la birouri, peste tot era exces de personal, era un somaj mascat, prelungit uneori de oprirea productiei din lipsa de energie/combustibil.

      • Cinicul spune:

        Un alt subiect care merita atenția domnului Opriș este situatia stocurilor (nevandabile). Reducerea stocurilor de bunuri produse și nevandute ajunsese o temă predilectă in propaganda de la sfarsitul anilor 80.

        • Petre Opris Petre Opris spune:

          Mulţumesc pentru ideea sugerată. Există cel puţin două dosare pline cu tabele în care sunt menţionate produsele nevândute în anii 1987-1988 (inclusiv armament şi muniţii). Le am în vedere.

          • Mihai Badici Mihai Badici spune:

            Sigur că nu putem noi să vă forțăm ce scrieți :) dar sunt de acord că problema stocurilor merită tratată, pentru că e un fenomen definitoriu pentru economia planificată. După ce că productivitatea era cum era, o parte din fabrici produceau ca să producă. ( Îmi amintesc de cărțile “la pachet” pe care le cumpăram, dacă Marin Preda scotea un roman era musai să cumperi la pachet și “Problemele pomiculturii socialiste” tipărit în 20 000 de exemplare pentru că era prieten autorul cu șeful editurii…) De fapt problema stocurilor are legătură directă cu teoria economiei planificate, mai precis e reprezentarea materială a falimentului acesteia…

            • Cinicul spune:

              Am facut greseala sa spun unor colegi ca sunt coautor al unei carti cam esoterice publicata in R la sfarsitul anilor 80 si m-a intrebat cate exemplare s-au vandut. I-am spus ca nu cred ca mai mult de 20%. Unul din ei, inginer nascut in India supercapitalista, si-a facut cruce. Mi-a spus ca ar vrea sa viziteze tara unde se pot publica carti fara sa se tina seama de profitabilitate, dar nu cred ca voia sa viziteze R de la sfarsitul anilor 80.

            • Harald spune:

              @Mihai Badici – da, dar știți cine îmi selecta mie cărțile pe care le să le cumpăr la pachet? George Pruteanu în persoană! :) Era pe vremea când nu mai avea voie nici să predea la catedră și nici să scrie la ziar, așa că se angajase vânzător la librărie chiar la mine în cartier.

              E adevărat că mai negociam uneori, pierdeam ore întregi la discuții în librărie la el și accepta să-mi pună în pachet altă carte la fel de nevandabilă, în locul celei pe care o alesese el din raft. Dar altfel cum aș fi avut eu ocazia să-l cunosc personal pe George Pruteanu? :)

          • Productia pe stoc si marfa nevandabila spune:

            In ultimul deceniu ceausist, nebunia indeplinirii cu orice pret a planului de productie, a carui principala caracteristica era ca trebuia sa fie an de an mai mare decit cel din anul precedent, a umplut depozitele fabricilor cu produse pentru care nu existau cumparatori. Depozitarea marfii fabricate si raportate, dar nevandabile, devenise o activitate de sine statatoare si o problema logistica tot mai dificila.

            Mult timp am crezut ca productia de marfa nevandabila pe stoc e ceva caracteristic sistemului comunist. Asta pina intr-o zi, era prin 1992-94, cind am vazut niste laptop-uri primite cadou de guvernul roman de la guvernul Olandei si impartite, la repezeala, intre ministrii lui nea Nicu Vacaroiu. Cite unul la fiecare. :-) Dupa ce le-au palmat rapid, au inceput sa se sune unii pe altii sa intrebe daca ei vad in culori sau si la ei e tot alb-negru. S-a constatat rapid (si cu multa dezamagire la nivel ministerial) ca olandezii le trimisesera laptop-uri sub-mediocre, cu display alb-negru, niste chestii pe care nu ai fi putut sa le vinzi in acel moment, indiferent de pret, nici chiar in Romania, deja invadata de coloratele AT 286, 386 etc. Atunci mi-a cazut fisa… De ani de zile eram intrigat de generozitatea guvernelor tarilor occidentale care, an de an, ofereau tarilor sarace ajutoare de 1% (sau chiar mai mult) din GDP, generozitate insotita de mult tam-tam, publicitate, cuvintari, simpozioane, ONU, UNESCO etc. Eram intrigat fiindca 1%-2% din GDP-ul bogatilor lumii insemna banet, nu gluma, si saraci aveau si ei destui. Oare de ce nu se ocupau de propriii lor saraci?

            Laptop-urile depasite tehnologic, produse PE STOC in Olanda de vreo firma al carei proprietar trebuie sa fi fost bine conectat cu politrucii olandezi, si ajunse in Romania ca ajutoare pentru saraci, m-au luminat in sfirsit in privinta “generozitatii” bogatilor lumii fata de saracii din lumea treia: dintr-un foc sint “ajutati” saracii lumii cu marfa nevandabila, sint ajutati si prietenii politici, oameni de afaceri aflati la ananghie, sa evite falimentul cumparindu-li-se marfa de catre guvern si, mai ales, politrucii se ajuta pe ei insisi, ca doar la alegerile viitoare vor avea nevoie de bani, iar banii vin de la donatorii pe care si ei i-au ajutat odata… cu banii altora.

            Cite lucruri se pot face intr-un stat social si democratic cu banii altora daca esti un politician abil!

            • Harald spune:

              Nu e un bun exemplu de producție pe stoc. În economiile libere există concurență, de asta rămân nevândute produsele depășite. De exemplu, în 2018 înainte de Crăciun apăruseră pe Ebay mii de telefoane Samsung noi-nouțe, dar un model pe care l-am avut în urmă cu 6-7 ani, cu o versiune de Android 2.x, chiar versiunea de pe vremea aceea.

              Asta nu înseamnă că le-a produs cineva pe stoc în zilele noastre. Au fost produse la vremea lor, dar au rămas nevândute. Iar acum erau disponibile la 25 de lire pe Ebay. Presupun că funcționau foarte bine ca telefoane, dar altceva nu puteai să mai face cu ele, restul aplicațiilor de Android 2.x nu mai interesează pe nimeni în ziua de azi. Exact ca display-urile alb-negru din relatarea dvs.

        • Tinel68 spune:

          Din cate imi amintesc , prin ’87 , in sedinta, ne-au ,,prelucrat” despre noua politica de productie, ceva gen ,,Marfa vanduta si incasata ” parca se numea …era o tentativa de a se reduce productia pe stoc ( adica producerea de articole de care nu era nevoie dar care se produceau ,zaceau in depozite dar muncitorii isi incasau banii pt ele) .
          Conform noii politici se plateau salariile numai dupa ce marfa produsa era vanduta si banii incasati; la noi nu prea era cazul , ca lucram in prestari servicii dar stiu ca a produs mari nemultumiri la ,,1Mai” Ploiesti .
          Despre productivitatea muncii cred ca s-ar putea afla lucruri interesante consultand ziarele aparute imediat dupa decembrie ’89 ; apareau tot felul de articole despre cheltuielile de productie si despre cum erau obligati sa falsifice raportarile…Din cate imi amintesc ,in ziarul adevarul (cred ca-l mai am ) un inginer de la o fabrica din Iasi spunea ca se cheltuia 1500 de lei pt. a se fabrica produse in valoare de 1000 de lei !.

          • Mihai Badici Mihai Badici spune:

            Economiștii de bun simț încercau și ei să repare ce se putea, țin minte că în facultate făceam seminarul cu un asistent cu care discutam liber și deschis problemele astea; sesizaseră și ei problema și încercau să o dreagă din indicatorii economici relevanți ( de aici introducerea “mărfii vândute și încasate” în loc de indicatorii totali, cum s-or mai fi numit ei, am uitat). Era și aici o luptă interesantă pentru cei pe care în pasionează economia, pentru că evident directorii de întreprinderi încercau să facă cifrele să arate bine ( profesorul povestea de exemplu de mărfuri plimbate aiurea din … Craiova la Pitești vorba cântecului – și înapoi- pentru a spori cifrele legate de circulația mărfurilor ) iar economiștii de la centru încercau și ei să combată fenomenele astea, în definitiv păguboase, umblând la indicatori. Din păcate nu puteai îmbunătăți și inovarea sau dinamismul firmelor de stat “din indicatori”.

          • nnm spune:

            In materie de indicatori de plan se ajunsese la situatii aberante, auzeam discutii in casa despre ultima gaselnita venita de la minister, planul de incasari pentru impulsuri telefonice. Poate la fabrica de cuie puteai produce mai mult, chiar sa si vinzi fortat la pachet, dar cum sa determini un abonat sa vorbeasca mai mult la telefon? Asta in conditiile in care abonati noi nu puteai instala, capacitatea fiind ocupata la maxim, iar tehnologia era cu 30 de ani in urma, servicii suplimentare gen apel in asteptare sau mesagerie vocala care erau realitate in alte parti, pentru noi erau SF. Cum orice discutie rationala cu factorii de decizie de la nivel inalt era exclusa, raportarea falsa ramanea singura optiune posibila.



    Comenteaza:







    Do NOT fill this !

    Autor

    Petre Opris


    Petre Opris

    A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istor... Citeste mai departe


    E randul tau

    Vorbeam dimineata cu un coleg turc care imi spunea ca a inceput sa-i fie frica sa se intoarca acasa ...

    de: r2

    la "Complicata primăvară europeană şi capcanele dorinţei de schimbare politică"

    Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

    Cauta articole

    martie 2019
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Feb    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro

    MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

    "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

    (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)