Home » Analize »Economie » Citesti:

Analiză tehnică vs. “dincolo era mai ieftin”

Adrian Luca mai 26, 2016 Analize, Economie
15 comentarii 1,938 Vizualizari

”Pentru gestionarea afacerii, multe companii folosesc un pachet software ERP. Acest tip de software susține toate procesele dintr-o organizație – este punctul central unde se adună toate datele, privind clienți, produse, furnizori. De multe ori, soluțiile ERP permit construirea aplicațiilor business critice, aliniate nevoilor informaționale ale organizației”.

Am preluat această explicație tehnică dintr-o știre proaspătă care arăta că două treimi din firmele olandeze cu peste 50 de angajați folosesc o soluție ERP. Un amănunt interesant – fragmentarea pieței e mult mai mare în domeniul public (liderul de piață are o cotă de doar 12%) față de sectorul privat (în rândul multinaționalelor, același lider are o cotă de 53%). Aceasta confirmă, într-un fel, faptul că principiul fiecare minister cu politica lui este universal valabil, la fel ca și ineficiența sistemului de achiziții publice. În același timp, arată și presiunea extraordinară pentru obținerea contractelor publice de consultanță.

Subiectul este, din nou, universal valabil, cu accent deosebit pe sectorul nevralgic al asistenței medicale. Iată o știre din multe altele pe acestă temă: ”Sistemul public de sănătate din UK (NHS) a cheltuit, în 2014, 640 de milioane de lire pe consultanță privată de management, cu 313 milioane mai mult decât în 2010, în ciuda angajamentului guvernului că vor fi drastic reduse aceste costuri. Valorea adăugată pe termen lung pe care o aduc aceste contracte rămâne încă în discuție, cu opinii de ambele părți”.

Aceasta fiind scena globală, să restrângem cadrul și să aruncăm o privire asupra noului episod autohton din piesa „dincolo era mai ieftin”:  contractul dintre CNAS și HP. Conform comunicatului publicat de DNA, au fost achiziționate servicii suplimentare de asistență tehnică și instruire on-site pentru Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) și pentru softul care asigură planificarea resurselor (ERP) la prețuri supraevaluate, respectiv la valori de 804 euro/zi-om în cazul a două dintre actele adiționale și de 760/zi-om, în cazul unui alt act adițional, dintre cele care fac obiectul prezentului dosar”.

Observăm din comunicat că, de data aceasta e vorba de prețuri supraevaluate. Spun ”de data asta”, pentru că, anul trecut, în cazul statul vs. Petrotel-Lukoil, procurorii acuzau că grupul vindea produse la prețuri subevaluate. Benchmarkingul „dincolo era mai scump” se proba prin raportarea la costurile de producție, mai mari. Arătam atunci că aceasta este o abordare simplistă, pentru că atunci când vorbești de un preț trebuie să te raportezi la piață, la cerere și ofertă. Dacă toată lumea ar avea obligația să vândă peste costuri, ar însemna că nu ar trebui să mai existe companii (private ori de stat) care să mai raporteze pierderi.

Simplistă mi se pare abordarea și în cazul de care vorbim acum. Mai ales că se ajunge la un benchmark (bază de comparație) care ridică semne de întrebare asupra analizei efectuate – citez din comunicat: ”aceste servicii au fost subcontractate până la prestatorii direcți, la prețuri din ce în ce mai mici, astfel încât pentru serviciile efectiv efectuate, prestatorii au încasat cel mult 200 de euro/zi-om”.

O formulare care ne lasă să-nțelegem că ar fi vorba de subcontractări în lanț și … cam atât. Din pacate nu este relevant la cât se face subcontractarea, atâta timp cât responsabil pentru îndeplinirea obligațiilor rămâne contractorul principal. In mod riguros, orice preț ar trebui să fie analizat în raport cu prețul pieței pentru contracte care prevăd obligații, riscuri și funcțiuni similare (de exemplu, termene de plată, garanții de execuție, risc de conformitate, securitate etc.).

De aceea, nu veți găsi cu ușurință un răspuns la întrebarea ”cât costă un consultant de ERP? Și, în general, cât costă un consultant?” Sunt puține informații publice disponibile privind ratele orare ale consultanților. Diverse rapoarte de piață indică faptul că ratele orare pot varia semnificativ de la „50 – pentru nivelul operațional – până la 300 de lire sterline pe oră – pentru nivelul strategic” (consultancy.uk). Un raport al Asociației Consultanților în Management din România (AMCOR) arată o plajă de tarife și mai generoasă, între 118 și 1.200 de euro pe zi pentru București. Și e normal să fie așa, cum spuneam mai sus, fiindcă termenii contractuali pot fi extrem de particularizați: firmă X caut un consultant care să mă ajute să rezolv problema P, cu marja de siguranță S, respectiv furnizor Y îmi asum riscuri R și îndeplinesc funcțiunile specifice S.

Orice comparație solidă presupune o analiză tehnică care ne duce pe terenul vast, atât de sensibil și … atât de politizat al prețurilor de transfer. E vorba de prețurile tranzacțiilor dintre afliliați (tranzacțiile intra-grup și prin extensie între entități între care se poate dovedi existența unui interes), care sunt acum în centrul investigațiilor autorităților fiscale din întreaga lume.

Nu voi detalia ce presupune o analiză tehnică a metodelor de comparabilitate prin care se soluționează disputele privind prețuri supra sau subevaluate. Nu voi face nici trimiteri la baze de date pe care se întemeiază astfel de analize. Poate mai grăitor ar fi un scurt video despre ce este și ce se vrea în transfer pricing, realizat pornind de la interogatoriul pe această temă a unui gigant IT în Parlamentul britanic. Sau, de ce nu, găsiți explicații chiar în cuvintele lui Shakespeare, pentru că totul este măsură pentru măsură. La nivel de înțelegere intuitivă corectă a subiectului, mi se pare foarte potrivit un punct de vedere pe care l-am găsit în rândul multor comentarii pertinente ale cititorilor, in urma apariției știrii pe hotnews.ro.

”Relevant ar fi daca DNA-ul ar spune: HP-ul practica un tarif de 500 eur/zi in relatia cu entitati private si 800 eur/zi in relatii cu statul. Ceva este suspect aici. Atunci ar fi alta treaba, insa la modul simplist (si gresit zic eu) la care au calculat prejudiciul, chiar ma abtin de la orice comentarii, insa am mai multe pretentii de la singura institutie in care am deocamdata incredere. Nu vreau sa critic DNA-ul ci vreau sa faca dosarele in asa fel incat sa nu poata fi acuzati de amatorism de rechinii care abia asteapta cea mai mica greseala din partea lor”.

E clar că situațiile de felul CNAS – HP impun o analiză tehnică, pe cifre, și nu una dusă pe principiul „dincolo era mai ieftin”. De aceea m-am bucurat – acum ceva timp – că în noua formă a legii achizițiilor publice s-a introdus principiul obținerii celui mai bun raport calitate-preț, pentru că în umbra ipocritului ”celui mai mic preț” se petreceau fărădelegi fără număr. Dar, în continuare transparența ar avea mult de câștigat prin introducerea unor reglementări clare care să permită în cadrul achizițiilor publice respingerea din start a prețurilor ce ies din intervalul de piață. Iar acesta nu se poate fundamenta și susține decât prin analize de comparabilitate corecte și solid argumentate.

Notă: Cazul abordat în acest text probabil va face să curgă multă emoție în dezbateri mai mult sau mai puțin părtinitoare. Mă delimitez în avans de orice încercare de a “corupe” sensul acestui text, care urmărește să aducă în discuție aspectele tehnice în jurul cărora ar trebui să aibă loc dezbaterea problemei, în baza unor calcule și metode de analiză a prețurilor. Precizez că nu am relații de nicio natură cu niciuna din părțile menționate în text (în afara faptului că sunt asigurat CNAS).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    “Cazul” CNAS-HP are legătură cu un anumit mod de gândire al unor procurori, în esență funcționari, nu antreprenori, care se trezesc dând lecții de economie de piață.

    În UK există și firme de taxi ”cu acoperire națională” care în realitate fac doar booking-ul, adică înregistrează comanda clientului și încasează banii. Mai departe, când iese din clădirea aeroportului East Midlands, clientul o să vadă el ce mașină îl așteaptă, dar nu e în niciun caz una de la firma unde a făcut booking, ci una de la o firmă locală. Pentru că firma din Londra n-o să trimită o mașină la Nottingham pentru un client care merge la Newark sau la Lincoln, se va găsi o firmă (sau alta!) din Nottingham care va face asta, pe mult mai puțini bani decât a încasat firma din Londra pentru respectiva cursă.

    Exact același lucru îl face și HP, iar modelul este foarte răspândit în România, nu e unicat. În urmă cu vreo 15 ani, mașinile care tipăreau cărți de identitate la serviciile județene de evidență a persoanei (în esență niște copiatoare) erau întreținute de diverse firme locale, nu de semnatarul contractului la nivel național. Și firma care asigura service pentru Vaslui sau Botoșani ajungea uneori și la Focșani sau Ploiești, dar alteori nu. Pentru că responsabilitatea era la nivel național, iar serviciile respective de întreținere aveau totuși o calitate cât de cât uniformă, chiar dacă erau realizate pe teren de firme diferite.

    Însă la isteria justițiară din RO, îndreptată adesea în direcții arbitrare și la capacitatea limitată de înțelegere a economiei de piață de către niște funcționari publici care au trăit toată viața doar din salariu, modelul de business și prețurile practicate de HP par strigătoare la cer. În realitate, oricât de incompetent ar fi acel ”Gică” tarifat cu 200 de euro pe zi, are pe cine să sune și pe cine să întrebe la HP cum să rezolve problema tehnică apărută, iar dacă într-o zi acel ”Gică” nu e disponibil sau firma la care lucra el a intrat în insolvență, HP va găsi întotdeauna alt ”Gică” pe care să-l trimită pe teren. Asta e ceea ce plătește de fapt CNAS cu 800 de euro pe zi, dar pentru un procuror hotărât să demonstreze ceva sunt mai greu de înțeles asemenea subtilități.

  2. Motronea spune:

    Lasand la o parte logica argumentației.. care e OK
    Totuși e vorba de asistență tehnică și instruire on-site nu de proiectarea acestuia.
    Presupunând că e vorba de băieții aia care te ajută să te loghezi dacă îți notaseși parola pe șervețelul pe care tocmai l-ai aruncat la coș sau îți spun ce face butonașul ală mic verde din dreapta jos.. un tarif de 804 sau 760 euro/om/zi e un preț un pic nerușinat chiar și pentru UK nu doar pentru România.

  3. pro_fan spune:

    pana una alta, mi se pare nebuloasa acuzatia de “complicitate la abuz in serviciu” adusa HP;
    nu pricep cum poate fi acuzat un contractant privat de abuz in serviciu si, implicit, cu atat mai putin, de complicitate, ca si cum, fara indiciul vreunei altfel de agresiuni, o persoana impotenta incapabila sa comita un viol ar putea fi acuzata de complicitate la viol; cu insasi victima, care s-a violat singura

    • Unu-2 spune:

      “Complicitate la abuz in serviciu” poate insemna foarte simplu sa ajuti pe cineva sa fure. De exemplu cu un sfat pt. o ilegalitate mica, o factura-facatura, access la informatii confidentiale, un ajutor la scrierea unui caiet de sarcini pt. vreo licitatie si asa mai departe.
      Eu zic sa vedem ce o sa iasa in urma procesului, daca o sa fie unul, nu doar sa-i dam cec in alb unei firme mari internationale, pt. ca nu descoperim acum apa calda sau faptul ca se fura in Romania, inclusiv cu licitatii trucate si bani negri in cine stie ce conturi. Sa nu credem ca cei de la stat care au aprobat platile catre firma privata nu stiau preturile pe piata nationala / internationala, serviciile primite si aranjamentele de culise. Nu prostii fura (cu acte) in Romania desi uneori asa pare.

      • pro_fan spune:

        sfaturile nu sunt ilegale, iar facturile-facaturi si participarea la procedura a unui ofertant incompatibil pe motiv de ajutor la scrierea caietului de sarcini intra in alte incadrari juridice

      • pro_fan spune:

        sa luam in considerare toate cazurile concrete, dovedite, de dare si luare de mita; primind mita, cel mituit i-a facilitat mituitorului darea de mita; exista vreun caz in care cel mituit a fost acuzat si de complicitate la dare de mita ?

  4. Decebal spune:

    Daca nu se dovedeste coruptia, in acest caz, s-ar putea reprosa faptul ca beneficiarul final al sistemului informatic nu a stiut sa ajunga la specialistii potriviti.
    Din experienta personala, va pot spune ca, dupa zeci de mii de Euro cheltuiti si colaborarea anevoioasa de un an jumate cu un “dezvoltator autorizat” (firma) de ERP, problemele ce trenau s-au rezolvat prin angajarea part-time a unei persoane care e in contact direct cu noi (vine la noi la birou) si care rezolva problemele mult mai eficient. Cu costuri infinit mai mici, desigur. Ca in orice piatza, sunt mai muti nechematzi decat profesionisti, iar un brand sonor nu e intotdeauna o garantie pentru calitatea personalului angajat.

    Sunt atatea scoli si institutii ale statului pazite de firme private si nu stiu daca nu cumva vechii paznici/portari in uniforme maro nu ar fi o solutie mai economica…

    “Raportul calitate-pret” suna foarte bine, dar, dupa parerea mea, lasa mult mai mult loc pentru buruieni, decat “cel mai mic pret”. Pentru a putea evalua in mod corect raportul calitate-pret, trebuie sa fii specialist sau sa faci apel la specialisti adevarati.

    Cei carora DNA le-a oferit “surpriza” descoperirii nivelului coruptiei functionarilor publici, pot avea, in viitor, surpriza descoperirii coruptiei din mediul privat… si nu ma refer la privatul ce da spaga la functionarul public, ci la privatul (sau angajatul unui privat) ce da spaga la alt privat (sau la angajatul altui privat). Cei ce-si inchipuie ca nu exista coruptie in mediul privat, se inseala amarnic. Avantajul privatilor este ca, daca se manjesc intre ei, nu risca sa aiba DNA -ul pe urmele lor. :)

    • Decebal spune:

      P.S. Citind cateva comentarii, as adauga ca ar fi bine sa nu ne grabim, tragand concluzii si facand “justitie” pe site-uri, fiindca ajungem sa semanam cu cei ce fac spume impotriva Justitiei, ori de cate ori au ocazia. :)

    • Harald spune:

      @Decebal – ”privatul (sau angajatul unui privat) ce da spaga la alt privat (sau la angajatul altui privat)” nu face în niciun caz asta pe bani publici. În cele mai multe țări asemenea plăți nu sunt ilegale și nu au de ce să fie. Dacă o companie privată consideră că angajații săi au fost mituiți, n-o împiedică nimeni să apeleze la justiție.

  5. phane spune:

    Mie punctul de vedere al DNA mi se pare foarte pertinent. Faptul ca s-au gasit firme private din piata care sa faca activitatile respective cu 200 EUR/zi inseamna ca asta e pretul pietei. OK, HP asigura managementul, ofertarea, high level support; pentru toatea astea putea sa-si puna o marja de profit de 50%, sa zicem (si asta mi se pare mare pentru invartit niste hartii si mutat banii dintr-un cont in altul). Dar nu de 4 ori.

    Faptul ca autorul compara ratele pentru consultantii de management si ERP cu ratele din acest proiect, pentru “servicii suplimentare de asistență tehnică și instruire on-site” mi se pare rea vointa si manipulare. Servicii de asistenta tehnica si instruire on-site probabil insemna niste Gigei instruiti rapid la Bucuresti si trimisi pe teren, sa tina traininguri la randul lor si sa paseze mai departe problemele mai serioase, nicidecum niste genii in management si ERP asa cum lasa autorul sa se inteleaga.

    Si da, faptul ca autoritatile competente au cumparat niste servicii care se puteau cumpara cu 200 EUR/zi (daca firmele respective ar fi fost lasate sa participe la licitatie) cu 800 EUR/zi e abuz in serviciu. Firma HP a colaborat cu ei, probabil prin “aranjarea” caietului de sarcini, apoi a dat parandaratul. Deci complicitate la abuz in serviciu.

    • Harald spune:

      Dacă la București sau Timișoara se puteau cumpăra respectivele servicii cu 200 de euro pe zi, garantați dvs.că se puteau cumpăra și la Alba-Iulia sau la Zalău tot pe banii ăștia? CNAS a cumpărat serviciile la nivel național și e treaba HP să găsească subcontractorul la Zalău sau să-l plătească suplimentar pe cel din Cluj ca să se deplaseze și la Zalău.

      Poate firma din Timișoara sau firma din București ar fi participat la licitații locale, dar în niciun caz nu se angajau să rezolve și problemele de la Vaslui sau de la Miercurea-Ciuc. HP exact face, se angajează să le rezolve pe toate, indiferent unde apar.

      Asta nu exclude posibilitatea ca acel contract să fi fost obținut incorect de către HP. Însă prețul nu e un argument pentru nimic. Cât privește ”marjă de profit de 50%, dar nu de 4 ori” hai să nu folosim aiurea termenii.

      • pro_fan spune:

        trebuie observat ca, cel putin asa cum sunt prezentate, tarifele se raporteaza la omxzi, nu la cost zilnic; unitatea de masura omxzi este destul de volatila incat sa fie preferabil de evitat in contracte privat-privat; daca as angaja un subantreprenor, eu unul i-as impune un tarif/zi, care sa conduca la un buget predictibil, invariabil;
        in contractele cu statul, acesta bugeteaza o “cantitate estimata”, in cazul de fatza exprimata in omxzi, pe care orice potential ofertant este obligat sa o pape cum ii este servita si sa intocmeasca oferta cu “cantitatea estimata” x pretul unitar; legea insa nu restrange dreptul ofertantilor de a-si include in oferta consumurile proprii de resurse, altele decat cele normate; si astfel, mestecand “cantitatea estimata” unsa cu toate obligatiile contractuale ce se vor reflecta in tarif si rumegand realitatea ca statul e rau platnic si iti cere basculante de documente justificative, e perfect posibil ca acel omxzi sa fie de fapt, in cadrul ofertei, 4omxzi intr-unul singur; statul va plati doar acel singur omxzi vizibil si masurabil, in timp ce pentru acesta mai muncesc vreo 3 invizibili si nemasurabili care trebuie si ei platiti de undeva

    • Adrian B spune:

      “daca firmele respective ar fi fost lasate sa participe la licitatie”.

      Aici e simplu: au fost lasate. Doar ca in IT companiile care fac afaceri in Romania au invatat niste lucruri:
      - nu conteaza daca participi, o sa castige cine trebuie pentru ca poti fi descalificat din motive tehnice
      - niciodata nu stii ce va face un proiect pentru ca cerintele sunt atat de vagi incat poate face cam orice, drept pentru care nu vei sti niciodata la ce sa te astepti si ce sa licitezi. Dar firmele care castiga stiu mult mai bine ce trebuie facut pentru ca e parte din intelegerea facuta pentru a castiga.
      - cei care fac caiete de sarcini pentru proiecte IT nu au nici un fel de cunostinte de IT, in special de a scrie business requirements, functional requirements si performance requirements; de security requirements nici nu prea se vorbeste, se fac din mers. Arhitectura se face de furnizor, indiferent cat de bine sau prost serveste interesele beneficiarului. Scuze pentru termenii in engleza, dar in acea limba sunt consacrati, traducerile precise in romana lipsesc.

      Stiti ca sunt unele companii care sunt leaderi mondiali in aria lor si nu au castigat vreodata o licitatie in Romania, in schimb reselleri ai lor au castigat pe banda rulanta?

  6. Adrian B spune:

    Analiza tehnica ar fi potrivita daca persoanele care fac analiza stiu despre ce e vorba. Din informatii certe de la persoane care au lucrat cativa ani in acel contract ca angajati ai subcontractorului principal, situatia e in felul urmator: contractul a fost castigat “de cine trebuie” – nu am detalii despre mita data pentru contract, nici nu as avea de unde – care a subcontractat serviciile la orice companie de pe piata care ar fi putut sa faca treaba, la pret cat mai mic. Chiar si asa, era vorba in principal de servicii pe termen lung de dificultate medie al caror cost uzual pe piata e chiar sub 200 de euro/om/zi. Persoana pe care o cunosc avea o expertiza ridicata si salariu foarte mare, dar era una din putine exceptii din proiect.

    Daca dvs. comparati costul orar al unui consultant SAP (ca ERP de top) cu costul unor servicii de suport faceti cel putin vreo 3 greseli:
    - pretul de lista e de obicei dublu fata de ce se poate obtine; au de unde negocia
    - pentru consum mai mare pe proiecte de durata costul de injumatateste din nou – ex: 2-3 luni
    - pentru consum de durata peste 1 an, costul se injumatateste, dar nimeni nu foloseste consultanti de la SAP ci de la terti certificati.
    - pentru servicii de instruire, mentenanta si suport calificat preturile sunt sub 50-55.000 dolari pe an offshore si depind foarte mult de tara pentru on site, insa in Romania se poate gasi la un pret apropiat in Euro. Sunt companii cu zeci de mii sau chiar peste 100.000 de angajati care asta fac, cine lucreaza in domeniu le stie.
    - chiar si pentru resurse HP am platit preturi comparabile

    Da, un consultant este extrem de scump. Dar nu face instruire si mentenanta, asa cum nu cumparati un Airbus A380 ca sa transportati un plic postal, pentru ca daca vreti sa transportati un plic la pret de achizitie a unui Airbus atunci DNA chiar are dreptate sa se intrebe de ce si unde se duc banii aia, ca sigur nu la DHL care va ajunge sa faca livrarea pentru 100 de euro.

    Ca referinta, pe langa informatiile de la prietenul respectiv mai am 15 ani de management intr-o companie in top 50 mondial si cateva sute de contractori in proiectele mele, de la SAP si HP la companii specializate pentru platforma SAP. Iar SAP ca etalon pentru ca este cel mai complex si cel mai scump produs de pe piata, fiind cam greu de depasit. Pentru comparatie, SIUI e o jucarie facuta pe genunchi si in mare parte codul e scris prost pentru a functiona pe servere cat mai scumpe vandute de … cineva, cunoscut producator de servere, si pentru a asigura un consum cat mai mare de servicii de mentenanta si suport. E echivalentul fabricarii unei masini care are nevoie de revizii lunare si costisitoare pentru ca cel care o cumpara are interesul ca in contract sa curga cat mai multi bani, iar el nu e specialist in masini. Nici autorul articolului nu e specialist nici in IT si nici in ERP, dar stie ca 800 de euro pe omxzi e un pret corect. Oare de unde?

  7. Harald spune:

    Pentru mine, ca străin de domeniu, tot ce spuneți pare destul de coerent și informat. Dar credeți că se poate include într-un dosar penal ceea ce spuneți? Justiția nu se poate ocupa nici de corupția sistemică, nici de soluțiile tehnice propriu-zise. Nu e treabă de procuror să demonstreze că ”SIUI e o jucarie facuta pe genunchi si in mare parte codul e scris prost pentru a functiona pe servere cat mai scumpe vandute de … cineva, cunoscut producator de servere” și nici nu e treabă de judecător să decidă că trebuie rescris codul.

    Dacă nu a fost respectată legislația, treaba procurorului e să identifice încălcările, iar a judecătorului să decidă dacă procurorul are dreptate sau nu. Dar nu pot configura ei SIUI și nici nu pot alege ei echipamentele pe care ar trebui să funcționeze. Asemenea lucruri nu se stabilesc în instanță.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)