Home » Economie »Financiar » Citesti:

Banca Nationala a Romaniei – de ce nu ne apara ea de francul elvetian?

Cristian Tudorescu ianuarie 19, 2015 Economie, Financiar
110 comentarii 6,958 Vizualizari

Reactii vehemente au aparut in presa, dar si in mediul politic, in urma cresterii bruste a francului elvetian fata de euro, cu 14% in ziua de 15 ianuarie 2015. Procentul de 30% aparut la un moment dat, a fost pentru doar cateva minute. Este de inteles ca oamenii care sunt direct afectati de aceasta evolutie au o implicare emotionala mult mai mare decat ceilalti, insa de la niste cifre de sistem si de la niste ordine de marime trebuie pornit:  avem 75.000 de datornici in CHF, insumand 2,5 miliarde EUR (o medie de 33.000 EUR/ debitor), conform datelor comunicate de BNR in urma discutiilor recente cu Ministerul de Finante. Deci, nu vorbim despre 100.000 sau despre 200.000, ci despre circa 75.000 de persoane, sub 5% din numarul total al debitorilor persoane fizice.

Ce putea sa faca Banca Nationala in 2007 sau 2008? Nu doar sa avertizeze, ci eventual sa restrictioneze, sa descurajeze prin reglementari accesul la acest tip de credite. Nu vorbim aici de interdictie, caci in baza unei piete libere nu putem fi de acord cu acest lucru, ci eventual sa restrictioneze. Probabil ca atat timp cat cifrele si volumul expunerilor nu au degenerat la nivelul intregului sistem, vorbim de sub 5% din total, nu s-a considerat oportun sa se restrictioneze suplimentar aceste credite. Mai putea, de asemenea, sa supervizeze modul de vanzare si de promovare al acestor credite, caci de multe ori au fost prezentate ca fiind aproape fara risc, sau in orice caz, mult mai atractive fata de cele in EUR sau in RON.

Cu ce ramanem este cu recomandarea, care a devenit intre timp invatatura, anume sa nu iei credit in alta moneda decat cea la care ai ‘legate’, sau in care ai denominate veniturile.

Acum suntem in 2015, iar propunerile vehiculate in spatiul public cu titlu de solutii, si acestea nu doar recent, ci in ultimul an sau in ultimii doi ani, nasc fiecare dintre ele cate un cerc vicios. Asadar nu le putem accepta fara a ne pune intrebarea “cu ce efecte”? Sa le luam intr-o ordine:

1) Sa se fi interzis creditele in franci elvetieni. De ce doar in franci si nu in EUR sau in USD?

Acum este foarte simplu de spus ca ar fi trebuit interzise. Ne uitam pe un grafic si spunem ‘ce bine ar fi fost daca nu ar fi fost asa de rau’. Insa revenind la momentul initial – 2007 sau 2008 – a opta pentru un credit in franci elvetieni sau in euro, era o varianta legitima. Nu stiu daca si corecta, iar realitatea a dovedit ulterior ca nu a fost, dar a fost legitima. Dorim sa fim parte a unei piete europene, ne asumam si aceste riscuri, de a lua decizii gresite.

Am fi vrut oare sa fim izolati economic, in sensul de a nu avea acces la instrumente in alte monede? Fie ca vorbim de credite sau de investitii. Cu alte ocazii ne plangem ca nu avem o piata financiara dezvoltata. Orice sector lasat sa evolueze (mai) liber, implica si riscuri sau erori.

2) Sa se stabileasca un plafon de 10% peste cursul la care s-a contractat creditul. Sau de 20%?

In septembrie 2014 a devenit irevocabila decizia Tribunalului Galati intr-un proces dintre o persoana fizica si Volksbank SA, decizie in urma careia banca se obliga sa practice un curs de schimb cu maxim 10% peste cel la data contractarii creditului. Este o solutie asupra unei situatii contractuale, asupra unei relatii client-banca, iar specialistii in drept pot stabili daca o astfel de practica se poate generaliza sau nu.

Insa nu putem cere unei institutii, in speta de fata BNR-ului, sa generalizeze prin reglementare o astfel de solutie. Pentru ca revenim la economic si la cifre:

- daca s-ar legifera ‘de maine’ ca toate creditele in CHF sa fie platite la cursul de la data semnarii plus 10%, estimez ca am avea un curs mediu la 2 sau 2,2 RON/CHF (multe fiind contractate la 1,8 sau 2 RON/CHF). Diferenta pana la un curs de 4,4 RON ar insemna jumatate din valoare, asadar 1 miliard si ceva de euro! Diferenta suportata de catre cine?

- iar daca extindem rationamentul si la creditele in EUR, caci si acesti debitori s-ar putea considera indreptatiti: sa presupunem un curs plafonat la 3,9 RON/EUR – am estimat aici ca majoritatea creditelor ipotecare si de consum in euro anterioare anului 2009 (stoc 11-12 miliarde EUR la acel moment) s-au contractat la 3,5 – 3,6 RON/euro. Diferenta pana la cursul actual ar insemna alte 1,5 – 2 miliarde euro. Cu cel de mai sus s-ar face 3 miliarde de euro. Aceeasi intrebare, din banii cui s-ar acoperi?

Propunerea aceasta s-a mai modificat intre timp in discursul public, cu trimitere la o Directiva Europeana care recomanda statelor sa implementeze un plafon de 20%. Rationamentul tot ar conduce la 1,5 – catre 2 miliarde de euro minus in sistem.

Sau daca se insista pe o astfel de idee, pentru a nu crea un dezechilibru, respectiv debitorul sa fie acoperit de riscuri la o anumita depreciere, corect ar fi sa se prevada si un nivel inferior. Adica, daca cineva si-ar face acum un credit in EUR, cand moneda europeana echivaleaza cu 4,5 RON iar cursul ar cobori sub 4,1 in urmatorii 4 sau 5 ani pana la ipotetica intrare in euro (daca se va intampla), atunci debitorul sa plateasca cel putin la 4,1 RON. Este cu titlu de exemplu sugestia, nu o vad a fi implementata, insa este ilustrativa pentru avea un tratament egal pe cele doua scenarii de evolutie; cursul leului nu doar se depreciaza, el se mai si apreciaza pe intervale de cativa ani.

Au incercat si altii o conversie generalizata la un curs mai mic, dar nu au reusit – vezi situatia din Ungaria

Vecinii nostri au fost mult mai expusi pe cursul valutar CHF: pana anul trecut, cam doua treimi din cei cu credit ipotecar, erau imprumutati in franci elvetieni! Initial, Guvernul Orban, caci nu putem spunem “Banca Nationala a Ungariei”, aceasta pierzandu-si de mult timp independenta, a dorit conversia in moneda nationala a tuturor creditelor contractate in euro si in franci, la cursul de la momentul acordarii creditului. Pe hartie, toate bancile si-au calculat pierderi potentiale de miliarde de euro, unele au luat in calcul iesirea de pe piata, iar in final s-a ajuns in toamna trecuta la schimbarea creditelor in forinti la cursul de la momentul conversiei.

E adevarat, acea masura i-a ferit pe debitori de saltul recent al CHF, dar validarea acesteia este doar una retroactiva. Iar acum ajungem la treia idee aparuta in spatiul public:

3) Sa se fi convertit la un moment dat creditele in franci elvetieni, in lei

Daca am merge pe un astfel de rationament, ar trebui din nou sa-l extindem la toate creditele, inclusiv in EUR sau in USD (si dolarul a crescut cu peste 50% fata de leu, incepand cu 2008). Daca n-am face acest lucru, ar insemna sa pretindem unui decident sau unor decidenti, ca acum 1 sau 2 sau 3 ani sa fi intuit ca vom avea aceasta apreciere doar a francului elvetian si sa aplice doar acestei monede un astfel de tratament. Deci, ori s-ar fi facut pentru toate monedele, ori pentru niciuna.

Si revenind cu una dintre intrebarile de mai sus: daca s-ar fi decis “administrativ” conversia tuturor creditelor in EUR inapoi in moneda nationala atunci cand cursul era 4,4 sau 4,5 acum 2 ani? iar debitorul nu ar fi avut sansa unui curs cu 5 pana la 10% mai mic in unele sub-perioade?

In concluzie, solutiile reale privesc mai degraba relatia banca – client:

Faptul ca avem in continuare un numar semnificativ de procese castigate de clienti in detrimentul bancilor arata ca solutii exista, intr-un cadru juridic, unul privat.

Poate unii s-ar fi bucurat sa vada vreo banca falimentara, cu toate ca impactul sistemic nu este de neglijat intr-un astfel de caz. Nu vedem falimente clasice, ci vedem iesiri de pe piata ale unor banci afectate dramatic de “veselia” cu care acordau credite. De pilda, actionarii Volksbank isi asuma o pierdere in momentul in care vand reteaua catre Banca Transilvania, deci apare si responsabilitatea creditorului in aceasta ecuatie. Tot Volksbank a studiat posibilitatea sa accepte rambursari ale creditelor in CHF la un curs cu 30% mai redus – ar fi o acceptare de catre un actor privat, care a constatat ca nu este realist sa astepte o recuperare mai mare de la debitori. Intre timp, decizia se amana in conditiile in care Volksbank Romania va fi inglobata in Banca Transilvania, dar probabil va reveni ca solutie, sub o forma sau alta.

OTP Bank Romania anunta ca pentru urmatoarele 3 luni va practica o dobanda cu pana la 1,5% mai mica la creditele in CHF. Este banca a carui Presedinte recomanda romanilor acum cateva luni in Ziarul Financiar sa-si pastreze creditele in CHF, pe principiul “mai rau nu poate fi”. Dar, iata ca poate fi.

Probabil ca la cele de mai sus se vor adauga si altele, care sa incurajeze o restructurare si/sau refinantare in mod real pentru creditele existente, mai ales acolo unde debitorul si-a demonstrat buna-credinta de a plati ratele pana acum. Iar aici, BNR poate impulsiona bancile sa gaseasca variante impreuna cu clientii lor.

In propunerea solutiilor, cred ca este important ca si prin prisma profesiei pe care o practicam fiecare dintre noi – fie ca suntem consultanti financiari, avocati sau jurnalisti – sa nu devenim populisti. Caci altfel, nu ne-am deosebi de politicienii pe care ii blamam ori de cate ori avem ocazia.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "110 comments" on this Article:

  1. Matei Alexandru spune:

    1. BNR trebuia sa explice mai mult si mai clar ca francul este moneda de refugiu si riscul de apreciere este mai mare.
    2. BNR, si asta este cel mai mare repros al meu, trebuia sa impuna bancilor sa converteasca creditele in valuta atunci cand clientii o cer, fara costuri suplimentare. Aste este marea smecherie fata de care ar fi trebuit BNR-ul sa intervina: bancile nu au acceptat nici macar conversia la cursul zilei fara conditionari si costuri suplimentare.
    3. Dupa ce francul a inceput sa-si ia avant si BNS l-a plafonat, BNR-ul trebuia sa explice ca plafonarea este temporara, ca nu va tine la nesfarsit. Au fost mai bine de 3 ani de gratie de care nu s-a profitat, ceea ce a fost o mare prostie.
    Dincolo de asta, este riscul fiecaruia.

    • cristi spune:

      Romanii au crescut cu marcile si dolarii. Toate preturile din ’90 au fost raportate la marci/dolari si, acum euro (case, apartamente, chirii, masini etc.). Toata lumea stie ce inseamna risc valutar, inflatie si cum poate sa creasca sau sa scada o valuta. Sa nu fim ipocriti. Cei care si-au luat credit in franci au facut-o pentru ca nu se incadrau la credite in franci (care aveau dobanzi mari absolut normale intr-o economie bolnava care “duduia” datorita creditelor cu buletinul si a imprumuturilor). Au pariat cu buna stiinta si au pierdut. Asta este viata. Educatia romanului: castigul este al meu pierderea trebuie sa fie a altora.

  2. Adrian spune:

    „OTP Bank Romania anunta ca pentru urmatoarele 3 luni va practica o dobanda cu pana la 1,5% mai mica la creditele in CHF. Este banca a carui Presedinte recomanda romanilor acum cateva luni in Ziarul Financiar sa-si pastreze creditele in CHF, pe principiul “mai rau nu poate fi”. Dar, iata ca poate fi.“

    Poate reamintiți și dacă a avut B. N. R. vreo reacție la aceste „recomandări“, și care a fost aceea. (comunicat de presă, amendarea băncii în cauză, etc.)

  3. Ninel spune:

    Referitor la creditele in chf:
    - In perioada 2007-2008 cand Bancile ispiteau clientii cu plasamente in chf, cursul acestei valute fata de leu, era in scadere, iar dobanda relativ buna. Orice om care si-a facut cat de cat un plan, nu neaparat de afaceri, a mizat pe aceasta oferta;
    - Bancile ce ofereau imprumuturi in chf, nu au pus pe masa clientului toate informatiile, din contra, ispiteau pentru termene largi de rambursare, astfel incat si castigul din dobanzi sa fie cat mai consistent;
    - Presupun ca a fost o anumita suma de plasat ca si credite in chf in tarile foste socialiste, cand s-au realizat plasamentele, a inceput sa creasca cursul chf;
    - De la o rata lunara de circa 1.000 ron in 2007, am ajuns acum la o rata de circa 2.500 ron.
    - Iar presupun ca, creditorul a urmarit ca prin aprecierea chf sa se adune sume mai mari in monedele tarilor in care s-au facut astfel de plasamente, si cu aceeasi suma in chf sa se realizeze investitii sau plasamente net superioare in tarile respective;
    - Asa fiind, creditorul se imbogateste fara just temei iar imprumutatul saraceste vazand cu ochii.
    Solutiile sunt la indemana celor ce si-au dat concursul pentru realizarea acestui jaf pur si simplu. Daca Parlamentul legifereaza convertirea in lei lka data acordarii, foarte bine. Bafta!

    • titi duru spune:

      Dupa cum recunosti chiar tu (” orice om … a mizat”), planul de afaceri a fost un pariu de la bun inceput.

    • pop spune:

      Nu am credit de nici un fel, pentru ca mi-a fost frica de minciunile cu care te ademenesc si apoi esti obligat sub amenintarea ca-ti pierzi casa, sa le platesti oricat. Dar la vremea respectiva, mi s-a oferit posibilitatea de a lua un credit in chf. Domnule, ti-l prezentau ca si cum iti faceau un cadou, pentru cunoscatori, clienti vechi, in care banca avea incredere, numai vrajeala.
      Deci, pe scurt, toata treaba este o inselaciune, abuz de incredere, – fiind vorba de consilieri ai bancii care se presupune ca stiau ce vorbeau.) Daca se aduna destui sa-i dea in judecata ca au fost inselati cu promisiuni false ca sa semneze contractele, si au un avocat bun, ar putea castiga – macar un procent.(pe care il vor negocia apoi politic institutiile …)

    • Silviu spune:

      Problema este cu totul alta:

      Noi toti am CREZUT ca incheiam un contract cu o banca, nu cu niste camatari. Daca vroiam sa facem afaceri cu camatari se punea altfel problema. Prezentul demonstreaza ca bancile nu pot fi credibile, regret acuma ca n-am apelat la camatari ca poate erau mai de incredere.
      Spre exemplu cei dela CREDIT EUROPE BANK nici nu vor sa auda de nici o varianta de convertire sau renegociere(HOTI pe fata), bancile in Romania nu sunt banci, sunt numai centre de colectare a darilor cum era pe vremea boierilor.

      Sa nu mai vorbim de BNR. Asa cum armata exista si este platita sa apere populatia la fel si conducerea BNR e platita sa apere interesele populatiei, sa ia masuri. LIPSA MASURILOR DENOTA INCOMPETENTA BNR si trebuie sa plateasca pt asta.
      Omul de rand nu are cunostinte financiare si nu poate lua astfel de decizii in cunostinta de cauza referitor la un credit. Din acest motiv platim PROFESIONISTI cu bani GREI ca noi cei multi sa nu fim asa de afectati de efectele economiei globale, in special la creditele pt o casa. In momentul cand nu mai putem spera nici la asa ceva haideti sa ne intoarcem in epoca de piatra, IN PESTERI.

      CA SA VEDETI CUM SE PUNE AM PLECAT DIN ROMANIA IN 2011 TOCMAI DIN CAUZA UNUI ASTFEL DE IMPRUMUT. AM AJUNS IN CANADA, NICI AICI NU TE ASTEAPTA NIMENI CU BRATELE DESCHISE, DAR CU MULTA MUNCA AJUNGI UNDEVA. PROBLEMA ESTE CA, CHIAR SI PT BANII DE AICI ESTE FOARTE GREU(DACA NU APROAPE IMPOSIBIL, CINE A FOST IN CANADA STIE CE VORBESC) SA TRIMITI APROAPE 1000 $ IN FIECARE LUNA. CU BANII AIA ITI IEI CASA IN CANADA IN MULTE PROVINCII, IN NICI UN CAZ NU SE COMPARA CU CE SE INTAMPLA IN ROMANIA, SI NU SE POATE COMPARA DIFERENTA DE VALOARE A LOCUINTELOR.
      Inca ceva, cand am plecat din tara sotia era anul 4 la facultatea de medicina, asa ca ganditi-va cate am pierdut plecand din tara, din cauza lor(guvernanti, parlamentari si conducerea BNR) si moartea este o pedeapsa prea usoara pt ei. “NOROC” ca l-am ascultat pe Basescu “DACA NU VA CONVINE PLECATI”, fara sa se gandeasca ca poate plecam toti si atunci nu mai are de la cine fura.

      Ca si concluzie: IMPORTANT ESTE ACUM SA SE IA MASURI CLARE, REALE NU SA VINA IAR CU COMPROMISURI, NU DE COMPROMISURI AVEM NEVOIE IN TARA AIA, pacat de ea.

    • bogdan spune:

      Teoria asta a conspiratiei cum ca banca stia ca va creste francul si de aia a dat credite in franci bietului cetatean nestiutor nu sta in picioare. Daca bancile voiau sa faca speculatie pe curs, cumparau francii in 2007, ii tineau la dospit intr-un depozit pina-n 2015, dupa care ii vindeau si scoteau profitul maxim. Fara risc de default la credite, fara garantii care nu mai acopera crditul, fara bataie de cap. N-ar fi fost mai simplu oare?

      Daca cineva ar sti cum evolueaza cursul valutelor forte, s-ar imbogati in citiva ani fara mare efort.

      In rest, nu pot sa nu observ stilul pur romanesc de a gasi vinovati oriunde in alta parte, doar la propria persoana nu. Tot timpul altcineva e vinovat de greselile noastre, altcineva trebuie sa se schimbe ca sa ne fie noua mai bine. De aia ne tot invirtim in jurul cozii de 25 de ani si nu realizam nimic. Pentru ca niciodata nu pricepem unde am gresit si nu incercam sa evitam repetarea greselilor pe viitor.

      • radu spune:

        Hai ca esti tare. Banca nu este jucator pe piata valutara. Nu este firma de brokeraj.La 30.000 franci “dospiti” din 2008 acum ar fi castigat 60.000 lei din diferenta de curs. Castiga mai bine de triplu prin acordarea unui credit pe 30 de ani unde debitorul plateste 2/3 dobanda si abea 1/3 din sold mai bine de 15 ani. Vezi ce dobanzi pe imobiliare se practica in tarile occidentale. Romaia a fost si este cu acordul BNR vaca de muls a occidentului. 30% din portofoliu Raiffeisen international vine din Romania. Camatarie legiferata.

  4. hippy spune:

    Poate ca in sfarsit acesti alesi ai tarii si cei din BNR vor face ceva si pentru cetateni nu numai pentru banci (si aici ma refere la cei din BNR) si interesele mafiei (aici ma refer la toti).

  5. dragos spune:

    chiar daca voksbank vinde cu discount portofoliul de credite in CHF catre BT, debitorii nu sunt scutiti de posibile abuzuri din partea noului actionar, care va incerca sa recupereze cat mai mult din creditul initial.
    BNR sau ASF sau ce organisme de supraveghere avem trebuie sa fie atente la astfel de abuzuri. Bancile trebuie sa-si asume pierderi, nu numai clientii sau statul cum a cam fost pana acum.

    Guvernantii trebuie sa fie atenti cum pun in joc bani publici in aceasta afacere privata, pentru ca ministrul Darius a venit si-a spus dupa intalnirea cu BNR ca solutia e sa extinda Electorata si la creditele in CHF. Pai ce facem, ne batem joc? Cum pierde vreun camatar strain niste bani hop si statul sa-l ajute?

    Probabil solutia a fost sugerata de BNR, vesnicul aparator al intereselor straine, care nici in ceasul al 12-lea nu se sfieste sa-i apere pe camatari in detrimentul intregii populatii.

    BNR trebuie, in opinia mea tras la raspundere pentru lipsa de implicare si de reglementare a creditelor in monede exotice cel putin, din perioada de hotie imobiliara. Argumentul cu piata libera nu tine, pentru ca, la primele semne de criza, bancile au fugit cu caciula intinsa la stat. Sa ne amintim doar reducerea RMO si imprumutul colosal la FMI. Piata libera ar fi fost daca acele entitati ar fi dat faliment. Sau daca s-ar fi introdus falimentul personal.

  6. smith00 spune:

    Legat de hotararea pronuntata de Tribunalul Galati este important de subliniat ca masura conversiei creditului din CHF in Lei a fost consecinta unei clauze exprese existente in contractul de credit. In consecinta, acelasi rationament juridic poate fi invocat numai daca in contractul de credit exista o clauza care sa prevada conversia creditului. Observ ca se invoca aceasta hotarare judecatoreasca dar nu se precizeaza elementele esentiale care au justificat solutia pronuntata de instanta de judecata.

  7. pintilii spune:

    BNR vizeaza sistemul financiar din Romania ,IN 2007 A AVIZAT VANZAREA ACESTOR PRODUSE pe piata romaneasca in timp ce Banca Austriei nu a acceptat acest lucru ,este greseala BNR -ului ca nu a interzis vanzarea acestui produs ,ca nu l-a eliminat asa cum a facut cu yenii ,ca nu a cerut imediat conversia acestor credite ,stiindu-se ca riscul financiar este atat de mare ….
    personal mi s-a refinantat de banca creditul din euro in franci …consilierea bancilor a fost si ramane jalnica …

    am platit ratele corect si la timp ,nu ma astept sa imi plateasca nimeni creditul ,dar aici vorbim despre o eroare bancara facuta de banci cu acceptul BNR-ULUI, similara cu un malpraxis medical

    rescadentarea nu este o solutie ..trebuie facuta conversia in lei

  8. r2 spune:

    plafoanele pentru cursul de schimb aplicabil unui contract de credit intr-o valuta straina sunt de fapt optiuni valutare. un contract cu curs plafonat poate fi construit dintr-un un contract obisnuit plus o serie de optiuni cu scadente la fiecare data de plata. atunci cand clientul e protejat contra aprecierii valutei straine, clientul cumpara optiunile, care au si ele un cost. nu este deloc mic costul asta relativ la valoarea creditului. in 20 de ani se pot intampla multe lucruri, iar lucrul asta este reflectat in cost cu varf si indesat. pe langa asta, intrucat nu exista o piata a acestor optiuni pentru maturitatile de care vorbim la credite imobiliare (nici pe termen scurt nu prea exista pe lei), bancile nu vor putea sa dea acest risc mai departe altor participanti in piata. deci vor trebui sa “tina” riscul asta pe termen lung, deci vor trebui din start sa vanda optiunile din start la un pret foarte mare. oricum dobanda nu va mai fi aia mica, ci alta muuult mai mare.

    daca in schimb vinde si clientul niste optiuni, cum sugerati dvs, pentru cazul in care leul se apreciaza, se intampla altceva. bancile vor avea pe termen foarte lung o pozitie valutara de tip “risk reversal” http://en.wikipedia.org/wiki/Risk_reversal, toate bnancile in aceeasi directie, intr-o piata fara lichiditate, o chestie de care piata noastra nu are nevoie (credeti-ma pe cuvant).

    si inca ceva. intuitiv, cu cat “banda” intre limita superioara (cap) si cea inferioara (floor) pentru cursul aplicabil este mai stransa, cu atat mai mult creditul o sa semene cu unul in lei (fara sa intram in detalii). deci si dobanda creditului va trevui sa semene cu aia in lei, altfel ar fi o oportunitate de profit fara risc (arbitraj).

    soultii simple pentru debitori nu exista, din pacate. inclusiv ideea de intelegere bilaterala – pierderea deja s-a produs. schimbarea monedei creditului acum inseamna ca faci “lock in” la pierderea din miscarea valutara si mai treci pe dobanda la lei. nu e o varianta sa scapi mai ieftin, ci doar sa te protejezi de aprecierea ulterioara a francului.

    si ca tot a venit vorba, am vazut doua prostii mari de tot spuse de oameni la care nu ma asteptam. un analist spunea ca bnr ar trebui sa vanda CHF si sa cumpere lei (tocmai CHF :D ) si alta, de la o doamna doctor in economie, care spune ca pierderea clientilor din miscarea cursului este un castig simnetric pentru banci, care ar trebui sa dea din el inapoi o parte clientilor. varza cu carne – banca nu castiga nimic, pentru ca pozitia valutara neta a bancii este acoperita de la bun inceput. bancile nu lasa riscul ala valutar descoperit.

    • Stelian Ene Stelian Ene spune:

      Cred că trebuie subliniat acest aspect până le intră bine în cap păreriștilor: aprecierea francului elvețian a însemnat un transfer net de avuție de la datornici către deținătorii de obligațiuni elvețiene, de exemplu fonduri de pensii, milionari ruși sau China. Cineva trebuie să suporte nota de plată, fie ăla care și-a asumat riscul valutar, fie expropriem pe cineva. Au început timid cu electorata care deturnează din fonduri publice cam 150 de lei pe lună pentru fiecare debitor.

      • r2 spune:

        corect. orice solutie in favoarea debitorilor implica o expropriere pe undeva, oricat ar ascunde-o si ar amesteca-o ei printre proceduri si calcule, cum au facut cu electorata.

    • petru spune:

      Nu stiu cati au inteles explicatiile dumneavoastra, pertinente, dar asi dori sa fac cateva remarci privindi afirmatiile acelei doamen doctor in economie.
      In ceea ce ati relatat exista un sambure de adevar. In contractele de credit rata totala a dobanzii este creata din o parte fixa( marja bancii) si una variabila( indicele robor, libor sau euribor la diverse intervale) Aceasta marja, simplist vorbind reprezinta castigul bancii pentru creditul acordat( in momentul acordarii imprumutului banca nu avea acei bani ci i-a luat cu imprumut si trebuiesc restuituiti). Problema este ca aceasta marja trebuie platita in moneda creditului la cursul actual. in aceste conditii banca a avut o crestere de venituri in lei de peste 100% in conditiile in care costurile ei de functionare fata de 2007-2008 au ramas aceleasi, poate le-au scazut in unele cazuri.
      De aici ar trebui pornita discutia de practici corecte ale bancii in relatiile cu clientii si de impartire a riscurilor.

      • r2 spune:

        multumesc pentru comentariu. poate ca nu am ascultat cu suficienta atentie argumentul doamnei doctor, dar l-am urmarit pe al dvs si, din pacate,nu pot fi de acord. din doua motive: 1) diferenta intre dobanda platita de client si costul de finantare al bancii (care poate fi aproximat tot ca o dobanda de referinta plus spread) trebuie sa acopere multe lucruri, inclusiv pierderile ce rezulta din creditele date si care nu pot fi recuperate. aceste pierderi au crescut .si 2) riscul valutar exista pentru banca atat pentru platile curente, cat si pentru cele viitoare. aceste plati viitoare includ tot, si dobanda de referinta si spreadul (cu o ajustare probabil pentru gradul de recuperare). daca banca nu acopera riscul asta, avand in vedere cat de mari sunt portofoliile raportat la caopital si cat de mica e diferenta intre dobanzi, banca poate da faliment foarte repede atunci cand cursul se misca in sens contrar. in orice caz, este total hazardat sa vorbim de cresterea profitului bancilor in contextul asta. cum spunea Stelian Ene mai sus, castigatori au fost cei care au pozitii “long” in franci – nu banca, pentru ca banca nu-si poate permite asemenea riscuri.

        • Catalin spune:

          Deoarece aveam aceeasi impresie ca si Petru si nu am suficiente cunostiinte despre cum functioneaza sistemul bancar iar raspunsurile dumneavoastra sunt bine argumentate as avea rugamintea sa-mi raspundeti si mie la cateva intrebari.
          1. Care este rolul/ponderea rezervei minime obligatorii (RMO) in stabilirea marjei bancii? Din cate stiu este o metoda prin care BNR controleza atractivitatea creditelor.
          2. Prin reducerea marjei nu se reduce si riscul de nerabursare a creditelor?
          3. Care sunt deficientele unei marje dinamice in cazul unei valute calculata si in functie de aprecierea/deprecierea cursului de tipul: Marja banca = Marja fixa + Marja variabila / (Curs Actual/Curs Initial)
          Eg:
          Marja fixa = 2%, Marja variabila = 4%, Curs Initial = 2
          Marja initiala = 2 + 4 / (2/2) = 6%
          Curs Actual = 4 => Marja = 2 + 4 / (4/2) = 4%
          Curs Actual = 1 => Marja = 2 + 4 / (1/2) = 10%
          Senzatia mea e ca sistemul actual cu marja fixa expune numai clientul in cazul aprecierii si banca (partial) in cazul deprecierii.

          • r2 spune:

            raspunsul la intrebari exista, dar ca sa aiba sens trebuie sa fie destul foarte lung.

            ce observ este ca la punctul 3) faci o conversie valutara doar la marja variabila, nu si la marja fixa. toata dobanda e in aceeasi valuta, si partea fixa, si partea variabila. ori e toata in lei, or e toata in CHF (sau Euro, sau ce o mai fi). cand incepi sa amesteci dobanda de la o valuta cu notionalul de la alta, n-ai idee cat de mult se complica problema – uite aici http://en.wikipedia.org/wiki/Quanto vezi ce spune de teorema aia de la partea de pricing ;)

            in orice caz, pozitia intre banci si clienti e perfect simetrica. ce are unul de dat are celalalt de primit. difrerenta e ca bancile au multe lucruri in spatele creditului ala. in general toate celelalte riscuri acoperite (de fluctuatii ale dobanzii sau ale cursurilor) prin faptul ca bancile au in spate banii pe care i-au imprumutat si ei la randul lor, si incearca sa potriveasca creditele date cu cele luate, ca maturitate si valuta – vezi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Asset_liability_management

            banca ramane doar cu riscul ca tu dai faliment. restul sunt acoperite. pentru clientul nu sunt.

            • Catalin spune:

              Multumesc pentru raspuns, am sa studiez cand ajung acasa link-urile pe care le-ai postat.
              Cred ca nu am fost destul de clar, eu ma refeream strict la marja bancii, nu la dobanda.
              Dobanda ar ramane in continuare calculata ca o dobanda de referinta plus marja:
              Dobanda = LIBOR|EURIBOR + Marja banca
              sau: Dobanda = LIBOR|EURIBOR + Marja fixa + Marja variabila / (Curs Actual/Curs Initial)

              Ideea era ca banca sa preia o parte din riscul valorizarii monedei in schimbul preluarii de catre client a unei parti din riscul de devalorizare. Marja fixa ar fi in principal pentru acoperirea riscului de neperfomanta a altor credite si constituirea rezervei

            • Catalin spune:

              Am reusit sa citesc despre quanto, foarte interesant. Cat despre teorema, cred ca ma depaseste, dar am inteles cred aplicabilitatea, variatia pretului nu e liniara cu rata de schimb. Oricum cred ca ar fi imposibil sa introduci asa ceva intr-un contract de credit al unei persoane fizice, dar cred ca o formula simplificata ar putea fi acoperitoare si pentru banca.
              Acum intelg mai bine si ce am propus eu, la acelasi credit doua dobanzi, una normala in moneda creditului si una in moneda nationala, similar cu quanto dar fara ajustare.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Cred ca BNR trebuie sa reglementeze cumva aceste situatii de risc valutar, obligand bancile sa ofere un sistem de tipul stop loss la toate imprumuturile in valuta. Sistem care poate fi acceptat sau nu de client, pe barba lui. Nu-l accepta? Sa fie sanatos, dar pe riscul lui. Dar banca ar trebui sa-l propuna ca varianta de limitare a riscului. Orice trader sanatos la cap lucreza cu SL, altfel isi pierde toti banii, de ce nu s-ar putea folosi si in sistemul bancar?
      In momentul accesarii creditului banca sa-i prezinte si scenariul pesimist, sa intelaga ca o rata de dobanda mai mica poate fi facuta praf de riscul aprecierii valutei respective, clientul putand opta pentru conversia “automata” in lei la atingerea acelui prag. Care poate fi definit prin marimea ratei functie de venit, o valoare maximala anume, pe care clientul poate sa o suporte, pe riscul lui, ma rog se pot gasi variante. Bnaca se va hedgiui, in cazul atingerii SL-urilor, are specialisti care stiu cum.
      Bun, asta pe viitor. Ce se poate face acum? Dupa mine raul trebuie taiat din radacini: reesalonarea creditului cu probleme,convertit in lei, cu o marja de profit zero, comisoane la fel, pentru banca, in cazul in care banca nu dovedeste ca a instiintat clientul de riscul asumat,si ca i-a propus in timp util, la depasirea unui anumit prag coroborat cu conditiile de prudentialitate ale BNR etc. In cazul in care banca a facut aceste lucruri, avand in fond grija de clientul sau, iar clientul a refuzat…pai atunci sa suporte consecintele prostiei sau nepriceperii, asa cum le suportam toti cand pierdem bani. Nu vine nimeni sa te despagubeasca atunci cand ai facut o afacere in pierdere, treci mai departe sau dai faliment.
      Chestia cu plata creditului la un anumit curs de schimb, nereal,afara de piata, pasand pierderea pe umerii bancii( a se citi si a a clientilor care-si platesc onest ratele)este o aiureala populista.

      • r2 spune:

        solutia cu stop-loss-ul e si ea cu cantec. in unele situatii se face exact cum spuneti dvs. daca banca emite o obligatiune structurata, de exemplu, se si angajeaza (de obicei) sa ofere clientului un “buy-back price” pe viitor. in cazul in care clientul va dori la un moment dat sa scape de ea, banca se ofera sa o preia. pretul va fi in functie de conditiile pietei (daca e prestabilit, se complica mult lucrurile). ideea este exact cum ati spus – clientul nu e obligat sa ramana pana la sfarsit intr-un contract care nu-i mai convine. poate iesi din el la pretul pietei. dar schema asta merge atunci cand banca e datoare clientului, nu invers (in cazul asta, prin cumpararea obligatiunii clientul imprumuta banca, care banca poate sa rascumpere obligatiunea la o valoare mai mica – scuze pentru amanunte, incerc sa explic cat mai simplu).

        in cazul nostru e invers, clientul e dator bancii. clientul nu are de unde sa vina cu valiza de bani si sa-i dea anticipat bancii ca sa iasa din tranzactie. stop loss-ul nu poate fi decat o refinantare in lei (schimbarea valutei creditului este echivalenta cu o refinantare), pe care bancile o pot oferi, dar asta nu inseamna rate lunare mai mici. ratele vor fi si mai mari. dobanzile platite in valute diferite pot fi schimbate intre ele de banci prin tranzactii swap, si pentru orice dobanda, fixa sau variabila, pe o anumita maturitate, se poate calcula un echivalent in alta valuta, fix sau variabil. dobanzile se schimba una cu alta la un pret dat de piata, la fel ca orice altceva. banca nu poate decat sa transfere mai departe pretul ala catre client. echivalentul in lei este mai mare ca valoare absoluta, deci si rata va fi mai mare (dar va fi mult mai stabila). solutia este legea falimentului personal cred, si educatie financiara. de curiozitate m-am uitat in cateva tari cum sunt explicate clientilor riscurile la care se expun pentru anumite tranzactii. lucrurile astea pot fi explicate frumos,cu litere mari, cu desene, cu scenarii facute pe intelesul omului etc. asta ar trebui BNR sa faca, sa oblige banca sa explice lucrurile cinstit si cat mai simplu. in japonia, de exemplu, pentru un credit imobiliar trebuie sa semnezi separat fiecare clauza din contract si sa spui ca ti-a fost ecxplicata de reprezentantul bancii si ai inteles-o. dureaza cam o jumatate de zi. dar nu mai sunt discutii pe urma. si cine pierde, asta e viata, de acord cu dvs.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Sa fiu mai clar. Pornersc de la ideea ca cei care au ales creditul in CHF l-au ales pentru ca rata era mai mica , (de altfel cateva comentarii au confirmat, daca mai era de confirmat asa ceva) comparativ cu aceasi suma, dar in lei. “SL”-ul ar interveni in momentul in care rata bazata pe creditul in valuta devine egala cu rata la creditul in lei, corespunzator conversiei la cursul zilei. In acel moment dispare motivatia creditului in valuta, care tinde sa devina mai scump. Pierzi daca continui si atunci intervine SL-ul,(optional, dar oferit ca servicu de catre banca) sub forma refinantarii, evident, in lei. Nu vine clientul cu purcoiul de lei, banca, fie prin metode de hedging, cand o pozitie contrara isi atinge TP-ul, (de exemplu, o pozitie long care isi marcheaza profitul prin vanzarea de CHF) sau alta metoda, printr-un sistem in care este inclusa si finantare in diverse valute de catre BNR, care ar fi un fel de market maker, inchide creditul in CHF la cursul zilei si-l inlocuieste cu un credit in lei (rezultati din inchiderea pozitiei long, sa zicem etc. Bancile au destule instrumente si specialisti pentru a administra aceste fluxuri si conversii de moneda, in ansamblu.
          Sau altfel spus banca are si rol de broker, adminstrand creditul astfel ca rata sa fie cea mai mica, schimband macazul cand rata depasaeste un anumit prag, cel ar creditului in lei.
          Bun, de remarcat cateva comentarii in care cleintii spun explicit ca nu se calificau decat la CHF, este o aberatie -lacomie curata, sa acorzi un credit unui client atat de la limita…pentru ca baza de referinta, creditul in lei, SL-ul carevazsazica, trebuie sa dea tonul. Suporti rata in lei? OK poti opta pentru orice valuta vrei, daca rata e mai mica, in cel mai rau caz vei trece pe lei. Or un client care nu se califica la lei, dar se califica la CHF, la limita, va avea sigur probleme la o refinantare in lei cauzata de aprecierea valutei. Dar deh, lacomia…sau poate speranta inconstienta, lipsa de cultura financiara, cine stie ce a fost in capul lor, cati au habar de cicluri economice, financiare, cati urmaresc valutele? Ati remarcat cu siguranta cometariile prin care i se reproseaza BNR ca nu a tinut cursul CHF/RON…ce sa mai zici! Arbitraj? Phaaaa…ce-o mai fi si aia?
          Pe scurt, nu cred ca cineva a ales creditul in CHF pentru ca rata (in echivalent lei) era mai mare….optiunea de refinantare prin conversie la cursul zilei (in momentul pierderii avantajului unei rate mai mici )”automata” fiind de fapt SL-ul de care vorbeam.
          Dar pentru asta ar trebui ca banca sa-ti ofere acest tip de serviciu, am dubii ca daca el nu este reglementat de BNR, in sensul de a fi oferit ca varianta de siguranta, se vor complica sa-ti adminstreze banii, minimalizand in fond profitul teoretic, scriptic. Iarasi lacomia…ded data asta bancii.
          Cred ca doar BNR poate stopa, prin reglemetare clara, puseurile aste de inconstienta…de ambele parti.

          • r2 spune:

            suna tentant ce spuneti – SL in momentul in care rata la CHF devine egala cu rata la RON – but there is a catch. sa luam un exemplu: un credit de 100,000 de franci cu dobanda de 3%, luat acum cativa ani cand francul era 2 lei (sa zicem). la momentul respectiv dobanda in lei pe aceeasi perioada era de 5% (tot asa, un exemplu). deci la momentul acordarii creditului, cel in CHF era mai avantajos prin prisma dobanzii curente(pentru simplificarea calculelor ne uitam doar la dobanda, nu la rata totala principal plus dobanda, efectul e acelasi). la CHF rata anuala (vorba vine, dobanda) era de 3000 de franci, deci 6000 de lei la cursul de atunci, pe cand la lei ar fi fost 5% x 200,000 = 10,000 de lei, avantaj CHF.

            intre timp cursul de schimb a devenit 4 lei, deci rata la CHF a devenit 12,000 de lei, pe cand cea la lei ar fi ramas 10,000. daca inteleg bine, sugestia dvs este ca in momentul ala sa se activeze clauza de stop loss si creditul sa se transforme in lei cu o rata anuala de 10,000.

            nu se poate din urmatorul motiv. rata de 10,000 corespunde unui notional in lei de 200,000 valabil la cursul vechi. in conditiile actuale echivalentul in lei al sumei imprumutate nu mai este 200,000 ci 400,000. cu o rata de doar 10,000 de lei banca nu isi mai recupereaza francii aia dati cu imprumut.

            • Mircea Modan MirceaM spune:

              R2 – Cum sa nu se poata? Refinantarea atunci cand este atins pargul are ca scop inchiderea completa a vechiului credit, in franci, prin achitarea contravalorii in lei (oricum ratele se achita tot in lei, nu? la cursul zile, banca cumparand apoi franci pentru a-si achita si ea mai departe obligatiunile catre finantator) a soldului de principal in franci, ramas neachitat, care acum devine nerentabil. Banca iti da practic un credit nou, in lei, egal cu soldul in franci inmultit cu cursul la zi, dat de piata valutara. Cu acesti bani achiti restul de principal, primul credit “dispare”, banca isi cumpara francii la pretul din piata, isi inchide si ea sursa de finantare. Nimeni nu mai datoreaza franci, nici tu bancii, ai achitat in lei contravaloarea soldului, nici banca pentru ca ea cumpara din leii primiti franci etc. Ramane doar noul credit, in lei.
              Bun, din cometarii se cam vede unde a fost de fapt buba:
              1. Nu se calificau initial la creditul in lei, rata era prea mare, evident ca atunci cand rata a crescut din cauza cursului,pana la egalizarea cu rata la un credit echivalent in lei, probabil ca nu se calificaunici atunci la refinatare, mai ales ca venirt si criza, veniturile au scazut, asa cum nu s-au calificat la inceput. Si atunci o lasau moarta, atat banca cat si debitorul, bulgarele se tot mareste, cursul e din ce in ce mai naspa…un fel da a baga capul in nisip. poate trece.
              2. De asta ziceam ca anliza trebuie facuta din start pe un credit in lei, chiar daca il iei in valuta, pentru a introduce in ecuatie si riscul valutar si modul de a-l contracara.
              3. Cred ca vina cea mare nu este atat a omului, neinstruit in majoritatea cazurilor, ci:
              a. BNR care a tinut dobanda la lei sus de tot, de regula dublul inflatiei, facand atractiv, prin masuri de politica monetara dure(dob de ref, RMO mari etc), creditul in valuata, neprotejat prin reglementari de tipul celei descris mai sus.
              b. banca, care a acceptat sa dea credite celor care nu se calificau la lei, asumandu-si constient riscuri majore, dar facandu-se ca ploua, de dragul unor indicatori, scriptici, de profitabilitate. De aia am ajuns la 2x% credite neperformante…nu e vorba doar de franci.
              Stelian -Cat priveste chestia cu perpetuum mobile nici vorba, vorbim de specularea diferentei de dobanda atat timp cat cursul nu se misca, sau se misca atat deputin incat diferentialul de dobanda produce castig. A functionat atat timp cat doabanda la lei era mare si cursul stabil , sau chiar leul se aprecia , anul 2007, din cate imi aduc aminte a fost unul bun pentru asa ceva.Poate fi comparat oaecum cu carry trade..doar ca pe o piata mica ijn care sumele garantate sunt infime, adica riscuri mari.

            • r2 spune:

              ok, vorbim in mare de acelasi lucru. doar ca o conversie a datoriei din franci in lei la cursul zilei implica unalt salt al ratei curente, pentru ca trecerea pe lei inseamna si trecerea pe dobanda la lei, care e mai mare. asta incercam sa spun de la inceput, cand vorbeam de cum se calculeaza echivalentul unei dobanzi in alta valuta si cum se tranzactioneaza cross currency swaps in piata. e greu de numit refinantarea un “stop loss” in conditiile in care rata curenta creste si mai mult, dar asta e ideea (cum ati spus la punctul 1). de acord ca ideea ca clientul nu se califica pentru credit in lei, dar se califica pentru franci a fost o prostie de proportii.

          • Stelian Ene Stelian Ene spune:

            Pe o piață competitivă, cu dobânzi la credite apropiate de cele la depozite, produsul dvs. pare un perpetuum mobile financiar, o mașină de făcut bani din nimic: împrumut o mare sumă în franci, îi schimb în lei, îi depun la banca și în virtutea condițiilor enunțate voi avea un profit garantat în fiecare lună. În eventualitatea că francul se apreciază, intervine stop-loss-ul, mă trezesc cu un credit în lei pe care-l acopăr cu depozitul în lei constituit anterior.

            Singur, experții financiari din bănci pot acoperi un asemenea risc, dar la niște costuri prohibitive pentru client, nimeni nu va opta pentru un credit cu dobândă dublă să zicem.

  9. Calin spune:

    Raspunsul la intrebarea ta Cristi este “pentru ca BNR nu ne-a aparat, pana acum, deloc!”. Problemele reale sunt altele: (1) cursul leu / euro si (2) starea de ansamblu a economiei romanesti.

    Poate ar fi bine sa ne intrebam ce a facut BNR pana acum pentru a apara cursul de schimb leu / euro si, privind retrospectiv, vom constata ca doar l-a lasat sa se deprecieze: francul este atat de scump pentru ca euro este scump. Oare ce discutii vom purta daca, peste cateva zile / saptamani, euro se va duce inspre 5 lei?

    Apoi, poate nu ar strica sa revedem modul in care BNR a sustinut economia romaneasca in ansamblul ei. Numai intarzierea cu care banca centrala a inteles sa revizuiasca dobanda de referinta in ultimii ani arata ce a facut aceasta pentru a sprijini economia romaneasca.

    Daca solutia problemei sta in relatia directa banci – clienti, si aici BNR putea interveni pentru a stabili reguli corecte de joc pe piata imprumuturilor financiare. Din pacate, in afara de a lasa, pratic, mana libera bancilor din sistem, banca centrala nu a facut nimic in sprijinul debitorilor acestora…

  10. DanielT spune:

    De ce nu se accepta o Lege a Falimentului????
    Atentia e concentrata spre consumatori- contractantii individuali de credite, dar bancile cand ofera un credit….par sa nu-si asume nici un risc. Corect ar fi ca ambele parti sa asume partea de risc cand anumite parti nu-si mai pot indeplini obligatiile contractuale.
    Lobbyul bancar a pus deja o presiune enorma si se pare a reusit sa nu se ajunga la o asemenea solutie…printr-o logica…decat sa nu mai primim nimic mai bine primim cu taraita, dar in fond vaca de muls este un individ impovarat de datorii care traieste pentru a plati artificial salariile unui PDG sau trader care se joaca cu cifrele statistic. Primul este manipulat la o magnitudine extraordinara prin intermediul televiziunilor, mass-media, piata si chiar guvernamental(in cazul unor programe obligate impuse de Stat- gen restrictii care conduc la obligatia de a trai doar in anumit conditii- de exemplu achizitionarea imposibila a unei masini second-hand vs conditiile create pentru a contacta credite la masini noi de factori guvernamentali) iar Bancile in caz de crash….bun tot Bancile Nationale trebuie sa le imprumute tot, contribuabilul trebuie sa acopere pierderile. Nu e normal. O lege a falimentului ar obliga bancile sa fie mai prudente si realiste atunci cand acorda un credit, sa practice dobanzi rezonabile si sa-si asume si ele pierderile pietei. Bineinteles toate au un cost,dar de ce sa plateasca intotdeauna masa mare a populatiei si nu vinovatii localizati.

    • DanielT spune:

      Acum am vazut ca PNL, a propus Legea insolventei individuale.
      Este solutia corecta in opinia mea din punct de vedere social. Bineinteles cei care lucreaza cu notiuni gen flux de capital, investitii vor spune ca dpdv economic este un pas inapoi…dar stabilitatea sociala e mai importanta decat interesele unor entitati de investitori ce opereaza cu speculatii si o politica de manipulare financiara prin mutari surpriza.

  11. cristi spune:

    BNR – absolut vinovat
    La data acordarii si eu si sotia mea aveam venituri peste media salariala din tara, nu aveam alte credite si nu puteam accesa in lei deoarece nu indeplineam conditiile – dobanzi enorme si grade de indatorare care erau intocmite tocmai pentru a facilita creditarea in valuta.
    Ce gandea BNR pe vremea respectiva – sa vina valuta in tara indiferent de forma ei si costurile ulterioare.

    RUSINE BNR – nu te-a interesat si nu te intereseaza de cetatenii acestei tari – in conditiile in care esti direct implicat si responsabil de aceasta situatie.
    Ganditi-va la o solutie reala pentru noi si cat mai rapida daca nu in luna februarie va informam ca venim peste voi si atuncipoate reusiti sa va treziti cu adevarat, nu se mai poate atat bataie de joc si sfidare.

  12. Sarmis spune:

    Intrebarea corecta este:

    Cine ne apara de BNR?
    Ca de franc ne aparam singuri…

  13. eu spune:

    1. “In septembrie 2014 a devenit irevocabila decizia Tribunalului Galati intr-un proces dintre o persoana fizica si Volksbank SA, decizie in urma careia banca se obliga sa practice un curs de schimb cu maxim 10% peste cel la data contractarii creditului. Este o solutie asupra unei situatii contractuale, asupra unei relatii client-banca, iar specialistii in drept pot stabili daca o astfel de practica se poate generaliza sau nu.”

    DE CE NU SE POATE GENERALIZA???

    2. “- daca s-ar legifera ‘de maine’ ca toate creditele in CHF sa fie platite la cursul de la data semnarii plus 10%, estimez ca am avea un curs mediu la 2 sau 2,2 RON/CHF (multe fiind contractate la 1,8 sau 2 RON/CHF). Diferenta pana la un curs de 4,4 RON ar insemna jumatate din valoare, asadar 1 miliard si ceva de euro! Diferenta suportata de catre cine?”

    E CLAR CA BUNA ZIUA! SA SE FACA CALCULELE CU FIECARE DEBITOR IN PARTE, SA SE CALCULEZE CE SUME SAU PLATIT PANA ACUM IAR DIFERENTA …SA FIE SUPORTATA DE…??? CEL PACALIT. Sa nu se uite faptul ca aceste credite au fost in franci doar pe hartie si ca de fapt imprumuturile sau acordat in lei (CASH).

    Sa-mi explice si mie cineva, ca eu nu prea inteleg – de ce se prosteste lumea. Atunci cand
    s-au facut imprumuturile de la banci, s-a luat in considerare venitul clientului, adica nu se putea oferi un imprumut mai mare, doar conform salariului net.
    Acum, nu mai conteaza daca poti sa platesti sau nu, normal si obligatoriu trebuiesc platite ratele, conform graficelor de la aceea vreme.
    La ratele in franci elvetieni, cu toate ca deja banca a primit (cu varf si indesat) mult mai multi bani decat a imprumutat, banca continua sa”pistoneze”, iar daca nu se platesc ratele la timp, atunci se ameninta cu scoaterea la licitatie a locuintei.
    Propunerea catre „mastodontii” bancilor, ar fi ca sa se recalculeze aceste rate si sa se plateasca conform cursului de la data la care s-a facut imprumutul, sau la o valoare reala a cursului.

    Aceste credite au fost acordate in franci doar pe hartie cand de fapt imprumuturile sau acordat in lei.

    Deja bancile au depasit cu mult castigul propus la data imprumutului, desigur datorita „fortei” francului.

    Atat si nimic mai mult. (a se vedea exemplul Ungariei din 2014)

  14. cristi spune:

    Trebuie sa ne unim cu totii cei care am luat credite in CHF si sa numai achitam ratele la banci…..si daca nu sunt luate masurile necesare in luna februarie sa ne vedem cu totii la BNR sa le explicam ce inseamna a fi inselat….. cum am fost noi protejati ca si consumatori…… OPC unde esti, ce faci?….. ce costuri am fost informati la acordare si ce costuri sunt acum….. 215% fata de bunul achizitionat si tu sa fi indiferent ……….. am luat un imobil nu am jucat la bursa……
    E corect sa te duci sa cumperi o masina luand credit si sa nu fi informat asupra costurilor de la inceput si sa te trezesti dupa 7 ani de plata ca masina valoreaza de 2 ori mai mult. Unde este corectitudinea dlor BNR-isti……. nu va intereseaza.
    VORBESC IN NUMELE MAI MULTOR CLIENTI SI VA ASIGURAM CA DACA LUNA ASTA NU VA INTERESEAZA DE LUNA VIITOARE O SA VA INTERESEZE – VENIM LA BUCURESTI.

  15. Mihnea spune:

    Cristi, de data asta nu sunt de acord cu tine. Intai de toate, creditele in franci elvetieni erau si sunt mai riscante decat cele in Euro. Romania si-a asumat la momentul intrarii in Uniunea Europeana ca va adera la un moment-dat la moneda Euro. Prin urmare, e rational sa te astepti ca la un moment-dat (sa speram ca din 2019) ca creditele contractate in Euro sa scape de riscul valutar.

    Asupra relatiei leu-Euro, BNR exercita un oarecare control, ceea ce nu se intampla si in privinta celorlate cursuri valutare, care sunt calculate indirect.

    Situatia necesita interventia statului pentru ca vorbim de o situatie de calamitate – nu a fost vorba de un cutremur sau de o inundatie, ci de o depreciere foarte accelerata a unei monede in care sunt denominate peste 10% din creditele ipotecare din Romania, ceea ce afecteaza o categorie de populatie.

    Dincolo de rezolvarile punctuale dintre banci si clienti (mi-e teama ca nu sunt de acord ca toate bancile sunt interesate de rezolvarea acestei situatii intr-o maniera in care sa suporte si ele partial costurile, dimpotriva, unele dintre bancile responsabile de creditarea in franci au iesit de pe piata, iar portofoliile lor de credite neperformante sunt executate silit de firmele de recuperare de creante) este nevoie de o solutie sistemica, o solutie care sa permita unei parti a populatiei sa gestioneze aceasta situatie.

    O astfel de solutie ar putea fi legea falimentului personal, la care pana acum BNR s-a opus. O alta priveste conversia creditelor din franci in Euro sau lei. Aici e nevoie de interventia statului pentru ca garantiile oamenilor nu mai acopera in totalitate valoarea creditului luat.

    Personal cred ca genul acesta de probleme trebuie rezolvate recurgand la solutii radicale – chiar marcand o pierdere pentru banci, printr-un haircut, dar permitand reluarea cresterii pe baze sanatoase, cu reguli mult mai stricte privind creditarea in valuta.

  16. Viorel spune:

    In marinimia lor cei de la OTP au spus ca vor reduce dobanda cu 1.5%
    Sa va spun eu cum sta treaba cu OTP-ul: In 2008 am luat credit de la ei in chf cu dobanda de 5.7%(LIBOR la acea vreme 2.82%) La un calcul simplu marja ar fi fost 5.7-2.82=2.88%.DAR EI AU FACUT URMATORUL LUCRU: Mi-au marit dobanda dupa doua luni la 6.9% fara nici o justificare deoarece LIBOR nu a crescut niciodata la acea valoare. IN 2010 cand au fost obligati de OUG50/2010 sa spuna cum e calculata dobanda au facut urmatorul lucru: Au scazut din 6.9% indicele din 2010 adica 0.2% (tare nu?:)) si le-a dat marja , surprizaaaa 6.7% adica mai mare decat toata dobanda mea initiala. Si acum ei vor sa para salvatorii clientilor lor cand tocmai ei i-au ingropat in datorii fara sa punem la socoteala cursul valutar. Mentionez ca am refuzat actul aditional din 2010 care le-ar fi certificat acest calcul de dobanda.In prezent sunt in proces cu ei pentru calculul fraudulos al dobanzii.Problema e ca aceeasi speta la acelasi fel de credit la aceeasi banca a fost un proces castigat in Pitesti dar marele BNR nu vrea sa verifice si sa corecteze acest lucru la toate creditele identice.Nu vor sa vada ca de fapt nu s-a aplicat corect OUG50/2010.

    • Alice spune:

      Am contractat un credit in CHF la OTP in 2006. Trei banci mi-au refuzat cererea unui imprumut ( la limita a 36 de salarii-asta ca sa intelegeti ce suma ,,uriasa” am solicitat)
      Am facut eforturi de rambursare anticipate,am un rest de 4mii de achitat. Ceea ce nu am inteles este practica acestei banci si acum in plina expansiune a CHF-lui de a mai adauga un procent mare la cumpararea acestuia din banca. In rest totul este demagogie si minciuna , pe nimeni nu intereseaza de nimeni.Doi ani mi-au aplicat dobanzi preferentiale, altele decat in contract. Protectia Consumatorului mi-a raspuns sa astept Ord. 50.de parca contractual incheiat nu ar fii existat.Poate imi veti spune ca trebuia sa ii actionez in judecata dar din pacate pentru asta trebuie timp si bani iar ei pe asta se bazeaza cand actioneaza dupa bunul plac. BNR m-a dezamagit, am fost sigura ca exista ca o autoritate bancara care supervizeaza activitatea bancilor correct!…..din pacate apara doar interesele unora care au reusit sa contracteze sume uriase fara nicio acoperire.

  17. Marian Ionita spune:

    Conducerea BNR nu a fost si nu va fi interesata de prosperitatea propriilor cetateni pentru simplul motiv ,,Nu le pasa ”. In Austria bancile proprii ce activeaza si in Romania au avut conditii de creditare in franci elvetieni foarte stricte impuse de banca lor nationala incat acest tip de ceredit a fost aproape inexistent iar in schimb la noi aceleasi banci sub protectia delicata a BNR au facut ce au vrut. Plecand de la acesta realitate o sa fac cateva precizare pe care eu le consider definitorii pentru o imagine clara a fenomenului imprumutui in franci elvetieni ;
    La baza creditarii efectuata de bancile comerciale stau Normele de creditare ( sunt criterii generale aprobate de BNR fac parte di contract de credit ), Procedurile de creditare ( aici intra Comisioane, Dobanzi, si alte bazaconii inventate de banci, legale sau ilegale ) ce nu sunt controlate de BNR si Graficul de Rambursare a creditului ( aici bancile de la noi fac cel mai mare abuz prin nivelul DAE) . Prin graficul de rambursare bancile se asigura ca la un credit pe 25 -30 ani in primi 5-8 ani recupereaza echivalentul baniilor acordati ca imprumut sub forma de dobanda si comision in timp ce din creditul propriu zis nui se ramburseaza mai nimic.. . EXEMPLU ….
    La un credit de 25.000CHF contactat in 07.08.2007 a revenit o rata lunara de 200 CHF: De atunci pana astazi au fost platite 100-101rate, adica ; 200*100=20.000 CHF din care returnare imprumut 1600 CHF restul de ( 20. 000 -1.600 = )18.400 CHF reprezentand dobanda si comisioane, legale (sau ilegale dupa pronuntarea instantelor de judecata).

    Beneficiarul creditului daca nu mai poate platii este dat afara din casa iar in cea mai favorabila situatie in care casa se vinde la valoare creditului , aici cu 23.400-27.000 CHF ( pretul actual al unui apartament cu 2 camere in provincie ), banca incaseaza 23.400 CHF ( ramasi de plata l ) + 2.500 CHF ( sau mai mult, cheltuielile de vanzare a locuintei ipotecate ) + 18.400 CHF ( dobanzi si comisioane ) = 44.300 CHF. Deci iata cum banca incaseaza in 5-8 ani dublu sumei creditate iar clientul pierde TOTUL iar ”dragutii patrioti ” de la BNR spun ca daca bancile comerciale ar converti creditele valutare la cursul istoric ar aveas pierderi imense. O MINCIUNA GOGONATA . Bancile creditoare pierd dar din profitul uriasa prognozat pe spinarea FRAIERILOR de ROMANI care au crezut ca conducere Bancii Nationale a Romaniei vegheza si protejeaza cetateanul de pe urma caruia incaseaza proprii angajati salarii de de mii de euro lunar.
    TREBUIE FACUTA CONVERSIA LA CURSUL ISTORIC SI DIFERENTELE DE CURS SA FIE SUPORTATE DE BANCILE CE AU ACORDAT IMPRUMUTURI IN VALUTA.
    Daca se vrea se poate ! Daca Banca Central Europeana a facut demersuri in acesta directie cred ca si ” ai nostri ” o pot face.
    Personal, cred ca nu se va rezolva nimic acum de buna voie ci doar in viitor cand peste 500.000 oameni ( si membri familiile celor imprumutati ) vor fi dati afara din case iar mamaliga va face, BUM.
    Cei 75.000 debitori vehiculati de banca nationala sunt in realitarte minim 200.000 pentru ca cei care nu mai pot platii bancile sunt pasati recuperatorilor si nu mai fac parte din statistica BNR.

  18. Simona spune:

    Mareata Banca Nationala, ce sa spun ! Pe zi ce trece realizez ca Isarescu face jocul bancilor. Nu este absolut deloc interesat sa intervina , nici nu a fost vreun moment. Banca Nationala nu a reactionat cand se facea mare tam-tam sa ne imprumutam in franci, nici acum, cand directorii acestor banci ne dadeau povete sa pastram creditele in franci. Rusineeeee Guvernatorului, ca pana una, alta, e ROMAN ca noi !

  19. chf spune:

    Am credit in chf luat nu pentru ca mi-am dorit ci pentru ca in respectiva moneda ma incadram pentru o obtine suma dorita.

    Tembelismele cu conversia neconversia cu 20% nu mi se par corecte fata de cai care au luat credite in eur si usd.

    Ce mi s-ar fi parut mie corect ar fi fost ca bnr stiind ca exista o expunere f mare a creditelor in chf sa-si fi facut niste rezerve corespunzatoare in chf astfel incat in situatii de genul celei de azi sa-si permita sa inunde piata cu chf din rezerva proprie ca sa poata tine cursul sub control.Acest lucru bnr l-a facut constant cu euro fapt ce a creat o inechitate fata de cei cu credite in cfh.

    De ce nu s-a lasat si euro sa zburde nestingherit?daca tot se vrea o piata libera?

    • Adam spune:

      Adică spuneți ca BNR să cumpere CHF pentru ca sa-i țină în trezoriere și să încaseze aproape 0%, sau mai puțin acum căci SNB (banca Elveției) a scazut dobânda de referință la -0.75%!
      De fact se cumpăra bonduri de trezoriere emise de CHF!

      Dar toate acestea pentru ce? …
      pentru comerțul cu ceasuri elvețiene sau a alor mecanisme medievale cu păpuși rotitoare?
      Pentru finanțarea excursiilor angajaților BNR pentru ski în Elveția?
      Pentru sponsorizarea odraslelor pentru a merge pe urmele lui Kim Jong Il și a studia la o școală de elită din Elveția?

      Eu cred că mai bine BNR-ul ar fi trebuit să identifice toți cei care doreau să cumpere case prin credite în CHF și să se ofere să cumpere aceste case pentru ei. Posesorii acestor case ar fi returnat datoria BNR-ului cumva. Am auzit că BNR ar fi investit masiv în terenuri vinicole și în terenuri agricole. Prestarea de munci cum ar fi culesul de struguri sau păpușoi, confecționare de
      sperietori de ciori ar fi putut contribui la plata datoriei, spre exemplu.

      Aud că unii spun că dacă nu făceau împrumut în CHF nu și-ar fi permis să-și cumpere casa. Dar stimați domnilor/doamnelor dacă nu vă permiteți să cumpărați o casă decât printr-un împrumut în CHF atunci ar trebui să fi luat o casă mai mică, într-o zonă mai modestă sau chiar deloc, căci mai sunt unii care stau cu chirie.

      Lumea trebuie să învețe că în orice acțiune există un risc, iar predicția de schimb valutar pe termen lung este una dintre cele mai impredictibile variabile!

      Cu cât vi se pare un deal mai bun, cu atât trebuie să vă gândiți că poate există un risc ascuns … trebuie să analizați de zece ori înainte de a semna, și nu trebuie să vă încredeți în bănci deoarece interesele dumneavoastră și ale bancilor s-ar putea să nu conveargă! Apoi BNR-ul are în grijă politica monetară a unei întregi țări și nu ale unei minorități care și-au permis să-și asume asemenea riscuri masive. Cu toții trebuie să înțelegem mai bine astfel de fenomene financiare caracteristice lumii capitaliste.

    • r2 spune:

      un amanunt – bnr poate interveni pentru a intari sau slabi leul in general, nu fata de o valuta anume. in sensul asta, nu conteaza daca vinde dolari contra lei, euro contra lei sau orice alta valuta contra lei. slabind leul, cresc TOATE cursurile valutare contra lei, si invers daca se intareste leul.

      ce nu poate BNR sa faca de nicio culoare e sa afecteze doar cursul CHF/RON si sa le lase pe restul perechilor contra RON neschimbate. atunci ar insemna sa se shimbe CHF/EUR, CHF/USD, daca ar putea, ar insemna ca BNR sa fie un jucator global de la egal la egal cu banca elvetiei ;) explicatii mai amanuntite aici:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Triangular_arbitrage

    • Adsm spune:

      Da, este adevărat că BNR ar putea cheltui niște Euro din rezervele băncii, sau vinde aur, pentru a întări moneda natională. Totuși pentru astfel d operațiuni trebuie să existe niște interese mai mari decât cele ale unui grup de persoane. În primul rând trebuie dă vedeți că că pentru a recupera diferența față de CHF, întărirea leului față de Euro ar fi masivă (deoarece CHF este aproape de paritate cu Euro) și ar face produsele românești foarte scumpe. În consecință astfel de produse nu s-ar mai vinde la export, deoarece economia României se bazează în mare pe astfel de produse. Apoi, rezervele României sunt de vreo 35 md Euro sau cam așa ceva. Este o sumă relativ mică comparativ cu au alte țări – țări ca Taiwan, Thailanda Filipine, Malayezia au rezerve de sute de md. Însă probabil că suma ajunge BNR-ului pentru ce au de făcut că să mențină stsbilitatea financiară, dar nu ca să compenseze pentru întărirea CHF-ului.

      Vedeți ca întărirea CHF prin decizia SNB (banca Elveției) ar putea să afecteze și produsele elvețiene la vânzare și este adevarat, numai că Elveția produce lucruri de înaltă tehnologie și de lux cum ar fi mecanică fină, electronică, turism de lux, servicii bancare. Astfel de produse se pot vinde și la prețuri mai mari, dar nu și grâul, vinul mașini Dacia, produse petrochimice, adică cam ce exportă România.

      Întotdeauna o acțiune financiară într-o direcție pentru a compensa niște lipsuri, poate cauza efecte negative în altă și atunci se pune problema priorității.

  20. it_s__not_news spune:

    Ce parere aveti de asta:

    a/ fraierii* care pot, sa-si plateasca creditele sau daca nu pot, sa renunte la bunuri.
    b/ bancile sa-si accepte pierderea, acolo unde este cazul.
    c/ sa se invete o lectie
    d/ acolo unde este cazul, sa se falimenteze (personal sau banca). Oops. Ne trebuie legi.

    *Nota: daca ai luat credit in CHF, esti ne-educat financiar, din pacate, deci fraier. Nu e vina nimanui.

  21. cristi spune:

    Raspuns dl. Mihnea,
    Da, e un punct de vedere. De ce zic ca BNR e vinovat, simplu – trebuia sa se implice de asa natura sa se poata acorda credite in lei si chiar sa promoeze….. intarind mondea nationala, iar cei care lua credite in valuta trebuia sa fie exceptia.
    Situatia la mine e mai complicata…. banca a luat de pe piata romaneasca CHF la cursul pietii din momentul respectiv, nu s-a imprumutat in afara tarii sau sa fi primit CHF de la banca mama si sa fie si mai frumos vanzatorul de la care am luat apartamentul a solicitat si primit in aceeasi zi in euro, ci nu in CHF. Am luat CHF pentr ca nu ma incadram ca si venituri….
    In ce priveste riscul valutar la data respectiva nu si-a pus nimeni problema ….., nici banca nici clientii…
    Ori daca banca a plasat lei in CHF, iar acum schimba CHF in lei prin ratele pe care le achit eu si platesc in lei la cursuld e CHF de acum atunci vorbim de SPECULATII, TRANZACTII FINANCIARE, etc. sumele obtinute din schimb valutar sunt mai mari decat rata in sine ceea ce inseamna dobanda ascunsa….

  22. iosiP spune:

    Domnilor, va inteleg suferintele, problemele si dorinta de a le rezolva.
    Am insa o singura rugaminte: faceti-o prin procese cu bancile, cu presiuni asupra BNR, cu ce vreti dumneavoastra… dar nu ne obligati pe noi sa platim din “bugetul de stat”, ca nu de aia contribuim cu taxe si impozite.
    Deci rezolvati-va problemele dar nu pe spatele nostru, ca altfel incep sa le dau dreptate celor care afirma ca am fost fraieri ca nu am “investit” in FNI si nu am luat credite in CHF, ca ne depana statul la nevoie, pe banii populatiei.

    • dice spune:

      Imi pare rau ca Bancile si BNR au ajuns sa bage dihonia intre oameni.
      Nimeni nu vrea din Buget.
      In cel mai rau caz sa fie schimbati toti din BNR, sa le fie luate toate bonusurile incasate din 2007 si pana azi, iar banii respectivi sa fie folositi pentru rezolvarea problemei. La fel si in Bancile care au dat astfel de credite.
      De acolo sa fie luati banii.
      Chiar asa, va amintiti de Bancorex? Stiti cum clientela politica a devalizat Banca respectiva?
      Atunci, inainte de 2000 (ce preturi erau la apartamente…) au luat bani toti sefii din politie, politicienii ajunsi mari afaceristi mai tarziu si multi altii. O sa pun si lista aici mai pe seara, sa am putin timp.
      Stiti cine plateste paguba?
      NOI, adica a fost trecuta la Buget.

      • iosiP spune:

        @dice, recunosc, nu inteleg argumentul dumneavoastra:

        “Nimeni nu vrea din Buget.

        Stiti cine plateste paguba?
        NOI, adica a fost trecuta la Buget.”

        Pai tocmai asta e problema, ca statul o va trece si pe asta tot la Buget: va recomand articolul domnului Sebastian Lazaroiu ca sa vedeti cam cate au fost “trecute la Buget”. Ei bine, eu unul m-am cam saturat – sa-si plateasca fiecare prostia si domnia, sau sa doarma-n strada!

  23. Dyogene spune:

    Dar interzicerea afisarii preturilor in alta moneda decat RON (macar la imobiliare si auto) nu se putea face? Asa bancile ar fi fost fortate sa puna accent si pe creditele in lei, din motive ce tin de psihologie.

  24. dorin valeriu spune:

    Cateva observatii :
    – nu e vorba de 75.000 de insi ci de 75.000 de familii in dificultate
    – cate banci s-au retras de pe piata maghiara dupa masurile luate de catre guvernul Orban ?De ce aceasta falsa alarma, ca vor pleca bancile, ca se retrag investitorii ? Am vazut asemenea comentarii mizerabiliste si cand muncitorii de la Dacia cer, pe buna dreptate, o sporire a salariilor. Punina demnitate va rog, Domnilor !
    – oamenii au luat credite in franci pentru ca erau mult mai ieftine ca in lei. Mai ieftine pentru ca francul parea o moneda stabila si la noi bantuia inflatia. Cum explica BNR ca dupa reducerea inflatiei dobanzile nu au scazut semnificativ ? Nu se putea trata cu bancile in acest sens ?

    P.S./ Nu am credite de nici un fel, nu pledez “pro domo” !

  25. Marian spune:

    Conducerea BNR nu a fost si nu va fi interesata de prosperitatea propriilor cetateni pentru simplul motiv ,,NU LE PASA ”. In Austria bancile proprii ce activeaza si in Romania au avut conditii de creditare in franci elvetieni foarte stricte incat acest tip de credit a fost aproape inexistent, in schimb la noi, aceleasi banci, sub protectia competenta a BNR, au facut ce au vrut. Plecand de la acesta realitate o sa fac cateva precizare pe care eu le consider definitorii pentru o imagine clara a fenomenului imprumutui in franci elvetieni ;
    La baza creditarii efectuata de bancile comerciale stau, Normele de creditare ( sunt criterii generale aprobate de BNR care fac parte din contractul de credit ), Procedurile de creditare ( aici intra comisioane, dobanzi si alte bazaconii inventate de banci legal sau ilegal ) ce nu sunt controlate de BNR si Graficul de Rambursare a creditului ( aici bancile de la noi fac cel mai mare abuz prin nivelul DAE) . Prin graficul de rambursare bancile se asigura ca la un credit pe 25 -30 ani in primi 5-8 ani recupereaza echivalentul baniilor acordati ca imprumut sub forma de dobanda si comision in timp ce din creditul propriu zis nu se ramburseaza mai nimic.. . EXEMPLU ….
    La un credit de 25.000CHF contractat in 07.08.2007 a revenit o rata lunara de 200 CHF: De atunci pana astazi au fost platite 100-101rate, adica ; 200*100=20.000 CHF din care; returnare imprumut, 1600 CHF, restul de ( 20. 000 -1.600 = )18.400 CHF, reprezentand dobanda si comisioanele.

    La data prezentei beneficiarul creditului daca nu mai poate platii, este dat afara din casa (iar in cea mai favorabila situatie) iar daca casa se vinde la valoare creditului , aici cu 23.400-27.000 CHF ( pretul actual al unui apartament cu 2 camere in provincie ), banca incaseaza 23.400 CHF ( ramasi de plata ) + 2.500 CHF ( cheltuielile de vanzare a locuintei ipotecate ) + 18.400 CHF ( dobanzi si comisioane ) = 44.300 CHF. Deci iata cum banca incaseaza in 5-8 ani dublu sumei creditate iar clientul pierde TOTul.
    Cu toate acestea ”dragutii patrioti ” de la BNR afirma ca daca bancile comerciale ar converti creditele valutare la cursul istoric ar avea pierderi imense ceea ce este O MINCIUNA GOGONATA . Bancile creditoare pierd, dar din profitul urias, castigat pe spinarea FRAIERILOR de ROMANI care au crezut ca conducere Bancii Nationale a Romaniei vegheza si is protejeaza proprii cetateni.
    TREBUIE FACUTA CONVERSIA LA CURSUL ISTORIC SI DIFERENTELE DE CURS SA FIE SUPORTATE DE BANCILE CE AU ACORDAT IMPRUMUTURI IN VALUTA.
    Daca se vrea se poate ! Daca Banca Central Europeana a facut demersuri in acesta directie cred ca si ” ai nostri ” o pot face.
    Personal, nu cred ca se va rezolva in favoarea debitorilor aceasta speta, acum de buna voie, ci doar in viitor cand peste 500.000 oameni ( si membri familiile celor imprumutati ) vor fi dati afara din case iar mamaliga va face, BUM.
    Cei 75.000 debitori invocati de BNR sunt in realitarte minim 200.000 pentru ca cei care nu mai pot platii ratele sunt plasati de banci recuperatorilor de credite nemaifacand astfel parte din statistica BNR. Inchei prin a reaminti un slogan antimizerie vehiculat in campania electorala ” Va rugam sa ne scuzati ! nu producem cat mancati !”

  26. ion adrian spune:

    Reiau o postare de ieri care fiind la un fir anterior, care nu avea acesta problema ca tema s- considerat ca nu intereseaza acolo si ca noi trebuie sa asteptam un editorialist sa se decida sa scrie si azi ati scris dvs si dupa numarul mare de postari vad ca erati asteptat asa ca repet ce am spus ieri fara alt comentariu (redundanta daca va fi nu e vina mea caci ieri nu s-ar fi putut numi asa :) )
    :

    “Ce spuneti de acestea?
    In masura in care in mod artificial, adica printr-o decizie politica a Bancii Elvetiei francul era fortat sa fie slab, era evident ca urma si momentul adevarului cand moneda elvetiana lasata libera sa revina la valoarea ei reala si deci era evident pentru banci ca atunci clientii lor incurajati prin diverse metode sa faca imprumutur in franci elvetieni vor marca pierderi si ele profituri pe seama cetatenilor necunoscatori ai acestor subtibilitati bancare. Oare un stat nu este obligat sa-si protejeze cetatenii prin corecata informare si in acest domeniu este vizata si Banca centrala a acelui stat iar bancile care functioneaza pe teritoriul acelui stat sa nu procedeze cu cetatenii pe principiul jocul greseala asteapta? Asadar francul era tinut artificial in jos si s-a jucat deci a la hausse intr-un joc declansat de Banca Elvetiei si unde rezultatul este impus, cei care priimesc franci castiga iar cei care dau pierd.BNR si bancile si Ministerul de finante stiau despre acest risc cert. De altfel Banca Elvetiei nu a anuntat aceasta miscare ba din contra cu cateva zile asigura privind stabilitatea cursului si a plafonului impus, tocmai pentru a se impiedeca spectulatiile ce ar fi urmat. Sunt desigur cativa initiati care au castigat, asa cum si Rotschild a castigat cand cu batalia de la Waterloo
    In concluzie bancile au speculat constient pe seama acestei intariri viitoare a francului care era inexorabil sa se produca. Eu nu cred ca BNR a facut credite in franci elvetieni dar pe romani i-a lasat cu indiferenta sa faca. Oare BNR , guvernul si bancile sunt adversari ,sunt dusmani, sunt in razboi nedeclarat cu cetateanul de rand pe baza caruia exista cu toatele? As fi curios cum se raspunde la aceste observatii ?
    Oare la Oficiul pentru protectia consumatorilor nu ar trebui sa existe un birou care sa se ocupe de protectia in raport de politicile bancare, care sa verifice contractele bancilor si altele aeemenea, ca sunt destui pe acolo care ne mananca banii de pomana.Oricum exista o solutie si este simpla daca se intelege ce spun eu.Asa cum nu ar fi in regula daca populaia absolut solidara la un semn de-al unui Stefan cel Mare sau Mihai Eminescu si-ar retrage cu totii toti banii depusi in banci tot nu este in regula ca bancile sa-si marcheze doar profiturile in acest joc financiar cu deznodamant cert.
    Solutia nu este cea propusa de guvern cu Electorata care doar lungeste o boala parand ca o usureaza, adica te pune sa faci un drum de doua ori mai lung cu o greutate ceva mai usoara , ci cea propusa de dna Udrea la care se poate adauga si ce decurge ce rezulta din explictia mea adica onor bancile sa-si mai reduca din acest profit incorect bazat pe necunoasterea clientilor care la urma urmei sunt cei fara de care ele ar dispar
    Cum? Simplu, cum spune PMP sau si mai simplu adica umbland la dobanzi”

  27. Stelian spune:

    In Constitutia Romaniei, unde în primele articole se vorbește despre țara, teritoriu, simboluri naționale, despre moneda se vorbește abia la art. 137, așa:
    ARTICOLUL 137
    (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.
    (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

    Primul care o încălca este Guvernul Romaniei. Si vorbesc de toate, fiindca au stabilit plata accizelor în Euro la cursul din ziua nu știu care a anului.

    Si acum comparati cu asta:
    “Întrucît domnitorii nu au dreptul să bată monedă, în Principate circulau vreo douăzeci de monede; mai întîi, cele turceşti, bineînţeles, dar şi italieneşti, austriece, olandeze, ruseşti. Multă vreme, piesa de argint olandeză a fost cea mai răspîndită, iar unii istorici susţin că de la leul stînd în două picioare pe care îl avea pe revers — de unde şi numele Lowenthaler — ar veni numele unităţii noastre monetare, leul.” (Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident)

    Vedeti vreo diferenta? Eu nu.

  28. dice spune:

    Mai e ceva.
    BNR impune expunerea maxima in functie de valuta.
    Daca la CHF ar fi permis o expunere (rata) de maxim 10-15% din salariu cine si-ar mai fi luat credite in CHF?
    De ce n-a facut-o? Din lacomie.
    E, uite ca s-a ajuns si aici.
    Asta cu 75000 de creditati in CHF n-o cred, bancile te impingeau efectiv spre CHF,
    cred ca se feresc sa spuna numarul real de teama unor miscari soliale.
    Daca sunt 400000?

    • ion adrian spune:

      Desigur ca bancile te impingeau pntru ca ele jucau a la hausse cum explic mai sus. Adica stiau ca in mod cert va veni momentul in care CHF sa explodeze, lasat libe,r spre acoperirea sa reala in dolar (aur) sau euro. Si BNR sau finantistii romani stiau cu toti asta. Mie imi este o sila cumplita de toate lepadaturile astea .

  29. Adi spune:

    As vrea sa atrag atenția asupra unui aspect extrem de important si anume ca domnii Vasilescu si Isarescu sunt plătiți din bani publici sa apere interesul economic al țării si sa protejeze cetățenii acestei tari, dar domul Vasilescu iese pe posturile de televiziune si ne spune ca el ne-a avertizat sa nu ne împrumutăm in franci, insa domnia sa uita ca este intr-o funcție de unde trebuie sa ia masuri nu sa dea sfaturi, sfaturi ne dau analistii, jurnaliștii nu viceguvernatorul Bancii Centrale.
    Dacă domniile lor nu pot găsii soluții sa protejeze populația si economia României atunci poate ar fi momentul sa plece la pensie si sa lase locul altora care pot si au curajul sa ia aceste măsuri .
    Sa nu uitam ca atunci cand economia Elvetiei a fost afectată de aprecierea francului , Banca Centrală a Elvetiei a luat măsura plafonarii cursului , noi de ce nu putem sa facem la fel?
    Sa nu uitam ca atunci cand domnul Vasilescu ne sfătuia sa nu ne împrumutăm in Franci marea gradul de îndatorare spre 70%,adică exact pt a încuraja aceste credite.

    • Adam spune:

      Măsura plafonării cursului înseamă ca atunci când cursul deviază de la intervalul prestabilit, banca cumpără moneda la care se raportează (Euro în acest caz). Aceasta înseamnă bani cheltuiți aiurea (sau poate nu chiar aiurea) pe cursul de schimb. SNB (banca Elveției) nu a
      mai putut să cheltuie astfel de bani în condițiile in care banca centrlă Europeană urmează să înceapă quantitative easing adică să printeze electrnic sute de md de Euro. Pur și simplu tiparnița de franci elvețieni ar lua foc la astfel de sume! Cu atât mai puțin poate tiparnița de la BNR care este mai mică și mai insignifiantă decât cea de ls BNR.

      BNR nu a avut și nu are de ce să aibă în vedere rata de schimb cu CHF ci doar cu Euro, poate într-o anumită măsură cu USD. După cum s-a spus rata CHF/Leu se stabilește prin intermediul celei Euro/Leu și CHF/Euro.

    • ion adrian spune:

      Dl Vasilescu nu stiu cand a facut acest indemn,(cred ca din august septembrie 2011), dar nu a explicat niciodata ca CHF este o moneda supusa politic unui mercurial limitativ al cresterii sale spre valoarea reala si ca intr-o astfel de situatie cand se realizeaza echilibrul corect ci)ne are de dat CHF pierde (adica cetatenii care au luat imprumuturi) si cine are de luat (bancile)castiga.

  30. Snow spune:

    Si eu am credit ipotecar in franci elvetieni, luat in 2007. In acel moment erau la fel de disponibile si credite in Lei, Euro, Dolari … Principalul motiv pentru care am ales francii elvetieni a fost SUMA.
    Datorita dobanzii relativ mici (stabile pt primul an din cei 30 ai creditului) suma obtinuta in franci elvetieni era cu vreo 20% mai mare decat cea pe care o puteam obtine in Euro si aproape dubla fata de cea pe care o puteam obtine in lei. Si doar in Franci Elvetieni puteam obtine suma cu care cumparam apartamentul dorit. Imprumuturile in celelalte valute nu imi permiteau sa-l cumpar !
    Sa nu uitam ca in Oct 2007 leul era pe o frumoasa panta de apreciere fata de celelalte valute (Euro, dolar, franc), economia duduia si imobiliarele cresteau. NIMENI (in Romania) nu prevedea criza, prabusirea imobiliarelor, devalorizarea leului si disparitia joburilor. Daca BNR ar fi prevazut criza facea bani seriosi (zeci de miliarde de Euro). Daca bancile comerciale prevedeau criza evitau pierderi importante. Daca oamenii de afaceri prevedeau criza isi pregateau rezerve si-si lichidau imobiliarele.
    Am pariat si n-am castigat. Iar daca as fi castigat nu mi-as fi dorit sa impart profitul cu BNR, banca finantatoare sau bugetul statului.
    BNR s-a mai desteptat in ultimii ani dar nu la nivelul asteptat de opinia publica. Nu cred ca e cazul sa fi ingradit piata sau anumite produse. Putea insa crea o piata de lei pe termen lung (care nici azi nu exista !) piata care ar fi facilitat Bancilor comerciale accesul la resurse in lei pe termen lung cu care ar fi dat credite ipotecare in lei.
    Putina lume stie ca asta e de fapt unul dintre motivele principale pentru care sunt atatea credite in valuta si asa putine in lei. Cand tu Banca ai lei doar in conturi curente si in depozite la o luna nu poti da imprumuturi ipotecare pe 30-35 de ani. Nu poti prevedea daca peste 2, 5, sau 10 ani vei mai avea acces la lei si cat te vor costa atunci.
    Partea buna e ca doar 1% din populatie are credit ipotecar (circa 200.000 de persoane, spre deosebire de circa 1 million in Ungaria, 12% din populatie) si doar 75.000 in franci elvetieni. Faptul ca imobiliarele au fost scumpe si salariile pe cartea de munca mici nu a permis decat unei minoritati accesul la imprumuturi. Altfel era mai rau.
    Pentru mine a fost o lectie foarte scumpa, dar buna.

    • nimrod spune:

      Să înţeleg că, în cele din urmă, păgubiţii CHF formează o minoritate selectă? În ce sens, fiindcă în problema cu veniturile n-aţi nimerit-o: am aproape de mine cazul unui preot de ţară cu doi copii şi soţia şomeriţă de ceva timp şi pe acela al unui pensionat MI care au crezut c-or să le ajungă banii şi de ciorbiţă şi de tocăniţă, recte şi de casă şi de viaţă şi de rata în CHF. În ambele cazuri, venitul net pe familie e de vreo trei ori mai mic decât al meu. Sigur nu vorbiţi de al gen de minoritate? Mie, la un moment dat, o bancă mi-a permis, la venitul meu, doar un credit de 9999 Euro. Tare îmi aminteşte împrejurarea asta de vremea ratelor cu buletinu’. Pe geam scria să vii cu nişte chitanţe de utilităţi. M-am dus şi eu cu două chitanţe DHL şi una de gaz pe lună de iarnă. Nici nu s-au uitat la mine. În schimb măturătorii Primăriei cărau frigidere şi alte alea cu spatele… Eu cred, deci, că morala e într-altă parte.

      • Snow spune:

        @nimrod

        Remarcati va rog ca am vorbit de credite ipotecare in CHF. Pentru acestea era probabil nevoie, in epoca, de un venit minim pe cartea de munca de cel putin (echivalent) 800-1000 Euro. Si acest criteriu a selectat, desigur beneficiarii (sau pagubitii, cum vreti sa le ziceti).
        Imensa majoritate a creditelor acordate personalor fizice din Romania sunt insa credite de nevoi personale, credite negarantate. Nu m-ar mira sa fie de 10 ori mai multe ca cele ipotecare dar n-am aceasta informatie. Sunt convins ca printre ele sunt si credite in CHF dar nu stiu cate din cele 75.412 sunt. Iar creditele pentru nevoi personale s-au luat in epoca si cu venituri apropiate de venitul minim pe economie, si de catre preoti si de catre pensionari.

        • nimrod spune:

          Şi eu tot de creditele ipotecare am vorbit dar şi de salariile şi pensiile de puţine sute de euro pe baza cărora s-au făcut aceste împrumuturi. Deci, nici vorbă de salarii de 800-1000 euro. Dacă urmăriţi problema la televizor, au apărut pe sticlă şi “păgubiţi” care se plâng acum că de la bun început ratele erau aproape egale cu salariul. Cum de? Aici vroiam să ajung.

        • Catalin spune:

          O aproximare cat de cat se poate face de aici:

          http://www.bnr.ro/Credite-acordate-gospodariilor-populatiei-5771.aspx

          La capitolul “Alte valute” ~ 35% pentru locuinta, nu mai stiu unde am gasit informatia dar creditele in USD sunt undeva pe la 360 mil lei, deci pondere 10% din total alte valute. Probabil ca francul reprezinta cel putin 80% din capitolul “alte valute”.
          Dintre creditele pentru consum in alte valute cred ca o parte destul de importanta au fost luate pentru achitarea avansului unei case.

  31. Nu crede! Cerceteaza! spune:

    Eu am un credit in lei cu DAE 15%. Platesc de mult rate mai mari decat cei care au credit in valuta.
    Daca statul ajuta persoanele fizice care au luat credit in franci elevetieni, eu ar trebui sa primiesc ceva compensare? Daca DA, cum? Daca NU, de ce?
    Cum pastram o situatie echitabila?

  32. Adam spune:

    A fost o greșeala a băncilor din România să ofere o creditare atât de riscanta, dar în general vorbind sistemul bancar din România este primitiv cu taxe pe orice operațiune bancară, lipsa ofertelor de investiții la bursele internationale și în bonduri. Bursele de valori din România se remarca numai prin lipsa de volum și prin volatilitate. Nivelul de corupție nu ajută de loc.

    Cei care s-au împrumutat în franci elvețieni (CHF) și-au asumat riscuri foarte mari. Dar greșeala cea mai mare a fost a bancilor care au făcut astfel de împrumuturi și care tipic pentru România s-au lăcomit la un profit imediat în detrimentul stabilității pe termen lung.
    Așa cum spunea și Guran la emisiunea de joi 15 ian., ei s-au lăcomit la dobânzile mici de la astfel de împrumuturi și au pierdut din vedere riscul de schimb valutar. Nu trebuiau cunoscute multe lucruri, doar că Elveția este o țară bogată în care bogătașii își depun banii (mulți de tot) în special de vremuri de restriște. Iar când mulți bani intră într-o țară mai mica, să zicem ca Elveția, ce se întâmpla? Moneda ei începe să se întărească!
    Cu alte cuvinte francul elvețian este o monedă de depozitare și nu de împrumut, cele doua acțiuni financiare fiind opuse ca interese, iar a împrumuta în astfel de monedă reprezintă un risc mare, asemănător cu cel de la pariuri.
    Acțiune băncii Elveției era așteptată deoarece în timpul acestei crize sute si sute de miliarde de euro/dolari au intrat în Elveția, venind de peste tot Grecia, Italia, Spania, Rusia, Siria, Egypt, etc. Banca Elveției impusese o rată de schimb artificiala în 2011 de 1.2 CHF/Euro, dar aceasta nu mai putea fi ținută în condițiile în care Banca Centrală Europeană va începe quantitative easing în curând! Menținerea ratei de schimb ar costa Banca Elveției mult prea mult!

    CHF nu ar trebui perceput decât ca o valută “exotică” de nișă cu alte cuvinte. Este moneda unei țări mici cu un specific aparte – băncile și ceasurile, și ambele sunt produse de lux!
    Creșterea valorii CHF conduce la scumpirea produselor elvețiene. Dar să vedem ce anume produce Elveția ceasuri, ciocolată, turism în special de ski, etc. Astfel de produse corespund pieții de lux care nu prea este afectat de scumpiri deoarece cei care beneficiază de astfel de produse sunt dispuși să platească oricât.

    Din moment ce Banca Elveției tipărește hârtiile de valoare înregistrate ca CHF, tot ei decid ce fac cu aceste hâtrtii. Nu prea poate nijeni din exterior să le impună ceva. Însă lucrurile pe care le-am spus mai sus sunt de bun simț pentru cel cu o cunoaștere financiară minimă.

    BNR-ul nu are nici un fel de pârghii asupra CHF-ului, deoarece hârtiile respective de valoare nu îi aparțin. BNR ar putea avea în vedere numai stabilitatea ratei de schimb a leului față de euro și poate în măsură mai mică față de USD. Rata de schimb CHF/Leu nu o interesează deoarece nu ar avea de ce. Mai mult BNR-ul nu a recomandat niciodată astfel de împrumuturi spunând că “Împrumuturile ar trebui făcute în moneda în care sunt veniturile” adică împrumuturile în CHF ar putea fi potrivite pentru cei cu job-uri stabile în Elveția. Imprumuturile în euro sunt diferite deoarece leul este parțial corelat cu Euro în vederea unei convergențe ulterioare cu posibila intrare a României în clubul Euro.

    Care ar fi soluția!? Probabil că acum este prea târziu dar … acum câțiva ani când francul elvețian incepuse să se întărească, cei cu credite in CHF ar fi putut sa facă refinanțări pe lei (mai ales ca dobânzile in lei erau în scădere). Apoi, să nu uităm că Banca Elveției odată cu suspendarea pragului de 1.2 CHF/Euro a scăzut dobânda de referința la -0.75% (dobândă negativă, ceea ce înseamna că cei care fac depozite in CHF trebuie să platească 0.75% din sumă pe an!). În consecință și bancile ar trebui să scadă dobânzile la împrumuturile în CHF și o astfel de scădere ar putea compensa parțial creșterea CHF-ului. O altă măsură ar fi fost aceea ca bancile să ofere o asigurare la creșterea valorii CHF. Bineînțeles, acest produs ar fi o ocazie pentru bancă să facă niște bani în plus, dar ar fi fost o măsură mai sigură. Astfel de asigurări corespund unor operațiuni de hedging și pot corespunde unor pariuri în favoarea creșterii CHF. Adică căștigi cănd CHF crește în valoare și implicit aceasta compensează pentru daunele produse la împrumutul în CHF.

    Astfel de lucruri ar trebui cunoscute și dacă nu, atunci cel puțin băncile ar fi trebuit să informeze clienții despre acestea și despre cum ar trebui să procedeze.

    • Silviu spune:

      Am si eu o intrebare, dumneata stii cum este sa fii un om simplu, fara cunostinte financiare, doar sa vrei sa fii un om normal, cu o viata normala, sa ai o familie si sa vrei o locuinta pt tine si familia ta?
      Te invit atunci sa vezi cum era in 2007-2009 cand mergeai la banca si peste tot iti spuneau ca nu te incadrezi decat la un credit in CHF, iar suma era numai pt un apartament cu 2 camere nu palat si nu in zona centrala.
      Nu cred ca este vorba de lacomie, dar unii care au de toate fara munca cu adevarat ar zice asa ceva fara sa stea pe ganduri…
      Te invit sa citesti si comentariul meu de mai sus(semnat Silviu), cat si raspunsul pe care i l-am dat domnului Guran la articolul publicat de el pe Facebook.

      • ion adrian spune:

        Bancile stiau foarte bine ce urmeaza sa se intample si au praxcticat acel joc incorect a la hausse care pe unii i-a dus in SUA la puscarie pe viata si in isorie au creat si victime si criminali.

    • Adam spune:

      Stimate domnule Silviu,

      Să știți că și eu sunt un om simplu, poate cu ceva mai multe studii, și pentru precizare nu în domeniul financiar. Apoi eu stau cu chirie … știu este trist … dar aceasta este situația aici unde locuiesc, și unde casele sunt foarte scumpe, dar și o alegere de prioritați financiare este la mijloc. Aș fi vrut să locuiesc într-un loc unde locuințele sunt mai ieftine și unde al fi putut să-mi cumpăr o casă, dar nimeni din astfel e zone nu mi-a oferit un job … și așa am ajuns să locuiesc cu chirie și asta de mai mulți ani.

      Văd că aveți privilegiul de a avea o experiență canadiană și acolo aveți acces la cuniștințe de natură financuară fără îndoiala. Eu unul nu am fost în Canada dar să fiu sicer mă îndoiesc că o casă in Toronto este mai ieftină decât în București! Poate în zonele rurale din Sasketchwan, Manitoba sau în Teritoriile de Nord unde ați avea ca vecini o pereche de urși polari. Oricum și asta este o experiență interasantă deși trasportul oână în Canada costă atât de mult că puțini din România și l-ar permite. Aș putea să vă întreb cu ce vă ocupați în Canada că puteți trimite în România 1000 de dolari, bănuiesc USD căci pe cei canadieni nu îi prea cumpără nimeni prin România … căci ce ar putea face cu ei!?

      Lumea trebuie să învețe că în orice acțiune există un risc, iar predicția de schimb valutar pe termen lung este una dintre cele mai impredictibile variabile!
      Cu cât vi se pare un deal mai bun, cu atât trebuie să vă gândiți că poate există un risc ascuns … trebuie să analizați de zece ori înainte de a semna, și nu trebuie să vă încredeți în bănci deoarece interesele dumneavoastră și ale bancilor s-ar putea să nu conveargă! Apoi BNR-ul are în grijă politica monetară a unei întregi țări și nu ale unei minorități care și-au permis să-și asume asemenea riscuri masive. Cu toții trebuie să înțelegem mai bine astfel de fenomene financiare caracteristice lumii capitaliste.

      Cât despre o educație financiară minimală eu vă recomand emisiunile lui Moise Guran de la Biziday. Pot fi vizionate și din Canada pe internet și puteți învăța o mulțime din ele. Eu unul le urmăresc deși și Guran are o pregătire mai apropriată de a mea și nu este economist. Oricum nu vă recomand școlile economice din România unde se evită stresul studenților cu lucruri prea complicate și se învață numai regula de trei simplă și cât face 16% din X.

      Îndatorirea cu CHF a fost în parte o înșelătorie și eu unul sunt de părere ca bancile comerciale ar trebui să suporte o mare parte a costurilor de risc valutar în acest caz, deoarece ele sunt cele care v-au oferit pachetul financiar care s-a dovedit păgubos. Apoi după cum am spus ar trebui să scadă imediat procentajul de dobândă, deoarece așa cum am zis banca Elveției (SNB) a scăzut dobânda de referință la -0.75% și o astfel de scădere ar compensa creșterea de curs valutar.

      Apoi ar trebui ca și în România sa se introducă legea falimentului personal, care ar da celor implicați o ștergere a datoriilor și pornirea de la zero! Guvernul și BNR-ul ar trebui să impună o astfel de lege, și băncile comerciale ar trebui să o accepte. Este o lege universala în lumea civilizată, și în Canada bănuiesc care dă celor implicați o a doua șansă. Pe de altă parte nu cred că Banca Centrală a Canadei plătește mortgage-urile celor care nu sunt în stare să le plătească.
      Apoi dacă tot sunteți în Canada v-ați inresat dacă acolo puteți face un împrumut în CHF? Nu cred!
      Cu alte cuvinte dacă în Canada nu ai bani de un vilă sau aoartament în zona de lux, nu este nimeni să sară cu un împrumut în kina (moneda națională a Papua Noua Guinee a coror bancnote sunt deosebit de artistice, pline de păsări ale paradisului și cu inși cu belgiuge prin nas). În mod sigur în Canada ți se spune “tough luck”, și ești invitat să-ți cumperi o casă pe măsura venitului, iar altfel poți sta și cu chirie caci se poate și mai rau, după cum cred că știți prin downtown Toronto este plin de cei care nu își permit mai mult decăt o cutie de carton pentru noapte pentru ei, căci tough luck a fost și pentru ei.

  33. cristina spune:

    1.OTP-ul sa nu mai spuna ca ne ofera o scadere a dobanzii cu 1.5%,cand de fapt ei trebuiau sa ne scada dobanzile cu peste 2. 5% inca din 2008,de cand cand LIBOR CHF a scazut(Viorel a explicat foarte bine situatia) .M-am luptat ani de zile cu OTP ul prin notificari de tot felul prin care ii ceream doar sa respecte contractul in care scrie ca, dobanda este variabila in functie de LIBOR CHF .acesta scazand la un minim istoric ,iar dobanda creditului nu a suferit nici o modificare.
    2.Despre domnul GUVERNATOR ce sa zic,a venit cu sfaturile mult prea tarziu,si cum bine se spunea intr-un comentariu mai sus, nu de sfaturi era nevoie ,ci de masuri.
    3.nu cerem nimic de la stat,de ce se interpreteaza ca asteptam sa ne dea guvernul ceva,din punctul meu de vedere o conversie la un curs acceptabil pt ambele parti ar fi ok

    • Viorel spune:

      Bravo Cristina, in sfarsit cineva care a inteles exact ce vroiam sa zic cu indicele LIBOR. Mai sus unde am postat problema mea vorbeam despre faptul ca OTP nu isi respecta propriile contracte, ba mai mult au facut abuzuri referitor la dobanda. Eu nu m-am plans de cursul valutar, desi si aici putem avea o discutie mai ampla. Daca pentru Euro cursul este cat de cat tinut sub control de faimoasa BNR, pentru CHF nu se ia si nu se va lua nici o decizie favorabila noua.De ce e aceasta discriminare? Doar pentru faptul ca toate preturile sunt raportate la euro? Daca tot se tine sub control o valuta atunci nu mai da voie la credite in alte valute pe care nu poti sa le controlezi.Pentru cei care ne critica, sa va spun ceva. Cand am luat creditul mi s-a oferit credit in euro in valoare de 53000 cam la aceeasi dobanda. In CHF mi s-a oferit 110000 (echivalentul a 63000 de euro) Oare cine nu ar fi ales suma mai mare la dobanda aproape la fel in contextul in care aveai nevoie pentru a-ti lua un apatament de cati mai multi bani, se stie ce preturi erau atunci la imobiliare. Ca sa nu mai spun ca ni s-a prezentat CHF-ul ca fiind o valuta foarte sigura si stabila. DAR CUM AM PUS PROBLEMA MEA ESTE CA OTP NU RESPECTA CONTRACTELE REFERITOR LA MODUL DE CALCUL AL DOBANZII, cursul valutar pentru mine cel putin este o problema secundara. Cum ar fi sa platesc o dobanda de 3% in loc de 6,7%? Cam asta se intampla la mine, nu au respectat contractul si am o dobanda dubla si inca ceva.

  34. Marian Grigore spune:

    Nu vreau sa intru in discutia privind ce solutii tehnice s-ar putea implementa, plafoane, convertiri etc. Este o problema de fond pe care as vrea s-o pun:
    Atunci cand cei care au luat credite in CHF si-au facut socotelile au comparat cu creditele in EUR sau USD si si-au zis ca vor face o afacere. Oricine care ia un credit isi asuma un risc. Chiar la nivelul anilor 2000, pe piata romaneasca exista deja destula experienta in privinta unor evolutii abrupte ale cursurilor de schimb. Deci cei care au luat credite, in CHF sau alta moneda, ar fi trebuit sa-si ia o marja de siguranta, sa aiba un confort rezonabil ca-si pot plati ratele. Nu trebuie sa fii absolvent de ASE ca sa intelegi acest principiu minim de prudenta.
    Ca atare, fiecare trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru deciziile pe care le-a luat. Stiu, e dureros, dar pentru cei in cauza, dar, contraargumentez cu cateva intrebari:
    - de ce eu, ça si contribuabil, trebuie sa platesc pentru imprudenta altora? Cei mai multi din cei care au luat credite, in orice valuta, nu s-au intins mai mult decat le e plapuma.
    - unde este responsabilitatea individuala pentru propriile actiuni? Efectul pervers, si extrem de periculos, este crearea unui hazard moral: daca statul sau banca sau mai stiu eu cine ii salveaza pe cei cu probleme, altii vor fi tentati sa mizeze, in caz de dificultate, pe salvarea care va veni “de undeva” (stat, banca).
    - s-ar fi facut vreo discutie vreodata daca evolutia cursului ar fi fost favorabila debitorilor? Nu cred, dimpotriva, acestia s-ar fi autofelicitat pentru ce decizie inteligenta au luat.
    - de ce trebuie sa intervina un tert – stat, BNR, “societatea civila” sau “oameni de bine” – intr-o problema bilaterala si sa propuna “solutii” pe banii altora? Daca debitorii au o problema, sa negocieze, sa se asocieze si sa negocieze in limitele cadrului legal/comercial existent. Pot negocia reesalonari etc. Nici bancile nu au interesul de a avea un credit neperformant. Vor face reesalonari, probabil vor face niste provizioane suplimentare, dar ramane o problema negociata intre cele doua parti.
    - de ce trebuie creat un precedent pentru astfel de “solutii”? De ce atunci nu ne ocupam si de creditele in EUR? Cursul RON s-a depreciat cu aprox 15% fata de EUR fata de 2008? De ce nu ne ocupam si de firmele care au probleme din acelasi motiv, al cursului de schimb?
    Pentru comparatie: in 1997-1998 ajunsesem sa platesc dobanda de 98% la creditul in lei pe care il aveam. Nu s-a pus si nu mi-am pus niciun moment problema sa vina “cineva” cu o solutie. Am strans cureaua la maxim, am mancat mancare la borcan trimisa de parinti si am platit in continuare. Care este diferenta acum?
    Exista o singura solutie: asumarea responsabilitatii de catre fiecare. Aceasta va avea efecte pozitive pe viitor.

    • ion adrian spune:

      Nu spune nimeni sa platesti ceva. Bancile trebuie sa fie aduse in situatia sa respecte clientii si sa ajunga la o solutie.Bancile exista doar pentru ca cetateanul depune banii si ia credit pentru care plateste aproape camata asa ca mai incet cu muritul de grija lor. Sau guvernele si Bancile Nationale pe cine trebuie sa serveasca ele?

    • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

      “Exista o singura solutie: asumarea responsabilitatii de catre fiecare.”

      Bine spus, dar este asumarea responsabilitatii este asimetrica, in defavoarea clientului, si informatia asimetrica in favoarea bancilor, in special a Bancii Centrale a Elvetiei. Dar bancile nu raspund in fata clientului si nu trebuie sa aiba in vedere interesul clientului. Este datoria clientului sa isi apere propriul interes.

      Eu cred ca statul (nu BNR) ar trebui sa interzica creditele de consum sau imobiliare in CHF, dolari si Euro nu pentru ca sa protejeze cetatenii de propria ignoranta ci pentru a pastra echilibrul balantei comerciale. In final importam bani, care sunt produsi de Banca Centrala a Elvetiei fara costuri si platim cu munca si exporturi de bunuri materiale. Deci importam fictiuni si exportam lucruri concrete, cu singura perspectiva de a fi din ce in ce mai saraci, la nivel de ansamblu. Si mai rau, aceste fluxuri finanteaza importurile care ne distrug propriile capacitati productive si distrug sansele de a se creea locuri de munca.

      Problema statului este ca vrea sa arate crestere de PIB, prin urmare trebuie sa genereze o crestere a consumulu, dar nu reuseste sa creeze locuri de munca si afaceri care sa genereze o crestere sanatoasa, si atunci accepta cresterea nesanatoasa prin credite de consum.

      Prin urmare, avem crestere de PIB si suntem din ce in ce mai saraci la nivel de masa, cu sanse de a fi si mai saraci in viitor.

      Este un model cat se poate de occidental, dar cat se poate de nesustenabil pe termen lung.

      • Marian Grigore spune:

        Repet ceea ce am spus: experienta devalorizari si inflatiei exista si era recenta. De aceea, nu poate nimeni pretinde ca nu stia ca pot exista devalorizari ale RON fata de EUR, CHF. Nimeni nu a garantat vreodata ca CHF va sta pe loc. Deci nimeni nu poate pretinde ca a fost dezinformat sau pacalit. Sa vii acum sa spui ca e de vina Banca Elvetiei sau banca comerciala de la care ai luat creditul si sa ceri sa fii salvat pe banii altora mi se pare chiar tupeu.
        Inca o data: singura solutie este ca fiecare sa plateasca pentru deciziile sale.
        A vorbi de “asimetrie” lasa sa se inteleaga ca bancile ar fi stiut ca CHF se va scumpi si i-ar fi pacalit pe clienti. Sa fim seriosi.
        Inca o data, exista o singura solutie etica, sanatoasa prin efectele sale. Cei cu creditele in CHF sa se descurce cum pot, nu sa astepte sa fie salvati pe banii altora.
        Daca cerem pentru CHF, de ce nu cerem si pentru EUR sau USD?
        De ce sa nu ceara si firmele care au luat credite in EUR sa fie salvate?
        PE BANII CUI? NU PE AI MEI!!! IAR AI STATULUI SUNT SI AI MEI!!!

  35. Liviu Giuroiu spune:

    Traiesc de peste 30 de ani in USA, dar n-am auzit vreodata ca in vreo tara din lumea asta (poate cu exceptia lui Zimbabwe), ca sa existe transactii in alta moneda decat cea nationala! De ce trebuie sa fie in euro sau franci sau dolari? Oare nu mai exista “leul” romanesc? De unde a venit idiotenia asta? Bugetul tarii in ce se masoara? Euro? Franci elvetieni, lira engleza sau dolari? E greu de inteles mentalitatea celor care au infintat un system prostesc!
    Ce face BNR? Ce face guvernul? Cu ce se ocupa? Cu tranzactii straine de moneda noastra?
    Faceti-ma sa inteleg, fratilor? Mai exista Romania sau ba?

    • Silviu spune:

      Domnul Liviu,

      Dumneavoastra fiind plecat de atata vreme intelegeti mai bine adevarata situatie.
      Lumea nu vrea sa inteleaga ca cetatenii Romaniei au fost inselati pe fata cu buna stiinta a guvernului si BNR-ului.
      Toata lumea crede ca cei cu credite in CHF vor pomana, dar nu este asa. SPRE EXEMPLU CAND AM CONTACTAT CREDITUL. 1 CHF = 1,8 RON. ACUMA DACA VREAU SA-MI PLATESC RATA : 1 CHF = 4,7 RON LA BANCA(sa-l cumpar). DECI PLATESC DE 3 ORI SUMA, NU SE POATE ASA CEVA. Asta nu are de a face cu modul de a face afaceri sau ceva de genul.
      ESTE PROSTEALA PE FATA CU VOIA BNR-ului, A GUVERNULUI SI PARLAMENTULUI INCLUSIV. Pai in America de Nord eu nu am auzit pe nimeni sa faca averi asa de repede ca in Romania. Iti iei un risc, un risc calculat, dar ceea ce s-a intamplat este fara cuvinte. s-a mai intarit francul elvetian si in alta parte, dar ca in Romania… sa nu mai spunem ca guvernele sanatoase cu bancile centrale din tarile respective isi protejeaza cetatenii(drept dovada in tarile vestice s-a interzis francul elvetian ca moneda de creditare).
      DAR NICI O PROBLEMA CA DIN CAUZA LIPSEI DE ATITUDINE A MULTORA SI CIUDA DE CE UNII SA FIE AJUTATI IN VREUN FEL, VOR AJUNGE IN ACELASI TIP DE SITUATIE, IAR ATUNCI SE VOR OFTICA SI MAI TARE CA N-AU LUAT ATITUDINE CA NU-I DUREA ATUNCI.
      Parerea mea este clara: Guvernatorul BNR trebuie sa-si dea demisia si sa plateasca ca n-a luat masurile de rigoare cand trebuiau luate, ca de aia avem Guvernator la BNR. Daca acuma zice ca nu sunt multe atunci nu era asa mare problema sa fi luat masurile la momentul cand trebuiau luate.

  36. Viorel spune:

    Bravo Cristina, in sfarsit cineva care a inteles exact ce vroiam sa zic cu indicele LIBOR. Mai sus unde am postat problema mea vorbeam despre faptul ca OTP nu isi respecta propriile contracte, ba mai mult au facut abuzuri referitor la dobanda. Eu nu m-am plans de cursul valutar, desi si aici putem avea o discutie mai ampla. Daca pentru Euro cursul este cat de cat tinut sub control de faimoasa BNR, pentru CHF nu se ia si nu se va lua nici o decizie favorabila noua.De ce e aceasta discriminare? Doar pentru faptul ca toate preturile sunt raportate la euro? Daca tot se tine sub control o valuta atunci nu mai da voie la credite in alte valute pe care nu poti sa le controlezi.Pentru cei care ne critica, sa va spun ceva. Cand am luat creditul mi s-a oferit credit in euro in valoare de 53000 cam la aceeasi dobanda. In CHF mi s-a oferit 110000 (echivalentul a 63000 de euro) Oare cine nu ar fi ales suma mai mare la dobanda aproape la fel in contextul in care aveai nevoie pentru a-ti lua un apatament de cati mai multi bani, se stie ce preturi erau atunci la imobiliare. Ca sa nu mai spun ca ni s-a prezentat CHF-ul ca fiind o valuta foarte sigura si stabila.Acum dupa 6 ani de plata am achitat cam 40000de CHF din care doar vreo 6000 din credit , restul este dobanda si daca sa zicem maine asi dori sa achit tot, trebuie sa dau echivalentul a 100000 de euro. DAR CUM AM PUS PROBLEMA MEA ESTE CA OTP NU RESPECTA CONTRACTELE REFERITOR LA MODUL DE CALCUL AL DOBANZII, cursul valutar pentru mine cel putin este o problema secundara. Cum ar fi sa platesc o dobanda de 3% in loc de 6,7%? Cam asta se intampla la mine, nu au respectat contractul si am o dobanda dubla si inca ceva.

  37. Viorel spune:

    Sa va spun cum au raspuns cei de la OTP referitor la solicitarea mea cum ca nu au respectat dobanda: ,,Deoarece OUG50/2010 ne obliga sa aratam exact din ce este formata dobanda si modul de calcul al acesteia va informam ca in contractul initial nu aveati o valoare exacta a marjei fixe si prin urmare nu se poate stabili cat era indicele LIBOR la acea data. Astfel dobanda se v-a calcul ca fiind compusa din: 6,9% (dob din 2010)-0,2%(indice din 2010)=6,7%(marja fixa)” CORECT AR FI FOST: 5,7%(dob din 2008)-2,8(indice din 2008)=2,9(marja fixa) Ca eu am facut contracul in 2008 cu indicele de atunci , nu in 2010. CE ZICETI E O MICA MARE DIFERENTA? O zi buna va doresc, mai ales celor care stiu sa critice, si nu va doresc sa treceti prin ceea ce trecem noi acum.

    • Viorel spune:

      Inca ceva. Se spune de foarte multa lume , inclusiv de BNR ca nu se poate interveni deoarece ar agrava economia si ar baga bancile in dificultate. Care economie? Care banci? Acele banci care se bazeaza pe fraude si pe profit ilicit? Economia care ,,duduie” de minciuni si de furaciuni? Se spune ca valoarea totala a creditelor in CHF ar fi de 1 miliard de euro. Cate miliarde de euro au disparut in sute de Km de autostrazi inexistente si nu s-a mai prbusit economia.Cate miliarde de euro a pierdut statul prin licitatii cu dedicatii si prin privatizari fictive?
      Dar bineinteles acum este punctul zero nu se mai poate face nimic. DAR MACAR RESPECTATI LEGILE ACESTEI TARI.NU CEREM DE POMANA SAU SA NE FIE STERSE DATORIILE.

      • Marian Grigore spune:

        Foarte interesant argument: de genul “unde a mers mia, treaca si suta”. Daca altii au furat, atunci avem si noi astia cu credite in CHF sa bagam si noi mana putin la buget, ce, noi suntem mai prejos? Nici macar nu ne ascundem, cerem pe fata.

  38. Dobre Grigorescu spune:

    Nu uitati ca traim in Romania! Orice sfat venit din partea autoritatilor, fie si BNR, este privit cu suspiciune! Ce interes are?! Am incercat sa-i conving pe cei cu care lucrez, sa-i fac sa inteleaga ca “un credit doar cu buletinul” se plateste cu bani, nu cu actul de identitate! Reactia lor “ce mi se intampla, n-o sa ma lase statul”?! Avantajele economiei de piata presupun si responsabilitati, ale cetatenilor si ale statului! Cetateanul care semneaza un contract sa-si asume ce a semnat! Cei care au luat credite exotice sunt tineri, scoliti care presupn ca se informeaza, au dubii la reclamele care ofera …..paradisul bancar! Statul trebuie sa informeze, sa nu cedeze la presiunile brupurilor de interese, fie si politice! Ai gresit, suporti consecintele! Ar fi o mare greseala ca din impozitele pe care le platim sa finantam erorile concetatenilor nostri – care se vor multiplica, nu ne lasa statul! Sau sa cerem BN sa intervina! BNR sa stabileasca cursul pe piata valutara! Si elvetienii au renuntat! Si…cate banci romanesti sunt pe piata Romaniei?! DOUA, care, evident trebuie privatizate catre institutii financiare straine! Regulile jocului trebuie respectate! Ce am invatat eu: te imprumuti daca ai certitudine ca poti plati in timp, cu toate incertitudinile; obligatoriu trebuie sa ai o rezerva de bani ca sa poti rambursa imprumutul timp de sase luni; faci imprumut pentru ceea ce merita, nu pentru automobil de lux, case de vacanta…Ce merita? Finantatea unor studii, o locuinta..dar daca am o relativa certitudine(?!) ca pot plati! Banii si mama lor – banca – conduc lumea! LEUL este moneda nationala a Romaniei!

  39. Geo spune:

    Bancile nu au avut, nu au dat si nici acum nu au franci, totul este doar un o inginerie finaciara.

    In data acordarii creditului clientul a primit scriptic 75.000 CHF pentru 145.000 RON sau 45.000 EURO de care avea nevoie totul pe un credit de 25/30/35 de ani.

    Prin urmare romanul a luat RON sau EURO la cursul din data acordarii (totul se poate verifica in actele de la banci).

    Daca romanul a luat (scriptic 75.000 CHF), numerar = 145.000 RON = 45.000 EURO in 2007,( ATENTIE a luat doar RON sau EURO in mana), acum dupa 8 ani de rate, care i-au fost marite succesiv, mai are de rambursat 60.000 CHF si surpriza 268.295 RON(mai mult decat initial cu 123.295 RON) si 59.500 EURO(mai mult decat initial cu 14.500 EURO).

    Romanul a ridicat din banca RON sau EURO la cursul din data acordarii.

    Toate contractele in franci au paragrafe prin care” banca isi rezerva dreptul de a interveni asupra derularii contractului daca in piata vor aparea fluctuatii sau daca cursul va depasi un anumit interval +/-“, bancile nu au intervenit si nu vor intervin pentru ca, le convine sa incaseze mai mult decat au dat, “politicienii”, “economistii” si “analistii” stiu si ei foarte bine situatia.

    Corect este ca toate contractele de credit in valuta sa fie raportate la cursul din data semnarii +/-10% sau 20%, restul sunt doar discutii menite sa acorde timp pentru a desfasurarea in continuare activitatii de camaratie.

    • iosiP spune:

      @Geo,

      1. Atunci cand ati semnat contractul v-ati asumat riscul aferent – din cate stiu, pe ultima pagina figureaza un text de genul “Prezentul contract reprezinta vointa comuna a partilor”, adica inclusiv a dumneavoastra.

      2. Bancile nu au cum sa anticipeze evolutia cursului de schimb (daca ar putea nu ar avea nevoie de “spread” intre dobanzile la depozite si cele la credite, ar trai bine-merci din speculatii valutare). Mai mult, si ele s-au imprumutat la randul lor tot in CHF, pe care trabuie sa ii restituie.

      3. Dupa cum a mentionat cineva, daca cursul CHF ar fi scazut nu cred ca vreunul dintre debitori s-ar fi plans ca are mai putin de platit. In cschimb, daca a crescut dam vina pe oricine numai pe noi nu, si eventual asteptam sa decida statul in privinta contractelor incheiate intre entitati private… eventual cu bani de la buget, ca aia apar “din neant”.

      4. Sunt interesante comentariile privind faptul ca “daca nu luam credit in CHF nu puteam sa-mi cumpar casa”. Pai daca nu-ti poti cumpara casa, nu-ti cumperi casa. E simplu! In schimb, e mai complicat sa ceri intregii populatii contribuabile a Romaniei sa-ti finanteze tie casa, ca poate unii (adica majoritatea) nu sunt de acord, nu de alta dar stau cu chirie desi ar fi putut contracta un credit in… ce sa vezi, CHF ca sa-si cumpere casa.

      Spre edificare, nu tin partea bancilor: am doua conturi (pe “persoana fizica”) in RON si EUR si cred ca marea magarie a BNR si a guvernului este ca ne obliga sa tranzactionam prin banca. In rest, am doua carduri de credit al caror sold il achit la fiecare sfarsit de luna (adica banca nu face profit de pe urma mea, cel mult de pe urma comerciantilor) si sper ca populatia Romaniei sa se destepte si sa-si retraga toti banii din banci – oricum dobanda este real-negativa – si sa le vad cum se descurca la o RMO de sub 10%. Dar asta, desigur, nu se va intampla: ne place sa ne-mbogatim in timp ce “fraierii” muncesc, iar cand realizam ca am dato-n bara (vedeti FNI, Caritas etc.) sa plangem pe umerii statului, sa ne despagubeasca din banii “fraierilor”.

      • Viorel spune:

        Gresiti cand spuneti ca daca ar fi scazut francul nu ar mai fi plans nimeni. Atunci ar fi intervenit BNR-ul prim marirea LIBOR.Problema este acum cind s-a scumpit francul, BNR a scazut LIBOR de la 2,8% la 0,2% dar asta nu se reflecta si in dobanzile de la banci.Au pastrat acelasi nivel al dobanzii dublandu-asi astfel profiturile si din curs si din dobanzi. DOBANDA NU A FOST VARIABILA DECAT IN SUS (in favoarea bancii),NICIODATA in jos (cand a fost in interesul clientilor)

        • Marian Grigore spune:

          @Viorel: daca sunteti atat de bine informat cu privire la mecanismele de ajustare a dobanzii atunci puteti sa platiti linistit creditul dvs in CHF, pentru ca v-ati asumat responsabilitatea in deplina cunostinta de cauza.
          PS: nu e LIBOR, e ROBID-ROBOR si nu este stabilita de BNR. Dar, de!, ca la noi, ne pricepem la fotbal, politica, macroeconomie, banking si toate celelalte, mai putin la a ne asuma raspunderea.

      • ion adrian spune:

        Repet Bancile stiau foarte bine ce faceau exact ca si Rotchild cand cu Waterloo. Ele au jucat constient si la sigur a la hausse care este un joc de bursa care daca nu o manipulezi precum Rotschild nu stii daca va reusi. Aici era clar ca lasat liber francul va face ce a facut si in vra lui 2011 va sari in sus.Restul sunt batere de campii verzi si de aflare in treaba a prea multilor romani dastepti..

        • iosiP spune:

          Am inteles, bancile stiau inca de acum vreo 5-6 ani ca:
          1. BCE va decide sa faca “quantitative easing” (adica sa tipareasca bani din nimic).
          2. BCS va decide sa decupleze cursul CHF de EUR, pentru ca nu este de acord sa tipareasca hartii fara valoare.
          3. Deponentii vor fugi de EUR (care se va devaloriza) si vor invesi in CHF, crescand cursul acestuia.
          Desigur insa, exista o legatura intre Rotschild si faptul ca dunmeavoastra ati luat credite in CHF :)

          Stiti ce, poate aveti dreptate (dar chiar nu ma intereseaza) atata timp cat nu pretindeti achitarea diferentei de dobanda de la bugetul de stat, adca (inclusiv) din banii mei!

          • ion adrian spune:

            Cred ca sigur stiau, de la criza CHF din august sept 2011 cand un euro tot asa in cateva zile a ajuns la cca 1,05CHF ceea ce a facut sa se ia decizia politica sa se limiteze aceasta crestere la baremul, eu ii spun la pretul de merurial astfel incat cresterea francului sa nu treaca de 1 euro=1,2 CHF. Asadar atunci imediat a fost coborat sub acest plafon pentru ca incet incet sa creasca ajungand aproape constant la limita permisa de 1,2. Evident ca oricine care stie ceva despre acestea adica eu, bancile , guvernele sau macar ministerele de finante si destui altii ca mine(dar destul de putini din cei ce comenteaza pe aici) stiau ca inexorabil Elvetia isi va lasa moneda libera desigur cand va fi convenabil ei si pentru puterile finaniciare care conteaza si care in 2011 i-au mpus mercurialul, ecuatie in care Romania si amaratii de tugulani nu contau.

          • ion adrian spune:

            Evident ca lucrurile se rezolva intre Rotschild si mine, cu tine nu avem treaba, dar cu Rotschild da si chiar foarte multa. In paranteza cum eu stiu ce face si cum este Rotschild, in nici-un caz nu am luat un imprumut in CHF si sunt destule tari civilizate si responsabile fata de cetateni cu o adevarata economie de piata si nu cu o jungla pestilentiala si antropofaga cum este romanica(termenul lui CTP singurul luat de la el care de altfel nu-mi este deloc simpatic) care au reglementat din timp aceste riscuri.

            • iosiP spune:

              Cand il vedeti pe ‘nea baronu va rog sa-i transmiteti salutari din partea lui Dorel (ca el asa ma stie) si sa-i spuneti ca prietenul nostru comun Benedict il intreaba cand are de gand sa achite factura la Cina Cea de Taina, ca in 2000 de ani a cam crescut cursul talantilor :)

            • ion adrian spune:

              Esti simpatic. In cercul ezoteric in care ma invartesc alaturi de el, de ex la Bohemian Grove sau prin alte parti, daca il vad ii zic.

  40. stefan spune:

    Francul Elvetian in scamatoria romaneasca !

    Urmarind de ceva zile drama romanilor cu credite in CHF ( si eu sunt unul din ei ) nu pot sa nu observ niste aspecte care mie imi par destul de relevante :
    - se pun in discutie teme / solutii de rezolvare paleative, conjuncturale
    - subtil, se pun in opozitie imprumutatii in CHF si ceilalti care au datorii in EUR, USD, etc.
    - nu se ia in considerare, voit sau nu, faptul ca IN MAREA MAJORITATE CEI IMPRUMUTATI IN CHF NU AU FOLOSIT DE FAPT CHF- aceasta moneda fiind folosita doar ca referinta in sistemul de creditare.
    Nimeni nu cred ca a cumparat ceva pe teritoriul Romaniei folosind CHF, nici o casa, nici altceva !!!!
    Au primit suma “ SCRIPTIC “ si au schimbat-o rapid in moneda necesara – fie ca a fost RON, EUR sau USD si au folosit-o ulterior
    Deci nici o clipa nu s-a pus vreo presiune, nu s-a creat o brusca cerere de CHF care sa justifice o crestere apreciabila
    Noi toti suntem constransi sa sustinem prin eforturile noastre o crestere artificiala, creata “ din pix “ de catre binevoitorii functionari din sistemul bancar !
    Cred cu tarie ca se poate calcula un curs decent la care sa se poata plati imprumutul, tinand cont de :
    - moneda folosita real de imprumutat
    - dobanzi, inflatia proprie fiecarei monede, etc.
    - pierderea suferita de banca in cazul default-ului debitorului
    - impactul social al unei mase aflate in incapacitate de plata

    • iosiP spune:

      @stefan, presupunand ca as fi de acord cu dumneavoastra imi permit sa va intreb: cine ar suporta pierderile?

      Va rog sa-mi oferiti un raspuns clar (daca-l aveti)!

      • Marian Grigore spune:

        @IosiP: Apreciez comentariile dvs pe subiect. Stefan va va raspunde cu niste solutii foarte “inspirate” si “fundamentate” pentru ca vor fi pe banii altora, in niciun caz pe ai lui.
        Cand a luat credit in CHF a fost foarte informat, dupa cum spune: a luat CHF, i-a schimbat si a platit EUR sau RON sau ce-o fi platit. Acum, cand e la inghesuiala, contra pariului pe care l-a facut pe CHF (esentialmente asta a facut), nu vrea sa mai para atat de informat sa-ai asume raspunderea si vrea sa se agate de buzunarul celorlalti!

      • ion adrian spune:

        Raspunsul, unul din cele posibile si corecte, il da Cataln Predoiu:
        https://www.facebook.com/catalin.predoiu

  41. Marian Grigore spune:

    Sunt terifiat de toata aceasta discutie in jurul scumpirii CHF:
    Dl Tudorescu pune un titlu tendentios iar apoi multi care, atunci cand au luat credite in CHF, se credeau experti, acum tipa din gura de sarpe sa fie salvati pe banii altora. Nu mai conteaza ca argumentele lor nu au substanta, nu mai conteaza ca au semnat un contract, trebuie doar sa fie salvati cumva de cineva, numai lor sa le fie bine.
    La prima rafala de vant, toata priceperea lor dispare si reflexul dependentei de un tatuc salvator iese la suprafata. Sigur, nu o recunoastem chiar pe fata (exceptie Viorel), ne pretindem experti in probleme macroeconomice si financiar-bancare, doar ca nu pe banii nostri.
    Suntem adeptii economiei de piata, dar nu pe riscul sau raspunderea noastra. Acestea sunt notiuni pentru altii.
    Pentru cei care cauta protectia unui tatuc sau Big Brother, ii incurajez sa emigreze intr-o tara care are un tatuc la carma, mai sunt cateva la est de noi. Se vor bucura de protectie nu numai contra BCS ci contra tuturor relelor capitaliste.

    • iosiP spune:

      Pe mine ma socheaza altceva: acuzatiile aduse BNR.

      Pai oameni buni, ce anume ar fi trabuit sa faca Isarescu/Vasilescu pentru a va lamuri (atentie, presupunand ca ar fi stiut ceea ce se va intampla, ceea ce este deja o premiza falsa)?
      Sa iasa in balconul BNR si sa spuna “Nu luati credite in CHF!”? Pai nu poti face asta ca oficial al unei banci nationale, inseamna sa discreditezi un instrument financiar oferit de banci in deplinul respect al legii. Practic, Vasilescu v-a spus-o clar: nu luati credite in alta moneda decat aceea in care va obtineti veniturile!
      Presupunand ca as intentiona sa iau un credit (Doamne fereste!) m-as uita de zece ori “in gura” oficialilor BNR, as studia piata politico-financiara si m-as documenta inainte sa semnez. Ca veni vorba, am ceva investitii in actiuni si ma uit atent cum le “flutura urechile” investitorilor majoritari, stand cu degetul pe Enter in caz de belele previzivile. Asta se cheama stop-loss, nu cel pe care-l asigura tatucul-stat prin lege.

      P.S. De ce credeti ca brokerii nu au o viata lunga? Pentru ca traiesc permanent sub tensiune iar riscul de accident cardio-vascular este mult mai ridicat decat in media populatiei. Regret, domnilor, dar orice tranzactie in alta moneda decat cea nationala este un risc pe care vi-l asumati, iar daca nu sunteti capabili sa suportati pierderile atunci nu va expuneti.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Incerc eu sa va rapund cum e cu BNR, ma rog, cum vad eu “treaba”
        Nu traim intr-o societate liebertariana, dobanda de referinta nu se formeaza la “liber”, ca o dobanda agreata de participantii majori (banci, fonduri) , in tranzactiile monetare. Nu este rezultatul unui fixing, asa cum sunt ratele ROBID-ROBOR care se stabilesc zilinic la ora 11, de 10 banci mari, influentate, evident, puternic si de rata de politica monetara stabilita de banca centrala (are aceste atributii prin lege) si abia apoi de cerere si oferta.
        De ex. astazi ROBID la 12 luni e 1,14%, ROBOR la 1,87% in timp ce rata de politica monetara este de 2,5%. Cand a fost criza de lichiditati (va mai aduceti aminte de”atacul la leu”?) dobanda interbancara crescut mult peste dob de ref. BNR s-a pus “capra”, le-a aratat “lor”, dar efectele au fost tot cam pe carca debitorului.
        Cam asa se intampla peste tot, asta e, are si parti bune si parti rele.
        BNR cred ca gresit grav mentindnd o dobanda de referinta mare, de regula dubla fata de inflatie. De ex in 2007 dr era 10%, apoi 10,25% la o inflatie medie anuala de sub 4,84%(dec 2007) crescand apoi putenic in 2008 la 7,8%(contributia principala fiind preturile reglemetate , energie, gaze . incalzire). Au fost extrem de stresati de inflatia galopanta a anilor 90, si au avut o poltica “ferma”, dar prea ortodoxa, zic unii.
        Evident ca la o dobanda de ref de 10,25% plus marja de dobanda a bancii (si aia exagerat de mare,deh, sa ne gandim ca tot BNR avea un canal la facilitati de 8%, imens, in plus RMO-uri mari, bani morti care trebuiau compensati, cum altcumva daca nu prin marja banilor vii) rata la un credit in lei era mai mare ca la echivalemtul in alta valuta, dintr-o tara cu dobanda de ref si RMO-uri mai mici.
        Cei care nu se calificau la lei se calificau la CHF. Nu au pariat pe CHF din nu stiu ce analize savante, a fost singura moneda la care sa calificau, pe reglementarile de prudentialitate, elaborate de tot de BNR. Care nu obligau bancile decat la informare, nu si oferirea unui instrument financiar de protectie la riscul valutar. Am explicat mai pe larg mai sus.
        Eu unul am mari dubii ca oamenilor li s-a explicat cu adevarat la ce riscuri se expun. Cred mai degraba ca li s-a spus ca CHF este o valuata “sigura”, cu o dobanda mica, “legata” de EUR la o paritate fixa si deci orice “prost” putea sa presupuna ca sa te imprumuti in CHF este ca si cum te-ai imrumuta in EUR, dar cu rate mai mici. Ba prin 2007 leul se si mai aprecia….ehehe, chilipir.
        Economia “duduia” toti erau in delir..stiti, exuberanta irationala din finaluli fazei expansioniste.
        Acum toti se spala pe maini, “prostul” e de vina…da, dar nu singurul vinovat.
        BNR a tinut dobanda la leu pea sus, nu a impus bancilor elaborara unui sistem de asigurarea a clientului la riscul valutar, optional, evident. si a permis “fentarea” unor conditii de prudentialitate si asa destul de laxe.
        Pe scurt:
        BNR poate regla/distorsiona legal piata creditelor dar isi ia mana de pe efectele naspa produse de aceste distorsiuni.
        BNR nu a stabilit conditii de pridentialiatate care sa minimizeze riscul valutar, dimpotriva a creat conditii de asumare a unui risc major, cei care nu se calificau la lei putand accesa CHF…aberant, fara un sistem de protectie de tip SL.
        Dupa mine nu e corect sa fie aruncat totul in carca debitoruluiu, intr-o piata care in fond nu este libera, iar reglementarile nu au fost suficient de prudente.
        Solutia? Cei care au gresit trebuie sa indrepte: debitorii, bancile si BNR. Nu se poate lasa totul in carca doar a unuia, sau si mai grav, in carca noastra, via taxe si …rate.

        • Marian Grigore spune:

          In privinta “calificarii” pentru un credit sau altul: principiul de baza este sa te intinzi cat iti este plapuma. Plapuma include si un calcul “worst case”. Nu trebuie niciun fel de cunostinte sophisticate sa ai aceasta abordare prudentiala elementara. Altfel, esti imprudent sau lacom. In ambele cazuri, esti bun de plata.
          In privinta “worst case”: cred ca oricine in aceasta tara stie ca ratele de schimb sunt fluctuante si pot fluctua dramatic, indifferent de ce spune banca sau orice sfatuitor, prieten sau “specialist”. La nivelul anilor 2000 exista deja o experienta bogata si cunoscuta marelui public in aceasta privinta. Deci argumentul lipsei de experienta nu tine.
          In privinta optiunii intre EUR sau alta valuta si RON: nu trebuie sa urmaresti politicile macro ale BNR si sa decriptezi mesajele guvernatorului pentru a face un calcul arithmetic elementar: ce depreciere a cursului de schimb face ca diferenta de rata valuta vs RON sa dispara? 10%, 20%? De la 3.5 la 4 RON/EUR sau la mai putin? La bunul simt, si pe baza experientei publice disponibile (istoricul cursurilor de schimb) oricine isi putea face o parere, chiar la nivel de “feeling”, despre riscurile implicate iar apoi sa vada cat is poate permite si cat de riscanta este decizia pe care o lua.
          Inca o data subliniez, aceasta gandire nu cere analize si previziuni macro, ci doar ceva prudenta.
          Despre abordare prudentiala: bunica mea, femeie de la tara cu 4 clase primare putea avea o abordare prudentiala in conditii de incertitudine: impartea recolta intre consumul pana anul urmator, care putea fi secetos sau cu alte calamitati, banii pentru scoala copiilor (echivalentul ratelor de azi) si eventual un fond de investitii pentru a cumpara inca un pogon de pamant. Nu a luat decizii atat de eronate incat sa nu aiba de mancare pana la recolta urmatoare sau sa nu mai poata tine copiii la scoala. Dar stia ca este responsabilitatea ei sa dramuiasca bine banii familiei.
          De ce cei care se vaita azi de impactul CHF nu sunt capabili sa aiba aceasta abordare elementara? Daca tot vorbim de “capacitate”, daca nu iti poti purta de grija tie singur prin deciziile pe care le iei, cum te pricepi atunci la alegeri sa votezi un candidat sau altul care se pronunta pe probleme macroeconomice si alte lucruri realmente complexe? Ori te pricepi si atunci nu ai nevoie sa vina cineva sa te ajute cu creditul tau in CHF, ori votezi “in orb” (sic!) si atunci ai o problema de “capacitate” (a se citi competenta). La acest punct, a se vedea Frederic Bastiat in privinta “capacitatii”. Nu vreau sa fiu ofensator, dar vreau sa punctez clar un principiu: nu avem doar drepturi ci si responsabilitati, iar prima dintre ele este cea pentru deciziile pe care le luam.

          • iosiP spune:

            Domnule Marian Grigore, a vorbi despre Bastiat in tara FNI, Bancorex si Caritas este echivalent cu a mentiona funia in casa spanzuratului: desigur, doar altii sunt vinovati dar in final platin cu totii… ca doar suntem solidari, ce mama dracului!

          • Mircea Modan MirceaM spune:

            N-as fi chiar asa de sigur ca oamenii, consumatorii de credite, inteleg cum e cu riscul valutar. Ba chiar si mai grav, senzatia mea este ca si anumite banci nu au inteles la ce se expun.
            Uitati ce zice o directiva europeana, destul de proaspata, 4 feb. 2014.

            “Criza financiară a arătat că un comportament iresponsabil al participanților la piață poate
            compromite bazele sistemului financiar, ceea ce duce la pierderea încrederii tuturor
            părților, în special a consumatorilor, și poate avea consecințe sociale și economice grave.”
            “S-au identificat o serie de probleme pe piețele ipotecare din Uniune legate de practicile
            iresponsabile de împrumut și de posibilitățile participanților la piață, inclusiv ale
            intermediarilor de credite și ale instituțiilor non-bancare de a avea un comportament
            iresponsabil. Printre acestea se numără probleme legate de credite într-o monedă străină, pe
            care consumatorii le-au contractat în acea monedă pentru a profita de rata dobânzii
            avantajoasă oferită, însă fără să dețină informații adecvate despre riscul ratei de schimb
            valutar pe care îl implică aceste împrumuturi sau o înțelegere a acestuia. Respectivele
            probleme sunt determinate de deficiențele pieței și ale reglementărilor, dar și de alți factori,
            de exemplu climatul economic general și nivelul scăzut de cultură financiară.”
            “Ca urmare a riscurilor semnificative aferente împrumuturilor în valută străină, este necesar
            să se prevadă măsuri pentru a asigura faptul că consumatorii sunt conștienți de riscul pe
            care și-l asumă și că consumatorul are posibilitatea de a își limita expunerea la riscul ratei
            de schimb valutar pe durata creditului. Riscul ar putea fi limitat fie acordând
            consumatorului dreptul de a converti moneda creditului, fie prin alte măsuri, cum ar fi
            plafoane sau, dacă acestea sunt suficiente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar,
            avertismente.”
            http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&t=PDF&f=PE+25+2013+REV+1

  42. Silviu spune:

    D-apai fara suparare, dar cand nivelul economiei in Romania nu a scazut chiar asa de mult in ultimii 7 ani, iar celelalte monede (EURO, Dolar) nu putem spune ca s-au apreciat chiar asa de mult in raport cu Leul, in acesti 7 ani 1 CHF s-a marit de 2,5 ori adica cu 150 % si toata lumea spune ca astea sunt riscuri…
    Si un orb si-ar da seama ca astea sunt “MANARII” ale bancilor si a celor interesati (sau platiti) sa nu ia masuri.
    Numai atata mai am de spus: imi pare bine ca am plecat de acolo, ca am scapat de “prostia romaneasca” iar eu SPER ca in 50 ani (cel mai repede) sa se schimbe ceva cu adevarat.
    Ca tara aia este in situatia in care este, se datoreaza tuturor romanilor si nu numai guvernului, parlamentului si BNR. Toti platesc pt ca n-au stiut sa ia atitudine si intotdeauna romanul de langa noi (vecinul) parca era dusmanul de moarte si tratat pe la spate ca atare.
    Cat despre mine in mod sigur nu voi mai calca niciodata acolo si ca vedeti cu ce proverb ne madrim ca natie iti dai seama de ce este frumusete de tara in halul ala:

    “Cine e harnic și muncește are tot ce vrea, …cine-i leneș și chiulește are tot așa.”

    Fara comentarii…

    • Lucian spune:

      In data de 28.05.2014 – raport eur/chf = 1.223 , in 2.01.2015 acelasi raport a fost de 0.98. Asta inseamna o pierdere de 22.43% a eur in fata chf in mai putin de 1 an de zile!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Tudorescu


Cristian Tudorescu

Managing Partner in compania de consultanta financiara Explore Asset Management si Partner in proiectul Economiczoom.ro. Are experienta de peste 10 ani in pietele financiare si de ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)