Home » Analize »Economie »Financiar »Macro » Citesti:

Cand vine urmatoarea criza? Si ce facem?

Mircea Modan martie 10, 2016 Analize, Economie, Financiar, Macro
48 comentarii 4,012 Vizualizari

Intrebarea este, desigur, nu daca va veni o noua criza, ci cand se va “intampla”? Pentru ca sigur se va intampla, indiferent cine va fi la butoane.

De ce apar crizele, de ce nu functionam intr-o eterna dezvoltare economica roz-bombon, de ce este nevoie sa luam, periodic, cate un spit (macroeconomic) in dos ? Sau de ce nu putem noi, ca tara, sa fim mai cu mot, sa evitam perioadele de recesiune?

Pentru ca “istoria” economica ne-a demonstrat ca ciclul economic chiar functioneaza, ca putem, in baza unor indicatori si semnale cunoscute, sa anticipam perioadele probabile de criza si de expansiune economica. Si ca polticienii nostri fie sunt habarnisti, fie au memoria scurta, crizele sunt amplificate prin adaugarea unei componente “autohtone” peste fundamentala mondo.

Bursele sunt cel mai bun exemplu, daca in State am avut o scadere pe la 50%, in Romania am avut o scadere de vreo… 90%. Daca in State bursa si-a revenit in urmatorii ani, atingand noi maxime, noi suntem inca mult, mult sub valorile maxime ale perioadei ante-criza. Criza (bursiera) la noi este comparabila cu marea criza (de la ei) din `29 … le-au trebuit vreo 25 de ani pentru a se atinge noi maxime, iaca, la noi au trecut 8 ani si suntem pe la 30% din maxime. Daca extrapolam, simplist desigur, mai trebuie inca 16 pentru a atinge noi maxime… tot pe la 25 de ani ajungem si noi. Nimic nou sub soare!

Sub soarele nostru, desigur.

Adevarat, este dificil sa iei masuri anticlice in perioadele de expansiune, cum sa explici, de exemplu, un necesar excedent bugetar (in ultima perioada a ciclului economic) cand “tara” are nevoie de investitii, de autostrazi, de salarii mai mari , de pensii speciale… bla, bla.

Ma ales in perioade pre-electorale!

Ar fi sinucidere curata, nivelul de intelegere la “nivelul ierbii” al ciclului economic este destul de scazut.

Oamenii “obisnuiti” nu inteleg ca nu depinde de noi intrarea sau nu in crize, putem doar sa amortizam “aterizarea” inevitabila de dupa perioadele de “supraincalzire” economica sau financiara. Suntem prea mici, depindem prea mult de investitiile straine, si, colac peste pupaza, nici nu suntem in stare sa ne administram rezervele uriase de eficienta de care dispunem. Nu s-au nascut inca politicenii aia stiuti si cinstiti care sa expilce, cu creionul in mana, care este politica economica a la longue, cum si de ce trebuie sa punem bani albi deoparte pentru zilele negre ce vor urma, vrem nu vrem.

Am sa incerc sa explic un pic cum vad eu “treaba”.

La nivel mondo exista actori mari (SUA si China in special) care influenteaza atat direct (ponderea PIB-ului lor la nivel mondo este uriasa, in jur de 20%) cat si la nivel de “sentiment”, printr-un efect de “exportare” in piata a neincrederii, chiar si in economii care au indicatori fundamentali buni. Cu atat mai mult cand exista brese, adica indicatori macro care denota dezechilibre fundamentale.

Ultima criza a fost o suprapunere de criza economica, finaciara si de reglementare, de unde si marimea efectelor. Cea dinaintea ei (criza dotcom), a fost mai mica… toate au avut insa o caracteristica comuna: exuberanta irationala, perioada de final a unui ciclu economic ( am scris mai demult un articol despre ciclul economic). “Suportul” a diferit: prima a fost bazata pe supraevaluara companiilor din IT, a doua prin subevaluarea riscurilor creditelor ipotecare, a conditiilor de prudentialitate, dezvoltarea derivativelor intr-o piata nereglementata corect.

Romania, este corelata, conectata, vrem nu vrem!

Si avem semnale extrem de clare ca istoria se va repeta, ca politicienii vor repeta greselile enorme facute in perioada similara a ultimei crize.

Unde suntem acum, in ce faza a ciclului economic?

Dupa cum vedem BNR estimeaza ca PIB real va atinge PIB potential in T3 2016. Si va continua crestera pana in 2018.

PIB real este PIB-ul ajustat cu deflatorul PIB, pentru a putea fi comparat cu cel anterior. Deflatorul este un fel de inflatie calculata nu pe cosul de consum ci pe toate serviciile si produsele finale care fac de fapt produsul intern brut.

Analizand faza expansionista a ciclului econmic (cea in care PIB real creste constant) putem sa spunem ca ea este formata din “minifaza” de recuperare a potentialului (venim de la un minim al PIB real aflat si sub PIB potential al momentului respectiv-diferenta se numeste output gap, si tine pana cand PIB real atinge PIB potential) urmata de minifaza in care PIB real isi pastraza trendul ascendent depasind PIB potential, sfarsindu-se cand PIB real incepe trendul descendent.

In graficul de mai sus faza expansionista ar fi intre momentul t2 si t3, iar minifazele se pot stabili suprapunand graficul PIB real peste graficul PIB potential.

Concret vorbind, putem sa anlizam un grafic dintr-un document al Consiliului Fiscal.

Observam ca ciclul anterior a “intors” in perioada `99 minifaza de recuperare a potentialului se incheie in 2003, urmand apoi cativa ani in care PIB real depaseste PIB potential.

Desigur recesiunea a venit dupa 4 ani de la inceperea celei de-a doua minifaze, nu exisata o regula anume cum ca musai dupa X ani de la inceperea unei faze avem si o prabuselnita. Dar cu siguranta ea nu vine decat dupa ce am trecut in a doaua minifaza, adica dupa ce am depasit PIB potential. Din acel moment trebuie sa fim extraordinar de atenti cu “exuberanta irationala”, sau altfel spus trebuie sa analizam la sange cativa indicatori care pot sa formeze acele brese care accentueaza recesiunea.

Observatia 1: trebuie sa fim extrem de atenti in a doua minifaza, cea in care PIB real depaseste PIB potential, este faza in care apare exuberanta irationala.

Cum putem nivela aceasta dinamica? In fond de ce nu putem avea o dinamica a PIB real ca cea a PIB potential, o crestere fara exagerari in perioadele de expansiune si fara retrageri grele in perioadele de recesiune? De ce PIB real nu poate sa fie pe o curba mai linistita, ca cea aPIB potential?

Nu stiu, probabil ca tine de psihologia colectiva, cei familiarizati cu Elliott wave pot sa inteleaga mai bine, avem acele succesiuni de valuri care seamana al naibii de bine cu dinamica PIB. Vorbim de piete libere, greu de manipulat si totusi avem acest “fenomen”.

Valul 5 este (uneori) acea exuberanta irationala in care participantii in piata forteaza castigurile obtinute in valul 3, cel in care “toata lumea” stie ca piata este in crestere, si cred ca va dura o vesnicie. Uneori poate sa tina mai mult alteori mai putin, nici aici nu este o regula. Cum zic americanii, nimeni nu bate clopotul cand incepe prabuselnita!

Dar dupa el (valul) urmeaza intotdeuna corectia, mai mica sau mai mare, functie de “rangul” valului si momentul in structura valurilor superioare . Similar si recesiunile au diferite “ranguri”, cea din state. din `29 fiind “mama” lor, dupa cum si cea din `89 a fost una majora pentru noi. Apoi urmeaza, ca gravitate, cea din 2008 etc. Putem analiza astfel atat posibila marime a viitoarei recesiuni cat si momentul aparitiei ei. Coroborat cu alte sisteme de analiza tehnica (sa zicem Delta phenomenon, sau analiza unghiurilor naturale de dezvoltare a PIB, puncte nodale etc) am putea depista eventuale clustere care sa ne dea informatii suplimentare despre momentul posibil al aparitiei urmatoarei crize.

Se pot face bani buni din asa ceva, crizele si recesiunile sunt o adevarata mana ceresca pentru cei care stiu sa le admininstreze. Sau credeti cumva ca toti pierd? Este suficient sa vedem cine a profitat de pe urma crizelor si raspunsul este evident.

Inchei mica parnteza, am vrut doar sa mentionez o alta metoda posibila de analiza, prin prisma Elliott wave vs dinamica PIB, ar fi un subiect extraordinar de interesant.

Revenind la oile noastre sa notam si marimea (sau mai corect “micimea”) stabilizatorilor automati

“Capacitatea sectorului guvernamental de a contribui prin stabilizare automata la atenuarea fluctuatiilor ciclului economic este relativ scazuta in Romania, in comparatie cu alte tari europene.
Romania ar avea nevoie de posibilitatea aplicarii unor stimuli fiscali discretionari (deficit structural) mai puternici in perioade de recesiune”

Observatia 2: stabilizatorii automati au o influenta mult mai mica la noi vs UE, trebuie sa fim mult mai activi in domeniul masurilor discretionare, functie de faza ciclului economic, compensand astfel lipsa unor stabilizatori automati mai “puternici”.

Cum? Simplu, sa respectam defictul structural.

Alt element ingrijorator este decorelara salariilor de productivitate. Intotdeuna asa ceva produce “belele”.

Dupa cum vedem nu stam chiar pe roze. Pare ca exuberanta irationala a inceput inca mai devreme, nici nu am depasit PIB potential si deja suntem decorelati cu productivitatea. Fara o revenire pe trend ascendent cresterea salariului brut nominal nu este sustenabila, decat temporar, cat timp avem venituri publice in crestere, adica doar in faza expansionista. Ce facem cand intram in recesiune? Cu ce finantam salariile? Bun, aici discutam de salariile din privat si bugetari, daca primii o fac pe barba si banii lor cei din urma o fac pe bani publici.

Sa ne uitam pe structura.

Observam “exuberanta irationala” atat a scaderilor (sic!) cat si a cresterilor bugetare din ultimele doua trimestre ale 2015.

2014 este momentul in care incepe sa scada productivitatea, si, culmea, momentul in care salariile bugertarilor cresc. Dupa cum, tot culmea, perioada de cresterea a productivitatii (2013-2014) este tot de-andoaselea, salariile bugetarilor scad!

Bun, poate ca exista o explicatie, noi trebuie sa fim atenti la altceva: daca in perioada de expansiune cresterile de salariu la bugetari sunt sutinute de incasari mai mari la buget, in perioadele de recesiune, salariile pastrandu-se, trebuie sa avem surse de finantare alternative. Folosim rezerve, imprumutam, vindem ce mai avem de vandut? Ca bani din cer nu vin. Sau micsoram numarul de bugetari. Cu consecintele aferente… Doctori mai putini? Nici vorba. Poate ar fi locuri unde se poate, dar pe ansamblu nu avem un nr de bugetari extraordinar de mare la mia de locuitori.

Sau le micsoram salariile. Am trecut prin asa ceva si, sincer, a fost un dezastru. O consecinta a exuberantei irationale, a neintelegerii unui grafic extrem de simplu: cheltuieleile publice tebuie calculate pe o medie a veniturilor publice, nu pe un “momentum” favorabil. Care trece si ramai cu “obligatiile” fara sursa de finantare. Fara provizioane facute in perioada de expansiune este practic imposibil sa nu te afunzi in datorii.

Totusi, cat de mult pot sa creasca cheltuielile publice?

In acest grafic avem ciclul economic definit de deviatia PIB real fata de PIB potential (PIB potential functionand ca o fundamentala pe care se aplica o componenta data de ciclicitate). Ce este relevant este ca avem o componenta ciclica aproape zero a cheltuielilor publice spre deosebire de veniturile publice. Fara sa dezvolt prea mult sintagma “cheltuieli publice” (vorbim de clasificatie, structura, factori de influenta etc) este suficient sa ne gandim la fondul de salarii al bugetarilor (de stat sau locali) sau al pensiilor de stat. Cresterile de cheltuieli in aceste domenii sunt sustenabile cand avem si cresteri de venituri publice dar devin nesustenabile cand veniturile scad- in recesiuni. Si atunci auzim bazaconii cum ca trebuie sa marim TVA, ca sursa suplimentara de finantare , sa scadem ce am crescut iresponsabil (taieri de salarii) ca “sursa” de micsorare acheltuielilor, sau, si mai rau, sa finantam deficitele prin emisiuni banesti fara acoperire. Am trecut prin toate aceste “inventii”…

Oare nu ar fi mai sanatos sa calibram cheltuielile tinand cont de deficitul structural? Evident ca da.

Observatia nr 3: respectarea defictului structural se impune mai ales in perioada de expansiune, minifaza in care depqasim PIB potential. Este obligatoriu sa fim pe excedent bugetar, banii pusi deoparte constituind sursa de finantare pentru cheltuieli publice, in recesiune.

Ca vorbim de un deficit structural de 1% sau mai mic este alta discutie, eu unul il vad maxim 0,5% indiferent de gradul de indatorare. Acel 1% pentru cei cu grad sub 60% din PIB este cam tras de par, la fel ca acel 3% din criteriile de la Maastricht, care a produs mult rau prin faptul ca nu a tinut cont de ciclul economic. In spatele lui s-a ascuns acumularea de datorii guvernamentale in toate fazele posibile si imposibile ale ciclului economic. De altfel dinamica datoriilor guvernamentale la nivel de UE este elocventa, si este un “argument” pentru cei care sustin aberatia cu” hai sa crestem cheltuieleile publice, pe datorie, asa fac toti din UE, vom investi si vom face bani din acele investitii” bla, bla.

http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=teina225&plugin=1

In 2004 vorbeam de o datorie guvernamentala de 61,2% la EU28 iar in 2014 aveam “deja” 89,8%. Am facut praf si sustenabilitatea returnarii banilor si nici nu am scapat de recesiune. Ce dovada mai buna vreti? Nu tot ce se intampla in UE este si bun.

Daca am investi crescand PIB potential ar fi ceva, dar cine calculeaza eficienta leului investit? Cat se intoarce el, anual, in viitor? Ah, desigur, e complicat sa calculezi la marele fix multiplicarea si “intoarcerea”. Cati bani se intorc din proiectul de 400 milioane de euro al Transalpinei? Acei bani au intrat la PIB real, la fel ca multe alte aiureli. Dar PIB potential nu a crescut cu nimic. Daca aveam un lant de mici pensiuni profitabile, daca ar fi crescut (msurabil , nu din burta) serviciile in zona, da, era altceva. Acei bani in plus raportati la costul lucrarii ar fi dat masura eficientei investitiei.

Or la noi “problema”este cum sa asiguram” bani de pensii si salarii”, necum cat de eficienta este investitia. Asa ca sa o lasam mai moale cu acest “argument”, sau sa vedem niste cifre care sa arate cresterea PIB potential.

Alt aspect pe care trebuie sa-l bagam in seama este dezechilibrul structural privind forta de munca.

Ce observam? Salariatii reprezinta doar 67,8% din totalul populatiei ocupate. Media EU este de 84,4%.

Impresionat este procentul “lucratorilor familiali neremunerati”, 12, 2%. Imaginati-va ca s-ar socoti la someri. Desigur, definitia somerului este alta, dar un lucrator familial neremunerat nu este departe, sa fim sinceri.

Si procentul lucratorilor pe cont propriu spune multe. Un procent mare este specific tarilor mai putin dezvoltate.

Cumulat ” lucratorii” nermunerati cu cei pe cont propriu sunt 30,9% din populatia ocupata. Media europeana este de15,5 %.

Ne laudam cu un procent mic de someri dar nu prea spune nimeni nimic de acest procent, al “lucratorilor”. Sa notam ca nu vorbim de salariatii la negru, ei sunt prinsi in procentul salariatilor.

Acest procent ridicat de “neangajati”, multi fiind practici supravietuitori in ferme de subzistenta, ne face campioni europeni la saracie, in special in rural. Cu impact major si supra indicatorilor de productivitate.

Se leaga si cu acel canal lateral extrem de pagubos al agriculturii pe care-l vom vedea in dinamica PIB real.

Observatia nr 4: structura populatiei ocupate este mult diferita fata de media europeana. Segmentul “self- employed” si “family worker” este mare doar in tari sarace, cu probleme structurale.

La noi procentul este dublu fata de media europeana.

Nu doar structura populatiei ocupate reprezinta o problema ci si dinamica pensionarilor vs contribuabili. la sitemul de pensii de stat. Aici discutia este mai lunga, practic nu avem date clare privind numarul de contribuabili. Pentru ca nu doar salariatii contribuie ci si “lucratorii”, cati or fi contribuind, daca au de unde. Am intrebat la Casa Nationala de Pensii si am primit un raspuns tipic: ei nu stiu, sa intreb la ANAF, ca ei strang banul. Aiuritor.

—————————

OK, dar cum arata de fapt PIB acum?

Pe 8 martie am avut ultima raporatre de la INS.

Observam momentul crizei. Cocoasa dinainte de prabuselnita. Constructiile se detaseaza in mod evident. Au umflat mult PIB-ul real ante-criza. Acum sunt departe de maximele din 2007 Extrem de relevanta este panta, constructiile au revenit la panta normala, dinainte de”cocoasa”. Spre deosebire de restul. E de analizat cat de sustenabila este aceasat revenire.

Panta de dezvoltare la industrie, servicii este mai mica raportata la perioada ante-criza. Crestem mai greu. Nu e ceva anormal, si in UE se intamploa acelasi lucru.

Agricultura ramane oaia neagra. Neagra ca smoala. Foarte volatila, intr-un canal lateral care spune multe. Nu ne dezvoltam, stagnam intr-un canal ciudat, corelat cumva cu sectorul industrial. Care, si el, abia daca a atins maximele de atunci.

Mda, impozitele nete se detaseaza si ele. Pana in 2007 au mers mana-n mana cu industria si serviciile. Uneori sub. Acum au “sarit”. Calul? Sau carlanul? Mda..de prin 2012, zice graficul. Va mai aduceti aminte? Era unul care se batea cu caramida-n chiept ca a redus taxarea.

Ce sa intelegem, in final, din tot acest expozeu de grafice si idei?

  1. Trebuie sa fim chibzuiti, sa cheltuim atat cat ne permit veniturile. Defictul structural este extrem de important si este masura chibzuintei. Nu degeaba este recomandata legiferarea lui cat mai sus cu putinta, poate chiar in Constitutie. Ciudat cum “tehnocratii” nu prea-l baga-n seama.
  2. Este foarte probabil ca perioada de expansiun sa mai dureze cel putin 2 ani de acum incolo. Raporatrile bune vor continua. Anul acest avem alegeri, vom avea tot felul de “programe” populiste, se vor folosi doar de acel falimentar 3% din tratatul dela Maastricht, fara a dezvolta ciclicitatea. “Austeritatea” nu aduce voturi, chiar daca se cheama ca esti chibzuit. Asta nu insemana ca trebuie sa punem botul.
  3. Cei care sunt sau au fost in ultima perioada la butoane isi vor asuma meritul raportarilor macro bune, pe PIB, facand abstractie de faza expansionista globala care a produs fundamentala trendului. Trebuie sa fim atenti la toate semnalele de irationalitate. Care au cam inceput.
  4. Cresterea PIB potential este cheia. Cresterea productivitatii in special. Solutia? Tehnologie, stimuli fiscali, rducerea inegaliatii veniturilor, a celei de sansa.

Coloana vertebrala a politicilor economice trbuie sa fie cresterea PIB potential si investitiile cu factor de multiplicare mare, care intorc banul inapoi. Nu de azi pe maine, ci a la longue. Mai usor cu impozitarea, mai multa atentie la agricultura, care stagneaza. Trebuie gsite solutii pentru problemele structurale, forta de munca si raportul pensionari contribuabili. Da, vom avea raportari bune, ca dinamica procentuala, dar pe fond stam rau. Nu e criza, dar nici bine nu e. Stagnam intr-un domeniu care tine captiva un sfert din populatia activa a Romaniei. Productivitatea e in scadere dar salariile cresc. Polticienii, fie ei tehnocrati sau nu, se imbata cu apa rece.

Si nimeni nu discuta, pe bune despre ce e de facut.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "48 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Apreciez calitatea tehnică a articolului și chiar stilul săltăreț al autorului.
    Dacă vine criza?Va veni sigur,poate mai repede de 2-3 ani cum zice autorul.Fiindcă există la nivel de economie mondială o bombă deja amorsată:bomba datoriilor suverane.Iar timpul până la producerea catastrofei curge accelerat.
    Despre politica economică a României nu pot să zic decât că suntem,ca întotdeauna,în contratimp.Așa am fost și în 2007-2008,așa suntem și în 2015-2017.Cu o agravantă în plus:atunci aveam o datorie publică mică,acum o avem de vreo trei ori mai mare.
    Mi-a plăcut că autorul a prezentat tot ridicolul politicii economice a României din ultimul timp,analizând toți factorii principali.Apreciez și soluțiile propuse,dar cine să le audă?Politicienii nu văd decât sărăcia endemică a populației,iar tehnocrații actuali,fiind puși în fața faptului împlinit(majorările salariale duse la extrem),nu pot face altceva decât,în cel mai bun caz,să limiteze deteriorarea periculoasă a parametrilor economici de bază.

    Doamne ferește de o nouă criză.Dar de ce ți-e frică,nu scapi.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Bomba cu datoriile suverane exista dar nu-mi dau seama daca e amorsata de-adevaratelea. Daca ne uitam pe dinamica CDS-urilor pare sa nu fie, dimpotriva, In fond cei care pun banul jos fac cea mai buna analiza, nu? Dac ei considera riscul mic aia e….
      Daca facem doar o analiza simpla, ca procentul datoriilor raportat la PIB etc, putem sa spunem ca e amorsata. De ani buni. Dar poate sa stea asa, amorsata , mult si bine, fara sa produca efecte.
      O sa bubuie odata si odata…urat de tot, dat acum nu da semne.

      • Lucifer spune:

        Păi cred că măsurile de relaxare cantitativă(QE) tocmai asta au vrut să facă:să amâne un timp prăbușirea sistemului bancar.În SUA s-a reușit pentru moment,în UE,deocamdată,efectul este neglijabil(sau chiar negativ având în vedere inflația/deflația,etc).Și cotele de risc sunt scăzute tot din cauza relaxării cantitative.

  2. ion adrian spune:

    Cand nu vor mai fi crize?
    Mergand pe calea a treia.

  3. roland spune:

    urmatoarea criza, de fapt este prezenta criza si vine din asigurarile sociale (nici la sanatate nu bag mana in foc ca e totul kooser).
    “Gaura de la pensii depășește în premieră 4 miliarde de euro” !!! In Ro , acu’ 1 sapt.
    In nov 2000 titlul de campanie al lui A Nastase era gasirea celor 9.000 mlrd lei “tocati” de la asigurari (nu prea stia nici el bine daca earu de sanatatae, sau sociale).
    In 2001 dupa 1 an de guvernare, cu juma de gur a spus ca nu au gasit suma, care intre timp a urcat la 12.000 mlrd lei .
    In 2002, in raportul anual, s-a comuncat sec ca suma a ajuns la 24.000 mlrd. lei .
    Dupa 14 ani aflam de 4 mlrd euro …. si Dumnezeu mai stie ce o ai fi

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Discutia pe pensii necesita un articol separat. Este o problema structurala extrem de grava, atat prin prisma dinamicii sperantei de viata vs dinamica varstei legale de pensioanre (basca varsta efectiva), a ratei de inlocuire extrem de mica, sub 40% (34 din cate retin), cu tendinte spre sub 30, cat si a variantelor de a-ti asigura un venit decent dupa ce te retragi din activitate.
      Am avut recent o discutie cu un tip de la pensii si mi-a confirmat, fara sa clipeasca, ca nu merita sa cotizez nici un leut…stiam, dar m-a surprins siguranta raspunsului, inseamna ca omul a avut multe discutii pe aceasta tema.
      Cu atat mai mult modificarile de cod fiscal de anul asta, bazaconiile alea de la PFA cu plata unui procent mai mic, dar care va produce un stagiu mai mic etc. E o adevarata nebunie ce au putut sa faca…poti sa cotizezi un stagiu complet si sa iesi la pensie cu pensia minima. De ce ai mai cotiza dupa stagiul mini? Ca tot cu pensia aia iesi…

      • roland spune:

        Multumesc! Astept cu deosebit interes noul articol; cu siguranta ca la fel de bine documentat, ca toate .

        PS Si ca sa vedeti cu cat interes sunteti citit si “pomenit”, reganditi articolul cu “cloaftarul” de anul trecut, prin prisma Legii Ponta nr.17/2014 cu anexele, precum si a politicienilor, care in 2007 cu sampanii, petarde si focuri de artificii, de la presedinte, la ultimul om din structura sarbatoreau inceputul (re)europenizarii Ro (nu intrarea in Eu), pentru ca 7 ani mai tarziu, acelasi presedinte si VVP sa faca cah pe dreptul unora de a cumpara pamantul, si intr-o Ro ce vrea sa se indrepte cate globalism si europenizare (bag seama insa, ca himerele trecutului o cam tin de maneca) introduce, mentine si dezvolta institutii nocive si antiglobaliste / antieuropene ca : dreptul de preemtiune; cutuma, obicei, practici statornicite … etc., obligatia sub sanctiunea nulitatii a Ministerului Apararii Nationale de a aviza vanzarea de terenuri – ceea ce in sine nu este rau, insa :
        1) de ce le mai trebuie celor de la MApN avizele Primariei, documentele de proprietatea ale antecesorilor (titlurile bunicilor, cererea fiind facuta de catre nepotii intabulati in baza certificatului de mostenitor, cu dezabatere succesiune, cu extras CF si registru de coordonate, … etc.). Baietii acestia nu stiu ca sunt bugetofagi si ca traiesc si din impozitul marit de la 2 %, la 3 % ?
        2) de ce cei din Satul Mare trebuie sa ajunga la Buc la UM …, ca sa depuna actele (varianta de posta, nu o luati in calcul, deoarce in 70 % dn cazuri, spun ca actele au fost receptionate incomplet).
        Cu stima,
        Roland V

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Multumesc pentru raspuns si interes pentru temele abordate. E placut sa auzi ca articolele tale sunt “pomenite”, cat de putin si tot e ceva, inseamna ca munca ta nu e chiar in van!
          As vrea, dar merge cam greu, am incepute mai multe teme, informatiile se gasesc greu, uneori deloc-vezi numarul de contribuabili la sistemul de pensii de stat. Fara asa ceva este greu sa termini orice analiza pentru ca nu vei sti niciodata unde a baiul. Toate analizele fac referire la raportul salariat/pensionar care este irelevant prin prisma numarului mare de “lucratori”…nu stim cati sunt in sistem sau cati din angajati au taxele platite la zi etc.
          Mai am un o serie pe inegalitatea veniturilor si una pe “zbaterile” taranului mijlocas intre lege si faradelege. Uimitor cat de mult suntem nevoiti sa mintim pentru a”respecta” legea..sunt chestiuni grave, de la firul ierbii mai putin cunoscute.

  4. eu****** spune:

    Pai am scapat de criza aia veche?
    Cat pe ce sa zicem DA, cand, hop, stai asa, am inceput iarasi sa scartaim din balamale…

    Deci ce sa facem cu aceste guvern ca sa nu ne prabusim din greseala/nebagare de seama?

    1. As propune ca acest guvern isi faca un plan pe care sa il atinga – cu o viziune clara si cu obiective realiste, dar extinse, chiar daca ei se vad in functie numai 1 an;
    Acum se vad numai masuri ad-hoc care deterioreaza starea sistemului si ne conduc catre nowhere, din nou, dar de data aceasta sub marca altora… Un picior in pragul parlamentului – nu ar strica sa fie pus! Pana AICI – ar putea sa spuna guvernul, daca vrea…

    2.Gov sa comunice planul stabilit/gandit astfel incat sa inteleaga orice fraier despre ce este vorba

    3. Sa apuce serios fraiele restructurarii firmelor detinute de stat – aici este o problema veche, nu este usor de rezolvat, dar putina atentie acordata acestora pentru a isi reduce pierderile din firme si de a reduce numarul acestora nu cred ca strica…

    4. Problema ce mai grea – Fraierul de rand ce vrea?
    Habar nu avem ce vrem de la noi si atunci nu ma mira ca altii fac din fiecare dintre noi ceea ce vor ei – hai sa ne intrebam ce vrem de fapt, sa ne stabilim azimutul, sa cerem constant aceea directie si atunci cred ca poate sa fie mai bine pentru mai multi…

    P.S. Daca unii vor sa ramana asistati sociali cred ca atunci ca va trebui sa le explice cineva ca acest statut este numai temporar si ca nu este operational pe termen lung… Viata unui om este calculata ca fiind mai mare de 65 de ani – deci acesta ar trebui sa fie orizontul minim – 65 de ani, Obiectiv pe Termen Lung – pe care fiecare dintre noi ar trebui sa il aiba in vedere.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      De acord. Primul pas, poate cel mai simplu de facut, ar fi introducera in legile care reglementeaza construirea bugetului de stat a obligatiei (formulata explicit) de respectare a deficitului structural.
      Nu-mi dau seama de ce nu am avut pan acum aceasta initiativa. Pe de alta parte nu stiu de ce nu vrea UE sa impuna resppectaera Compactului fiscal…pentru ca asta ar fi singura sansa de a legifera. Am ceva banuielei…
      http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/convergence/index_ro.htm
      Impresia mea est ca nici la nivel de zona euro nu e nu stiu ce “emulatie” pe respectarea MTO…se tot bate apa-n piua cu deficitul ala pagubos de 3%. Un deficit de 2,9% cand esti in plina expansiune, cand PIB real depaseste PIB potential cu, sa zicem 3%, este o aiureala paguboasa. Ar fi pemis doar in cazul unui PIB real mult sub cel potential (la noi vreo 8-9%), deci in plina recesiune, nu in “varful” ciclului economic.
      Noi nu putem sa punem presiune pe parlament, nu-mi imaginez manifestatii de strada pentru intoducerea obligativitatii respectarii MTO (atat media cat si politicienii au creat sentimentul “austeritatii” inutile, grecii sunt victima perfecta, nemtii profitorii cei rai bla, bla), iar la nivel de UE lucrurile nu stau mult mai bine.
      Totusi, chiar nimeni nu poate/vrea? sa introduca in Parlament un proiect de lege in acest sens? Aici e marea problema care ma face sa cred ca nu avem sanse nici in viitor…o sa o lalaim asa inca mult si bine.

  5. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    ,,Si nimeni nu discuta, pe bune ce-i e facut”….Pai, eu spun de doi ani, despre nevoia unui ,,proiect national de reconstructie economica si industriala !”Practic Romania se afla in PERMANANTA criza a disparitiei ,,economiei si industriei nationale”, pe linga crizele ,,altora” care ne afecteaza si pe noi!Intrebarea este de ce nu ma aude nimeni?

    • Carstea spune:

      Nu va aude pentru ca nu au timp. Sunt ocupati sa bage mana pentru o vila, pentru un Mercedes, pentru o ibovnica si alte lucruri interesante.Ce stii matale…..

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      V-am citit comentariile si ,sincer, nu mi se pare realizabil ce doriti dvs. Fara suparare, reintoarcerea la o economie “nationala” in conditiile neexistentei capitalului autohton pentru a crea aceasta, basca decalajul tehnologic, managerial, chiar si cel de mentalitate, globalizarea si miscarea tot mai usoara a capitalurilor fac (cel putin) desuet planul dvs. Nu avem cu ce, cu cine, nu avem timp de experimente, mai ales ca ne-am cam lamurit cam ce performante au companiile de stat, alea care nu detin vreun monopol, ca restul merg bine.
      Cred ca trebuie sa fim un pic mai realisti…

  6. man of war spune:

    :) cind vine apocalipsa ?
    uite va spun eu : cind o cometa va lovi pamintul si l va destructura.
    daca taranul isi pastreaza bobul de griu in hambar (pentru anii secetosi) apa n fintina si porcu n cotet de ce ar fi n criza ? se inmultesc romanii ca soarecii incit nu le mai ajunge spatiul ? este romania lipsita de resursele vitale ? crizele sint pentru sobolanimea care se hraneste din camatarie, hotie, marketing si lene !

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Domnule draga ati nimerit-o cu porcul ca nuca-n perete, zau. Nici cu bobul de grau nu sunteti departe…
      Ma chinui de-o vreme sa vand ceva grasuni si nu pot de nicio culoare. Pretul e varza, abatoare nu mai sunt, reglementarile te omoara…chestia e ca am cam trecut de perioada de subzistenta si vrem sa vindem. Apocalipsa e cand nu mai poti sa vinzi fiind sufocat de reglementari amboulea!

      • man of war spune:

        nu aveti abatoare iar zapciul vrea si el o parte din grasuni dupa ce va taxeaza cotetele.
        greu veti gasi dvs (individ / ferma familiala mica, mijlocie) vreun lant de magazine autohton (asta daca nu l dati pe degeaba) care sa va cumpere godacul. porcul olandez, frantuzesc, nemtesc (care imita carnea) va ajunge in galantarele supermarketelor (tot ale lor) la un pret pe care dvs n o sa l egalati niciodata (chiar daca veti fi crezind in mitul lui david si goliat). eu v as cumpara cirnatii si jumarile (as fi chiar bucuros sa platesc mai mult pentru hrana naturala si n acelasi timp sa va ajut) dar ma tem ca nu le puteti vinde (ispravnicul nu v a pus botnita n gura ca n trecut, dar a instituit legi si regulamente – intre noi fie vorba, diriguitorii sint creaturi rudimentare lacome si cu minte putina – primesc urmatoarea mutare n plic, de la centrala. comentatorul de mai jos (dl Silviu Scurtu) a explicat frumos cum sta treaba cu duetul guvern / banca si piata “libera” in care cinta si danseaza !

  7. Carstea spune:

    Nu faci nimic doar te uiti la ea!
    Nu trebuie sa ne speriem; aici criza nu va fi decat creata artificial. N-avem industrie, n-avem nimic, doar moluri.

  8. Silviu Scurtu spune:

    @Mircea Modan

    “Bursele sunt cel mai bun exemplu, daca in State am avut o scadere pe la 50%, in Romania am avut o scadere de vreo… 90%. Daca in State bursa si-a revenit in urmatorii ani, atingand noi maxime, noi suntem inca mult, mult sub valorile maxime ale perioadei ante-criza. ”

    Bursa din America si-a “revenit” dupa ce a primit mai multe injectii de heroina financiara:

    a) guvernul federal a dublat datoria nationala

    b) banca centrala a fortat artificial rata dobinzilor la zero si a tiparit sume enorme de bani pe care le-a plasat bancilor pe de-a moaca

    c) guvernul federal a continuat sa manipuleze de-o maniera scandaloasa piata imobiliara (peste 90% din imprumuturile imobiliare din America, tara cu economie libera, cica, sunt date sau garantate de guvernul federal)

    Fortarea dobinzilor la zero a facut posibila o specula financiara nemaintilnita, ceea ce a contribuit intr-o masura coplesitoare la umflarea preturilor de la bursa.

    Domnule Modan, va asigur ca aceste distorsiuni economice fara precedent, care au avut loc atit in America dar si in Japonia, UE si China nu vor ramine fara urmari. Romania va fi o paguba colaterala.

    Cu respect,
    Silviu

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      N-as fi chiar atat de categoric. Stiu ca e la moda aceasta abordare, dar, ca unul care am fost si sunt in piata, am alta parere.
      Bursa ( sa zicem NYSE, sau BVB) nu primeste injectii. Este doar un operator care pune la dispozitie un cadru reglementat in care “jucatorii” pot sa tranzactioneze transparent, contra unui comision.
      Injectiile Feed s-au numit fie TARP, acel program prin care anumite “active toxice” , e recula bazate pe ipoteci, au fost preluate de Fed, fie QE-ri, program sustinut tot de Fed prin care s-a fintatain final atat datoria guvernamentala cat si asigurarea lichiditatii intr-o piata suferinda, inundat de “hartii de valoare”..fara valoare. Cam asa vad eu treaba
      In “statutul” Fed, poate ca l-ati citi QE-urile sunt definite in mod explicit ca mmasura deinterventie in piata dupa ce se epuizeaza micsorarea ratei de politica monetara. Nu e nimi nou sau artificial. Si, dupa cum s-a vazut nua fost o masura inflationista….asa cum se asteptau multi. ECB a fost reticenta, atinut o vreme si de dobanda si fara QE si rezultate le s-au vazut”SUA aiesit mai repede din recesiune si are o dinamica economica mai buna…dupa criza.
      Alt aspect, poate mai putin stiut. A pierdut Fed prin acele interventii catre banci? Nu…banii au fost returnati si a rezultat si un castig.
      E de discutat daca era mai bine ca Fed sa nu intervina,, o serie de falimente (sa ne imaginam un falimet al AIG) ar fi fost mai bune(pentru disciplinarea actorilor din piata) ?
      “Treasury said that it and the Federal Reserve Bank of New York provided a total $182.3 billion to AIG, which paid back a total $205 billion, for a total positive return, or profit, to the government of $22.7 billion.”
      Dupa mine contribuabiul american a iesit in castig….

      • Silviu Scurtu spune:

        Va multumesc pentru raspuns. Permiteti-mi citeva contraargumente.

        1) “Bursa nu primeste injectii”

        Desigur ca nu s-au injectat bani direct in bursa. Investitorii mari, precum bancile care au acces la imprumuturile de la banca centrala cu dobinda zero, au luat acesti bani gratis (adica fara dobinda) si i-au investit la bursa. Atunci cind treaba s-a intimplat pe o scala extraordinara, de sute si mii de miliarde de dolari, ani la rindul, bursa a crescut intr-una.

        2) “QE-urile sunt definite in mod explicit ca masura deinterventie in piata dupa ce se epuizeaza micsorarea ratei de politica monetara. Nu e nimic nou sau artificial”

        Banca centrala SUA (Federal Reserve) n-a folosit mecanismul quantitative easing (QE) inainte de 2008. Asadar este o abordare noua. Iar in al doilea rind, atunci cind pe piata apara un fel de deus ex machina care vine si cumpara marfa proasta (datorii care nu mai pot fi platite) atunci asta se cheama manipulare a pietei.

        3) “A pierdut Fed prin acele interventii catre banci? Nu…banii au fost returnati si a rezultat si un castig. [...] Dupa mine contribuabilul american a iesit in castig”

        Citeva observatii, din perspectiva mea de contribuabil american:

        a) Guvernul a facut asa incit dobinda pe care o primesc eu pentru economiile mele, facute cu multa truda, sa fie aproape zero. Inainte de 2008, dobinda pe care o primeam era de circa 4%. Cu alte cuvinte, guvernul imi fura anual 4% din economii.

        b) Guvernul federal a dublat datoria nationala. Acesti bani vor trebui platiti. De exemplu, din impozite mai mari pe care va trebui sa le platesc in viitor. Sau dintr-o reducere a pensiei pe care o voi primi in viitor. Sau dintr-o reducere a calitatii serviciilor guvernamentale din viitor (drumuri mai proaste, asigurari medicale mai proaste, cozi mari pe la vama samd samd samd).

        c) Guvernul a facut asa incit imprumuturile imobiliare sa fie ridicol de ieftine (dobinda anuala de cca 3,5% pentru un imprumut pe 30 de ani, fata de cca 6-7% inainte de 2008) si ridicol de usor de obtinut (avans de numai 3% fata de vreo 20%, cit era norma istorica). Rezultatul: tot felul de concetateni au dat buzna sa cumpere case luind imprumuturi extrem de riscante. Imprumuturi pe care tot eu, contribuabilul, le garantez, asa ca eu voi fi fortat sa acopar si aceste pierderi, in viitor.

        Asadar, nu mi s-a dat ci mi s-a luat, cu japca.

        Puteti aprofunda subiectul aici:

        http://davidstockmanscontracorner.com/david-stockman-debunks-tarp-profit-claims-the-fed-runs-a-no-banker-left-behind-program/

        • Harald spune:

          @ Silviu Scurtu – aș avea o întrebare, la punctul 3 a) : de ce credeți că acel 4% vi se cuvine? Doar pentru că așa a fost până acum?

          Orice produs ați acumula și ați stoca (de la grâu la cărămidă, nu contează) se va regăsi în final într-o cantitate mai mică decât cea inițială. Vor exista mereu pierderi datorate stocării. De ce credeți că la bani ttrebuie să fie altfel? De ce credeți că puteți păcăli pe cineva să vă presteze gratis anumită cantitate de muncă? Pentru că acei 4% asta înseamnă, o anumită cantitate de muncă prestată de cineva, a cărei contravaloare vă este remisă dvs.

          Din postura celui care de-obicei caută finanțare pentru ideile sale, pot să vă spun că în ultimii ani condițiile de creditare au ajuns atât de demente (simpla interogare a bazei de date îți afectează scoring-ul în UK, dacă vă puteți imagina așa ceva) încât e de preferat o activitate la o scară mai mică și (evident!) mai puține credite.

          Pe măsură ce tot mai mulți ”băieți deștepți” învață să nu mai producă nimic concret pentru economie, dar să se intercaleze pe lanțul financiar pentru un comision pe care să-l transforme în bani reali, acei bani reali de la capătul lanțului au o căutare tot mai mică. Astfel că nu are nimeni de unde să vă mai dea acei 4% și e o idee bună să începeți să vă obișnuiți cu asta. Banii stocați se depreciază la fel ca orice altă marfă stocată.

          • Silviu Scurtu spune:

            “Aș avea o întrebare, la punctul 3 a) : de ce credeți că acel 4% vi se cuvine?”

            Dobinda platita pentru un imprumut este o “chirie” platita pentru utilizarea banilor altcuiva (de exemplu ai depozitarilor/finantatorilor ca mine). Valoarea acestei “chirii” trebuie sa fie stabilita de catre piata libera, functie de cerere si oferta, de riscul imprumutului samd.

            Atunci cind guvernul si/sau banca centrala intervin in piata si dau imprumuturi cu dobinda zero, folosind nu banii lor ci bani creati din aer (fiat), piata nu mai este libera. Eu, proprietarul banilor, nu mai sunt compensat pentru faptul ca am economisit acei bani, facind sacrificii, si nici pentru ca sunt dispus sa las pe altcineva sa-mi foloseasca banii.

            Daca dv. considerati ca nu vi se cuvine sa primiti deloc dobinda pe banii economisiti de dv. atunci eu va rog sa ma contactati personal ca sa mi-i imprumutati mie pe gratis :)

            “Pe măsură ce tot mai mulți ”băieți deștepți” învață să nu mai producă nimic concret pentru economie, dar să se intercaleze pe lanțul financiar pentru un comision pe care să-l transforme în bani reali, acei bani reali de la capătul lanțului au o căutare tot mai mică. Astfel că nu are nimeni de unde să vă mai dea acei 4% și e o idee bună să începeți să vă obișnuiți cu asta. Banii stocați se depreciază la fel ca orice altă marfă stocată.”

            Cred ca aici le amestecati. O simpla banca unde-mi depun eu economiile cu dobinda 4% si care da imprumuturi imobiliare cu 6%, sa zicem, nu face nici o “desteptaciune” din cele la care va referiti. Pur si simplu intermediaza intre mine, finantatorul, si un creditor si cistiga niste bani din serviciul acesta. Iar banii stocati se “depreciaza” din cauza inflatiei, si nu din cauze naturale precum ploaia sau vintul, ca in cazul altor bunuri …

            La final, va sugerez sa va obisnuiti cu idea ca situatia actuala se va schimba si ca dobinzile nu vor ramine la zero (sau negativ!) pentru eternitate.

            • ion adrian spune:

              Foarte clar si foarte corect.

            • Harald spune:

              @ Silviu Scurtu – analogia cu chiria e falsă, însă aveți exact mentalitatea proprietarului român care se crede binefăcătorul chiriașului :P

              Odată ce aveți o locuință în plus (sau un spațiu comercial) care vă depășește nevoile personale, închirierea e soluția logică. Însă o diferență deja apare între eventualul chiriaș care are nevoie de locuință și eventualul întreprinzător care poate folosi acel spațiu. Chiriașul unei locuințe are nevoie de un adăpost ”whatever it takes”, deci va face eforturi să plătească, însă întreprinzătorul nu vă va plăti o chirie dacă nu are în vedere o activitate profitabilă.

              Sigur că în România asta nu e întotdeauna valabil, există destui care muncesc în construcții prin Spania și Italia, după care plătesc chirii în RO pe spații comerciale care nu produc nimic. Iar când se termină banii, se întorc la muncă în Spania și Italia. Însă asta e o situație anormală, datorată lipsei de educație economică a românilor. Economia pe ansamblu nu poate funcționa așa.

              Ideile gen ”eu va rog sa ma contactati personal ca sa mi-i imprumutati mie pe gratis” sunt în cel mai bun caz vorbe de clacă. Din propriul dvs.comentariu rezulta că nu aveați o utilizare pentru acei bani, de aceea îi depuneați cu 4% la bancă. Într-un caz mai puțin bun, deja vă visați printre acei ”băieți deștepți” care încearcă să se aleagă cu un comision intercalându-se pe lanțul de creditare. Q.E.D.

              Banii pe care îi poate plăti cineva ca dobândă la suma pe care o oferiți drept credit nu reprezintă niciun fel de ”chirie”. Dacă cel interesat de credit nu are activitatea care să-i permită obținerea unui profit, nu va apela la niciun credit. Nu credeți că tocmai dezinteresul pentru credite a determinat scăderea dobânzilor până la zero?

              Guvernul nu a apelat la reducerea dobânzii și la QE pentru că economia mergea bine. Dacă ar fi mers bine, întreprinzătorii ar fi luat credite, iar dvs. ați fi primit cei 4% și ați fi fost mulțumit. Însă economia nu mergea, de asta a făcut guvernul eforturi să o repornească. Acum rămâne de văzut dacă guvernul a avut dreptate sau nu. Ideal ar fi ca economia să-și revină, creditarea ”naturală” la fel, iar dvs.să vă primiți cei 4%. Însă ca orice ideal … …

            • Silviu Scurtu spune:

              @Harald

              “Din propriul dvs.comentariu rezulta că nu aveați o utilizare pentru acei bani, de aceea îi depuneați cu 4% la bancă”

              Ba da, sigur ca aveam o utilizare pentru acei bani, in viitor: o parte erau strinsi pentru casa si o alta erau strinsi ca rezerva, pentru cheltuieli de urgenta. Dv. ce ati fi facut in locul meu? I-ati fi investit la bursa? I-ati fi cheltuit pe toti, pe loc?

              Dv. ce ati recomanda unui pensionar, sa zicem, care si-a strins toata viata niste bani ca sa poata trai din ei la pensie si care acum primeste o dobinda reala negativa? I-ati recomanda si lui sa investeasca la bursa iar daca respectiva bursa cade atunci sa astepte citeva decenii pina isi revine, daca-si mai revine (a se vedea bursa japoneza din ultimii 25 de ani)?

              https://finance.yahoo.com/echarts?s=%5EN225+Interactive#{“range”:”max”,”allowChartStacking”:true}

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Multumesc pentru comentariu.
          1. Ca unul care a trait pe viu criza bursiera (in Romania) si a urmarit foarte atent ce se intampla in SUA (am fost corelati uimitor, a durat o vreme pana sa intelegem, noi, fundamentalistii ca trebuie sa analizam si tehnic “treaba”) va pot spune ca marii investitori nu baga bani fara sa analizeze si fundamentalele companiilor. Basca ciclul economic.Sezonul de raportari trimestriale a bilanturilor este relevant, la fel si alti indicatori cu raportari mai dese: sentimentul consumatorilor, comenzile produselor cu viata lunga, dinamica preturilor de productie sau la consumator, dinamica crearii de locuri de munca, structura lor, somajul etc. Orice investitor adevarat urmareste aceste raportari, dinamica in special, cautand sa utilizeze cat mai mult indicatorii anticipativi. Nu este determinant costul banilor ci sentimentul din piata.
          Sentiment sensibil la declaratiile, extrem de subtile, intr-un limbaj specific, al oficialilor Fed.
          La concret contrargumentul meu este ca bursele au crescut si in perioadele cand banii erau scumpi. Sa ne amintim cat era dobanda de referinta inainte de criza, perioada de maxime pe bursa:
          5,25% iun 2006
          4,75% 18 sept 2007
          4,25% 11 dec 2007
          3,5% ian 2008

          1% oct 2008
          0-0,25% 16 dec 2008

          0.25-0.5% 17 dec 2015
          Altfel spus am avut maxime pe bursa si la 5% dob de ref si la 0,25%
          Diferenta a facut-o nu costul banilor ci perceptia si faza ciclului economic.
          2. Partial adevarat.
          QE-rile se foosesc dupa ce se epuizeaza scadera ratei de dobanda. De regula asta era suficient, in crize normale. Unii autori spun ca a exisatat un precednt , prin `40.
          In plus masura este revesribila. A se vedea aprogramul de normalizare
          http://www.federalreserve.gov/monetarypolicy/policy-normalization.htm
          3.a Dobanda trebuie judecata si functie de inflatie. Doabanda reala este diferenta intre ce primiti la depozit si inflatie. In 2008 in state aveam o inflatie anuala de 3,8%. Cu 4% dobanda aveati o dobanda real pozitiva de o,2% Si atunci era aproape zero.
          in 2015 inflatia anuala medie a fost 0.1% Cat ati primit doabnda la depozit? Daca ati primit 0.3% ati avut o dobanda reala echivalenta.
          b.de acord, boala e globalizata. In Romania am crescut de pe la 18% din PIB la aproape 40%.Cam tot aia
          c. n-am inteles de ce va deranjeaza ca banii sunt ieftini. Noi am asteptat asta 25 de ani. Va reamintesc ca in Romania criza a inceput cu dobanda de ref de 10,25% la inflatie jumatate. De regula dobnda BNR a fost mult mai mare ca rata inflatiei.
          In state acum dob de ref e 0.25-0,5% la o inflatie de 1,4% iar la noi dob de ref e 1,75% la o deflatie de -2,68%
          Ce spuneti, cine a gestionat mai bine criza?

  9. Mens Sana spune:

    Cum ce facem? Nu vedem in istorie? Intram in panica, cerem legi mai aspre si suntem de acord cu toate restrangerile de drepturi fundamentale aproband legi tip Big Brother, cand ni spune ca asta ne va aduce siguranta si ca din cauza unei supravegheri insuficiente sunt problemele care sunt. Big Brother e intotdeauna cinstit, corect, incoruptibil si ne vrea binele.

    In filozofia globalizarii, oamenii sunt doar cifre.

  10. eu****** spune:

    Când am fost pe excedent bugetar in ultimii 20-15 ani?
    Multumesc!

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Anual niciodata , din cate stiu. Au fost perioade “intraanuale”, dar la sfarsit de an se facea tot posibilul pentru a cheltui totul, indiferent cum sau pe ce.
      Problema se pune doar in pentru perioadele in care PIB real depseste PIB potential. In ultimii 15 ani discutam doar de perioada 2003-2008.
      Pentru lamuriri suplimentare este indicat un studiu excelent al dlui Ionut Dumitru

      http://www.consiliulfiscal.ro/Impactcompactfiscal.pdf
      Spicuiesc un pic
      “Daca regula ar fi functionat in trecut, un calcul simplu, desi nu corect in totalitate, arata ca de
      exemplu, in 2008 cand PIB-ul era peste potential, Romania ar fi trebuit sa aiba un excedent bugetar de 2.5% din PIB in locul unui deficit bugetar efectiv de 5.7% din PIB. De altfel, in toata perioada 2004-2008, Romania ar fi trebuit sa aiba excedente bugetare, PIB-ul fiind in acea perioada peste nivelul sau potential, iar deficitul bugetar structural de numai 0.5% din PIB ar fi fortat soldul bugetar efectiv sa fie pe excedent.”

      “In cazul Romaniei, limita de deficit structural de 0.5% din PIB va fi cel mai probabil atinsa inainte ca deficitul public efectiv sa ajunga la 3% din PIB (Romania poate avea deficite bugetare de 3% din PIB numai in perioadele extreme de criza – output gap negativ de circa 8.33%, data fiind elasticitatea soldului ciclic de doar 0.3 la modificarea cu un punct procentual a output-gap-ului).
      In plus, in recesiunea din 2009-2010, deficitele bugetare efective nu ar fi putut depasi 2% din PIB.”

      • Harald spune:

        Pentru o țară ca România ar fi lipsit de sens un excedent bugetar. Există o mulțime de oameni care trăiesc la limita sărăciei sau chiar mai jos, astfel încât e de preferat ca oamenii să poată cheltui un pc în plus, chiar cu prețul intrării în deficit. Problema e că nu ar trebui construite săli de sport și bazine de înot, ar trebui construite drumuri și canalizări prin toate satele.

        Chiar fără autostrăzi, un program prin care toate drumurile naționale să fie reconstruite pe trasee prin afara localităților ar da de lucru tuturor guvernelor pentru cel puțin 30 de ani de-acum încolo, cu deficitul la maximum admisibil.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Este pareare dvs. Fara cifre. Deficitul trebuie finantat, nu este o “chestie” eterica. asta inseamna datorii mai mari, sarcina anuala mai mare. La un moment dat aceste dobanzi produc sarcini care nu mai pot fi sustinute. Pragul este undeva intre 45 si 50%, spune dl Daianu.Dupa mine e chiar mai mic (40%), acum avem o situatie de exceptie privind costul banilor, nu o putem extrapola prea mult.
          Articoliul dlui Daianu explica la concret unde am ajunge cu deficitele prognozate pentru urmatorii 3 ani, existand posibilitatea sa depasim costul alocat dobanzilor (1,5% din PIB )
          Alt aspect. Daca banii sunt investiti crescand PIB potential nu ar fi problema atta de mare. De fapt nu ar fi pentru ca crescand PIB potential creste si output gapul negativ, creste si componenta ciclica, respectiv deficitul admisibil ciclic etc. Deficitul efectiv este mai mare, dar cel structural se pastreaza. De aia ar trebui sa discutam pe cifre si nu pe impresii.
          Parerea asta a dvs am intalnit-o adesea si e tare paguboasa, zau. Asa au zis si grecii, asa spus si Tariceanu…numai ca defotele anu au mers in PIb potential ci in consum, in PIB real. Car e enit in cap, doarece baza est5e fundamentala ciclului, PIB-ul ptential, care functioneaza ca o medie mobila. Asta trebuie sa fie repereul matematic. Simplu.

          • Harald spune:

            @ MirceaM – sigur că deficitul trebuie finanțat, însă nu sunt de-acord că prin construirea de drumuri deficitul ar merge în consum.

            Din câte știu, la momentul de față viteza comercială a unui camion e aproximativ 35km/h în RO, asta fiind cam jumătate din cea din vest. În vest ar putea fi și mai mare, doar existența limitatoarelor de pe camioane setate la 90km/h menține această viteză comercială la 70km/h. În România, intersecțiile și semafoarele sunt problema. Deplasarea prin localități, la modul general, este cea care menține viteza comercială scăzută și productivitatea scăzută.

            Deși e oarecum contra-intuitiv, drumurile reconstruite prin afara localității ar reprezenta genul de investiție care ar crește productivitatea economică în RO. Încasările nu se văd imediat, ba chiar ar părea că scad, pentru că scade cantitatea de combustibil consumată la o cursă dată, deci scad accizele și TVA-ul încasat. Însă creșterea de productivitate va duce practic la efectuarea mai multor curse cu același număr de camioane, la reducerea achizițiilor de noi camioane din vest și la un rulaj mai mare în economia locală și națională. Adică la încasări bugetare mai mari, în cele din urmă.

            Situația e similară și în cazul rețelelor de canalizare, construirea lor ar permite industrializarea satelor, crearea de locuri de muncă în rural și creșterea investițiilor private, odată ce ele vor fi mai ieftin de realizat. Mentaitatea românească de azi este exact opusul: plimbăm traficul auto dintre Deva și Nădlac pe la Giarmata, mergem zi de vară până-n seară cu camionul de la Vaslui la Arad și ne încântă consumul mare de combustibil care aduce încasări la buget. După care ne plângem de salariile mici și de productivitatea scăzută a muncii.

            • Mircea Modan MirceaM spune:

              De acord…partial.
              Innvestitiile in infrastructura au un factor de multiplicare mare, dar nu oriunde si oricum. Am dat exemplul cu Transaplina, nu vad cum va creste productivitatea (ca PIB local/capita) in acest caz. Dimpotriva, are toate semnele unei cheltuieli care nu numai ca nu intoarce mai nimic,dar “papa” bani si pentru intretinere. Am dubii ca macar intretinerea va fi acoperita de…de ce anume? Ce venituri suplimentare sunt estimate sa vina dintr-o potentiala crestere a turismului? A cres cut?Sau din ce? Ce s-a intamplat pana acum, de cand functioneaza?
              Problema nu se pune asa, la modul general, hai sa investim in drumuri, chiar daca ( usor utopic) vom reusi sa le alegem pe cele care introrc banul cel mai repede, ci in sustenabilitatea investitiilor in ansamblu. Fianantarea costa, mentenanta costa, si daca plusul de eficienta nu acopera aceste costuri (si de regula nu le acopera pe termen scurt sau mediu) trebuie sa avem o sursa de finantare o anumita perioada. Banii nu sunt infiniti, veniturile fluctueaza ciclic…nu ma mai repet. “Socoteala” aia macro, in ansamblu, este chiar defictul structural, daca cititi documentul ala postat de Consililul fiscal pe siteul lor (prin 2012 dac-mi aduc bine aminte) veti intelege logica lui.
              Nu este o inventie romaneasca si a aparut tocmai pentru a nu mai avea derapajele enorme din ultima recesiune. Face parte dintr-un set de norme europene (Pactul de Crestere si Stabilitate)
              http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/index_ro.htm
              Nu functioneaza logica asta” hai sa investim oricat, chibzuit, banii se vor intoarce inpoi la un moment dat”.
              Investitia trebuie sa se incadreze si in posibilitatile de finatare, sa nu crestem sarcina cauzata de datorii peste un anumit prag. Ca in orice firma, exista riscul suprainvestirii. Compactul fiscal nu este un moft, este cat se poate de logic permitand indatorarea in recesiune si achitarea datoriei in faza expansionsita. Daca in toate fazele ne indatoram ajungem un fel de Carita..pe invers.

          • Harald spune:

            @ MirceaM – în completare la comentariul precedent: sigur că volumul anual de lucrări este limitat de posibilitățile de finanțare și sigur că există un cost per kilometru de drum național la care scenariul prezentat de mine este viabil, în timp ce la un cost per kilometru de 3 ori mai mare construirea acelor drumuri ar fi practic bani aruncați.

            Dar cred că abia asta ar fi treabă de economist: un calcul din care să rezulte care ar fi creșterea de productivitate pe un segment de traseu dat (în funcție de traficul existent) și care ar fi costul maxim la care construirea acelui segment de traseu ar fi profitabilă. Adică am avea la acel moment un cost în care știm clar că ttrebuie să ne încadrăm, iar dacă nu ne încadrăm în el nu ne apucăm de treabă. Ceea ce ar determina practic ordinea în care vor fi construite acele segmente de drum național.

            • pro_fan spune:

              avem o tara cu veche traditie in prelucrarea titeiului, dar care nu produce nici un gram de bitum rutier (la nivel 2014, bitumul reprezenta in jur de 50% din pretul asfaltului)
              iar in timp ce, de bine de rau, mai construim sau reabilitam cateva drumuri noi, le facem varza pe celelalte vechi cu basculele care cara piatra de la cariere si cu containerele care s-ar preta mai degraba la transport CF
              iar daca facem centuri ocolitoare, ma tem ca in scurt timp va fi nevoie si de centuri de ocolire a centurilor anterioare

            • Harald spune:

              Containerele s-ar preta la transport CF, dar nu CFR :)
              Expeditorul și destinatarul au nevoie de predictabilitate, care la CFR e foarte vagă. Plus că în triaje se fură la modul organizat, chiar cu participarea ceferiștilor. Se fură și din camioane de către șoferi, dar mai puțin, mai ”cu bun simț”, dacă putem spune așa când e vorba de furt.

              Centuri ocolitoare trebuie, există orașe (Bacău, Tg.Mureș) unde tranzitul e crimă și pedeapsă. Însă mai mult decât centuri ocolitoare, există ”scurtături” care ar trebui construite pe drumurile naționale. Există segmente gen de la Bistrița la Beclean (E58) sau de la Hanu-Ancuței la Secuienii Noi (la sud de Roman pe E85) care în prezent sunt mult mai lungi tocmai fiindcă trec prin orașe. Acolo ar fi posibile și necesare centuri ”scurtătoare”, nu ocolitoare :)

  11. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate,
    d-le MirceaM,
    Proiectul unei reconstructii economice si industriale nationale se bazeaza pe resursele financiare si material straine, ..aduse” in tara prin tehnici si metode practicate de Japonia epocii Meiji sau a ,,tigrilor asiatici”, tari nu doar lipsite de capital national, ci feudale-agrare inapoiate, fara bani la Buget, fara TVA sau reduceri de CAS.Romania poate pleca la o dezvoltare economica rapida de la o situatie generala incomparabil mai buna, pe un proiect economic fundamentat pe aceleasi instrumente si tehnici de atragere masiva a capitalului strain.Blocarea in paradigma lipsei de capital si bani la buget pentru dezvoltare, poate fi depasita numai prin accesarea altui ,,model de dezvoltare economica” – pe care l-am denumit ,,calitativ – institutional”, utilizat cu succes in Asia.emergenta (fara a ma referi si la China).Va rog (pentru a nu mai relua), sa cititi comentariul meu de la art. prof. Daianu, pe ,,cursdeguvernare”, intitulat ,,Avem o diplomatie economica precara, traim cu citeva mituri si greseli”.In speranta ca acesta va fi cit de cit convingator, va multumesc pentru opinie, care este dominanta mai ales in rindul economistilor, si-mi ,,motiveaza” dezvoltarea temei noului model de dezvoltare.
    Multa stima, pentru valoarea statistica si stiintifica a articolelor dvs.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Va multumesc pentru raspuns si pentru ca…. nu v-ati suparat!
      Poate scrieti si dvs un articol…sa discutam mai la concret, pe cifre, nu pe impresii.

  12. lene spune:

    IIntr-adevar reducerea deficitului structural dar asta inseamna reforme economice si morale. Sa mai dea si europeanul bani pentru studiile de la universitate si sanatate din buzunar propriu si sa primeasca ce merita nu ce crede ca i s-ar cuveni, sa stea mai putin/deloc pe ajutoare sociale, sa mai trimita acasa o parte din teroristi, sa mai lase imprumuturile din China, sa mai puna laba pe munca la el acasa, pe scurt sa se intinda cata e plapuma si sa treaca la economia privata. Aviz americanilor cu ganduri bune despre Sanders..

  13. Mircea Modan MirceaM spune:

    Desi nu prea-mi place dl. Daianu, are articole cam generaliste, fara cifre, am dat peste unul care difera
    http://cursdeguvernare.ro/daniel-daianu-noua-macroeconomie-a-bugetului-incotro-duce.html
    SI D-sa vede o problema majora in nerespectarea compactului fiscal.
    Bun, intelegem ca trage un pic de haturile guvernarii ultimilor 2 ani (cand am atins MTO, singura performanta notabila dealtfel )neamintind ca aceasta “schimbare de macaz” vine tot din guvernarea “veche”, nu Ciolos a bugetat cresterile de cheltuilei, a lucrat pe un draft “mostenit” (bun, nici asta nu e o scuza pentru noul guvern)dar, daca facem abstractie de asta, articolul e OK.

  14. Ronald spune:

    Cu tot respectul… dar intrebarea din lead este… caduca. rssh romania este (se afla) in criza. Ba chiar as indrazni sa spun ca de fapt rssh defineste criza. Nu apelez la cifre fie si numai pt ca, se stie, in cazul turmentatilor statistica foloseste precum stalpul: cu precadere pt sprijin si mai putin (nicidecum) la iluminare. Iar cand spun turmentati ma refer cu precadere la p*liticieni. De la “centru”-stanga si pana la alde rudotel-franar. De la refo’misti-sculati-din-comu’isti-culcati-si-asomati si pana la social-nationalism… dreapta nu exista in rssh. S-ar zice c-ar fi una din cauze. Nici macar de fond. De fapt este unul dintre efectele cauzelor de fond. Cum ar fi inchinarea la diverse “moaste”. Inclusiv la sifilitici comu’istoizi.

  15. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate, MirceaM,
    1.As vrea sa discut cu dvs. proiectul de reconstructie economica si industriala, componentele sale fiind doua:latura teoretica creata in urma studierii (istoriei) fenomenului ,,dezvoltarii economice” (timp de peste trei decenii), care a permis apoi, constructia proiectului ,,operational” de reconstructie economica si industriala a tarii.Este vorba de o dimensiune ,,scriptica” uriasa, greu de comprimat in articole economice, pe care as fi bucuros sa le scriu.Va propun sa va fac cunoscut (in particular) continutul acestui proiect, pentru a vedea in ce masura el este (de interes cit si) sustenabil de catre antreprenoriatul roman.Acest lucru este conditionat de administratorul ,,contributors”, care permite (sau nu) mentionarea telefonului 0721316019, la care-mi puteti comunica E-mailul dvs., pentru a va comunica considerentele si fundamentele stiintifice, ale proiectului economic.Stergerea acestui comentariu (daca se va produce) va fi motivata de faptul ca incerc sa-mi ,,vind” pe aceasta cale proiectul economic!Se omite capacitatea si datoria contributors de a deveni si punte de contact stiintific intre utilizatorii sai:autori sau comentatori.
    2.In ce priveste pensionarii si evolutia vadit negativa a sustenabilitatii financiare a virstnicilor, numai proiectul economic, capabil de a determina aparitia masiva de noi intreprinderi si locuri de munca poate fi solutia sistemica.Restul solutiilor ramin surogate economice si financiare…

    • Ronald spune:

      Domnule Caliman reconstructia nu trebuie neaparat sa fie industriala. Dat fiind specificul si potentialul real reconstructia ar fi mai degraba agrara. In plus: atat it-stii cat si fierar-betonistii, mesteri mari, calfe si zidari pana la batalioanele care au trecut mari si tari… etc trebuie sa manance ca sa poata face softuri, masini, cladiri, autostrazi, tgv etc. To’ar’su cismar nu putea nativ sa priceapa un asemenea lucru elementar. Impotenta nativa dublata de “mandria” caracteristica rssh a dus la inglodarea in datorii pt a umple “tara” de mormane de fiare vechi, energofage si poluante. Si pana la urma mandria cretinoida s-a platit din agro.
      Peste asta s-a suprapus cadelnita comu’ista cum ca tuturor tre’ sa le dam doar cat sa supravietuiasca. Efectul?: ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim. Partea proasta e ca e valabila si astazi. Atat in atitudinea “batronilor” (indiferent de provenienta capitalului) dar cu precadere in legislatie. Da, in rssh munca este o marfa-de-lux, drept urmare este supra-ultra-mega impozitata. Ca sa platesti un angajat cu 1.ooo ron trebuie sa dai la stat inca 8oo. Este aberant.
      So, cata vreme nu se reaseaza lucrurile pe temelie fireasca, normala si-n logica firii… puteti face tot felul de planuri. Anuale, bianuale… sau chiar cincinale :-P

  16. Ghita Bizonu' spune:

    Destept articol!!!!
    Si culmea bine documentat!
    Si incredibil : este chiar despre Romania!!! Romania aia din viata de zi cu zi! Nu a fanteziilor!!

    Si mai extraordrnar – scris de un roman!!!!

    Domnule , in eventualitatea ca mai “produceti” astfel de materoale, sa le publicati si pe un blog personal . “Se merita”

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Ma rusinati cu atata lauda! E cam mult pentru mine, imi stiu limitele.
      In fond nu am facut mare lucru, graficele exista, sunt ale BNR, Consiliul fiscal, INS, eurostat etc. Doar le-am pus la un loc.
      Avem insa specialisti “adevarati” foarte buni, Ionut Dumitru, Radu Craciun, (uneori si) Daniel Daianu, Lucian Croitoru si inca multi altii. Si Guvernatorul pare sa inteleaga, mai ales de cand s-a lovit si el de probleme ca “privat”. Analistii de pe cursdeguvernare sunt foarte iscusiti, avem multi romani stiuti si destepti,…pacat ca altii sunt surzi.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Domnule Modan

      eu nu laud. Imi spun parerea .
      Daca de data aceasta nu pot gasi nici un motiv “sa va iau in coarne” vina va apartine!! (o multime de moderataori de pe diverse forumuri, portaluri, samd ma stiu de rauvoitor daca nu mai rau)

      Insa daca doriti .. totusi o observatie in gnl. Dorinta unui mic excedent ptr “zile negrr” ramane pioasa, pentru ca prea multi (cica “investitori” si “capitalisti”) au o gandire sa zic asa “extractiva” Gigel are un leu. Cum i-l ieu?! si imedita intra in fibrilatie “revolutionara” si cer sa fie cheltuit acel surplus… (si asa s-a “ieftinit” autostrada Bechtel “pe de 3″ si nici terminata nu este fiindca a absorbit banii mai ceva decat o gaura neagra! AU aparut insa niste “gauri albe” concretizate in palate, elicoptere, lux si luxura. Cum zic o gandire “extractiva”). Si nu numai in Romania …

  17. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate,
    d-le Ronald,
    1. Pentru ca sa apara fierar-betonistii, muncitorii cu salarii ,,industriale:, care maninca din greu, trebuie sa existe industria.Cu cei 3 milioane de salariati cu salariu minim pe economie, se maninca pateu la locul de munca, iar acasa se gateste ,,pe sponci” si cu legume de..lemn” aduse de la turci!
    De asemenea, cu 5 milioane de emigranti ce lucreaza in UE, se maninca acolo, iar taranul de aici, chiar de si-ar dubla productia, sta cu ea in piata uitindu-se cum pensionarii cumpara 3 morcovi si 2 caise…
    2.Preutindeni in lume, agricultura este subventionata, fie este primitiva, ca la noi – ea neputind fi ,,motor de dezvoltare economica”, daca nu are consumatori cu bani si nici capacitate organizatorica si financiara, de a deveni ,,agricultura industriala” ca in Ungaria de pilda, unde surplusul este conservat si varza murata a lor, se vinde in Romania.Ce mai este natural in cultura de capsuni de pilda, facuta cu stoloni obtinuti prin tehnici speciale, pusi in straturi protejate, cu udare controlata, ingrasate chimic, tratate tot chimic, contra daunatorilor?
    In zone dezindustializate de cimpie din Romania, are ceva succes cultura cerealiera, care se face mecanizat, iar grinele se exporta – fiindca n-au nevoie de proceste tehnologice pretentioase. Legumele sau fructele, necesita infiintarea de ferme, cultura este sofisticata, cer multa munca manuala sau investitii mari pentru spalare-depozitare, ambalare, pastrare in frigidere si livrare la piata sau supermarketuri pe masura ce se vind.
    Productia legumicola este in sere si solarii, fiind necesara productia nationala de pamint de flori, sera sau solar- care se aduce din Ungaria, productia indigena fiind minora.Ungaria are catre 2- 300 de mii de hectare de sere si solarii, fata de citeva mii de hectare din Romania si hraneste cu pomi de plantat, flori, legume si conserve, inclusiv Romania!In concluzie, ,,unde industrie nu e, nimic nu e…”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Modan


Mircea Modan

Antreprenor, inginer proiectant. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Apreciez toate comentariile, pe cel al doamnei doctor Virginia Batog indeosebi. Este si raspunsu...

de: Prof. Vasile Ghetau

la "Revenind la Sănătatea românilor. Sunt corecte datele asupra mortalității pe cauze de deces?"

Cauta articole

septembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)