joi, martie 28, 2024

Capitalizare pentru mediul de afaceri: neimpozitarea profitului reinvestit

În anumite scenarii, agricultura și energia ar fi domeniile strategice care ar putea să aducă intensificarea creșterii economice în România. Dintotdeauna și îndeobște, însă, strategia constantă a progresului economic ar trebui să fie profitul, obținerea acestuia. Căci dincolo de calcule (strategice) conjuncturale, profitul – ca principiu economic și stare de fapt – este motorul care alimentează mersul creșterii economice.

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, așa cum a fost asumată pentru mijlocul lui 2014, va atenua decalajul de competitivitate de pe urma impozitării muncii, prin apropierea României, în această privință, de cotele medii din UE. În același timp, neimpozitarea profitului investit în capital tehnologic ar fi o măsură de relaxare fiscală care ar potența și mai mult capitalizarea mediului de afaceri.

Clasa antreprenorială trebuie să (re)descopere cu adevărat gustul profitului, nu doar ca motivație și sursă de câștig pe termen scurt, ci și ca mijloc indispensabil pentru capitalizarea în timp a afacerilor.

De exemplu, dintr-un total de 644.325 firme, potrivit rezultatelor financiare aferente lui 2012, 363.363 au obținut profituri iar 280.962 firme au declarat pierderi. Total profiturilor este de 53,58 miliarde lei iar pierderile se cifrează la 48,47 miliarde lei, ceea ce este semnul unei economii profund fragilizate, nu doar pe fondul crizei economice, cât și în privința acumulărilor necesare dezvoltării. Iar distribuția rezultatelor financiare între companiile mari și întreprinderile mici și mijlocii arată că acestea din urmă dau grosul pierderilor, de 34,96 miliarde lei, adică peste 70% din totalul pierderilor.

În condițiile în care accesul la finanțare pentru investiții rămâne relativ restrictiv, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, măsura de neimpozitare a profitului reinvestit ar avea certe avantaje economice, prin creșterea înzestrării cu capital dar și a gradului de industrializare, criterii la care România este mult restantă în comparație cu alte economii europene. Totodată, o asemenea facilitate fiscală va aduce și un plus de disciplină financiară voluntară, prin eforturi sporite pentru creșterea profitabilității și eligibilității în plan fiscal.

Numeroase țări fac apel, în prezent, la diverse facilități fiscale în privința impozitării profitului: Spania, Olanda, SUA, Italia, Finlanda, Letonia, Estonia, Slovenia, Croația. De exemplu, în cazul Spaniei, reducerea cu 10 puncte procentuale a cotei de impozitare pentru profitul reinvestit este însoțită și de condiții favorabile de eligibilitate în situația vânzării activelor înainte de termenul legal. În Olanda, de exemplu, cheltuielile de capital și investițiile în cercetare-dezvoltare se deduc din impozitul pe profit în proporție de 54%; în Finlanda, pachetul de stimulente fiscale vizează scutirea de impozitare a investițiilor în cercetare-dezvoltare, stimulente prntru întreprinderile mici, precum și un regim de amortizare accelerată pentru investițiile de capital și clădiri.

În România, neimpozitarea profitului reinvestit nu este o abordare fiscală care să se afle în primă audiție pe masa deciziilor economice. De exemplu, într-o anumită versiune, măsura a fost adoptată în 2009, însă doar până la sfârșitul lui 2010 și mai degrabă în litera decât în spiritul ei, ceea ce a atenuat considerabil stimulentele și eforturile investiționale anticipate.

Pe de o parte, în conformitate cu “litera” unei asemenea facilități fiscale, a avut loc scutirea de impozit a profitului investit în producția și/sau achiziția de echipamente tehnologice (vezi art. 192 din Codul Fiscal). Pe de altă parte, “spiritul” stimulentelor investiționale a fost amputat prin anumite prevederi complementare, și anume determinarea valorii contabile a activelor prin “scăderea din valoarea de producţie şi/sau de achiziţie a sumei pentru care s-a aplicat facilitatea” (alin. 12). Practic, activele care faceau obiectul investiției erau lipsite de avantajul suplimentar de a fi supuse amortizării pe măsura exploatării lor. Astfel, avantajele facilității fiscale erau contrabalansate de imposibilitatea recuperării, prin amortizare, a valorii investiției. În atare condiții, măsura nici nu avea cum, de facto, să-și afirme potențialul investițional.

De aceea, pentru ca facilitatea fiscală să-și arate roadele, trebuie să se asigure menținerea valorii fiscale a activelor în vederea amortizării, astfel încât stimulentele investiționale să fie intacte. Este importantă, totodată, și menținerea stimulentelor fiscale pentru o perioadă (cât) mai lungă de timp, astfel încât calculele antreprenoriale să nu fie viciate în termenii “acum ori niciodată”, mai ales că o asemenea facilitate fiscală își va arăta roadele în timp, pe măsură ce întreprinzătorii vor realiza șansa de a-și capitaliza afacerile și “prin ei înșiși”, prin dezvăluirea profiturilor, nu doar “din afară”, în funcție de criteriile de bonitate bancară.

În plus, în condițiile actuale de profitabilitate a mediului de afaceri, neimpozitarea profitului reinvestit nu fi va o măsură împovărătoare pentru buget, potrivit unor calcule preliminare. Chiar pe termen relativ scurt, impactul bugetar ar neimpozitării profitului reinvestit ar putea fi unul pozitiv.

Bineînțeles, cifrele și calculele de impact bugetar sunt repere importante. Însă dincolo de acestea, în prim planul dezbaterii trebuie să rămână obiectivul esențial, și anume stimularea decisivă a mediului de afaceri, a potențialului său investițional. Iar impactul va fi și mai intens dacă facilitatea fiscală va fi extinsă și pentru investițiile în clădiri, spații de producție etc.

În virtutea logicii economice și în condițiile de față, neimpozitarea profitului reinvestit nu va prejudicia bugetul statului, ci dimpotrivă. Pe de o parte, întreprinzătorii vor urmări mai abitir obținerea profitului și, pe de altă parte, prin creșterea achizițiilor de echipamente tehnologice vor apărea noi profituri pentru alți întreprinzători, creșterea producției de bunuri de capital, noi locuri de muncă, TVA și alte impozite aferente tuturor acestora.

Însă nu neapărat o asemenea perspectivă bugetară ar trebui să anime adoptarea măsurii. Însănătoșirea finanțelor publice nu echivalează, în mod necesar, cu însănătoșirea economiei. Reciproca este, însă, mult mai probabilă.

Nu bugetul statului trebuie să fie vehicolul creșterii economice, ci antreprenoriatul și acumularea de capital, într-un context de politici economice care să consolideze (instituțional și financiar) mediul de afaceri. În economia de piață liberă, concurențială, capitalul și profiturile sunt ancorele care vor trage în sus, în mod durabil, munca și salariile.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Nu as fi scris, daca nu imi sarea in ochi (si ma intriga) titlul : „Capitalizare pentru mediul de afaceri …”. Modalitatea de capitalizare nici nu mai conteaza .
    Iar dupa, am lecturat noianul de cifre ce reflecta doar intr-o mica parte realitatea ce ar reclama necesitatea capitalizarii :”…dintr-un total de 644.325 firme, potrivit rezultatelor financiare aferente lui 2012, 363.363 au obținut profituri iar 280.962 firme au declarat pierderi. Total profiturilor este de 53,58 miliarde lei iar pierderile se cifrează la 48,47 miliarde lei, ceea ce este semnul unei economii profund fragilizate …”.

    Nu zau stimate domn? In 1996, ca si in 2000, Adrian Nastase incepea campaniile electorale cu aprox. aceleasi cifre la numarul de firme (usor diferite)
    Stiti care este datoria catre banci ale firmelor? Stiti cat au incasat? Stiti unde s-au dus acesti bani?Stiti cat la suta din firme se fac raspunzatoare pentru aces miliarde datorate catre banci ? Stiti unde sunt sutele de miliarde de lei incasati in avans, pe credite, fonduri europene, pentru ca dupa aceea contractantii sa intre in insolventa si sa fie radiati fara a mai plati vreun leu?
    Stiti care este suma totala datorata catre statul roman, de acesti indivizi?Stiti cat are de incasat statul prin atrageri de raspunderi si rezolvarea laturii civile in cadrul proceselor de evaziune, spalare de bani … ?Poate sa raspunda cineva cum Dumnezeu a iesit Dinel Staicu cu 1,5 mil euro cash – banii firmei – din banca ca sa ii dea spaga la judecatoare? Cum a iesit avocatul sau cu peste 30.000 euro cash in mana, cum au iesit cu cei peste 500.000 euro spaga pt. alte judecatoare, banii firmelor?
    Capitalizarea cui, stimate domn? Capitalizare a ce? A ceva care exista? Spuneti-mi ca nu mai exista nici un leu din cei incasati intre 2004 -2011 !

    Unde sunt miile de miliarde de pe urma vanzarii de cartiere rezidentiale de catre dezvoltatori faliti, de vanzare de beton, fara fise de urmarire (in Buc in 2010 oficial s-au turnat ~100.000 mc., iar lucrarile insumate dadeau de 10 ori mai mult beto turnat)? Unde sunt sutele de miliarde din anvelopari? Unde sunt aceste firme? Unde sunt acesti bani? Au plecat din tara? Sunt aici, si daca da, la cine ?Cati copii de oameni de afaceri studiaza in afara si cat la suta din aceste cheltuieli sunt deduse de catre parinti (de la banalul bon de benzina, pana la imobilele cumparate beizadelelor – active patrimoniale si pucte de lucru, din Germ, Anglia, Belgia Franta si Olanda)?

    PS De ce nu ar cotiza si magistratii la casa de asigurari de sanatate si la asigurari? De ce? De ce? De ce? Daca tot faceti statistici si calcule, nu luati de pe csm1909 veniturile din salarii si vedeti ce suma uriasa suporta mediul de afaceri pentru a avea acte de justitie execrabile. Pai scadeti acest fond de contributie al magistrailor si grefierilor din valoare totala varsata de catre mediul de afaceri. Ei ? … Cum e Cu siguranta ca ar scade cum mai mult de 3,8 %- ceea ce este semnificativ.

  2. Domnule Marinescu,
    Am vazut in ZF ca sunteti Consilier al Ministrului Finanţelor pe probleme de politici economice.
    Nu era mai usor sa dati materialul direct Ministrului de finante sa ia masurile pe care le expuneti in articol?
    Nu inteleg rostul articolului. Toti antreprenorii stiu problemele expuse. Problema este la Guvern, institutie din care faceti parte, care doar promite masuri.

  3. „Nu bugetul statului trebuie sa fie vehicolul cre?terii economice, ci antreprenoriatul…”
    domnule, intii, lucrul asta n o sa se intimple cu contabili si monetaristi. lefegii ai statului, care n au dezvoltat niciodata nici o afacere. astia se pricep doar la taxe, impozite, tiparire de bani – perceptori/birari intr un cuvint.
    apoi, o tara nereformata, c un aparat bugetar/birocratic imens, cu muribunzi tinuti in viata cit sa poata merge la vot si cu „afaceristi” cu statul nu constituie un mediu propice pentru creatie/inovatie.
    un sfat pentru „elitele” de la putere si toti acolitii lor (consilieri, analisti, strategi si ce or mai fi) : poate ca imprumuturile externe o sa le mai prelungeasca un pic distractia, dar nu foarte mult. cu banii incasati inutil de parazitii statului se pot moderniza spitalele si plati medicii, oamenii n au bani sa se trateze in Austria !

  4. Stimate,
    d-le Vladimir,

    1.Cred ca ar trebui facuta distinctia intre analizele tehnice si functia persoanei care le realizeaza, deoarece cu siguranta ca prof. C.Marinescu le-a propus acolo unde se decide asupra lor.
    Daca o face si aici, este pentru a constitui un loby stiintific, o cale in plus de a convinge asupra necesitatii lor.
    In activitatea sau sedintele in care propune ceva si se iau deciziile, cu siguranta ca nimani nu-l va asculta ca sa depene intreaga expunere, a oportunitatii unor astfel de masuri.
    Trebuie inteles, ca politicii nu-i asculta niciodata pe tehnocratii/consilieri, iar a interzice sa se exprime, macar public, este ceva de neiertat.
    2. Privitor la opinia d-lui C. Marinescu, putem afirma, ca in viitorii 10 ani, astfel de masuri nu vor putea fi luate, deoarece disparitia economiei nationale si putinatatea intreprinderilor/activelor industriale straine, nu asigura bugetului nici macar impozitele minime necesare sustinerii sistemelor bugetatre.
    Lunar, ministerul finantelor se imprumuta cu cca. 1 milliard de Euro, pentru plata salariilor bugetarilor si drepturilor sociale, iar in aceste conditii, renuntarea la orice impozite actuale, este de neconceput, de Romania.Asa ca discutia ramine strict teoretica si nu exista motive ca cineva sa se supere pentru aceasta expunere, in fond realista si stiintifica, prin prisma modelului de ,,crestere/dezvoltare economica” bugetara.
    3.Din pacate, odata cu dezintegrarea economica si industriala si integrarea in UE, modelul de dezvoltare clasic, European, bugetar, nu mai functioneaza in tarile slab dezvoltate, neexistind bani pentru ,,dezvoltare”, la modul in care propune d-l C.Marinescu.
    In Romania este viabil, un alt model de ,,crestere economica”, cel ,,institutional”, bazat pe aducerea competitivitatii/functionalitatii economice, la indicele apropiat de 1-10, ca al tarilor dezvoltate.Din pacate, ,,proiectul de reconstructie economica si industriala”, fezabil prin noul ,,model de dezvoltare – institutional”, n-a interest Guvernul Ponta si Presedentia, unde l-am oferit official, pentru evaluare si implementare in economie.
    Poate ca insasi prof. Cosmin Marinescu, cunoscator al ,,economiei institutionale” sa fie interest de unicul model de dezvoltare economica, care sa conduca la investitii straine masive in tara.
    In tarile in care indicele de competitivitate, este sub 35, investitorii stiu ca banii sint pierduti in loc sa aduca profit, iar Romania suporta din pline efectele acestei ,,retragerii” a investitorilor din tarile cu indice dezastruos de competitivitate, ca al nosteru:74!

    • Stimate domn, ati pomenit de nenumarate ori despre proiectul dumneavoastra. De ce nu-l faceti public?

      Presupun – fara a avea certitudinea, desigur – ca redactia contributors.ro ar fi dispusa sa il publice, eventual pe capitole, astfel incat sa poata fi analizat si evaluat de catre autorii care au cunostinte economice.

      • Stimate,
        d-le iosipP,
        1.Intrebarea dvs. are raspunsul (poate), neasteptat:am trimis principalelor publicatii si saituri economice/politice spre publicare, ,,scrisoarea de oferta a proiectului de reconstructie si reindustrializare”, catre Premierul Ponta.Un proiect de acest gen are zeci si zeci de pagini si cine poate face ,,blog” personal, din publicatiile online, pentru a populariza un proiect?
        Nu pot enumera aceste publicatii pentru ca n-au publicat scrisoarea, deoarece le-as aduce prejudicii de imagine, pentru vina de a nu-si fi ,,pus in cap” Guvernul Ponta, pentru refuzul evaluarii si promovarii acestui proiect.!
        2.Personal, Premierului Ponta(in 2011, cind era doar presedinte PSD), i-am facut cunoscut proiectul. I-am propus (printr-un material cuprinzator, explicativ, scris) sa preia PERSONAL problematica dezvoltarii,spre a deveni POLITCIAN-TEHNOCRAT, capabil sa asigure procesul de reconstructie a economiei.Mi-a promis ca va citi materialul primit si va proceda ca atare. Rezultatul promisiunii, este ceeace vedeti azi in Romania.
        3.Pentru ca un astfel de proiect sa fie asumat, ca P.Ministru ar trebui sa fie d-l Tiriac, sau altii, care au dat cu capul de economia reala si o inteleg.Numai persoane ca ei, ar putea conduce Romania, ca pe ,,o afacere a romanilor”, nu ca a politrucilor si clientelei politice, corupte si hoate!
        Ca jurist, fara universitati de management industrial si de economie institutionala, la fel ca Presedintele, inginer-navigator – ce intelegere pot avea si ce sa ceara ,,tehnocratilor si consilierilor” pentru a reconstrui economic si industrial, tara? Ministrul Vosganian (fost) al Economiei,a facut o comisie de ,,reindustrializare”, care in 2100 va realiza 250 de mii de locuri de munca anual, investitii straine de 12 miliarde si o crestere economica de 4-5 la suta pe an, pentru ajungerea din urma a tarilor foste socialiste, in 2108…
        Pina atunci, ce a mai ramas din economie,va fi stors prin taxe si impozite, apoi ,,potopul”!
        Daca un Presedinte sau P.Ministru nu se pricep bine la economie, consilierii economici sint tinuti la distanta, nu sint ascultati si urmati in actiunile/politicile economice, incit sa nu afle ca ,,sefii supremi” sint straini de functia lor esentiala – cea economica!Dezvoltarea si asumarea/realizarea de proiecte de dezvoltare, este imposibila fara parteneriatul constructiv dintre politician-tehnocrat si consilieri/experti in dezvoltare economica!Pentru asta,politicianul-tehnocrat, trebuie sa fie la rindul sau, as in economie.Asa cum a fost Deng Xiao Ping, al chinezilor!Dezvoltarea economica cere cunoastere,constructie si finete economica, nu doar iesiri media de imagine, ,,sedinte” de Guvern si impartire de bani la sectoarele bugetare!
        4.Reiau mereu problema ,,proiectului”, in speranta ca la un moment dat, o persoana influenta, capabila sa-l inteleaga si promoveze, va apare de undeva – desi repetarea si iar repetarea ,,temei”, poate fi intrucitva deranjanta, rugind (respectuos) comentatorii sa ma suporte…
        5.Pe saitul ,,Curs de guvernare.ro”, d-l Croiroru avea un articol inteligent ,,Cum a salvat d-na Tatcher Anglia” (citez din memorie titlul), deducind din acest articol, ca ,,d-na de Fier” avea o intelegere superioara a vietii si mecanismelor economice, iar pe de alta parte, consilierii sai economici, au construit un proiect adecvat si fezabil Angliei anilor 8o.
        Daca Romania ar avea un CONDUCATOR-TEHNOCRAT (macar unul din doi), primirea scrisorii de oferta a proiectului economic nu raminea fara rezultat, iar Romania pornea macar in ceasul al 25-lea, pe drumul reconstructiei economice si industriale.Altfel, mai stam inca 25 de ani, in starea de NATIUNE ESUATA.Dezvoltarea economica nu se produce de la sine si nici prin ,,proiecte economice prin impozitare/taxare” absoluta !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Marinescu
Cosmin Marinescu
Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Economie și Politici Economice, cadru didactic din 1998 și doctor în Economie (2003). Este consilier prezidențial, din 22 decembrie 2014. A efectuat diverse stagii de documentare și cercetare științifică: Centre d'Economie de la Sorbonne (iunie 2012), ESCP Europe Business School (iunie 2010), Middlesex University și London School of Economics (aprilie 2008), Institut d’Administration des Entreprises, Lille (iunie 2002), Maison des Sciences Economiques (octombrie 2001). A pus bazele, în calitate de președinte fondator, ale Centrului pentru Economie și Libertate – ECOL, o inițiativă educațională și de cercetare care promovează cunoașterea principiilor pieței libere și ale societății democratice. A publicat mai multe cărți, în calitate de coordonator, autor și coautor, dintre care: Educația: perspectivă economică (2001), Liberalizarea schimburilor economice externe (2003), Instituții și prosperitate. De la etică la eficiență (2004), Economia de piață (2007), Libertate economică și proprietate (2011), Costurile de tranzacție și performanța economică (2013), fiind premiat de Asociația Facultăților de Economie din România (2008). A coordonat volumul Capitalismul. Logica libertății (Humanitas, 2013), apreciat de prestigioși economiști din mediul academic internațional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro