Home » Analize »Economie »Politica & Doctrine »social-democratie » Citesti:

Carambolul ca program economic

Dan Suciu martie 4, 2014 Analize, Economie, Politica & Doctrine, social-democratie
Deocamdata nu sunt comentarii 1,196 Vizualizari

De câteva zile USL este istorie, dar nu e prea clar dacă programul de guvernare prezentat cu atâta emfază în 2012 mai este de ac­tu­a­litate sau nu. Se pare că, dintr-o perspectivă politică, el prezintă o anumită importanță, odată aprobat de parlament. Din perspectiva unei coerențe economice, nu ar conta prea mult. Asta, da­că ținem cont de ce s-a în­tâmplat până acum. De fapt, marea reușită a USL în ceea ce privește economia este ca o lovitură de biliard în­tâm­plă­toare, cu manta. USL a ochit bila creșterii numărului de an­gajați în economie, dar, printr-un carambol de toată frumusețea, a introdus în gaură, ab­solut întâmplător, bila creșterii economice. La o partidă de biliard serios, trebuie să anunți înainte, când vrei să lovești cu manta, ce bilă țin­tești și unde vrei să ajungă, altfel, even­tuala reușită nu se punctează.

La guvernare este ceva mai simplu: orice re­zultat care se conturează este meritul ex­clu­siv al guvernului, orice nereușită este cauzată de moștenirea nefastă. USL în varianta com­pletă adoptase în ultima vreme o retorică en­tuziastă în privința reușitei legate de creș­te­rea economică, cu adevărat spectaculoasă, de la finele lui 2013. Atât de spectaculoasă, încât nimeni nu a preconizat-o nici în cel mai op­timist scenariu, astfel încât guvernul și-a în­sușit-o rapid și pe nemestecate, readaptând toată retorica în jurul cifrei de 3,5% creștere PIB. Doar defecțiunea PNL a mai redus ceva din acest en­tuziasm care apăruse în ta­băra guvernanților, un ade­vă­rat colac de salvare pentru în­tregul program al USL, căzut de mult în desuetudine. E drept, există o contribuție publică în creșterea economică de pe fi­nal de an, dar ea este nu doar conjuncturală, ci pur și sim­plu punctuală. Este vorba de decontarea unor sume restante pentru pro­iectele de infrastructură în a doua jumătate a anului trecut, ceea ce a umflat evident PIB–ul. Acest lucru nu se va mai întâmpla cu aceeași amploare în 2014 și asta pentru simplul motiv că actualii administratori ai fondurilor euro­pe­ne nu au deschis proiecte noi, ci doar au ges­tionat din cele vechi, blocate, întârziate, în­cur­cate, pe care – și este meritul lor – le-au ur­nit din loc cu relativă eficiență. În privința agri­culturii și a exporturilor, nu e mare lucru de spus în privința implicării guvernamentale. Agricultura este de mult privată, dacă nu este de autoconsum, iar taxele în cote fixe intro­duse la finalul anului trecut au avut meritul să nu afecteze producția, pentru că nu prea au fost adunate (primăriile nu și-au dat in­te­re­sul să-i taxeze pe contribuabili, din motive, evident, local electorale). Companiile care au dus exportul la cifra remarcabilă de aproape 50 miliarde de euro anual au scăpat la rândul lor de majoritatea taxelor introduse în 2013 (ca­­re au vizat mai mult zona de energie, un­de nu avem companii cu pondere semnificativă în ex­porturi) și, în consecință, au avut un an bun.

2014, însă, arată complet altfel. Noile taxe – taxa pe stâlpi, taxa pe carburanți – afectează direct și aceste companii, în consecință, bilele pe masa de biliard guvernamental vor trebui să fie țintite cu grijă, carambolul nu prea mai are șanse, oricât noroc ai avea. De altfel, con­sensul nemaivăzut al tuturor organizațiilor de afaceri, de la AOAR la Consiliul Investitorilor Stră­ini, în privința politicilor fiscale și eco­no­mice greșite ale guvernului spune foarte mult în privința eșecului programului USL. Și, dacă este să revenim la programul de guvernare, utopia locurilor de muncă începe să se vadă în toată dimensiunea ei. Ministrul Voinea anun­ța că în 2013 au apărut 60.000 de noi locuri de muncă. Programul USL vorbea de un milion. Probabil în patru ani. Deci, pentru următorii trei ar mai fi nevoie de doar 940.000! Nu are sens să mai remarcăm ri­di­colul situației. În plus, conform datelor ANOFM, numărul șomerilor a crescut cu 58.000 în acest an, ceea ce, desigur, nu era în program. Majoritatea celorlalte obiective ale programului sunt pierdute, la rândul lor, în ceața guvernării: reduceri de fiscalitate, re­duceri de impozite – de la TVA la cote de pro­fit sau CAS -, ca și cum cineva ar fi crezut cu ade­vărat că pot avea loc. (Avem, e drept, re­du­cerea de TVA la pâine, promisiunile erau mult mai largi legat de produse alimentare.)

În privința veniturilor la buget, 2013 a în­re­gistrat un record negativ (32,8%), demn de pe­rioada în care România se tăvălea prin criză economică. Până la promisiunea de… 38%, mai avem foarte mulți pași de făcut. Celelalte proiecte punctuale sunt la fel de iluzorii, dacă nu chiar ridicole. Câteva exem­ple: capitalizarea CEC (banca de stat a ajuns inamicul public numărul unu, după cazul Na­na); suprataxa pe tranzacțiile speculative – ui­tată (din fericire); deduceri de impozit pentru pensii private – uitate (din păcate); scutirea de impozit reinvestit – neglijată, dar prea des invocată; registrul unic de control – întârziat; cadastru gratuit – nu există fonduri etc. Și pentru a avea și o explicație a nerealizărilor, ea vine firesc dintr-o perspectivă a eficienței ins­tituționale. Dacă, în 2011, calitatea ins­ti­tu­țiilor era evaluată prost cu 3,74 puncte (con­form World Economic Forum – Global Com­pe­titiveness Report) – cifră invocată în pro­gramul USL –, în 2013 avem 3,3 puncte, în scă­dere!, ceea ce face puțin probabilă evo­ca­rea acestui indicator într-un viitor program. Dacă sfârșitul USL înseamnă și sfârșitul pro­gramului economic, atunci nicio pagubă. Ma­rele risc al momentului este tocmai cram­po­narea noii majorități politice de vechiul pro­gram de guvernare.

Articol aparut si in revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dan Suciu


Dan Suciu

Absolvent al Facultatii de Filosofie – Universitatea din Bucuresti si al unui master de Politici Publice. Doctorand in economie. Experienta jurnalistica de 20 de ani, a scris p... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)