vineri, martie 29, 2024

Carnagiu, omor! Guvernul Ponta se dueleaza cu preturile

Pierdut in proiectele mele, am rabdat ce am rabdat cascadele urlatoare cu prostii ce tasnesc, revarsandu-se randuri-randuri din gura ministrilor care se lupta de zor, toata ziua –buna ziua cu preturile, in breaking news-uri tulburatoare. Discutia a ajuns deja la paroxism, premierul Ponta inarmat cu o halebarda si cocotat pe calul alb numit “scaderea de TVA” ameninta cu taxe speciale pentru supermarket-uri, Ministrul Finantelor vorbeste crancen despre incasarea bacsisului de la pizza, seful ANAF da cu tifla, cu tafna si sictir, Parlamentului care pune si el niste intrebari prin Comisia de Buget Finante, Ministrul Agriculturii face un “control” televizat avand in background pateuri de     6,79 lei. Contributia valoroasa a fostului purtator de cuvant al Guvernului, dl Palada este de a crea un cuvant potrivit, un neologism care sa descrie inedita situatie – respectiv substantivul bejboinici (probabil o contopire intr-un singur cu vant a cuvintelor “bezmetici” si “razboinici). Eu spun ca ingroparea televizata a Marioarei Zavoranu, impacarea Zavorancei cu Gigicu si discutia despre averea raposatei – Dumnezeu sa o odihneasca (la pachet cu toti bizonii Tv care au stors ultimul strop de rating din povestea asta)- este plictisitoare fata de subtilitatile discutiei de fata. Bejboinicii din Guvernul Ponta au dat, practic, cu oistea in gard si, in breaking-news-uri repetitive, alearga mai departe, cu gard cu tot.

In primul rand, punem mana pe un manual de economie sau pe o compunere de clasa a XI-a de la un liceu cu frecventa redusa (jur, asta am gasit printre primele lucruri pe Google, mi-a luat fix 20 de secunde fara TVA). Chiar si dintr-o astfel de compunere premierul, Ministrul Finantelor, Ministrul Agriculturii si alti domni si doamne aprigi si indarjiti intervenienti in formarea preturilor ar afla lucruri utile. De pilda, ca preturile se formeaza prin intalnirea cererii cu oferta. Nu prin intalnirea lui Daniel Constantin cu reprezentantii hypermarketurilor sau prin intalnirea lui cu rafturile cu pateuri de 7,28 lei unde a mers omul in control (daca nu ma credeti, revedeti secventele TV), nu prin intalnirea lui Victor Ponta cu o emisiune la B1, nici macar prin intalnirea lui Orlando Teodorovici cu un tip care livreaza pizza in Ministerul Finantelor, unde se munceste mult, cu drag si spor, pentru al tarii bland (si rabdator) popor. Despre miracolul ca in Romania exista inca licee cu frecventa redusa care livreaza informatia economica (aproape) corect intr-un alt articol, special dedicat educatiei – ce intereseaza aici este ca informatia livrata celor care diriguiesc o tara este net inferioara unui astfel de manual pus cu copy-paste (uite, las de la mine – scanat!)  pe internet.

Mai inainte a glasuit premierul Ponta:

„Putem sa-i obligam pe toti cei ce activeaza pe piata sa respecte principiul competitivitatii prin masuri foarte clare si foarte dure (…) Avem masuri legislative pe care le putem lua, putem introduce taxe speciale” pentru cei care nu vor reduce preturile dupa scaderea TVA la produsele alimentare, a spus Victor Ponta, fara a preciza la ce „taxe speciale” se refera.

„Vom pune niste taxe atat de mari incat tot ce castiga speculativ sa piarda pe partea cealalta”, a amenintat el.

Pentru cineva care e deja de 3 ani premier, e o cascada Niagara de prostii tasnitoare. Pentru inceput, premierul nu face diferenta intre concurenta (si legea concurentei) si competitivitate, adica diferenta intre un mar si un cactus. Concurenta e intre producatori, competitivitatea e a economiei in ansamblu, eventual cand ne pregatim de adoptarea euro. Ideea ca dupa ce ai facut eforturi prin Tratatul de Aderare sa te numesti o economie de piata functionala intervii de la microfonul guvernului cu texte putiniste de genul “putem sa ii obligam pe toti care activeaza in piata….”este cel putin bizara, pentru ca Romania este in piata comuna europeana, nu alaturi de Belarus in Uniunea Vamala gandita la Moscova. Ideea in sine ca te ocupi de cei care activeaza in piata, cand de pilda problema cu TVA redus la paine era taman un sector care era 60% la negru, conform calculelor Consiliului Concurentei denota o crasa lipsa de intelegere a fenomenelor economice – de pilda ca introducerea unei taxe arbitrare poate sa insemne nu doar distorsionarea preturilor si si o posibila trecere spre gri sau negru a unor tranzactii economice. Se ameninta apoi, tam-nesam, cu niste neprecizate taxe speciale. Ar putea fi materializate aceste taxe in modificarea cu numarul 269 a Codului Fiscal (sau pana la acest numar am avut puterea si rabdarea sa numar) – dar ce taxe speciale sa introduci? Taxa pe supermarket? Taxa pe castigul care tie ti se pare mare , dar cum o aplici concret? Cum faci sa eviti taman arbitrariul care ghideaza fiecare traznaie fiscala scoasa cu forcepsul din vortexul negru numit Departamentul Legislativ al Ministerului de Finante si azvarlita in capul multimii?

Ideea ca ai putea inventa niste taxe care sa smulga nenorocitilor de capitalisti (rationali, pana la urma, raspunzand unor stimuli fiscali pe care ii introduci) fix acea parte de taxe pe care o vrea guvernul este o prostie cu etaj si mansarda – guvernul nu poate determina cat din reducerea de TVA se duce in profiturile producatorilor si ai retailerilor (probabil majoritatea, datorita pozitiei lor consolidate pe piata) si cati se duc la consumatori (disipati, greu de agregat, fara asociatii care sa se lupte vizibil, fara mecanisme de transparenta prin care sa se mute efficient catre cel mai ieftin pret), probabil firmiturile, la fel ca in cazul TVA-ului redus la paine. Ca sa concluzionam – formarea preturilor are si ea un mecanism economic care tine la fel de mult cont de Victor Ponta ca de Mos Craciun sau de Zana Maseluta, adica deloc. Intr-o economie libera preturile se formeaza liber, daca vrem sa ne intoarcem la penurii, magazine in care sa existe doar macrou, mazare boabe si sos de rosii sa o spunem deschis.

Apoi a glasuit  si Ministrul Agriculturii, care, ferches, probabil a lasat masca vreo doua fete de la casa de marcat care isi dadeau coate ca a descins ditamai ministrul in magazinul lor. In fata multor blitzuri, dom’ ministru a rostit asa, profund:

„Am fost în control. Cu toate că nu aș vrea să vă detaliez foate mult, astăzi”

Pai merita detaliat, cica ministrul vrea sa se asigure ca preturile la raft scad – o prostie cu etaj si mansarda.

“Odata cu reducerea taxelor, trebuie sa beneficieze clientii”

“Nu putem sa intervenim foarte mult pe piata – cei care incearca sa profite din aceasta situatie, o luna de zile pana la 1 iunie(….)sa existe un soi de angajament/ acord pe ceea ce am propus(….)”

Domnu’ ministru, nu puteti interveni deloc. Nu puteti cere niciun angajament, pt. ca fiecare operator in piata trebuie sa aibe capacitatea de formare a preturilor. In lipsa acestei posibilitati, nu exista, de fapt, reglarea pietei. Nu puteti implica Institutul National de Statistica pentru ca e o entitate care nu face decat sa preia pentru gesiunea statistica niste informatii seci, modelate apoi intr-un model econometric. Nu puteti aminti de Consiliul Concurentei pentru ca este o autoritate independendenta, conform reglementarilor europene care au avut stegulet rosu pana cand s-au inchis. Nu va puteti folosi de ANPC, pentru ca legea respectiva nu se refera la preturi, ci la situatii de produse neconforme. Cu alte cuvinte, se implica ANPC-ul daca pateurile de 6,79 lei sunt stricate, nu daca sunt prea scumpe sau ieftine, urmare a modificarii unor taxe.

“….Transparenta in ceea ce se intampla cu preturile. S-a creat un subiect. Trebuie sa ne spuneti dvs. Daca exista ceva real in ceea ce s-a discutat….Cum vedeti si dvs lucurile”

No comment. Ministrul s-a scuzat in ziua urmatoare –cica, totusi, nu a fost in control, pentru ca a aflat de atributile legale ale Ministerului in urma unor discutii cu lanturile de magazine.

Ultimul la inaintare a fost Ministrul Teodorovici, cu doua declaratii. Iata relatarea din presa:

Dacă eu vreau să dau bacşiş băiatului care îmi aduce pizza, cum rezolv, domnule ministru ?”, l-a întrebat un jurnalist pe ministru, acesta explicându-i că, dacă este mulţimit de „gustul şi serviciile prestate”, îi poate da bacşiş.

Întrebat însă în continuare cum poate fi dat acestuia bacşiş fără să primească bon fiscal, ministrul a răspuns: „Dacă doriţi să lăsaţi un bacşiş, mergeţi la unitatea respectivă, iar acolo, pe casă, bate bonul fiscal, bacşişul respectiv, şi asta este. Sau cu taxiul, vreţi să mă întrebaţi şi de taxiuri, dacă mergeţi cu taxi?”

Intrebarea si raspunsul vor face cariera si tintesc exact partea cea mai relevanta  – aplicabilitatea masurilor fiscale si discutarea lor cu cei care vor trebui sa le implementeze. In lipsa unei dezbateri publice eficiente – pentru ca singura dezbatere este in Romania cea in care un ministru raspunde cateva minute la intrebarile presei – vom avea doar bacsisul impozitat. Impozitarea prostiei va astepta probabil conceperea unor norme metodologice care, odata puse la punct, ar imbogati visteria statului.

Cum se formeaza, totusi, preturile?

Ce inseamna ca se intalneste cererea si oferta, ca nici fenomenu’ asta nu e prea des inteles. Vorbim pentru simplitate, la inceput, de o piata generica, in care toate produsele le vom boteza mere (atentie, nu mere ionatane, diferite de merele verzi, ca asta inseamna deja ca nu avem produs omogen si nu ne ajutam in formarea pretului si de fapt nu e o piata perfecta, ca in manual). Exista o disponibilitate de a vinde o cantitate de mere la fiecare pret posibil. Daca la 0,1 lei pe mar (sau pe kg, nu conteaza) vinzi o cantitate, evident ca la 1 leu sau la 10 lei pe mar (sau pe kg) vinzi o cantitate mai mare. Ceea ce rezulta vom denumi prin simplificare grosiera curba ofertei care se intalneste cu cealalta curba, a cererii. Pe de alta parte, din partea cumparatorului la fiecare pret posibil este dispus sa cumpere o cantitate. Unde se intalnesc cele doua curbe, intr-un echlibru, se formeaza pretul. A se observa ca pretul nu are de a face cu taxa, taxa care distorsioneaza ambele curbe – in functie de modul in care cei doi actori din piata raspund la cresterea/scaderea taxelor, asa se formeaza si noul pret. Posibil sa existe si zero efecte in preturi scazute la consumatori, posibil sa existe mai putine produse puse pe piata de vanzator! In ciuda aprigelor declaratii ministeriale, preturile or sa faca ce-or vrea actorii din piata.

Pentru puritanii pietelor libere nerestrictionate, cateva precizari importante. Daca, de pilda, nu avem o piata reala pentru ca merele sunt atat de diferite incat sunt percepute ca produse separate atunci formarea preturilor nu e eficienta. Daca sunt atati de multi vanzatori de mere si cumparatori incat nu exista informatia in timp real despre preturi, atunci o initiativa gen Observatorul Preturilor a Consiliului Concurentei poate fi utila. Daca piata libera ne lasa sa cumparam mere otravitoare (la fel de frumos lustruite ca cele “bune”), in afara standardului de comert atunci asistam aici la un esec al pietei, motiv pentru existenta Protectiei Consumatorului. Daca e razboi si dintr-o data te trezesti fara niciun mar in tara, atunci ai nevoie de Rezervele de Stat, o alta institutie existenta. Daca toti producatorii de mere s-au inteles sa iti vanda marul doar cu 10 lei bucata (cartel, in limbaj de specialitate) si asta e un esec al pietei si motivul pentru care exista Consiliul Concurentei care sa aplice amezi. In fine, daca nu exista informatia colectata intr-un loc referitoare la toate preturile nationale care sa faca mai eficiente trazactiile dintr-o parte intr-alta, sau daca o infrastructura de transport ineficienta face scump transferul unor mere ieftine in locuri cu preturi mari si invers – sau daca te costa mai mult sa transporti merele decat pretul pe care poti sa il obtii, toate astea impiedica functionarea libera a pietelor.

Ca atare, ce poate face Guvernul intr-o astfel de piata este taman in sensul celor de mai sus – sa ajute formarea unor piete autentice pazind de pilda pietele/ oboarele atunci cand ies la omor intermediarii si samsarii, bine paziti de politia locala spaguita. Pot sa impuna certificari de producator, pot sa stimuleze formarea unor depozite – cum sunt de pilda cele 8 spatii de depozitare propuse inca din 2010 si lasate balta. Pot face un Observator al Preturilor (legislatia este in lucru la Consiliul Concurentei), pot cere calitate standardizata, fara elemente toxice (prin ANPC), pot incuraja libera concurenta prin transparenta si stimularea investitiilor noi (inclusiv prin masuri de creditare a noilor intrati pe piata, pentru reducerea barierelor de intrare). Pot, chiar , la limita, cu o tenta socialista sa implice Rezervele de Stat, de pilda in cumpararea granelor (sau a altor produse) cand se culege recolta si repunerea lor pe piata atunci cand preturile cresc. Se pot gandi mecanisme de depozitare, campanii “buy Romanian” si cate si mai cate.

Ce nu se poate este sa ai un premier care nu face diferenta intre competitie si competitivitate, un Ministru al Agriculturii care zice ca e azi in control si maine anunta ca nu a mai fost in control si un Ministru al Finantelor care vorbeste de bacsisul de la pizza cam cum vorbea la Comisiile de Monitorizare a programelor europene in putinele dati cand chiar se obosea sa vina pe la sedinte. Romania ramane, deocamdata, sub zodia lui Caragiale: La bulivar, birjar, la bulivar!

.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Stiti care e cel mai bun lucru care il pot face politicienii pentru Romania?
    Sa lase pe oameni in pace. Sa scoata toate avizele, stampilele si alte masuri pentru „binele noastru” in fapt pentrui binele buzunarului lor si al protejatilor lor. Sa plece cu totii si sa ne lase in pace. Ne descurcam foarte bine fara ei. Romania e o tara frumoasa. Cu un popor nici mai bun nici mai prost decat altele. Problema e ca exista un Stat numit Romania si sunt si politicieni pe acolo.

    Serios, cea mai buna comparatie intre stat si privat o puteti face in domeniul infrastructurii.

    Priviti reteaua de comunicatii dezvoltata de privati. Suntem, tineti-va bine, primii in Europa. Internetul merge mai bine la Bucuresti decat la Londra si n ori mai ieftin.

    Priviti reteaua de autostrazi facuta prin grija Statului. De fapt nu aveti ce sa priviti.

    q.e.d.

    Statul Roman este o pecingine, un cancer asupra acestui amarat si rabdator popor. El trebuie desfiintat. Nici daca ar veni un ocupant strain dintr-o natiune europena probabil nu s-ar purta atat de rau cu romanii asa cum se poarta politicienii nostri.

    • A spus-o Ronald Reagan de mult: The nine most terrifying words in the English language are „I’m from the government, and I’m here to help.”

    • Bine, Fefe, admitem de dragul discutiei ca am vrea sa il vedem desfiintat (eu unul il vreau tuns, frezat si eficientizat sau minimizat). Cine sa faca asta, cu ce mandate politic si cum vezi fezabil un astfel de proiect, in ce etape, etc. ?!?

      • E simplu, domnule Orasanu, mai simplu decat sa iesim in piata sa ne bata jandarmii: greva fiscala si retragerea banilor din banci (bank run). Se duce statul de rapa in maximum o luna!

  2. Ei, lasat!
    Piata romaneasca este atat de „concurentiala” ca mercurialele de pe vremea lui ceasca sunt bieti copii pe langa preturile de cartel practicate de hypermarketuri!
    Va suna cunoscuta povestea de acum cativa ani cand pretul uleiului a crescut peste noapte de vreo doua ori, in conditiile unei productii record de floarea soarelui?
    Sau vreti exemple de produse cu pret identic la retele „concurente”? La fel de „concurente” ca si cele de telefonie mobila…
    Realitatea e ca piata din Romania are toate caracteristicile uneia dominate de oligopol si nici una dintre caracteristicile unei piete cu adevarat libere!
    Dar e total uncool sa mentionezi una ca asta!

    • N-ati nimierit, concurenta in telefonie chiar functioneaza foarte bine, motiv pt. care preturile au scazut f. mult. Va placea mai mult vremea Romtelecomului dominant?!

      • Right, functioneaza la fel de bine ca si la hypermarketuri! Pana la aparitia unui jucator cu adevarat „low-cost” toti operatorii aveau fix aceleasi tarife, cu variatii nesemnificative. Vrand0-nevrand au mai scazut preturile dar tot „aliniate” sunt. Valabil si pentru combustibil unde, teoretic, exista concurenta, nu?
        Apropo de „concurenta” din telefonie: S6 Edge, operator strain abonament 54 euro, pret de achizitie pentru telefon 229 euro. Operator roman, abonament 44 euro (aveau si unul de 55, se pare ca l-au scos intre timp) pret telefon 549 euro…

      • @R. Orasanu
        Romtelecomul a „murit” ca telefonie fixa din cauza telefoniei mobile. Pana acum cativa ani (putini) VDF si Orange erau in top 10 la nivel national din punct de vedere al profitului anual. Odata cu Cosmote/Telekom si Digi plus momentul 2009 (cand toata lumea a inceput sa fie mai atenta la cheltuielile cu telefonia si internetul) putem spune ca a inceput adevarata concurenta in telefonia mobila.
        Ati evitat chestiunile de fond exprimate de @garett si v-ati oprit in telefonia mobila. Easy.
        Intr-o piata dominata cu o putere de cumparare foarte mica suntem invadati de produse „junk”, de preturi mari la produse de baza tinute sus de putinii jucatori din domeniul respectiv si de o oferta generala slaba. Ce-ar mai fi de zis? Sunt chestiuni pe care ar trebui sa le rezolve Statul. Numai ca prin reprezentantii sai Statul ne arata cum isi bate joc de orice domeniu pe care il gestioneaza/administreaza, ne arata cu nivelul furtului si coruptiei poate fi cu 6-7 zerouri la valuta sau intr-o imensa mediatizare ajunge sa se preocupe de banii din buzunarul vanzatorului la inceputul programului de lucru.

        • produs de baza NU se poate defini.
          Ia carnea: aia din carligul macelarului? daca taie jos slanina mai ecarne? dar daca o toaca? dar daca face carnati?
          carnea de mistret e produs de baza? dar fleica importata din Germania?
          vezi si la faina, ulei etc. E uleiul de masline produs de baza? daca nu, te da in judecata pt discriminare si Grecia si Spania si Italia si pierzi procesul.

          • @cinic
            Totdeauna NU se poate. Sau niciodata.
            Pana la mistreti, eu ma refeream la alte produse de nisa cum ar fi: lapte, oua, rosii, pui, apa, ulei (floarea soarelui), produse de igiena/curatenie etc..

  3. Si sa-i si luprta, si da-i si lupta. Dom’ Razvan, singura bucurie pe care as avea-o e aceea ca dumitale si alti luptatori anti-basisti USLasi voinici ati luat o tzeapa, in argoul romanesc. Ce rau si prost era Boculete. Ei, vedeti ca se poate si mai rau? hehehe. Nu numai atat, dar si cu banii terminati si fara nici un proiect semnificativ aranjat. O pomana si-o laudarosenie permanenta.
    Si da-i si lupta…

      • Stiu…erati liberal. Doar ca liberalii la acele vremuri de trista amintire erau cu totii uslinosi. Ca daca nu erau, nu acceptau respectiva coalitie.
        Oricum, acum ca ati scapat de Base, nu va e putin dor de el, parca? Parca mai lua o atitudine, mai dezavua un matrapazlac. Acum, pacea si linistea anilor 90, minunatele timpuri iliesciene, adik exact timpurile in care Romania a pierdut efectiv timpul

        • Nu imi este si nici nu imi va fi vreodata dor de Base. De altfel nici lui, ca este primul care m-a atacat public in campania din 2009, am dat si o reactie pe Mediafax la data respectiva, eu nu ma pronuntasem in niciun fel in ceea ce il priveste inainte. Oricum, sa privim inainte, oameni buni.

  4. Guvernul PSD nu vorbeste pentru cei care citesc contributors.ro. Fiindca nu le vorbeste limba si stie ca n-are sanse sa-i convinga, vreodata. Asemeni vecinului estic (de la care-si trage seva ideologica) guvernul mizeaza totul pe propaganda si pe imagine. Pentru domnul Ponta e suficient sa apara la televizor si sa-i ameninte pe comercianti ca le ia boii de la bicicleta, daca nu scad preturile. Giani, Gianina, Dorel si Rapidoaica se uita la televizor si, intre doua tzuici, concluzioneaza satisfacuti: „Asa! Bine le-a zis! Sa nu creasca preturile!”. Domnul Ponta e erou, PSD -ul e partidul poporului si alegatorii lor sunt multumiti. Intre timp, parlamentarii pregatesc amputarea Justitiei, dar asta nu prea-i intereseaza pe cei ce-si petrec timpul asteptand pensia sau urmatorul ajutor social (meritat sau cumparat).

    In tot acest timp, opozitia doarme, iar presedintele e discret, asa cum ne-a promis.

    Pentru vajnicii nostri guvernanti, chiar daca inteleg sensul acestui articol si chiar daca, in sinea lor, ii accepta concluziile, important e sa nu recunoasca la televizor ca sunt incompetenti si lipsiti de viziune. Iar astazi, pare mai actuala ca oricand vechea zicere „Ati mintit poporul, cu televizorul!”. Se pare ca, intre timp, poporul a uitat cam ce fel de adevaruri se vad la TV.

    In acest context, efortul autorului articolului este de apreciat, dar, asa cum domnul Ponta nu vorbeste limba cititorilor de-aici, pare ca nici autorul articolului nu vorbeste limba PSD. Sunt doua lumi paralele, care coexista, dar nu pot comunica.

    • Interesant post si mai ales interesanta concluzie, nu pot sa nu remarc ca sunteti a doua persoana dupa dna fost purtator de cuvant la Cotroceni care concluzioneaza ca functioneaza in Romania niste lumi paralele care nu comunica intre ele. Ea mentiona lumea politica, lumea Tv-ului si lumea „normala/ obisnuita”. Dvs mentionati lumea guvernantilor si lumea celor care critica…..E ceva ce trebuie explorat aici, simt ca vedeti Romania ca pe o „genune ne-nchegata”…

      • Cred ca fiecare se multumeste cu „bazinul” sau si nu incerca o comunicare cu cei ce se balacesc in celalalt bazin. Bazinele sunt aproape la fel de mari, iar diferenta, atunci cand vine vorba de vot, o face mobilizarea. Liderii celor doua bazine se limiteaza la a vorbi fiecare pentru bazinul sau.

        Eu nu pot uita o declaratie a domnului Dragnea, atunci cand se vorbea despre impozitarea bunurilor si afacerilor B.O.R. Zicea domnul Dragnea, ritos: „Noi nu impozitam credintza!”. Pentru Giani, Gianina, Rapidoaica si Dorel, care se balacesc in bazinul pelicanilor (cei ce inghit, pe nemestecate, ceea ce li se pune in fata), suna tare bine. Suna a replica de film. „Ce bine le-a zis-o!” Cei din celalalt bazin (cei care incearca sa analizeze si sa filtreze ceea ce aud) se gandesc ca discutia era despe impozitarea BUNURILOR si AFACERILOR bisericii si incearca sa inteleaga ce legatura ar putea fi intre credinta si impozit. N-au ce intelege, domnul Dragnea n-a vorbit pentru ei, n-a vorbit in limba lor. Doua lumi…
        Mai recent, glumetul domn Ponta zicea ceva de genul ca afla si el ca poti fi arestat fiindca ti-ai urmarit amanta. Pelicanii rad si, eventual, considera remarca o gluma buna. Ceilalti se intreaba cum de poate ignora domnul Ponta folosirea institutiilor si functionarilor statului in scop personal. Doua lumi…

        Sa zicem ca ai de vanzare un lucru inutil. Il ambalezi frumos si-l promovezi, pe Internet sau la TV. Daca 10.000.000 de oameni vad produsul si doar unul dintr-o mie il cumpara, se cheama ca ai vandut 10.000 de unitati. Indiferent cat ar fi de gaunos un mesaj politic, daca-l prezinti, zi de zi, poleit in foita de aur, vei castiga adepti. De aceea, indiferent ce scuze si-ar gasi, mass-media este responsabila pentru diseminarea si promovarea ticalosiei de orice fel. Este complice.

        Mie mi se pare de neconceput ca un om inteligent isi poate trai viata facand pe prostul. Mi se pare un stress incredibil. Dar se pare ca e doar o glanda ce-mi lipseste si pe care multi oameni politici o au si-o folosesc cu nonsalanta si veselie.

  5. „Daca la 0,1 lei pe mar (sau pe kg, nu conteaza) vinzi o cantitate, evident ca la 1 leu sau la 10 lei pe mar (sau pe kg) vinzi o cantitate mai mare.”

    Este exact pe dos: cresterea pretului reduce vanzarile dar sporeste profitul pe unitate vanduta. Optimul se atinge in functie de raportul dintre cerere si oferta si de flexibilitatea cererii in functie de pret.
    Cat despre functionarea pietei libere, informatia a avut (si va avea in continuare) un rol esential in decizia de a cumpara. Desigur, statul poate sa ofere un serviciu oferind aceasta informatie dar nu o poate folosi pentru a „reglementa” piata libera: intervin prea multe variabile!

    • Eu as vrea sa stiu care e justificarea TVA pentru fructe dintr-o livada traditionala; in afara faptului ca e mai usor cu actele. Si cand ar sustine guvernul ca apare prima data TVA la aceste fructe, daca sunt achizitionate dintr-un magazin.

  6. «“Putem sa-i obligam pe toti cei ce activeaza pe piata sa respecte principiul competitivitatii prin masuri foarte clare si foarte dure (…) Avem masuri legislative pe care le putem lua, putem introduce taxe speciale” pentru cei care nu vor reduce preturile dupa scaderea TVA la produsele alimentare, a spus Victor Ponta, fara a preciza la ce “taxe speciale” se refera.

    “Vom pune niste taxe atat de mari incat tot ce castiga speculativ sa piarda pe partea cealalta”, a amenintat el.»

    „Pentru cineva care e deja de 3 ani premier, e o cascada Niagara de prostii tasnitoare.”

    Poate, dar pentru un admirator al lui Che Guevarra e perfect logic.

  7. „ACESTI PROSTI CARE NE GUVERNEAZA” – o carte care ar trebui scrisa, apropos de cartea cu titlul aproximativ, scrisa dupa incheierea WW2 „Acesti bolnavi care ne guverneaza”

    O carte esentiala pentru viitor.

  8. M-ai uitat-te si tu prin dictionar inainte de a spune ca nu stiu cine a inventat cuvantut „bejbojnici”, de fapt „bezbojnici”

    • Pai mai uitati-va si dvs la sursa primara, inainte de a critica pe aici prin subsoluri. Citatul exact al purtatorului de cuvant al guvernului este urmatorul:

      „Cum apare câte un subiect politic care învârtoșează spiritul bejboinic în opinanți, de zici că-i catastrofă și dezastru mondial,”.

      Daca omul a spus bejboinic, daca acest cuvant nu exista, daca eu mi-am permis o licenta (suntem la una articol de opinie aici ) , atunci nu vad unde e scaparea mea.

      • M-ai omorat cu „m-ai”. Mai bine gandeste-te de doua ori la diferenta semnificativa pe care o poate aduce o modesta cratima.

        • nu vad de unde ar fi putut aparea „bejbojnici” – teoria cu „contopirea” (se numeste contaminare) dintre beZmetici si raZboinici nu sta in picioare. De unde sa apara nu 1, ci 2 de „j” daca amandoua cuvintele au „z” in componenta?
          contaminarea ar fi dat: beZboInici, nu bezboJnici, nici beJboJnici
          (alta contaminare posibila ar fi fost razmetici dar asta n-are relevanta la discutia de fata)
          Daca ai fi stiut cuvantul bezbojnici nu ai mai fi spus ca provine dintr-o „contopire” din care era imposibil sa provina, ti-ai fi batut doar joc de el ca nu stie care e forma corecta a cuvantului si ca il stalceste.
          am „scris” „mai” gresit din neatentie evident

  9. Mda, imi aduc aminte reversul: se lupta unul pe invers (tot din clanul lui Ponta), cu deflatia. Mai tineti minte? Confunda deflatia cu dezinflatia fara sa clipeasca, ne arata „sperietoarea japoneza”…sa ne amintim ce zicea Voinea
    „Creşterea accizei la carburanţi a fost o măsură pentru evitarea deflaţiei, al cărei pericol este mai mare decât cel al unei uşoare creşteri a inflaţiei întrucât din deflaţie nu se iese, generând şomaj şi recesiune, a declarat ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, după un forum economic.”
    A nimerit-o si el cu oistea-n gard…e o moda bag sama!
    Pai ce faceti domnu` PM? ne bagati in deflatie? Aia dim care nu se iese? Ne bagati in recesiune, somaj? L-ati intrebat pe Voinea? Poate compensati cu o noua acciza!
    Ieri bagam acciza, ca sa nu ne rupa deflatia, azi scadem TVA, ca sa ce? Sa avem motiv sa punem niste taxe mari, amboulea? Sau acum v-a venit mintea la cap? Ca sa stim o treaba…
    Nu va mai faceti giji, piata functioneaza fara sa-i dati dvs indicatii. Treaba guvernului este sa asigure conditii egala participantilor la piata, sa elimine monopolurile, sa stimuleze prin stimuli (sic!) fiscali ce crede ca e de stimulat…or asta este altceva. Da, se mai fac apropouri, dar subtil, intr-un alt fel de limbaj, necunoscut voua, politrucilor habarnavisti. Asa cum unii confunda deflatia cu dezinflatia, altii competitia cu competitivitatea…dar sa nu intram in „detalii”…sunteti departe de aintelege ce e „aia” o piata libera. Sau ce rol are statul, ala „normal”…

    • E tare asta cu bramburirea dezinflatiei cu deflatia …gasim undeva vreun link la un citat exact? Ar fi foarte tare. E o linie narativa care se poate dezvolta. Guvernul Ponta amesteca Opera cu Opereta (le-a si comasat), Muzeul Taranului cu Muzeul Satului (vroiau a le comasa, dar asta nu a mai iesit), dezinflatia cu deflatia si concurenta cu competitivitatea. Este superb!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro