vineri, martie 29, 2024

Ce fel de stat ne dorim? New Labour sau Ordoliberalism?

Analizând programele de guvernare ale principalelor două partide din România, observ o lipsă de coerență în ceea ce privește viziunea pe termen lung asupra economiei românești și a felului în care trebuie dezvoltat statul. Astfel, se remarcă în programele economice ale acestora abundența de ideii stânga-dreaptă, fără a putea defini clar care partid este mai de stânga și care este mai de dreapta. Lipsa aceasta de coerență a întârziat decizia în ceea ce privește felul în care dorim să arate România în următorii ani.

În cultura europeană s-au consacrat două mari modele de state, primul de tip anglo-saxon, are ca reprezentanți de vârf Marea Britanie, Irlanda dar și peste ocean S.U.A. În aceste state intervenția statului în economie se  încearcă a fi redusă pe cât de mult posibil, lăsând piața să arate direcțiile de dezvoltare. Aceste state au o povară fiscală scăzută însă și investițiile publice și serviciile sociale sunt mai reduse. Ele stimulează antreprenoriatul, însă nu pot furniza infrastructura de top (linii de mari viteză, spitale publice,etc) tocmai pentru că nu încasează taxe suficiențe. Lucrările mari de infrastructura se fac în general în parteneriate public-private, tocmai pentru a delega către privați responsabilitățile.

În ceea ce privește deficitele și mărimea « statului », în Marea Britanie, ministerele acționează după planuri de afaceri, încercând prin digitalizare și profesionalizare să reducă la maxim costurile generate de stat și implicit deficitele publice. Dacă ne uităm la evoluția datoriei publice a Marii Britanii după 2008, vom vedea o ameliorare constantă a finanțelor țării.

Al doilea model economic este cel promovat de Europa continentală, statul de tip social. Acest stat s-a consacrat în anii 60, în timpul boom-ului economic și se dorea a fi o contrapartidă la utopia comunistă ce anima elitele din vest. Astfel, țările din vestul Europei, propuneau o mare parte din beneficiile statelor comuniste, protecția socială, învățământ gratuit, infrastructură gratuită dar lăsau libere forțele pieței și stimulau într-o oarecare măsură antreprenoriatul. Aceste tipuri de state au funcționat fără probleme până la începutul anilor 2000, când Europa de Vest. America de Nord și câteva state asiatice,  erau singurele economii libere, putând astfel produce pentru tot restul lumii. Pe măsură ce alte țări s-au dezvoltat, în special China, s-a observat lipsă de sustenabilitate a statelor sociale, fără o creștere constantă a productivității. Astfel, forța de muncă ieftină din Asia a mutat o parte a producției acolo și vestul Europei, în special țări ca Italia sau Franța au rămas fără o parte a producției însă cu aceleași costuri sociale. Cu excepția Germaniei, care a trecut prin reformele Hartz la începutul anilor 2000, majoritatea țărilor europene sunt încă blocate în paradigma statului social iar asta se simte și in ritmul lor de creștere economică.

Analizând însă aceste modele, ma întreb care ar putea fi parcursul României. Ori mergem în zona statului redus în care susținem antreprenoriatul și reducem taxele (lucru propus și de PNL și de PSD), ori păstrăm un nivel de taxare care să ne permită să ne dezvoltăm infrastructura și să creștem salariile din învățământ și sănătate (lucru propus și de PNL și de PSD). Ceea ce propun astăzi principalele partide, este o struțo-cămilă doctrinară care nu are nicio finalitate. Din punct de vedere matematic nu poți scădea taxele, crește salariile și păstra un deficit sub 3%. Desigur că o să spună o serie de colegi că ne putem permite mai multe cheltuieli datorită creșterii economice, însă istoria ne arată că aceste creșteri nu sunt infinite, iar ciclurile economice au o anumite periodicitate. Foarte probabil că peste 2-3 ani va veni și o criză, iar noi iar o să fim iar prinși în deficite de 5-6%, complet nesustenabile.

Principalele partide trebuie să ia o decizie : ori modelul britanic, susținut atât de conservatori cât și de laburiști (new labour), ori modelul german, ordoliberal (economia socială de piață) susținut atât de creștini democrați cât și de social democrați. Drumuri de mijloc și chestii originale balcanice nu cred că pot fi sustenabile.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Cred ca realitatile actuale economice fie ca vorbim de automatizare si robotizare fie ca vorbim de izolationism nu mai pot primi solutii globale, adica politici pentru ca atat automatizarea cat si individualizarea duc catre o diversitate care nu mai poate fi prinsa in politici, prima din cauza unui numar tot mai restrans de necesar uman, cele din urma din cauza diversitatii.

    Mintile oamenilor au devenit atat de diferite incat politica nu mai poate oferi solutii inclusive.

    Chestiunile definitiorii, pana la urma, sunt cele doua castiguri ale statelor moderne: sanatate si educatie.

    Educatia etatizata e perimata … Sanatatea publica ar avea mai mult de castigat daca ar fi inclusa in invatamant ca si preventie, nutritie, educatie fizica.

    • Subscriu. Desi simburele ideologic se conserva, exprimarea sa ar trebui cautata in modul de adresare a noii societati inovative si digitale care se naste. Pentru prima data in istorie, progreszul tehnologic impune schimbari sociale intr-o singura generatie.

      Asta inseamna presiune imensa pe educatie, care devine acum „petrolul” mileniului III.

      In aceasi timp durata vietii a crescut, aproape s-a dublat in mai putin de 100 de ani, intr-o parte destul de mare a lumii. Acest lucru inseamna presiune pe sistemul de sanatate, care nu mai este chemat doar sa previna si sa vindece, ci si sa asigure o viata activa mult peste cea de pensionare.

      Astfel, educatia si sanatatea nu mai sunt doar doua domenii in care sa se exprime ideologiile politice prin programele respective, ci domenii cruciale care castiga sau pierd o batalie electorala si care, pana la urma pozitioneaza un stat intr-o competitie mondiala mult mai subtila decat lupta pentru resurse minerale.

      Din pacate, liderii nostri politici nu inteleg sa faca apel la aceste noi trasaturi socio-economice, ci se incapataneaza sa ofere pomeni pe care poate cativa ratraciti le mai cred, dar marea masa a electoratului schimba instantaneu programul la TV sau web-site-ul.

      Cei care vin din urma- micile partide, mizeaza pe nemultumiti si pe lozinca „oameni noi, necorupti”. Poate vor antrena ceva din absenti, dar in mod clar nu vor avea succesul pe care l-ar putea avea o agenda pozitiva bazata pe educatie si sanatate.

      Este ingrijorator sa mai pierdem inca 4 ani.

      • Cei 4 ani sunt ca și pierduți. România se află încă la 1850, cu politicienii și funcționarii spoliind bugetul de stat ca scop în sine. E un soi de feudalism, ce se întâmplă în România. Politicienii decid numirile de funcționari publici, care la rândul lor trebuie să ”cotizeze”. Toată legislația reflectă aranjamentul ăsta, funcționarii români pot da amenzi de zeci de mii de euro, pe care în vest numai un judecător le-ar putea stabili.

        Filozofia sistemului sovietic este clar vizibilă în administrația publică, omul trebuie umilit în fața autorităților pentru a fi ținut sub control. Când o să vedeți că statul reduce numărul proprii de angajați sau că nu se mai dă șpagă pentru angajarea la stat, va fi semnul că lucrurile încep să se schimbe. La momentul de față statul tocmai face voios noi angajări, deci nu e cazul de vreo schimbare.

  2. Unicul model de dezvoltare economica, este cel asigurat prin proiectul national ,,Reconstructia economica si industriala nationala”.In lipsa economiei si industriei minimale de sustinere a sistemelor sociale – discutia despre modele este una pur teoretica.Reconstructia economica si industriala nu este de stinga sau dreapta, pentru a cauta resursele de sustinerea ei ideologica – ci una economica, non partinica si nonideologica.Lipsa unor proiecte nationale ale celor doua partide este cauza dezastrului national postdecembrist, discutia/analiza fiind rodnica numai si numai daca se poarta in zona TEHNICA si programatica!Acestor analize si teme le tin locul (dupa integrare), strategiile teoretice pe care pseudoinstitutiile de consultanta de dezvoltare economica le revarsa peste asteptarile tarii la crestere industriala, in locul celei artificiale a PIB-ului prin locarea endemica de supermarketiuri straine.
    Fara economia ,,nationala” si straina din Anglia ori SUA, ce model economic-social ar exista, si ce ar fi aceste tari, decit natiuni esuate, la fel ca Romania?(Pe CursDeGuvernare am postat raspunsul la articolul ,,Fara virgule, de ce nu vor fi bani de investitii in 2017?”, textul fiind prea intins pentru a-l relua aici, tematica fiind identica).

  3. Spuneti ca: „Al doilea model economic este cel promovat de Europa continentala, statul de tip social … tarile din vestul Europei, propuneau o mare parte din beneficiile statelor comuniste, protectia sociala, invatamant gratuit, infrastructura gratuita dar lasau libere fortele pietei si stimulau intr-o oarecare masura antreprenoriatul. Aceste tipuri de state au functionat fara probleme pana la inceputul anilor 2000, cand Europa de Vest, America de Nord si cateva state asiatice,  erau singurele economii libere, putand astfel produce pentru tot restul lumii. Pe masura ce alte tari s-au dezvoltat, in special China, s-a observat lipsa de sustenabilitate a statelor sociale, fara o crestere constanta a productivitatii. Astfel, forta de munca ieftina din Asia a mutat o parte a productiei acolo si vestul Europei, in special tari ca Italia sau Franta au ramas fara o parte a productiei insa cu aceleasi costuri sociale.”

    Sunteti tendentios! Nu putem sa comparam statele din nordul Europei (cele mai reprezentative pentru „statul de tip social”) cu Italia sau Franta. In statele nordice NU se manifesta „lipsa de sustenabilitate a statelor sociale”, acestea avand rezultate economice (nivel de trai) si sisteme de sanatate (publice) superioare „statelor de tip anglo-saxon” – in special daca le raportam la SUA, tara in care „interventia statului in economie” (n.m. si in sanatate si educatie) este cea mai redusa. Sa vedem niste date statistice relevante:

    Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2014–2015”:

    – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

    2. Norvegia – 100.318
    6. Danemarca – 59.191
    7. Suedia – 57.909
    9. SUA – 53,101
    22. Marea Britanie – 39.567
    67. Romania – 8.910

    – Speranta de viata (in ani):

    10. Suedia – 81,7
    12-13. Norvegia – 81,5
    12-13. Marea Britanie – 81,5
    28. Danemarca – 80,1
    34. SUA – 78,7
    62. Romania – 74,6

    – Mortalitatea infantila (nr. decese la 1000 nasteri):

    4. Norvegia – 2,2
    6. Suedia – 2,3
    13. Danemarca – 3,0
    28. Marea Britanie – 4,1
    39. SUA – 6,0
    59. Romania – 10,7

    – Calitatea sistemului educational:

    14. Norvegia
    18. Danemarca
    23. Marea Britanie
    26. Suedia
    27. SUA
    61. Romania

    – Procentul utilizatorilor de Internet:

    2. Norvegia – 95,1 %
    3. Suedia – 94,8 %
    4. Danemarca – 94,6 %
    9. Marea Britanie – 89,8
    16. SUA – 84,2 %
    67. Romania – 49,8 %

    – Independeta justitiei:

    3 – Danemarca
    4 – Norvegia
    7 – Marea Britanie
    17 – Suedia
    30 – SUA
    84 – Romania

    – Raspandirea obiceiului de a da si de a primi mita:

    7. Norvegia
    13. Danemarca
    15. Marea Britanie
    20. Suedia
    36. SUA
    68. Romania

    – Comportamentul etic al firmelor:

    4. Danemarca
    6. Norvegia
    12. Suedia
    14. Marea Britanie
    33. SUA
    112. Romania

    – Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

    8. Norvegia
    9. Suedia
    13. Danemarca
    17. Marea Britanie
    47. SUA
    114. Romania

    – Cooperarea in relatia angajat-angajator:

    3. Danemarca
    4. Norvegia
    17. Suedia
    22. Marea Britanie
    43. SUA
    125. Romania

    • Statele din nordul Europei nu s-au aflat în zona principală de conflict nici în WWII, nici în timpul Războiului Rece. Iar dacă securitatea lor ar depinde doar de cheltuielile pe care și le pot asuma singure, toate statele lăudate de tine ar fi fost gubernii rusești de mult.

        • @Cetatean – dacă tot te pasionează statistica, vezi din ce provin banii reali, în statele din nordul Europei. Funcționarii statului nu produc bani reali, ei sunt plătitți din redistribuirea taxelor și impozitelor. Dar la baza acelor taxe și impozite se află totuși niște bani reali. Vezi de unde provin ei și spune-ne și nouă, nu ne ține în suspans :)

    • Ati pus statisticile astea de atatea ori pe-aici incat incepeti sa deveniti obositor prin repetitie. Poate mai aveti si alte argumente sau poate puneti toata poveste undeva si doar un link catre ea de fiecare data cand e nevoie.

      Statele nordice nu au rezultate economice superioare nimanui. Norvegia vinde petrol la greu (poluator, dar nu ii pasa atata timp cat curg banii din asta), Suedia vede cum companii cheie sunt cumparate de chinezi de bine ce le merge, Finlanda a ramas fara Nokia. Unde e succesul? In rata fericirii provotata de cel mai mare consum de anti-depresive din lume si de alcoolismul generalizat din Norvegia?

      • @Adrian B

        „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

        1. Danemarca
        2. Norvegia
        3. Elvetia
        4. Olanda
        5. Suedia

        17. SUA

        90. Romania

        http://tinyurl.com/olywf78

        Interesant cum un popor de alcoolici care mai are si „cel mai mare consum de anti-depresive din lume” se afla pe locul 2 in lume in clasamentul celor mai fericite popoare! ;-)

        P.S. Manipularea nu tine loc de argumente.
        P.P.S. Se pare ca statistica este cel mai mare dusman al fanaticilor neoliberali.

  4. Am mai spus-o (si daca nu am mai spus-o, ma repet…/ :-): avem o oranduire politica de tip fascism pufos. Adica, ne dorim toate beneficiile fasciste, dar fara sa ii spunem asa si fara a apela la violenta.

    Si iarasi am mai spus-o: nu avem doua partide, ci doua ramuri ale aceluiasi partid. Problema majora este insa in partidele minore, care sunt asa minore ca nu apuca sa ajunga majore.

    In fine, mai sunt doua saptamani in care partidele astea au timp sa isi asume o identitate ideologica, macar scheletica si precara, dar care sa le distinga intre ele.

    Ambele partide mari si in mare parte si cele minore traiesc in iluzia bizara ca populismul aduce voturi.

    O prostie.

    Cand 70% din electorat nu vine la vot si stiga „toate partidele aceeasi mizerie”! partidele se prefac ca nu au inteles ca de fapt despre lipsa agendei pozitive e vorba, nu despre coruptie.

    Ori, agenda pozitiva nu se poate baza decat pe ideologie.

    Ideologia e singura care pe de o parte leaga masurile unui program politic intre ele si, pe de alta parte garanteaza ca partidul respectiv este intr-o masura hotaratoare non-dependent de persoane (de conducere, in fapt).

    Purtate insa de o inexplicabila orbire, partidele se bat pe cei 1-2% din electorat reprezentat de nehotarati in loc sa adreseze printr-o agenda pozitiva imensul bazin al revoltatilor, care nu se regasesc intr-un program politic inchegat si mai ales pozitiv si coerent – 70%.

    Cei 70% nu sunt „anti-sistem” din simplul motiv ca noi in Romania nu avem „un sistem”.

    Avem doar niste grupari bizare, non-idelogice, toate de inspiratie fascista pana la urma si care gestioneaza un stat schiop, surd si mut, care treage cu tunul dupa vrabii si curata vecerurile cu periuta de dinti.

    • Solutia nu mai e politica. Conditionarile astea sunt si sistemul politic e facut de asa natura incat invariabil ajungi ori la dreapta ori la stanga. Opozitia politica acerba poate duce la radicalizare .. in timp ce oamenii conditionati vor continua sa functioneze in paradigma existenta pana la o criza sistemica sau economica.

      Solutia este un nou mod de viata …

      • Solutia este sa votam un partid care ne garanteaza ca va face educatia praf si pulbere. Vorbesc serios.

        Este nevoie ca dezastrul din educatie sa fie desavarsit, adica sa ajungem la 70%-90% analfabetism functional si o rata a abandonului scolar de 50%-60%.

        Cineva trebuie sa se lupte pentru a atinge acesti indicatori. Am facut progrese in ultimii ani cu analfabetismul functional – am ajuns pe la 40-50% dar pana la 70% mai e mult. La fel abandonul scolar atinge 20% , de la 10% cat era mai demult, dar cele 30% necesita un efort sustinut.

        Odata atinse aceste obiective, putem spune ca dezastrul este (aproape) desavarsit. Atunci oamenii vor alege intre un fascism clar si asumat si o viziune liberal-conservatoare. Din simplul motiv ca struto-camila va fi fost clar ca nu da rezultate.

        Este dealtfel destul de simplu sa ajungi la asemena cote ale dezastrului, pentru ca atat populatia cat si partidele politice asta isi doresc: sa fim prosti gramada. Nu e nicio conspiratie a puterilor straine aici – de ce si-ar bate capul cand nu au decat sa ne urmareasca cum ne facem rau singuri?!

        =====

        Forta schimbarii sociale rezida numai si numai in suferinta si durere. Cati oameni merg la doctor daca nu ii doare nimic?

        Nu mergi la dentist la control, dar cand te doare maseaua te duci si in toiul noptiii….

        La fel si in viata politica – pana cand nu te arde rau de tot – sa mori de foame de exemplu – nu iti bati capul.

        De-asta spun, fara nici o urma de sarcasm, ca avem nevoie de un dezastru national profund si violent pentru a ne trezi.

        ===
        O paralela pentru a intelege ce vreau sa spun:

        Cineva imi poveste despre o clasa in care cativa copii au fost bruscati de profesorii lor. Ei bine, la apelul celor cativa parinti afectati, pentru o actiune comuna, ceialalti nu au catadicsit sa raspunda.

        De altfel, in treacat fie spus, daca un cadru didactic bate cu ciomagul un elev, este imposibil de dovedit acest lucru. Colegii de clasa in gimnaziu sunt prea mici pentru a conta drept martori iar legatura dintre bataia cu ciomagul si leziunile copilului este aproape imposibil de dovedit in instanta. Dupa cum e imposibil de dovedit ca profesorul respectiv este faptas.

        Din fericire, cele multe cadre didactice au constiinta si nu apeleaza la asemenea metode. Dar ati vazut la TV ca exista si exceptii. Si ati vazut ca justitia nu poate face nimic in asemenea cazuri.

        Dar, in cazul expus, situatia se va imbunatati nu daca vor continua sa fie maltratati periodic cate trei-patru elevi, ci doar daca toti (sau aproape toti) vor fi caftiti cu abnegatie in masa. Poate nici atunci….

        q.e.d.

  5. De acord, avem doar struto-camile.
    Acum depinde si pe cine intrebati (ma refer la titlu?), majoritatea cred ca vor o struto-camila :P din aia cu sase cocoase si paispe tate de muls.
    Cum nu sunt bani la buget? Pha, las ca stim noi, se fura dom`le, se fura, ia sa nu se mai fure si sa vezi cum sunt bani pentru toate. Gata cu discutia, solutia gasita, punct.
    Vedeti dvs, eu am asteptari muuult, muult mai mici.Nu am nicio sansa sa gasesc un intreg pachet cu care sa rezonez, nici macar jumatate, am cautat si am gasit doar abureli, asa ca am ales 2 criterii. Doar 2, concrete, daca le voi gasi pe undeva voi merge la vot. Daca nu, nu.
    1. Introducerea MTO in constitutie
    2. introducerea votului negativ ca optiune pe buletinul de vot (NOTA, none of the above, pe romaneste casuta aia in care bifezi ca toti is hoti)
    Credeti ca am gasit?

    • 1) Patania Greciei ne arata ca daca te pricepi, poti fenta orice raportare.

      2) Daca numarul de voturi negative este mai mare decat cel al voturilor pozitive?

      ====

      Am mai spus-o (se pot vedea postarile mele pe Contributors): avem o singura doctrina – cea fascista, putin aranjata pentru disimulare si pentru a nu evolua spre violenta.

      Nu apreciem libertatea, asta nu face parte din valorile nationale. Burta plina are o valoare mai mare decat mana libera.

      Nu vrem concurenta si piata, nu ne place asta. Toti patronii sunt hoti si profitori, asta crede toata lumea, confundand cateodata incasarile cu profitul… De altfel, sunt convins ca daca s-ar pune aceasta intrebare la bacalaureat – ce este profitul? – nici 1% din candidati nu ar sti ce sa raspunda.

      Statul a luat locul Partidului Comunist: e un fel de tatuc cateodata prea zgarcit si nu „da la oameni salarii mari „”.

      Vinovati sunt -asa cum spuneti -coruptii- din cauza lor nu au „romaniii bani”. Sa le ia Statul banii coruptilor sa ii dea la romani! Ce se intimpla cu banii romanilor? De ce nu cresc pensiile romanilor? Recunoasteti acest discurs, nu-i asa?

      Sustinatorii acestui sistem (de fapt nu-i nimici macar sistem ci o mlastina rau mirositoare) sunt de doua tipuri:
      – cei care il voteaza (ce daca pute?)
      – cei care nu voteaza deloc (idiotii ingeniosi – vorba lui @Svejk, care „pedepsesc sistemul”)

      ====

      In timpul asta, cum mai spus si cu alta ocazie, dreapta romaneasca aplica cu mare succes strategia contemplarii buricului.

      Pe fundalul Corului de plangaciosi, sub obladuirea Procrastinatorilor Sefi si asteptand un Salvator in rosu cu tolba plina de paine calda, salam fara soia si cu bani pentru termoizolatia blocurilor.

      Vorba lui Conu’Leonida: „”Bravas natiune! Halal sa-ti fie!”

  6. Un pic de investigatie inainte de a face afirmatii nu strica. Ati spus despre SUA ” însă nu pot furniza infrastructura de top (linii de mari viteză, spitale publice,etc)” fara sa luat in inseama ca liniile de mare viteza nu sunt aplicabile pentru ca nu exista densitatea de populatie din Japonia sau China, iar pe distante continentale un tren care merge cu 300 km/h nu se compara cu un avion de linie care merge cu 850 km/h. De asemenea spitalele publice nu sunt tocmai un exemplu de definitie a infrastructurii de top, dotarea cu aparatura de top ar putea intra in aceasta categorie care nu are treaba cu statul.

    Marea Britanie e o ciudatenie care nu prea poate fi luata ca exemplu de doctrina. Au socialism (si contra-socialism, M. Thatcher), de pilda „single mom benefits” absurde, au cel mai libertarian model de evidenta a cetatenilor (fara carte de identitate) si o economie mixta, cu ceva industrie dar si una din bursele cele mai influente global.

    In schimb vestul Europei a taiat „liberte in numele unui „egalite + fraternite” socialiste care nu sunt o contrapartida la utopia comunista, ci o trecere mai usor inghitita de populatie la ea. In loc sa faca colectivizari si nationalizari cu forta se face doar indoctrinare, ca apoi populatia o sa ceara singura nationalizari in numele egalitatii si redistribuirii. E comunismul convins, nu cel fortat.

  7. ………… … observ o lipsă de coerență în ceea ce privește viziunea pe termen lung asupra economiei românești și a felului în care trebuie dezvoltat statul… „…..

    România se prezintă 2018 în UE /președinția și cu TM2021 unui continent și lumii întregi. Ce se poate rezolva într-un an? Ce e important pe termen mai lung, 10 ani? Care țeluri, spreranțe au absolvenții ingineri, medici, dascăli 2016-2018? Cît timp mai rabdă tinerii români fără perspective clare?

    ………… „… , s-a observat lipsă de sustenabilitate a statelor sociale, fără o creștere constantă a productivității. Astfel, forța de muncă ieftină din Asia a mutat o parte a producției acolo și vestul Europei, în special țări ca Italia sau Franța au rămas fără o parte a producției însă cu aceleași costuri sociale. Cu excepția Germaniei, care a trecut prin reformele Hartz la începutul anilor 2000, majoritatea țărilor europene sunt încă blocate în paradigma statului social iar asta se simte și in ritmul lor de creștere economică.
    …”……

    După criza din 2008 incertitudinele economice și politice în UE au crescut, nu sunt rezolvate.
    Exemplul Itaiei cu un premier de stînga carismatic popular, dar cu datorii publice peste 110 % din PIB (producția industrială 2008-2015 a scăzut cu 10 %) și probleme nerezolvate cu competitivitatea în economia globalizată. Consecințele în zona sud-mediteraneană- balcani sunt somajul extrem de mare la tineri, de mult timp. Alegerile presidențiale în Franta 2017 atrag atenția în UE și în lume. Cine va conduce Franța 2017? Președintele Obama a promis azi la Atena ajutor. Datoriile publice de peste 300 miliarde Euro sunt o problema nerezolvată de premierul Tsipras (Grecia 1831-2016 a declarat de 13 ori falimentul de stat și a sters datoriile publice…). Plătesc contribualii din Franta, Italia, Olanda, etc., din Euroland, în locul grecilor datoriile publice (în parte sunt în sertar ca hîrtii fără acoperire în Banca centrală Euro /Frankfurt pe Main … băncile private s-au despărțit de aceste hîrtii cu ajutorul politic al UE….)? Nemulțumiri ale electoratului 2016 se văd în mult părți din UE (Polonia, Ungaria, Franța.. Front National M. Le Pen…!

    ……..”…. Analizând însă aceste modele, ma întreb care ar putea fi parcursul României. Ori mergem în zona statului redus în care susținem antreprenoriatul și reducem taxele (lucru propus și de PNL și de PSD), ori păstrăm un nivel de taxare care să ne permită să ne dezvoltăm infrastructura și să creștem salariile din învățământ și sănătate (lucru propus și de PNL și de PSD)….”…..

    Cum se pot mări 2017-2021 acceptabil salariile la budgetarii în învățămînt, sănătate, administrația publică, fără consecințe grave pentru tineri. Moneda națională poate fi devalorizată pentru a adopta economia română la situația: șomeri- lipsa de competitivitate- sau reducerea cheltuielilor publice (pensiile speciale etc). Care sunt pericolele în România 2016-2018 (referendum ca în Ungaria… constituția, familia… )?
    Mai avem un țel național… Băsescu… Besarabia Chișinău…(toți sîrbii într-un stat național, toți rușii într-un stat, toți românii într-un stat, toți ungurii într-un stat, toți albanezii într-un stat…??…!!..)?

    Vișegrad, Bratsislava 2016 (angajații la Skoda Slovacia au azi 1800 dolari salar pe lună 2016,…. în SUA imigranții ilegali pe șantiere au 20 Dolari pe oră, deci salar dublu în raport cu slovacii … electoratul SUA a decis…. promisiuni: „forgeten men”…investiții de stat… jobs.. din campania 1930 a lui D. Roosvelt!….nu au fost prezentate de publicistica românâ 2016…. cine a cîștigat prezidențialele cu acest „plagiat” populist 2016 în SUA??…) ca model românesc?

    …”….. ori modelul britanic, susținut atât de conservatori cât și de laburiști (new labour), ori modelul german, ordoliberal (economia socială de piață) susținut atât de creștini democrați cât și de social democrați. Drumuri de mijloc și chestii originale balcanice nu cred că pot fi sustenabile…. „…..

    Democrația originală 1990-1996 s-a oglindit în devalorizarea leului. Incă o dată aceași încercare 2016-2018? Modelul din Nord-Vestul continentului e legat de acceptanța și respectarea regulilor „soziale Marktwirtschaft- economia socială de piață”, mai ales de aceia care plătesc marea majoritate a contribuțiilor. Suedia are 25 % taxa ca în sud, dar cu rezultate cu totul diferite de cele din Italia/ Grecia, în cea ce privește șomajul tinerilor și asistența socială. Bundesrepublik D. (creșterea producției industriale 2008- 2015 cu peste 20 %… deci creștere…) are 19 % taxa Mehrwertsteuer și e un model intermediar între cel Suedez și cel Francez /Italian. Ce e de făcut /propus în România 2016-2018-2021?

    Pentru TM2021 e mai mult timp. La Santander-Spania s-a întrodus sistemul digital-aerian smart city, cu sensori peste tot în orașul (la pereți se văd antenele emisie -recepție). E primul oraș model în lume unde se încearcă conectarea totală a spațiilor și serviciilor publice ale orașului (îndepărterea gunoiului semnalat din containerul de deșeuri…). La N.Y. e interzis total consumul de bere, de alcool pe stradă, pedepsele sunt severe. Un oraș fără acest aspect urît/bețivi, impus de administrația NY cu zero toleranță la abateri.

    Ce se poate prelua, încerca pentru TM2021 /România? Care proiecte și care metode? Mentalitatea…..

    Care sunt așteptările, speranțele, țelurile absolvenților și elevilor în România 2016? Soluțiile propuse la parlamentare 2016? Tinerii sunt viitorul. De ei depinde….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tanase Stamule
Tanase Stamule
Conferentiar in cadrul Facultatii de Administrarea Afacerilor (cu predare in limbi straine) din cadrul Academiei de Studii Economice. Tine cursurile de Managementul Afacerilor si Management Intercultural, in limba germana. Prodecan al Facultatii de Administrarea Afacerilor din cadrul ASE.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro