Home » Analize »Economie »Global / Europa » Citesti:

Ce fonduri europene va primi România după 2020. Partea I – fondurile structurale și de coeziune

Siegfried Muresan iunie 7, 2018 Analize, Economie, Global / Europa
6 comentarii 2,694 Vizualizari

Comisia Europeană a propus,  în viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene 2021 – 2027,  o creștere cu 8% a fondurilor europene structurale și de coeziune pentru România, față de cadrul financiar actual. Vorbim de o creștere de la 25,2 miliarde de euro, la 27,2 miliarde de euro generată, în special, de schimbarea metodologiei de alocare a fondurilor pe care o propune acum Comisia. Dincolo de bucuria sinceră că România va primi mai multe fonduri europene, aceasă propunere arată, la o analiză mai profundă, că țara noastră mai are mult de recuperat în ceea ce privește apropierea economică cu celelalte state membre UE.

2014 – 2020: 25 de miliarde de euro gratis de la Uniunea Europeană

România primește 25,2 miliarde de euro fonduri europene structurale și de coeziune nerambursabile de la Uniunea Europeană pentru perioada 2014 – 2020, prin intermediul Politicii de Coeziune. Acești bani sunt folosiți în proiecte de infrastructură, precum construcția de autostrăzi și de căi ferate, sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, adaptare la schimbări climatice, reabilitare termică a clădirilor, investiții în resurse umane și multe alte obiective care urmăresc să întărească economia și să crească competitivitatea pe piață.

Din păcate, țara noastră nu face suficiente eforturi să absoarbă aceste fonduri care ne sunt puse la dispoziție gratuit de către Uniunea Europeană. Rata efectivă de absorbție a programelor finanțate din fondurile de coeziune – adică facturile transmise de România către Comisia Europeană și decontate de către aceasta – este de aproximativ 5% la mai bine de patru ani și jumătate din cei 7 ani cât durează actuala perioadă de programare bugetară. Această incapacitate de a gestiona fondurile europene pe care le primim gratis de la Uniunea Europeană este o problemă pentru țara noastră încă din 2007, de la aderare. Astfel, în exercițiul financiar trecut, 2007 – 2013, România a pierdut 1,64 miliarde de euro din fondurile de coeziune alocate întrucât nu a fost capabilă să cheltuiască acești bani.

Mai multe fonduri după 2020

Comisia Europeană a lansat pe 29 mai a.c. propunerile sale privind arhitectura fondurilor structurale și de coeziune post-2020. Contextul acestor propuneri este destul de nefavorabil deoarece politica de coeziune și politica agricolă comună erau principalii „candidați” pentru reduceri bugetare, în special din cauza golului bugetar care va fi lăsat de ieșirea din UE a Marii Britanii – contributor net la bugetul european cu aproximativ 12 miliarde de euro pe an.

De aceea, propunerea Comisiei de a reduce cu 10% alocările pentru fondurile structurale și de coeziune față de actuala perioadă de programare nu a reprezentat o surpriză. În acest context, majoritatea statelor vor avea alocări reduse. Nu este  însă, și cazul României, care, deși a fost codașa absorbției fondurilor europene în exercițiul anterior și nici acum nu se descurcă mai bine, se numără printre cele opt state membre care beneficiază de alocări mai mari. Astfel, România ar urma să primească cu 8% mai multe fonduri de coeziune în viitorul buget multianual – de la 25,2 miliarde euro în perioada 2014 – 2020, la 27,2 miliarde în perioada post-2020.

Este acesta un motiv de bucurie pentru țara noastră? Uitându-ne la cifre, cu siguranță da. Pe de altă parte, ar trebui să avem și motive de îngrijorare deoarece aceste alocări ne arată clar că, la 10 ani și jumătate de la aderarea la Uniune, România are în continuare un decalaj de dezvoltare semnificativ nu doar în comparație cu statele din vestul Europei, ci se pare că și în comparație cu țări precum Polonia sau Ungaria. Reducerile de alocări în cazul acestor două state – 23% în cazul Poloniei și 24% în cazul Ungariei – nu trebuie privite doar în logica unei pedepse pe care Bruxelles-ul ar dori să o aplice regimurilor de la Budapesta sau Varșovia, ci este și un semn că aceste state au recuperat o parte din decalajele care le separă față de media europeană, justificându-se așadar reducerea fondurilor de coeziune.

De ce primește România mai mulți bani

Cum era de așteptat, alocările propuse au fost principalul subiect de discuție după propunerile înainte de Comisie, mai ales că este prima dată când sunt publicate aceste alocări încă de la începutul procedurii legislative. Această strategie poate fi interpretată ca pe o tentativă de a rupe unitatea principalelor țări beneficiare ale politicii de coeziune – întrucât, conform propunerii, unele dintre acestea vor avea de câștigat, cum este cazul României, iar altele vor avea de pierdut, cum e cazul Poloniei și Ungariei. Astfel, se va ajunge la o falie între țările net contributoare care nu va permite o alianță solidă a acestora, cum s-a întâmplat în precedentele două negocieri.

Interesant este că, pentru a ajunge la aceste alocări, Comisia a schimbat radical criteriile care stau la baza alocărilor naționale. Dacă până în prezent PIB-ul era singurul criteriu care determina alocările naționale, după 2020 acestuia ar urma să i se adauge noi criterii.

Unul dintre noile criterii luate în calcul de Comisie în alocarea fondurilor europene structurale și de coeziune este șomajul general al unei regiuni și mai ales șomajul în rândul tinerilor. Aici, România are o rată a șomajului în rândul tinerilor de 20%. Concret, Comisia Europeană crește alocările de fonduri europene tocmai pentru a compensa faptul că Guvernul României nu a reușit să asigure cadrul necesar integrării tinerilor pe piața forței de muncă.

Cel de-al doilea criteriu îl constituie nivelul educației. Statele cu sisteme de educație mai puțin performante și cu un nivel de educație mai scăzut al cetățenilor sunt sprijinite cu fonduri europene suplimentare pentru a reduce decalajul față de țările cu sisteme educaționale mai puternice.

Un alt criteriu îl reprezintă schimbările climatice, astfel că regiunile ineficiente din punct de vedere energetic vor primi un sprijin mai ridicat pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2. Introducerea acestui criteriu poate fi un indiciu cu privire la creșterea alocărilor pentru România, astfel încât țara noastră să investească mai mult pentru creșterea eficienței energetice și reducerea poluării.

Un nou criteriu este și cel referitor la primirea și integrarea migranților. În baza acestui criteriu se acordă fonduri suplimentare statelor în care a existat o migrație mai ridicată din afara Uniunii Europene după 1 ianuarie 2013. Astfel s-ar putea explica alocările mai ridicate pentru Italia, Spania sau Grecia.

Pe scurt, Comisia Europeană ne-a dat o nouă șansă prin această propunere de majorare a fondurilor pentru România, în ciuda incompetenței Guvernului de a crește rata de absorbție și de a demara proiecte de investiții viabile din fondurile europene pe care le avem alocate.

Simplificare și orientare spre viitor

Propunerea Comisiei, dincolo de alocările naționale, vine și cu alte câteva propuneri cel puțin interesante pentru România. În primul rând se reduce numărul de obiective ale politicii de coeziune – ceea ce ar trebui să conducă automat la o mai mare claritate și simplificare. Investițiile în inovare, digitalizare și IMM-uri, pe de o parte, și cele în reducerea emisiilor de carbon, pe de alta, ar trebui să aibă alocate între 65% și 85% din fondurile de coeziune, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei țări. Restul fondurilor ar urma să fie alocate pentru dezvoltarea infrastructurii de transport și digitale, sprijinirea creșterii ocupării forței de muncă și a dezvoltării regionale și locale.

România scapă de reacreditarea autorităților de management, dar revine la regula n+2

Un aspect esențial pentru România este că nu va mai fi necesară reacreditarea autorităților de management la nivel național în viitoarea perioadă de programare bugetară, putându-se folosi structurile actuale. Acest aspect este important în contextul în care României i-au fost necesari aproape 4 ani pentru acreditarea tuturor autorităților de management, timp în care nu am putut transmite nicio factură spre decontare către Comisia Europeană.

Pe de altă parte însă, Comisia propune revenirea la așa numita regulă n+2, ceea ce înseamnă ca fondurile angajate într-un an vor trebui cheltuite cel târziu după doi ani. Eu văd această măsură într-o notă pozitivă, pentru că în perioada 2014 – 2020 am beneficiat de regula n+3, ceea ce a dus la o relaxare din partea autorităților, fapt ce a generat o absorbție foarte scăzută. Cred că mai multă presiune pe autoritățile naționale este un lucru bun.

Nu în ultimul rând se va menține legătura dintre mecanismele de guvernanță economică ale UE (precum procedura de deficit excesiv) și acordarea de fonduri europene. Astfel, Comisia Europeană va putea propune suspendarea totală sau parțială a angajamentelor financiare pentru un stat care nu aplică măsuri de remediere a dezechilibrelor fiscal-bugetare.

Sprijin pentru reforme structurale și pentru aderarea la zona euro

Pe lângă sumele menționate, Uniunea Europeană va mai aloca 25 de miliarde de euro pentru a sprijini reformele structurale în Uniunea Europeană. Practic, statele membre care fac reforme în vederea îmbunătățirii competitivității economiei vor primi sprijin financiar de la Uniune. Din cele 25 de miliarde, 2,16 miliarde se vor aloca exclusiv pentru statele care nu sunt membre ale zonei euro însă au obligația de a adopta moneda euro, așa cum este și România.

Astfel România ar urma să mai primească în total 1,34 miliarde de euro din acest program de încurajarea a reformelor, dintre care 390 de milioane doar pentru pregătirea aderării la zona euro. Problema este că actualul Guvern nu face niciun efort spre a adopta moneda euro, ba din contră merge în direcția total opusă, căci astăzi suntem în situația în care îndeplinim un singur criteriu din cele cinci necesare aderării la zona euro. Raportul de convergență privind aderarea la zona euro publicat pe data de 23 mai de către Comisia Europeană arăta că România îndeplinește doar criteriul legat de finanțele publice, în timp ce în cazul criteriilor legate de stabilitatea prețurilor, de cursul de schimb și de ratele dobânzilor pe termen lung, cât și în cazul convergenței legislației naționale cu cea europeană, mai trebuie întreprinse eforturi pentru a fi îndeplinite.  Abia la începutul lunii aprilie a avut loc prima ședință a Comisiei naţionale de fundamentare a planului naţional de adoptare a monedei euro, al cărei rol este de a pregăti calendarul de intrare a României în Mecanismul Unic de aderare la moneda euro, precum şi acţiunile necesare pentru pregătirea economică, și de atunci nu au mai fost întreprinse acțiuni exacte prin care autoritățile să realizeze unele progrese în acest sens. Cu toate că guvernarea PSD se angaja că va promova politici publice prin care să mărească viteza de convergență reală cu Uniunea Europeană, precum susținerea unei creșteri economice sănătoase, aceste măsuri întârzie să apară. Din contră, înainte ca PSD – ALDE să preia guvernarea, România îndeplinea trei criterii pentru aderare la zona euro: finanțele publice, inflația și rata dobânzilor pe termen lung. Însă, în urma măsurilor luate de către Guvern s-a înregistrat o creștere record a inflației, de până la 5,2%, creștere care a generat și scumpirea creditelor bancare. Acest lucru a dus la plasarea României pe  ultimul loc în UE privind pregătirea pentru zona euro. În plus, cele mai realiste prognoze arată cum măsurile Guvernului PSD – ALDE vor duce și la încălcarea ultimului criteriu principal pe care îl îndeplinim, cel al finanțelor publice. Pentru a îndeplini acest criteriu, este nevoie de un nivel al deficitului bugetar de sub 3%, în timp ce prognozele Comisiei Europene arată că România va avea un deficit bugetar de 3,4% în 2018.

Care sunt următorii pași și ce trebuie să facă România

După această propunere a Comisiei Europene, va urma cu siguranță o negociere foarte dură pentru că sunt multe state care vor o tăiere a fondurilor europene și sunt, de asemenea, multe state cărora li s-au tăiat fondurile europene –  vezi Polonia, Ungaria – și care nu vor fi de acord cu această propunere. De aici începe rolul Guvernului României care va trebui să apere aceste creșteri de alocări pentru țara noastră în negocierile cu celelalte state membre din Consiliul UE. Depinde de capacitatea de negociere a Guvernului dacă suma finală pe care o va primi România va fi mai mică, egală sau mai mare decât propunerea din 29 mai a Comisiei Europene.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Mircea Modan MirceaM spune:

    Catva observatii:
    la concret
    -gratis? Nu. Un proiect facut pe fonduri europene te costa cam cu 30-40% mai mult, cat despre nervi si birocratie nici nu are rost sa mai vorbim. In plus trbuie sa cheltui foarte multi bani ptr studil de fezabilitate, bani care se pierd daca nu te califici.
    -proceduri, ghiduri. Aici ar trebuie sa se “umble” rapid, cu atat mai mult cu cat “interpretarea” romaneasca a procedurilor duce la elaborarea unor ghiduri nu doar foarte stufoase dar si total pe langa metodologia din ghidul ala european.La modul concret, ma uitam anul trecut pe niste norme europene privind modul in care se calculeaza indicatorii economici pe care trebuie sa-i respecte un proiect. Ei bine, interpretarea romaneasca ingreuna si adauga ceva de speriat, absolut gratuit…din prostie, nestiinta, interes, nu-mi dau seama.
    Dupa mine trebuie sa existe si un organism european de monotorizare care sa preia sesizarile acestor aberatii si sa impuna autoritailor de management, acelora care intocmesc ghidurile si metodologia, corectarea abterilor la modul cat se poate de concrfet.
    Am sesizat pe niste formulare cu adrisant buxelez, canci raspuns, canci reactie.
    -consutlanti. Aici e durere…sunt atat de nepregatiti, marea lor majoritate, incat este imposibil sa ajungi la un procent de absorbtie mai mare. Daca ne gandim si la punctul anterior (aiureli bagate gratis in ghiduri din prostie) vorbim deun fel de “casta” a consultantilor, care stiu ce “vrea” evaluatorul. Am avut discutii atat cu consuoltanti cat si cu evaluatori, foarte multi din primii nici nu stiau care ste situatia fondurilor, ce sa mai vorbim de calculul indicatorilor. Astia se “potriveau” la sfarsit, ca sa iasa VAN-ul, perioada de recuperare etc dar dupa niste formule total aiurea ( nu se tine cont de valoara reziduala, de ex, desi in normele alea eurpene scrie negru e alb ca se tine)
    Cred ca acesti consultanti trebuie acreditati, pe fiecarea masura in parte, macar o data la 3 ani. Trbuie sa existe obligativitatea (acum este doar o optiune) de aprezenta tot portofoliul de proiecte, reusite si sau nu etc ca sa stii cu cine te inhami la treaba.
    -lipsa de logica.
    Vedeti dvs am citi o groaza de analize (bune), facute de “stat”,de functionari care pot sintetiza, analize care stau la baza intocmirii startegiei nationala prifind fondurile europene (in special pe PNDR, ca asta ma interseaza). Ei bine, cand citesti ghidurile ai senzaria acuta ca nimeni nu le-a citit. Spre exemplu, una din marile perobleme este productivitatea in Romanaia. Nu exista criteriu in alocara banilor care priveste productivitatea!
    Vrem valoara adugata mai mare, OK, nu exisat citeriu la punctaje care sa fie legat ce VAB.
    Ajungel la situatii in care VAB est mare, dai salarii foarte bunhe, dar nu te califici ptr ca nu te incadrezi la ub indicator care ia in calcul doar profitul net, si ala corectat cu nu`sce rata de actualizare scoasa din burta.
    Vedeti dvs, e siplu sa vorbeti de genralitati frumoase, cand ajun gi la concret esti mancat de prostie ,incompetenta, proasta organizare, nepotism, pile, slugarnicie si toate cele.
    La modul general
    -poa` sa ne dea tot bugetul UE, pe hartie, la o absorbtie ce cateva procente si decontari de 5% tot undeva sub 10% vom primi “gratis”.ce, ii doar pixul sa treaca niste bani pe care nu-i vom primi in veci? Polonia s-ar fi putut chiar sa absoarba acei bani, nu? :P Uite asa, ne “dau” noua mai multi, nu ii cheltuim ca suntem tampiti, nu-i primesc nici aia care ar fi putut sa-i cheltui..pac, se rezolva si deficitul ala cauzat de brexit.
    P.S. Bun, astept si partea a doua, adica PAC-ul, transpus la noi in PNDR. Aici absorbtia este foarte buna, sunt de trei ori mai multe proiecte depuse raportat la cati bani sunt.
    Tot cu ghiduri aiurea, si cu formule de te doare mintea. Evident ca am sesizat si aici, raspuns ioc…sau da, stim,nu depinde de noi, am sesizat la Bucuresti, sa vedem , bla, bla.

  2. Kurt spune:

    Vești bune.

    Unul din reprezentanții țării la Bruessel/PE care ține permanent contact cu spațiul public românesc, care merită reales 2019? Rămâne de realizat în țară pas cu pas cea ce înseamnă „obligații“ interne pentru a obține drepturile externe UE.

    … „…. Unul dintre noile criterii luate în calcul de Comisie în alocarea fondurilor europene structurale și de coeziune este șomajul general al unei regiuni și mai ales șomajul în rândul tinerilor. Aici, România are o rată a șomajului în rândul tinerilor de 20%. Concret, Comisia Europeană crește alocările de fonduri europene tocmai pentru a compensa faptul că Guvernul României nu a reușit să asigure cadrul necesar integrării tinerilor pe piața forței de muncă.
    Cel de-al doilea criteriu îl constituie nivelul educației. Statele cu sisteme de educație mai puțin performante și cu un nivel de educație mai scăzut al cetățenilor sunt sprijinite cu fonduri europene suplimentare pentru a reduce decalajul față de țările cu sisteme educaționale mai puternice.
    … „…..

    Mai rămâne problema cu „refondarea „UE după conceptul francez (F. Hollande 2016: două viteze) E. Macron la Sorbonna 2017. Răspuns la invitația lui E. Macron de la București 2017 vine 2018/2019 de la cine?
    a) Paris prevede „budget separat ZE“ pe lângă cel de 1% BIP al UE.27. Sper că nu se va face astfel. România nu e în ZE.
    b) Paris vrea „apărare pentru UE“ dar fără integrare în UE, deci în afara structurilor comunitare. Sper că nu se va face așa. De unde bani?
    c) Compensarea contributilor britanice de ca. 12 miliarde Euro an de an 2021- 2027 nu e garantată. Olanda, Viena și asociații „contra budget separat ZE“ nu măresc contribuțile în budgetul de 1 % BIP al UE.27. De unde deci bani suplimentari?
    d) A. Merkel a asigurat că va compensa o parte a contribuților britanice 2021-2027. Va oferi sprijin/bani unui budget UE comunitar pentru inovații de ca. 30 miliarde Euro (Paris cere 3 % BIP deci 300 miliarde Euro an de an).
    e) Italia cu guvernul G. Conte /M5S + Lega e un factor de instabilitate în ZE/UE. Nu e sigur ce va urma.
    f) Următoarea criză ZE/UE vine prea devreme? Cum va arăta ZE/UE în acest moment în viitorul apropiat? ESM se va transforma în EWF Fond Monetar European cu 500 miliarde Euro (credite rambursabile pentru state la strâmtoare. NU la transferuri financiare în sud- est e răspunsul 2018 din Nord-Vest).
    g) Problemele interne în statele partenere ZE/UE sunt problemele majore (șomajul ridicat 20- 40 % la tineri în sud- est. Datorii de stat mult peste 60% BIP în Grecia 190 %, Portugalia 130%, Italia 131 %, Franța 100%).
    h) Problemele ZE/UE după scindarea de la Bratislava 2016 și după alegerile PE Parlamentului European 26 Mai 2019? Noul Parlament PE, noua comisie, noul președinte reprezentativ PE 2019 sunt riscuri incalculabile azi? Proiectul francez de „refondare“ e eșuat în multe privințe deja 2018? Aderarea Turciei, aderarea statelor din balcanii de vest (Moldova?) sunt probleme comunitare fără răspunsuri azi?
    i) Președinția UE 2019 la București? Urmează 2020 președinția A. Merkel / Berlin. Prognose despre viitor….

  3. ion spune:

    Imi puteti spune cand va introduce Romania EURO? Nu vad nici o miscare in aceasta directie, dar as zice eu ar fi prioritatea 1, impreuna cu Schenghen.

    • Kurt spune:

      Dacă privim azi situația complicată în Italia 2018 care nu a reușit în 17 ani să se încadreze în Euroland rămân întrebări.

      Care sunt țelurile Bucureștiului la aderarea în ZE.19? Care avantaje? Care riscuri? Telul francez de foarte mult timp, o prioritate camuflată a lui E. Macron 2017 cred că e de fapt o „Uniune a datoriilor de stat” cu transferuri financiare spre statele cu datorii de stat excesiv de mari (Grecia 190 % BIP, Italia 131%, Portugalia 130%, Franța 100%). Un răspuns definitiv NU vine de la ministrul de finanțe Olaf Scholz /SPD în mod public în ziarul FAZ
      (…… Frankfurter Allgemeine Zeitung: Populistische Regierung : Scholz: Italiener müssen mit ihren Staatsschulden alleine klarkommen
      Mehr als 2 Billionen Euro Schulden hat Italien angehäuft. Finanzminister Scholz sagt dazu: Das ist Roms Problem. Auf dem Tag der Familienunternehmen fielen auch zum Handelsstreit entschiedene Töne.
      Italien kann nach Worten von Bundesfinanzminister Olaf Scholz beim Abbau seiner gewaltigen Staatsschulden nicht auf EU-Unterstützung rechnen. „Jeder muss seine Dinge alleine regeln“, sagte der SPD-Politiker am Freitag auf dem „Tag der Familienunternehmen“ in Berlin. „Ich sage ausdrücklich: Das ist Sache der Italiener.“ Es gebe Staaten, die noch viel stärker verschuldet seien. Italien hat einen Schuldenberg von rund 130 Prozent der Wirtschaftsleistung angehäuft.
      Zudem stellte Scholz rasche Entscheidungen zum Ausbau des Euro-Rettungschirms ESM zu einem Europäischen Währungsfonds in Aussicht. Er sei zuversichtlich, dass es in den kommenden Wochen gelingt, eine grundsätzliche Verständigung zu erzielen.
      Zudem schließe er nicht aus, dass es im Rahmen des fortentwickelten ESM noch vor 2024 zu einer Letztabsicherung gegen die Folgen von Banken-Schieflagen kommen könnte. Dennoch versicherte Scholz mit Blick auf die EU-Reformen: „Wir werden dafür sorgen, dass es keine Transferunion gibt.“ ….).
      NU se vor accepta transferuri financiare. Se prevede un Fond Monetar European care acordă credite rambursabile (dobânzi mai favorabile, mai mici) statelor cu probleme acute.

      E un interes la București?

  4. PAFI spune:

    Mi-e teama ca nu vom mai primi nimic dupa 2020, pentru ca va disparea “donatorul”, intr-o forma sau alta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Siegfried Muresan


Siegfried Muresan

Economist, master în Științe Economie și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Din 2006 a fost consilier al președintelui Comisiei pentru afaceri europene a Parlame... Citeste mai departe


E randul tau

Ultima Dvs. fraza mi-a placut. Da, educatia este raspunderea parintilor! Nicidecum a statului. St...

de: Dedalus

la "Profesorii. Câteva observaţii cu privire la un studiu"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)