Home » Economie »Financiar »Sinteze » Citesti:

Ce inseamna pentru Romania limitarea deficitului structural la 0,5%

Aura Socol decembrie 14, 2011 Economie, Financiar, Sinteze
16 comentarii 3,446 Vizualizari

In ultima perioada in multe tari au existat initiative de a include in Constitutie diverse reguli fiscale. Scopul acestora a fost, in principiu, asumarea raspunderii cu privire la sanatatea finantelor publice nationale. Altfel spus, toata lumea stia ce e bine sa faci: sa ai deficit mic, sa nu te imprumuti daca nu poti da si inapoi. Putini insa au si aplicau asta. Decidentii din Zona Euro (si se pare ca si din România) s-au hotărât. Hai sa impunem o regula, care sa aiba pe deasupra si caracter de lege. Cu ocazia summitului de la Bruxelles, s-a propus limitarea soldului bugetar structural. Ce implicatii decurg din impunerea unei astfel de limite? Este Romania avantajata de aceasta regula, sau suntem doar nevoiti sa fim de acord cu ea pentru a face parte din „club”, desi, poate, pe noi nu ne avantajeaza neaparat?

In primul rand, ce inseamna un deficit structural. Deficitul bugetar consolidat are o componenta ciclica – dependenta de influenta ciclului economic (expansiune sau recesiune) si o componenta structurala. El reflecta astfel atat influenta unor factori permanenti, cat si a unora tranzitorii, fara a ne permite sa distingem intre ei. Factorii permanenti care influenteaza deficitul bugetar se refera la elementele stabile ale veniturilor si cheltuielilor publice. Factorii tranzitorii sunt cei influentati de ciclul economic, deci „trecatori” (veniturile bugetare cresc rapid in perioadele de expansiune si scad in perioadele de recesiune, de exemplu).

Componenta structurala este cea care furnizează o imagine clară a situatiei fiscale din economie, nedistorsionata de influenta ciclului economic. Cum? In primul rand in perioada de expansiune, atunci cand analiza deficitului bugetar efectiv ne poate induce in eroare. De exemplu. In anul 2006, in Romania deficitul bugetar efectiv era de -2,2% din PIB, iar in 2007 ne mandream cu un deficit bugetar de numai- 2,6%. Daca dam insa la o parte influenta ciclului economic – componenta ciclica care in timp de expansiune este puternic pozitiva– in realitate deficitul bugetar era de -4,4% din PIB in 2006,  -5,1% in 2007 pentru ca in 2008 sa ajunga chiar la -8,9% din PIB (valorile oficial estimate ale deficitului structural).

Cum s-a putut intampla asta. Simplu. Beneficiind de cresterea veniturilor bugetare in mod automat in perioada de expansiune, s-au putut creste substantial cheltuielile bugetare „nenecesare” (cheltuielile administratiei, cheltuieli cu bunuri si servicii, cheltuieli cu subventiile), in loc sa se acumuleze resurse financiare pentru vremurile rele / recesiune, asa cum ar fi trebuit. Atat timp cat deficitul efectiv este o suma a celor doua componente, componenta ciclica puternic pozitiva „a mascat” un deficit structural in crestere si, implicit valorile reale ale deficitului bugetar consolidat.

Sau, interpretand altfel, am fi putut avea excedent bugetar in perioada de expansiune daca componenta structurala (care surprinde cresterea cheltuielilor publice ineficiente) ar fi fost 0, sau cat mai apropape de 0. Daca aceasta componenta ar fi fost cat mai aproape de zero, soldul bugetar total ar fi fost egal cu componenta ciclica (pozitiva in expansiune, deci excedent bugetar). Altfel spus, impunerea unui deficit structural cat mai aproape de zero iti mareste sansele sa ai excedent bugetar in perioadele de expansiune si te ajuta sa ai un deficit total cat mai mic in faza de recesiune. Deoarece atunci cand componenta ciclica devine negativa (in recesiune), cresterea componentei structurale nu ar face altceva decat sa accentueze marimea deficitului total.

Limitarea deficitului structural „forteaza” astfel limitarea risipei. Nu-ti mai poti permite sa faci cheltuieli „nenecesare” pentru ca acestea se vor reflecta direct in cresterea soldului structural (care va fi calculat pentru noi de experti independenti ai Comisiei Europene). Fiind limitat de o valoare mica a soldului structural nu-ti mai permiti sa cheltuiesti aiurea. Va forta astfel la o prioritizare eficienta a investitiilor. Asta nu inseamna ca limiteaza cheltuielile de investitii. Din contra, te forteaza sa faci o analiza cat mai pertinenta a investitiilor cele mai eficiente.

In concluzie, limitarea deficitului structural la 0,5% are calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România. De altfel, capacitatea de reducere a deficitului structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR drept adevarata masura a sanatatii unei economii. Personal, sustin de multa vreme folosirea indicatorului sold structural in procesul de evaluare a eficientei politicii fiscale, pe care de altfel l-am si estimat pentru Romania inca din 2007.

In Romania, „curatenia” finantelor publice romanesti este absolut necesara. Cu cat vom intelege cu totii mai repede asta, cu atat va fi mai bine. Din pacate in Romania marja de manevra a politicii fiscale a fost sever limitata de perpetuarea deficitelor bugetare din trecut. In conditiile in care in perioada de expansiune economica, Romania a acumulat deficite bugetare uriase, am ajuns sa fim printre putinii din UE permanent „prociclici”. Si in expansiune, cand ar fi trebuit sa acumulam si n-am facut-o, si in recesiune, cand ar fi trebuit sa crestem cheltuielile, dar noi am fost nevoiti sa le taiem. In timp ce alte tari isi permit sa acorde stimuli fiscali pentru ca au plecat de la deficite anterioare mici, noi suntem obligati sa facem o ajustare fiscala larga.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. me spune:

    ok… am priceput ca este o masura buna pentru noi…

    dar asta ii va impiedica pe guvernanti sa cheltuiasca 1 miliard de euro pe campanii electorale si inca 2 pe promisiuni electorale ca sa iasa, si apoi sa creasca TVAu sau mai stiu ei ce ca sa indeplineasca planurile UE?! Este doar un exemplu, dar ideea ramane… nu cred ca vor taia spagile si comisioanele pentru ca UE nu verifica asta, pur si simplu pentru ei important e sa nu depasim calu… nu conteaza cum!

    • Costica spune:

      Am mai scris-o si o mai scriu: cheltuielile electorale sut bani bagati in circuitul economic, e masura primara ce face sa se invarta roata economiei. Cine incaseaza banii poate fi o discutie dar nu faptul ca ii obligam pe politicieni sa mai scoata de la tescherea o parte din banii pe care i-au…”dobandit” , asa cum stim toti, de la cate o matusa Tamara ! Daca limitezi prin lege raportul intre venituri si cheltuieli, obligi sa se intample un lucru : ori se munceste mai mult , ori se cerseste mai putin !

      • Sirius spune:

        cetateanul care crede ca banii bagati in campanii electorale vin din buzunarul politicienilor este deja compromis dupa parerea mea si habar n-are pe ce lume traieste. Banii vin de la “privati” care dupa alegeri trebuie compensati prin aprobarea de legi sau proiecte ce-i favorizeaza (vezi regii asfaltului, vezi RMGC si altele). Tu iti dai seama ca daca ar incepe un politicean sa-si plateasca singur campania ar da cartile pe fata si s-ar putea verifica de unde are acei bani. Ar fi ca manelistul care arunca “fara numar” cu euro spre “public” (daca i-ar fi muncit nu cred ca-si mai permitea sa faca asta)

  2. B.F. spune:

    Limitarea deficitelor este un lucru benefic şi voi încerca prin postări repetate să explic pe înţelesul tuturor de ce este benefic dar şi cum se poate face.
    Statul poate fi asemănat cu Bulă care a făcut o faptă bună ajutând o bătrână să traverseze strada când ea nu dorea să traverseze. Tot aşa statul inventează şi impune cetăţenilor şi societăţilor comerciale (economia reală) tot felul de servicii chiar dacă acestea nu sunt necesare sau dorite. Cu trecerea timpului aceste servicii prestate devin tot mai complexe având nevoie de tot mai multe resurse umane şi financiare. Resursele umane sunt foarte uşor de găsit, mai greu este cu asigurarea resurselor financiare.
    Resursele financiare se pot obţine din taxe şi impozite sau din împrumuturi. Cu cât împrumuturile vor fi mai mari cu atât deficitele vor creşte. Limitarea deficitelor va avea ca şi consecinţă directă limitarea posibilităţii ca statul să efectueze împrumuturi. În cazul acesta statului îi rămân următoarele soluţii: creşterea taxelor şi impozitelor îmbunătăţirea colectării lor, renunţarea la o serie de prestaţii şi regândirea şi eficientizarea prestaţilor (stat minimal).
    În ultimul timp se vehiculează de către politicieni şi o serie de aşa zişi economişti ideea că un deficit mic nu ar asigura dezvoltarea rapidă a economiei reale, care asigură practic creşterea bunăstării cetăţenilor. Nimic mai fals. Statul ia prin taxe şi impozite din economia reală să spunem 1000 de lei, cheltuieşte cu salarizarea personalului din administraţie 500 lei şi returnează economiei reale prin comenzi de produse şi servicii 500 lei. Ce stimulare a economiei a făcut statul? Nu era un lucru mai bun pentru economie să-i lase 1000 de lei? Creşterea cheltuielilor statului produce stimularea economiei reale? Să fim serioşi. E adevărat că statul pe timp limitat în caz de apariţie a unor probleme poate stimula un sector două din economie canalizând comenzi spre aceste sectoare cu contribuţia celorlalte sectoare . Dar atunci când toată economia este în criză de unde bani?
    Totuşi să nu fim nihilişti şi să cerem desfiinţarea statului. Să cerem în schimb guvernanţilor să-l reformeze cât mai repede iar impunerea unui deficit minim va forţa guvernanţii să facă acest lucru.
    Simpla înscriere a obligativităţii încadrării în deficite nu are practic nici un efect dacă alăturat nu sunt prevăzute şi măsurile coercitive. Singura măsură coercitivă adevărată ar fi prevederea că guvernul care nu a reuşit încadrarea în deficite va fi automat demis. Unde poate fi prevăzută această măsură coercitivă? În constituţie.

    • andrei spune:

      “Statul’ este o institutie! El e compus, cu un termen generic, din functionari si acestia sunt oameni. Nu mai putem judeca cu generalitati goale de continut: statul, ci trebuie sa avem in vedere oamenii concreti, cei care sunt in ceea ce se numeste “aparatul de stat”. Cand mergeti la medic nu vi se spune: omul e bolnav, ci un anumit organ sau sistem. Tot gandind cu astfel de false generalitati, am ajuns unde am ajuns! Nu vreau sa vorbesc mai mult! Bibliografie: Schumpeter, Poate supravietui capitalismul?Distrugerea creatoare si viitorul economiei globale. Atentie la ultimul capitol:Destramarea.

  3. A_flj_ spune:

    @B.F.: Absolut de acord. Unde exceleaza statul nu e la capitolul investitii, ci la capitolul subventii sociale. Nu doar la noi, chiar in state precum SUA, unde chiar si partidul democrat e mult mai de dreapta decat multe partide de dreapta din Europa. Investitiile, chiar si in infrastructura, sunt determinate si in cea mai mare masura influentate direct de catre companii private – vezi in RO de ex. infrastructura de telecomunicatii. Daca acum 20 e ani aia era integral de stat, in momentul de fata cablurile traditionale, de cupru, pentru telefonie analogica, atatea cate mai exista, sunt ale unui Romtelecom privatizat, si grosul infrastructurii o constituie fibra optica pusa de cablisti, plus (in mult mai mica masura) diverse afaceri conexe ale unor operatori cum e CFR-ul. Daca s-ar privatiza infrastructura feroviara, pe bucati, dezvoltarea acesteia ar fi mult mai rapida decat acum. La fel, autostrazile s-ar construi peste noapte, daca acestea s-ar concesiona pt. exploatare, in loc sa fie finantate si administrate de stat, in conditiile in care ar exista cererept. traficulpe autostrazi.

  4. Mircea spune:

    Absolut de acord si felicitari, dna Socol!
    PS. Explicati-i si d-lui Socol, care pe platfoma Standard scrie niste minuni de zici ca i-a pus Ponta pistolul la tampla !

  5. Clare si simple explicatiile dvs, chiar daca pe un subiect atat de tehnic. Felicitari

  6. andrei spune:

    Dupa cate imi amintesc, in primavara lui 1989, Ceusescu tocmai propusese o lege care, intr-o alta forma- prin interzicerea imprumuturilor- urmarea acelasi scop: limitarea deficitului structural. Asta in conditiile in care guvernantii ar fi putut fi invinuiti de greseli in ce priveste optiunea pentru o investitie sau alta, nu de furt calificat, prin intermediul institutiilor statului. Greseli se fac in toate tarile, furturi ca in codru, numai in Romania si in S.U.A(nu stim inca mai multe despre escrocheriile din Anglia, dar vor iesi la iveala si se va face lumina mai multa si in “Caritasul” lui Madaff), evident cu mijloace mai sofisticate, prin mecanisme bancare, numite, impropriu: “produse”. In tarile din Europa, cu exceptia Greciei, unde s-a pradat in stil “romanesc”, furturile au fost facute cu multa grija si in limita unei coruptii “acceptabile”, daca coruptia poate fi acceptata ca maladie sociala. Ar fi momentul unei analize dezideologizata a perioadei 1982-1989, cu trimiteri inainte si dupa datele respective, ca sa intelegem ce ar fi trebuit inteles dupa `89, ca nu se poate trai fara munca, din furt, pomeni si alte “minuni” de acest fel, ca nu se poate trai fara creativitate si fara disciplina, de la ce din scoli la disciplina financiara. Numai ca asta este “tradusa”, de regula, cu termenul “dictatura”.

    • eu****** spune:

      Neinformat!

      Nu se propunea nici o lege de limitare a imprumuturilor.

      Parintii mei tocmai cumparasera o locuinta proprietate personala si au obtinut relativ facil, mult mai usor decat locuinta, imprumutirile necesare, asa ca …

  7. Cris spune:

    1. ” Fiind limitat de o valoare mica a soldului structural nu-ti mai permiti sa cheltuiesti aiurea.” – pana acum ne permiteam sa cheltuim aiurea? Sa zicem ca pana acum se faceau 9 investitii proaste si una buna; cu un buget limitat la 6-7 investitii, ce impiedica clasa politica sa faca doar investitii proaste ?
    2. Zecile de miliarde luate de la UE si FMI trebuie platite la un moment dat, din buget ; limitarea astea afecteaza sa nu posibilitatea de a fi platite partial ( sau integral ) cu un alt imprumut ?

    @B.F. aia 500 lei din salarii sunt arsi de bugetari ca sunt ai dracului si nu vor sa ajunga in economie ; ei traiesc cu apa si aer si nu consuma bunuri si servicii :) sau aia 500 lei din investii daca sunt bagati in floricele si borduri in satul x, o sa aduca 10 mil la buget :)

    • pehash spune:

      Ce argumente mai sunt si astea? Sa nu limitam deficitul structural pt ca oricum se fura si noi oricum vrem sa ne indatoram si mai tare?…

  8. M. Constantin spune:

    D-na Socol,
    Marturisesc ca nu ma vad in postura de student la nici o facultate de economie.
    Nu pot sa nu amintesc insa, ca atunci cand in floare era colonialismul politic si economic, decalajul dintre metropola si colonie crescuse pana la limita disparitiei oricarui avantaj reciproc, cum se spunea pe vremuri. Mecanismul care a pus in miscare moara intereselor a constat in admiterea deficitelor bugetare pe colonii: 3-5-10 % din PIB era admis de metropola ca dezirabil pentru colonii, cu conditia ca deficitul sa fie utilizat pentru transferuri de tehnologie si platit din utilizarea acesteia. Metropola castiga un “ce” profit iar colonia intra si ea in randul lumii moderne. Astfel tari care se cocosau de sute de ani sa culeaga bumbacul s-au vazut, ce minune, in fata a noi si noi tehnologii de prelucrare, cu toate consecintele pe care le vedem azi.
    Sigur astazi lucrurile nu mai sunt asa de simple. Limitarea la 0,5% a deficitului, prin comparatie, lasa problema modernizarii la dispozitia fiecarui stat; prin urmare visul oricarui liberal “prin noi insine” devine nu numai posibil ci si, cumva, obligatoriu cata vreme Tanti Europa sta cu ochii pe noi.
    Chestiunea, pentru viitor, in ce ne priveste ramane: vrem BMW-uri romanesti?( cu ce si cu cine le facem) ori vrem bulz cu mamaliga?(dar avem dintotdeauna). Pana una alta am demarat vijelios cu magiunul de Topoloveni pentru ca, nu-i asa, orice armata trebuie sa manance.

  9. cristian spune:

    Exxcelent articol! Ar trebuii impus ca lectura obligatorie pentru toti “specialistii” care isi dau cu parearea la televizor.

  10. Ion fara tara spune:

    Nu-mi este clar ce este deficitul structural. Daca, intr-o perioada de boom, veniturile statului cresc mai mult decat cheltuielile sale, pitem avea chiar si surplus. In recesiune, pot scade veniturile mai repede decat cheltuielile si deficitul bugetar creste. De ce am avea nevoie de un nou tip de deficit, daca va trebui sa-l deducem din influenta boom-ului ori a recesiunii care nu sunt, cred eu,100% cuantificabili. Pentru mine este clar- daca ratele dobanzilor la imprumuturile cu care trebuie sa-mi acopar deficitul bugetar sunt in crestere, atunci trebuie sa-mi diminuez deficitul bugetar, deoarece dobanda este un cost care nu-mi produce nimic. Ex: am imprumutat intr-un an 100 de lei cu dobanda de 5% si in anul urmator cu dobanda de 10%. De folosit folosesc tot 100 de lei. Lucrurile sunt complicate pentru a nu vedea realitatea, care si asa este deosebit de relativa. Astfel daca am o casa noua si o distrug( asa vreau eu, doar sunt proprietar!) PIB-ul Romaniei va creste! cu pretul salariilor si taxelor de demolare platite, a materialelor recuperate vandute! Deci PIB-ul poate creste nu numai prin investitii rationale care se dovedesc eficiente ( dar care pot duce, temporar, pana la punerea in exploatare a investitiei, la diminuarea capitalului tehnic) ci si prin actiuni irationale, cum ar fi construirea ori modernizarea unei scoli intr-un sat in care nr. copiilor scade.

  11. Dr. Econometrics spune:

    Hai sa nu uitam ca discutam despre 0,5% deficit structural si inca nu stim cum se calculeaza veniturile structurale. Articolul este frumos, dar nu ne spune cum calculezi acel 0,5% pentrul anul fiscal viitor . Daca cautam pe Google cum se calculeaza acest deficit structural pt anii trecuti, observam ca iti trebuie destula econometrie, serii de timp suficient de vechi si o serie de ipoteze economice ca sa estimezi econometric deficitul structural in anii trecuti. Evident orice cifra estimata este o variabila aleatoare pt. econometriceni si o variabila manipulatoare pt. politicieni. Nimeni nu se intreaba cu cate precizie determini acel 0,5%, prin urmare acel 0,5% exista doar in tratat dar in realitate nu are cum sa deranjeze politica fiscala. Nu poti bate in cuie proceduri de estimare statistica intr-un tratat politic. Intr-un final nu o sa se impiedice nimeni de acel 0,5% daca dovedesti ca esti la 10% distanta de potentialul produsului social brut. Si daca chiar esti in lipsa de idei cum sa scoti maxim 0,5% deficit structural in acte, insemna ca e groasa si trebuie sa pui ordine in finante.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Aura Socol


Aura Socol

Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)