Home » Analize »Economie »Financiar »Macro » Citesti:

Ce ne spun evoluțiile recente ale ROBOR și ultimele acțiuni ale băncii centrale?

Bogdan Dumitrescu septembrie 27, 2018 Analize, Economie, Financiar, Macro
Deocamdata nu sunt comentarii 2,654 Vizualizari

În data de 1.08 anul curent ROBOR la o săptămână înregistra un nivel de 3,6% în timp ce ROBOR la 3 luni, indicele relevant pentru costul creditului în economie, se plasa la valori de circa 3,5%, niveluri maxime ale ultimilor 4 ani. Între timp, începând cu 6 august 2018 și până în prezent banca centrală a inițiat 6 operațiuni repo prin care a introdus lichiditate în piață, ceea ce a condus la diminuarea nivelului ROBOR la 1 săptămână la 2,71% și ROBOR la 3 luni la 3,14% (valori din 25.09.2018). În data de 11 iulie anul curent am publicat o analiză în care am lansat întrebarea de ce nu se apropie mai mult ROBOR de rata dobânzii de politică monetară de 2,5% și am arătat rolul băncii centrale în acest demers precum și potențialele avantaje care pot decurge dintr-o astfel de abordare. De asemenea, am arătat că pentru asigurarea apropierii dintre rata dobânzii de politică monetară și ROBOR la o săptămână era necesară o injecție de lichiditate din partea băncii centrale prin intermediul unor operațiuni de tip repo. În cele ce urmează, voi analiza pe rând evoluțiile recente atât din perspectiva băncilor comerciale cât și din cea a băncii centrale.

Suma împrumutată de băncile comerciale în cadrul celor 6 operațiuni din anul 2018 a variat destul de mult de la un minim de circa 916 milioane lei la cea din 10 septembrie la un maxim de 12,1 mld. lei la operațiunea din 27 august 2018. În tabelul de mai jos se regăsesc sumele adjudecate în cadrul operațiunilor repo inițiate de BNR în ultimul an, rata dobânzii asociată egală cu cea de politică monetară, valoarea indicelui ROBOR la o săptămână din ziua lucrătoare anterioară operațiunii precum și diferența dintre aceasta și rata de politică monetară:

Sursa datelor: BNR, calcule proprii

De fiecare dată când au avut loc astfel de operațiuni au existat multe voci care au explicat interesul băncilor pentru acestea ca rezultând din deficitul de lichiditate existent la nivelul sistemului bancar, o idee la care se pot aduce contraargumente în opinia mea. Raportul credite-depozite la nivelul sistemului bancar din România este deja de mult timp subunitar, iar ultimul Raport asupra stabilității financiare publicat de BNR în iunie 2018 (vezi paginile 72-75) abundă în aprecieri cu privire la poziția confortabilă a a băncilor românești în ceea ce privește lichiditatea, indicatorii specifici fiind semnificativ superiori mediei europene. Prin urmare, s-ar putea aprecia că, la nivel structural sistemul bancar ar fi caracterizat mai degrabă de un exces de lichiditate.

Totuși, chiar și băncile cu surplus structural de lichiditate se pot găsi în situația de a apela la împrumuturi pe piața interbancară ca urmare a apariției unor nevoi temporare: diminuare a sumelor din conturile curente ale clienților (ca urmare a unor plăți mai ridicate către bugetul de stat, furnizori etc), apariția unor noi oportunități de creditare avantajoase care impun atragerea rapidă de resurse, necesitatea de a îndeplini cerințele de rezervă minimă obligatorie etc. Acest flux continuu de situații în care băncile fie plasează depozite, fie atrag depozite de pe piața interbancară conferă lichiditate și relevanță ratelor ROBOR. Deci, deficitele conjuncturale de lichiditate sunt ceva firesc pe o piața monetară funcțională, chiar și într-un context mai amplu, caracterizat de o lichiditate situată la niveluri confortabile.

Cum se explică atunci interesul băncilor pentru sumele oferite de banca centrală? În opinia mea, explicația este legată substanțial de prețul acestor resurse, egal cu rata dobânzii de politică monetară, sau mai precis de ecartul între aceasta și rata ROBOR la 1 o săptămână. Cu cât resursele băncii centrale sunt mai ieftine comparativ cu ceea ce plătești pe piața interbancară cu atât interesul băncilor va fi mai ridicat întrucât pot obține resursele de care au nevoie la un preț mai bun. Mai mult și băncile care au o lichiditate confortabilă sunt interesate de resursele oferite în cadrul operațiunilor repo în măsura în care acestea sunt mai ieftine decât rata dobânzii pe piața interbancară întrucât pot face profit din plasarea ulterioară a acestora. De aceea, în data de 6.08.2018 interesul băncilor a fost ridicat pentru resursele oferite în cadrul operațiunii repo (sumă împrumutată de circa 10,5 mld. lei) în contextul în care ROBOR la o săptămână din ziua anterioară se situa la un nivel de 3,58% cu 1,08 pp peste rata dobânzii de politică monetară în timp ce în data de 10.09.2018 interesul băncilor de a împrumuta bani de la banca centrală  s-a limitat la aproximativ 916 mil. lei, rata ROBOR la 1 săptămână din ziua anterioară operațiunii fiind de 2,47%, sub nivelul celei de politică monetară. Dacă sistemul bancar s-ar afla într-un deficit structural de lichiditate, nevoile de împrumuturi ale băncilor nu s-ar diminua dramatic după doar o săptămână sau două, ci ar persista în timp. Pot exista și alte rațiuni pentru care băncile comerciale participă la operațiunile de tip repo inițiate de banca centrală cum ar fi spre exemplu cele legate de un deficit temporar de lichiditate într-o sumă greu de acoperit doar de pe piața interbancară considerând volumele tranzacționate zilnic, dar în opinia mea prețul este cel mai important. Redau mai jos un grafic de tip nor de puncte care evidențiază relația pozitivă între sumele împrumutate de bănci în cadrul operațiunilor repo și ecartul dintre ROBOR la 1 săptămână și rata dobânzii de politică monetară:

Sursa datelor: BNR

Notă: în grafic nu sunt incluse operațiunile din 7.10.2017 și 6.11.2017 când sumele împrumutate în cadrul operațiunilor repo au fost egale cu 0, ROBOR1W fiind mai redus cu 0,3-0,6 pp față de rata de politică monetară

Din perspectiva băncii centrale, cel mai probabil inițierea de operațiuni repo începând cu luna august a anului curent sugerează consolidarea încrederii acesteia în revenirea inflației în interiorul intervalului țintit la finele anului 2018 și revenirea la o conduită mai transparentă a politicii monetare prin apropierea dobânzilor interbancare de cea de politică monetară. Întărirea de facto a politicii monetare din ultima perioadă prin permiterea unui ecart mai ridicat între ratele ROBOR și rata dobânzii de politică monetară pare să nu mai fie necesară în lumina datelor recente privind evoluția inflației care indică o decelerare a acesteia mai rapidă comparativ cu așteptările de acum câteva luni. Totuși, se poate remarca și o anumită reticență a băncii centrale de a iniția în mod continuu operațiuni de tip repo în contextul în care din 6.08.2018 și până în prezent au existat două momente (20.08 și 17.09) când împrumuturile la o săptămână nu au fost reînnoite. Care este consecința? În zilele imediat următoare inițierii unei operațiuni repo dobânzile la o săptămână  încep să se îndrepte către rata de politică monetară, ceea ce face ca, în săptămâna următoare, în cazul reluării operațiunii repo sumele adjudecate să scadă (vezi operațiunile din 13.08, 3.09). Însă, în cazul în care operațiunea repo nu este reînnoită volatilitatea dobânzilor interbancare crește, iar la inițierea ulterioară a acesteia sumele împrumutate se majorează din nou. Pentru a se promova stabilitatea ratelor de dobândă din piață precum și apropierea acestora de rata de politică monetară piața are nevoie să creadă în angajamentul băncii centrale de a furniza permanent resurse la costul dat de rata dobânzii directoare. Acest lucru implică inițierea continuă de operațiuni repo, sau cel puțin până când piața încorporează această modificare de comportament. Mai departe, dacă acest angajament este credibil,  apropierea de rata dobânzii de politică monetară se va realiza într-o mai mare măsură față de situația actuală și în cazul ratelor ROBOR la 3 și la 6 luni, cu mențiunea că pentru acestea din urmă sunt relevante și așteptările inflaționiste.

În concluzie, participarea băncilor comerciale la operațiunile repo inițiate de banca centrală este generată preponderent din rațiuni de preț mai favorabil și nu ca urmare a unui deficit structural de lichiditate, în timp ce motivația băncii centrale de a desfășura astfel de operațiuni pare să fie legată de o conduită mai transparentă a politicii monetare, bazată din ce în ce mai mult pe rata directoare, în condițiile unei inflații în scădere.

Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Dumitrescu


Bogdan Dumitrescu

Conferențiar universitar doctor, Departamentul de Monedă și Bănci, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, Academia de Studii Economice din București, ... Citeste mai departe


E randul tau

Ar fi fost frumos sa fie actiuni coordonate, eventual in aliante. Ma intreb daca era posibil, nu sti...

de: Dan Musat

la "China, SUA și «războiul comercial» Game of Loans și Marele Salt tehnologic"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)