Home » Analize »Economie »Financiar »Global / Europa »Macro »Sinteze » Citesti:

China, SUA și «războiul comercial». Oamenii și ideile din spatele spectacolului Trump

Daniel Musat aprilie 29, 2019 Analize, Economie, Financiar, Global / Europa, Macro, Sinteze
105 comentarii 12,761 Vizualizari

În ianuarie s-au împlinit deja doi ani de când cel de-al 45-lea Președinte al Statelor Unite a depus jurământul de investitură. Pe parcursul campaniei electorale, dar și imediat după inaugurare, nu trecea o săptămână fără ca măcar un titlu din presa internațională să nu sune alarma privind o nouă declarație, inițiativă, gest al inconfundabilului politician american, ce ar fi indus un plus de instabilitate în sistemul economic mondial: “război comercial”, “escaladare”, “protecționism”, “ruină”, “haos” sunt doar câteva din atributele viitoarei apocalipse economice postulate de jurnaliști, economiști, profesori și analiști. În centrul uraganului era desigur relația cu China, a doua economie a lumii și unul dintre cei mai vocali avocați ai globalizării.

Senzația acută pe care o căpătai urmărind știrile era că actuala administrație de la Washington avea o direcție precisă: demantelarea sensibilului sistem comercial global, ce funcționa foarte bine până acum și doar datorită imprevizibilului șef al executivului american începea să dea semne serioase de gripare. Diagnosticul era nemilos: cauza răului – lipsa de experiență și izolaționismul proaspătului câștigător al alegerilor prezidențiale. Un elefant în magazinul de porțelanuri, nici mai mult, nici mai puțin. Soluția – revenirea la modelul de globalizare și bună înțelegere între popoare de până mai ieri. Iată cum, în urma reuniunii de la Davos din ianuarie 2017, președintele Chinei comuniste, Xi Jinping, devenea peste noapte campionul globalizării și al comerțului liber. Scurta idilă co-ideologică s-a sfârșit brusc și surprinzător pentru entuziaști un an mai târziu, când Constituția chineză a fost modificată, permițându-i domnului Xi să rămână la vârful puterii pe termen nelimitat.

Cu trecerea timpului, încep să se discearnă unele fapte aflate în disonanță cu vălul mediatic evocat mai sus. Articolul de față prezintă câteva dintre ele:

  • personajele cheie din spatele actualei strategii comerciale a Washingtonului provin din zone neașteptat de diverse ale spectrului politic, au o pregatire solidă și se bucură de respect în cele mai importante instituții ale statului american;
  • ideile lor întrunesc acordul bipartizan al Congresului, chiar în condițiile unei atmosfere politice generale profund divizate;
  • cauza principală a consensului – realitatea; dupa 20 de ani, datele ilustrează efectele economice nedorite ale relației economice cu China, în contradicție cu așteptările inițiale;
  • încet, teoria confirmă temerile “protecționiste” – studii recente realizate la instituții academice prestigioase evidențiază erori majore în interpretarea relației comerciale cu China și chiar uimitoare greșeli de decodare a datelor statistice;
  • recent, europenii par să conștientizeze corectitudinea temerilor Statelor Unite și are loc o schimbare de atitudine la adresa Beijingului.

Problema cu care ne confruntăm e următoarea – în era internetului, abundența de retorică și sentimente este noua normalitate, la fel și inflația de informație. Impetuosul președinte american are un talent năucitor de a ocupa scena, de a concentra lumina reflectoarelor, de a atrage narațiunea zilei. Totul devine despre el. Din păcate pentru noi, timpul e limitat și astfel criteriile de selecție a surselor de informare devin esențiale pentru greu încercata noastră sănătate mintală. Altfel, zilele își pierd consistența între 5 cafele și 10 breaking news.

Să încercăm să trecem peste valul de tweeturi și exploziile de declarații. În privința relațiilor comerciale americano-chineze, o discuție mai așezată ar putea pleca de la următoarea întrebare: cine sunt Robert Lighthizer și Peter Navarro? Cei doi au coordonat realizarea a două rapoarte oficiale, publicate în 2018, esențiale pentru înțelegerea poziției Statelor Unite față de China: primul privind practicile chineze legate de transferul forțat de tehnologie, proprietate intelectuală și inovație, al doilea referitor la implicațiile “agresiunii economice” a Chinei pentru economia mondială și securitatea națională a SUA și a lumii(i).

Who’s who

New York Times relatează cum, în timpul cinei comune sino-americane organizate la întâlnirea G20 de la Buenos Aires din 2018, șeful guvernului american s-a aplecat peste masă, i l-a arătat președintelui Xi pe Robert Lighthizer și a spus: „El e negociatorul meu”. După care s-a întors spre Peter Navarro – „Iar el e tipul meu dur”.

Peter Navarro este profesor de economie la University of California, Irvine, deținător al unui masterat în Administrație Publică și a unui doctorat în economie, ambele la Harvard. În prezent este Director al Office of Trade & Manufacturing Policy, înființat în 2017 în cadrul aparatului de la Casa Albă. Misiunea – elaborarea de politici care să ducă la creștere economică, scăderea deficitului comercial, precum și la întărirea bazei industriale pentru sectoarele de producție și de apărare americane.

În încercarea de a-și construi o carieră politică, Navarro a beneficiat în trecut de susținerea președintelui Bill Clinton și a fost admirator declarat al doamnelor Hillary Clinton si Nancy Pelosi. În 1996 lua cuvântul la Convenția Partidului Democrat, pentru ca 20 de ani mai târziu să devină unul din artizanii politicilor economice ale candidatului Donald Trump. Concepțiile sale despre comerțul global au evoluat în timp, fiind reflectate în cărți devenite bestseller, unele ecranizate în documentare de succes, cu milioane de vizualizări pe Netflix si Youtube(ii). În viziunea profesorului Navarro modelul ricardian al avantajului comparativ în comerțul internațional pornește de la premize ce nu se regăsesc în lumea reală decât ca excepție. Mai mult, abordarea tradițională nu ia în calcul externalitățile negative asociate cu practicile comerciale incorecte, ce au ca efect destrămarea țesutului comunitar(iii).

Navarro consideră că de ani buni sistemul economic global funcționează incorect, principalul motiv fiind nerespectarea regulilor de piață de către China, reguli la care statul chinez s-a angajat în schimbul primirii în 2001 în Organizația Mondială a Comerțului (OMC). „Am început să remarc cum studenți de-ai mei de la MBA își pierdeau joburile și analizând fenomenul am descoperit că toate indiciile duceau înspre politicile industriale protecționiste și mercantiliste ale Beijingului.” De la aderarea la OMC, susține Navarro, chinezii câștigă locuri de muncă, capacitate industrială, tehnologie și capital, pe baza și mai ales în detrimentul americanilor. Și asta fără să joace corect. Între timp, SUA acumulează datorii, pierd locuri de muncă și întregi lanțuri de producție industrială, unele cu implicații la nivelul securității naționale. Pe fundația succesului obținut prin agresiune economică, chinezii au putut dezvolta o forță militară impresionantă, de natură să amenințe interesele americane în Pacific și nu numai. Combinată cu potențialul economic și demografic, aceasta transformă China în principala amenințare strategică la adresa SUA și aliaților săi: „de fapt China încearcă să fure viitorul Japoniei, al Statelor Unite și Europei”. Soluția: renegocierea de pe poziții dure a relațiilor comerciale, scopul fiind schimbări structurale în comportamentul economic chinez. Consecința va fi „repatrierea” bazei industriale, la pachet cu joburi, capital și asigurarea lanțurilor de producție cu importanță strategică.

Dacă opiniile despre comerțul internațional ale lui Navarro nu sunt larg acceptate, iar heterodoxul economist e mai respectat la Pentagon decât în comunitatea academică sau pe Capitol Hill, nu același lucru se poate spune despre Robert Lighthizer.

În vârstă de 71 de ani, sobrul avocat din Ohio specializat in litigii comerciale internaționale, supranumit “Țarul comerțului” de către presă, are o vastă experiență atât în reprezentarea sectorului privat în fața organismelor internaționale, cât și a administrației americane în fața OMC și în negocieri privind comerțul extern. Reținut, abraziv, de un profesionalism indiscutabil, vechi republican conservator, Lighthizer se bucură de o apreciere nedisimulată de ambele părți ale spectrului politic american, dovadă fiind audierile din Congres(iv). În 2017 a fost confirmat de Senat ca șef al Office of the United States Trade Representative (USTR)(v), cu rang de Ambasador, cu 82 de voturi la 14, într-un rar caz de acord transpartinic.

La aducerea sa în aparatul Casei Albe a contribuit fără îndoială, pe lângă cele enumerate mai sus, și un articol din 2011, semnat de Lighthizer în Washington Times. Vorbind despre o eventuală candidatură la președinție a lui Donald Trump (da, în 2011), respectatul avocat îl lăuda pe acesta pentru punerea în discuție a politicii comerciale de la acea dată și evocarea posibilității de a utiliza bariere tarifare în scopul apărării intereselor economiei americane. De-a lungul istoriei SUA, astfel de politici fuseseră utilizate și nu ar fi făcut decât să continue viziunea unor președinți republicani, de la Abraham Lincoln și William Howard Taft până la Richard Nixon și Ronald Reagan. În plus, argumentul intelectual în favoarea comerțului liber global a fost și este eficientizarea funcționării piețelor. Cum oare este servit acest scop când unul din jucătorii principali folosește masiv intervenția guvernului în economie? „[Piețele] nu devin mai eficiente când companiile chineze beneficiază de privilegii speciale pe piața globală” iar chinezilor li se permite să „fraudeze constant regulile în favoarea lor”.

De la numirea sa în funcție, preocuparea principală a lui Robert Lighthizer a fost păstrarea avantajului tehnologic al Americii în fața Chinei, în primul rând prin stoparea practicilor chineze de transfer forțat de tehnologie și proprietate intelectuală. Furtul de tehnologie americană este estimat undeva între 200 și 600 miliarde $ pe an, în aproape 90% din cazuri beneficiarul fiind China.

Una din metodele de a rezolva aceste litigii ar fi aducerea lor la judecata Organizației Mondiale a Comerțului. O îndelungată experiență a ambasadorului american în relația cu organizația l-a convins că asemenea acțiuni sunt ineficiente, OMC nedispunând de mijloacele de a verifica și rezolva astfel de situații. Cu atât mai puțin de a asigura aplicarea de soluții. Ca atare, s-a decis utilizarea Secțiunii 301 din US Trade Act, ce permite președintelui american măsuri rapide, unilaterale, împotriva statelor vinovate de practici comerciale incorecte (creșteri de tarife și nu numai), fără a fi necesară aprobarea Congresului.

Biroul condus de ambasadorul Lighthizer a declanșat o atentă investigație, concretizată în unul din cele mai cuprinzătoare documente oficiale pe subiect. Diversitatea și sofisticarea practicilor și metodelor de control și transfer tehnologic descrise aici este impresionantă și constituie o radiografie îngrijorătoare a magnitudinii efortului chinez de a obține prin orice mijloace preeminența tehnologică la nivel mondial. Subiectul central în complicata relație economică sino-americană a devenit furtul de tehnologie și proprietate intelectuală.

Ca urmare a publicării raportului președintele american a impus un prim set de tarife asupra mărfurilor chineze. Iată una din reacțiile politice: „Raportul USTR asupra practicilor chineze de furt intelectual este un bun prim pas. Dar mult mai mult este necesar pentru a înfrunta întreaga paletă a comportamentului negativ al Chinei. [...] Statele Unite trebuie sa procedeze la acțiuni puternice, inteligente și strategice împotriva politicilor comerciale flagrant incorecte ale Chinei.” Citatul nu aparține Președintelui, ci doamnei Nancy Pelosi, speakerul Camerei Reprezentanților, cel mai proeminent membru al Partidului Democrat la această dată. Practic liderul opoziției. Opinie împărtașită de Chuck Schumer, conducătorul minorității democrate din Senat care, la rândul său, lăuda impunerea de tarife și tonul dur abordat de președinte.

Alături de Navarro și Lighthizer, un capitol special ar merita activitatea doamnei Carolyn Bartholomew(vi), Președinte al influentei US-China Economic and Security Review Commission. Poate vom reveni cu altă ocazie.

Până atunci, o primă constatare – „fricțiunile comerciale” (exprimarea agenției oficiale de presă Xinhua – chinezii nu vorbesc de război comercial) nu sunt provocate de actualul locatar de la Casa Albă, linia dură adoptată în ultima perioadă are susținere în cele două tabere politice din Congres și e probabil să continue încă ceva vreme. Cauzele generatoare sunt vechi, au rădăcini profunde, structurale și efectele la nivel strategic încep să fie vizibile și îngrijorătoare.

Rareori întâlnim un asemenea consens de ambele părți ale spectrului politic american. Ceva asemănător pe subiectul relațiilor comerciale cu Beijingul s-a mai vazut poate numai acum 20 de ani. Doar că atunci toată lumea aclama admiterea Chinei în OMC.

De la teorie la realitate și înapoi

În decembrie 2000 președintele democrat Bill Clinton, la unison cu Congresul republican, salutau începerea unei noi ere de dezvoltare, odată cu primirea Republicii Populare Chineze în OMC. Planul era cucerirea celei mai mari piețe a lumii, cu peste 1 miliard de locuitori, conducând la creșterea producției și vânzărilor mărfurilor americane, fabricate în Statele Unite de lucrători americani. În consecință, profituri mai mari pentru companii, venituri mai mari pentru salariați. Prosperitate pentru America. La nivel strategic, se aștepta ca sporirea legăturilor economice să diminueze posibilitatea conflictului militar și să conducă treptat la orientarea Chinei comuniste către democrație (o formă de continuare a „doctrinei angajării’ demarată în anii ʹ70 de administrația Nixon). În schimb, Beijingul accepta să își deschidă etapizat piața, scopul final fiind transformarea într-o economie de piață care să concureze cu ceilalți după regulile comerțului liber.

Douăzeci de ani mai târziu, economia chineză a devenit a doua din lume ca valoare nominală a PIB. Pe lângă creșterea în cifre absolute, se înregistrează o recuperare (catching-up) accelerată comparativ cu SUA. Dacă în 1990 chinezii aveau echivalentul a 7% din PIB american, în 2000 ajunseseră la 12%, pentru ca în 2018 să depășească 65%. China a devenit de facto „fabrica lumii”, fiind principalul exportator mondial, cea mai mare sursă de importuri și cel mai mare creditor extern al SUA (datoria către China a ajuns în 2018 la o cincime din totalul datoriei externe americane). Peste 50% din deficitul comercial american (bunuri) provine din comerțul cu R.P Chineză, dezechilibrul acumulat astfel din 2001 până în prezent depășind 4.500 miliarde $, conform datelor publicate de US Census Bureau.


De asemenea, fluxurile de capital dintre China și America prezintă în ultimii 10 ani o caracteristică ciudată. Ar fi de așteptat să fie direcționate dinspre țara dezvoltată înspre cea în curs de dezvoltare, dar situația investițiilor străine directe între 2009 și 2017 arată altceva(vii). Peter Thiel, celebrul creator al PayPalși investitor de la Facebook făcea o analogie cu un râu care curge invers.
În același timp, în SUA se vorbește de pierderea a peste 5 milioane de locuri de muncă în industria producătoare(viii) și falimentul a zeci de mii de afaceri de la deschiderea pieței americane către China.Menținerea de deficite comerciale pentru o perioadă îndelungată a dus la dispariția a întregi lanțuri de producție și, datorită prăbușirii puterii de cumpărare în zonele afectate, a afacerilor adiacente (de la cinematografe, restaurante, service-uri auto până la săli de fitness, clinici medicale și firme de consultanță), cu puternic impact asupra bunăstarii și chiar a structurii sociale.

Între 1960 și 2000 nivelul de angajare din industria producătoare americană s-a menținut relativ stabil. După primirea Chinei în OMC numărul de slujbe industriale manufacturiere s-a prăbușit cu o treime (între 2000 și 2010), mai mult decât în perioada Marii Depresii. O mică eroare în planul inițial, dar fără îndoială era doar un aspect al „distrugerii creatoare” inerente funcționării pieței. Predicțiile erau că vor fi înlocuite de noi industrii, noi tehnologii, noi produse.

Multă vreme consensul printre economiști, analiști și politicieni a fost că joburile americane nu au fost pierdute datorită concurenței chineze, ci automatizării și robotizării. Principalul argument – producția industrială rămăsese la același nivel. Mai mult, că avansurile tehnologice în sectorul producător vor asigura un avantaj competitiv clar pe termen lung. Slujbele și afacerile desființate erau cele cu valoare adăugată puțină, ce ar fi disparut inevitabil datorită progresului tehnologic. Toată lumea era fericită, comerțul liber era salvat, teoria reconfirmată. Salariații și antreprenorii din Michigan, Pennsylvania sau Ohio mai mult ca sigur nu înțelegeau datele statistice și teoria economică.

Iată însă că în ultimii ani apar studii ce infirmă ipotezele de mai sus. Îl amintim pe cel realizat de Daron Acemoglu, autorul celebrei Why Nations Fail, dar și pe cele realizate de Susan Houseman(ix). Concluziile nu vor fi digerate cu ușurință: în realitate, outputul industrial american a scăzut de la primirea Chinei în OMC, în 2016 sub nivelul din 2007, iar interpretarea de până acum a datelor statistice a fost greșită. Nu robotizarea e de vină pentru pierderea slujbelor, ci competiția chineză. Se închid fabrici, unde să fie mai eficienți roboții ? Nu apar noi industrii sau inovații care să compenseze pierderile. America cedează producția industrială în favoarea Chinei. Poate că cei din Rust Belt nu știu să intepreteze statisticile, dar par să-și păstreze enervantul obicei de a descrie corect realitatea din teren. Avantajul de-a o trăi pe propria piele e posibil să aibă o contribuție.

Dacă în prima fază au dispărut locurile de muncă slab calificate și producția cu valoare adăugată mai mică, în prezent se exportă centre de cercetare tehnologică, servicii financiare și de contabilitate, marketing etc. În 2017, un grup de economiști de la MIT, Harvard si Universitatea din Zürich, aflați sub coordonarea profesorului David Autor, dezvăluiau unul din efectele neașteptate ale uriașelor importuri din China: contrar așteptărilor, inovațiile și cercetarea tehnologică nu par să compenseze pierderea de capacitate industrială datorată competiției cu mărfurile chineze, ci se reduc odată cu ea.

În prezent, SUA nu poate menține în mișcare cea mai puternică armată a lumii fără contribuțiainconturnabilă a industriei chineze: componente chinezești au fost esențiale la finalizarea noilor avioane F35, ajungându-se până la a se da derogări de la regulile de securitate pentru importarea lor.

Discrepanța dintre promisiunile din 2001 și realitatea prezentă nu mai poate fi ignorată, de aici și consensul transpartinic american evocat mai sus. Ar fi fost îngrijorător și dacă efectele ar fi fost rezultatul competiției corecte, între două economii de piață, conform legilor concurenței libere. Dar ne aflam oare în această situație? Este R.P. Chineză un regim autoritar cu economie funcțională de piață ? Cum au reușit companii ale industriei aflate sub bagheta Partidului Comunist Chinez să surclaseze timp de ani de zile, la nenumărate capitole, firme din cele mai dezvoltate țări ale lumii ?

După publicarea în 2018 a celor două rapoarte realizate sub coordonarea lui Navarro și Lighthizer a devenit clar nu numai că Beijingul nu și-a îndeplinit angajamentele de la momentul aderării la OMC, dar pare în ultimii ani să se îndepărteze de la regulile funcționării unei economii de piață. Vom începe să prezentăm în episodul al II-lea câteva din practicile și politicile chineze care conduc la această concluzie.

Să remarcăm în final că Uniunea Europeană pare să conștientizeze în ultima vreme corectitudinea îngrijorărilor americane. În martie 2019, în ceea ce Wall Street Journal caracteriza drept o schimbare majoră de optică, pentru prima dată într-un document oficial, Comisia Europeană numește China nu doar „competitor economic”, ci chiar mai mult – „rival sistemic”(x).

note____________________________

i https://ustr.gov/sites/default/files/Section 301 FINAL.PDF , respectiv https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2018/06/FINAL-China-Technology-Report-6.18.18-PDF.pdf

ii Death by China: How America Lost Its Manufacturing Base, și Crouching Tiger: What China’s Militarism means for the world

iii O altă critică, dintr-o perspectivă diferită, a concepției curente asupra modelului ricardian al avantajului comparativ găsiți la N.N. Taleb, Antifragil: ce avem de câștigat de pe urma dezordinii, Editura Curtea Veche Publishing, 2014, pagina 465.

iv https://www.c-span.org/video/?458285-1/us-china-trade-relations

v Office of the United States Trade Representative este agenția responsabilă cu elaborarea politicii comerciale și reprezintă SUA în negocierile comerciale bi și multilaterale. Face parte din aparatul central al Președintelui. A nu se confunda cu United States Department of Commerce (Ministerul Comerțului), condus de Wilbur Ross.

vi Fostă șefă de cabinet și consilier de politică externă pentru Nancy Pelosi, doamna Bartholomew a fost în mai multe rânduri (din 2006 până în prezent) Președinte și Vice-Președinte al US-China Economic and Security Review Commission, organism înființat de Congresul american în 2000, cu misiunea de a publica anual rapoarte privind implicațiile relațiilor economice și comerciale sino-americane asupra securității naționale a SUA.

vii FDI de 136 mld.$ din China spre SUA, respectiv 122 mld.$ din SUA în China. A se vedea Rhodium Grouphttps://www.us-china-fdi.com

viii Manufacturing Industry US Standard Industrial Classification.

ix Pentru Acemoglu, împreună cu echipa de la MIT și National Bureau of Economic Research, aici -https://economics.mit.edu/files/9811 ; pentru Susan Houseman, privind estimarea eronată a impactului industriei producătoare de componente de calculatoare în total producție industrială, aici -https://research.upjohn.org/up_workingpapers/287/

x European Commission and HR/VP contribution to the European Council , EU-China – A strategic outlook, March 12, 2019.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "105 comments" on this Article:

  1. Plictisitu spune:

    In sfarsit un articol bazat pe o bibliografie substantiala, care ne introduce in adevarata fata a globalizarii, lasand povestile si dezvaluind realitatea cruda. U.E. ar face bine sa mai lase corectitudinea prost inteleasa si sa nu repete greselile care au dus la razboaiele mondiale. China si Rusia nu sunt bebelusi care trebuie mangaiati pe crestet.

    • Kurt spune:

      Cheltuielile pentru armament 2018 erau de 1.800 miliarde Dolari. SUA cu 629 miliarde, China cu 250 miliarde. Comparativ cu investițile în strada de mătase este un raport de 6:1, deci mai mult pentru militărie și mult mai puțin pentru infrastructura în 38 de state.
      UE are budget micut de 140 miliarde Euro pe an. UE nu are politică externă comunitară. Italia și Franta concurează în Libia, favorizeaza grupări diferite. Mai deloc coeziune UE și apărare UE. UE rămâne un gigant economic cu 14.000 miliarde Euro BIP, un pitic politic și un vierme militar. Pe lânga ursul rusesc și balaurul chinez UE rămâne încă 15 ani fără apărare proprie. UE nu a reușit nimic în conflictual din Siria unde Rusia, Iran și Turcia, regimurile autoritare, au intervent și UE avea de suferit din cauza refugiaților. Acum la Berlin a fost o intrunire cu statele din balcanii (Kosovo are 75 % tineri sub 35 de ani) de vest.
      Europa se ceartă pentru fiecare petic până…?

    • JB spune:

      Raportat la situația de acum care ar fi acea “corectitudine prost înțeleasă” ?!?
      Cum ar putea UE să repete greșelile care au dus la “războaiele mondiale”?!? Detaliați puțin la ce anume vă referiți.

      • victor L spune:

        Nu UE a dus la razboaiele mondiale, ci Germania cu actuala sa prietena, Rusia. Nu iti pare un deja vu? Nici celor de atunci nu li se parea credibil.

        • Ursul Bruno spune:

          Nu putem compara sub nici o forma Germania nazista cu Germania de astazi asa cum nici relatiile economice nu sunt comparabile.
          Chiar crede cineva ca Germania actuala membra NATO si cel mai important contribuabil al UE va incheia “un pact” cu Rusia in deprimentul Europei ?
          Ca. 70 % din volumul schimbului de marfuri ar loc in cadrul UE , fapt de care profita economia germana ca delatfel si cele ale staelor membre.
          Politic Germania este la ora actula stabila, 85 % din populatia ei nefiind dispusa sa aleaga partide extremiste, partidele moderate consacrate avand ponderea cea mai importanta.

          • Harald spune:

            @Ursul Bruno – da, chiar crede cineva. Nord Stream 1, Wintershall, BASF, Rheinmetall, Siemens, ceva?

        • JB spune:

          Mă scuzați ptr.indrazneala, e acelasi context?!!? DE și RUS de astăzi sunt cele din 1918 – 1941 (perioada conlucrării in chestiune)?!? DE se află în relație de adversitate cu restul UE sau chiar cu UK?!? E situația de după ww1 când DE a pierdut 1/5 din teritoriu?!? Astăzi DE a acceptat, cumva, aceste pierderi. Eu zic că a dovedit-o din plin.
          Se află la putere Hitler și Stalin?!?
          Ne dați mereu lecții de istorie oficială. Dacă ați cunoaște-o, chiar și pe aceea, poate că nu v-ați avânta așa in speculații.

          • Harald spune:

            @JB – în esență, da. Germania se află într-o stare de adversitate cu unele țări din UE (UK, Polonia) chiar dacă România are lideri prea slugarnici și unul chiar cu telecomanda la Berlin, via Automobile Bavaria.

            Slugărnicia față de Berlin nu a adus nimic bun României vreodată. Rusia și Ungaria vor fi întotdeauna preferate de Berlin, așa că pentru România e de preferat să joace cartea americană.

            Separat de asta, Germania e infestată de agenți de influență ruși la toate nivelele, în cap cu președintele statului, care e omul rușilor pe față. Și continuând cu cancelarul, un fel Ion Iliescu în fustă, deși poartă de-obicei pantaloni. Cam asta-i.

            • Kurt spune:

              E mai mult decât numai speculații dâmbovițene. E frustrare, invidie și resentiment pur?
              Ecologiștii, Grüne sunt un pas de a ajunge cancelar 2021. Aici „pacifiștii” vor impiedica cele 2 % BIP pentru Bundeswehr (preferă azi conflict cu SUA/NATO). E o majoritate de stânga (Grüne, SPD, Linke) care nu se aventurează în coliziune cu Rusia (a retras de abia 1994 trupele din DDR).

              Interesul de stat în RFG e definit destul de clar 1949- 1989- 2019:
              Westbindung, deci NATO&UE (A.Merkel/CDU)
              Comert exterior, creștere economică de 10 ani, inclusiv cu China, Rusia, Iran, Turcia, etc. (Das Fressen kommt vor der Moral, Bertolt Brecht).
              Relații cu Israel, securitatea STATULUI evreu
              Realtii cu ONU&UNESCO, nu are arme nucleare, nu le va avea niciodată
              Problemele încep cu „Eenrgiewende”, închiderea centralelor atomoelectrice (Italia și Austria nu au construit așa ceva). Ecologiștii/Grüne sunt azi la 18 % deci egal cu SPD (Linke 6 %), încă nu e destul pentru un cancelar de stânga.

              Cu Rusia nu sunt probleme de „influență”, e interes de stat RFG (SPD mai conciliant, Egan Bahr/Willy Brandt, Ostpolitik 1970, Helsinki 1974 urmează la Solidarnosc 1980/1989).
              Cred că intrepretările dvs vor continua, indiferent dacă sunt mai „legionare”(soldați treceți Prutul 1941, până la Odessa, Stalingrad) sau mai „naționalcomuniste” (izolaționism naționalist, suveranism). In nici un caz nu sunt UP TO DATE cu realitatea în vestul continentului care a reușit în 73 de ani de pace cu reconciliere (Franța- RFG 1963 tratatul Elysee) să se asocieze in NATO&UE. UE e un proiect occidental, nu depinde de estul Europei. Criza viitoare va dovedi ce e UE.27&Euroland.
              Estul va participa sau nu la „refondarea franceză”. Politic UE este blocată de la Bratislava 2016 până azi. Militar UE nu are aproape nimic, nu are și nu va avea scut nuclear propriu în viitorii 10- 15 ani.

              Rusia e agresivă în Ucraina de est. Putin riscă ca și la Berlin vântul (inclusiv Grüne) să se schimbe. Nordstream II poate muri înainte de inaugurare. Cancelarul RFG nu se lasă santajat, nu se lasă „influențat”, preferă negocieri, negocieri. A. Merkel/CDU susține ferm sancțiunile contra Rusiei (Minsk), le va majora dacă va fi nevoie. Nordstream II e atacat azi de Manfred Weber/CSU, candidat PP la PE.

            • Harald spune:

              @Kurt – dacă Germania lui Merkel ar fi într-adevăr pro-Vest, comentatori ca tine, @Florin L. și @JB n-ar avea nimic de făcut pe-aici. O să-mi fie foarte dor de voi, după înlocuirea lui Merkel :)

            • Kurt spune:

              @Harald

              RFG e mult mai aproape de UK, de liberalismul anglosaxon (Ludwig Erhard/CDU) decât de „economia politică franceză” și devalorizarea permanentă a monedei franc. Oricând RFG va „plăti” pentru a menține UE în stare de fucționare cu A. Merkel/CDU ca cancelar. Sper ca A.K Karrenbauer să nu devină cancelară, nu cunoaște estul continentului. A. Merkel e acuzată pentru Nordsteram II (Polonia, Ucraina, Tarile Baltice, SUA, sunt impotriva) și refugiați (gara din Budapesta) sirieni. Cred că cea mai mare greșeală a fost „Banken sind systemrelevant”. A cedat lui Sarkozy risipând miliarde din banii contribualilor.

              Dacă Tăriceanu@Dragnea scot România din UE nu mai sunt prezent în limba română pe contributors. By by. Drum bun spre răsărit, mândru român ortodox&Victor Ponta

            • JB spune:

              @Harald
              Câteodată ai momente de un ridicol sublim……

    • Ursul Bruno spune:

      Intreg proiectul UE este in primul rand unul al pacii pe continent prin integrarea cat mai mult posibila a statelor membre. Fara alianta NATO acest proiect probabil n-ar fi putut rezista provocarilor din perioada razboiului rece, linia de front intre cele doua blocuri militare si economice trecand prin mijlocul continentului.
      Cum bine putem astazi observa, occidentul n-a castigat cum s-a crezut in 1989 Razboiul Rece, situatia este pe cale sa devina “fierbinte” datorita schimbarilor masive pe plan global.
      Ce poate face Europa ? sa ramana ferma in sustinerea pacii pe continent, sa continue proiectul UE si sa evite caderea in capcanele nationalismului care incepe sa-si scoata fata urata si hidoasa.
      Pe plan militar, Rusia este cea mai mare provocare insa cum am putea s-o contracaram ?
      este intrebarea la care nu s-a gasit inca un raspuns, dupa opinia mea, prin extinderea si intarirea relatiilor economice Rusia poate deveni un partener. Nu avem nevoie de un inamic la granita rasariteana, mai ales Romania si tarile din apropiata vecinatate a ei.
      Rusia poate fi “imblanizita” numai printr-un acord economic amplu pe modelul care s-a negociat cu Marea Britanie in urma Brexitului.
      Cred ca multi oameni s-ar simti mult mai confortabili daca tensiunile dintre Europa/SUA si Rusia s-ar reduce la un minim astfel incat discutia despre o faza fierbinte si spirala inarmarilor sa de vina neglijabila.

      • Kurt spune:

        Vestul continentului s-a bucurat de 73 de ani de pace. Estul eliberat 1989 încă nu s-a decis ce cale va urma. Vestul Europei a reușit în 73 de ani să se reorienteze politic, economic, cultural. America a devenit 1945 noul orizont occidental. Planul Marshal, cu mijloace modeste, a fost un semnal: America e de partea voastră, America vă ajută. Reconcilierea Franța- RFG 1963 a deschis opțiuni noi în UE. Azi Paris-Berlin nu mai e un „motor” al UE.
        UE nu reușește cu subvențile nerambursabile modeste să relansese economic estul continentului. E prea puțin, merge mult prea încet în est. După alegerile PE din 26 Mai 2019 scindarea est vest va rămâne cea de la Bratislava 2016. E. Macron nu a reușit în Franța să reformeze 2017- 2019 economia și administrația franceză: gilets jaunes. In UE nu a „reformat” nimic. Budgetul separat ZE cerut la Paris 2017 nu e acceptat în Olanda și de „Grupul Hanseatic”.
        Rusia se bazează până azi pe acordurile aliaților din 1945. Practic situația internațională din 1945 e „înghețată”, a rămas baza în consiliul de securitate ONU. Cei 5 „mari” nu cedează din privilegile obținute 1945. Franța nu renunță la poziția de „mare putere” (veto la ONU) în favoarea să zicem UE. Franța nu supune armata și armele nucleare franceze unei „apărări europene UE”, unui consiliu „supranational”, unei organizații „multilaterale” UE. Această duplicitate la Paris blochează și în viitor crearea unei apărări UE supuse Parlamentului European&Comisiei. UE nu e un stat, UE nu are un „popor”. UE se bazeaza pe „principii normative”, e o Uniune SUI GENERIS. UE nu are apărare proprie, nu are scut nuclear.
        Refuzarea în estul continentului începând de la Bratislava 2016 a conceptului initial EWG.1957/UE (care e un proiect occidental) va frâna multe în UE.
        Rusia nu renunță la privilegiile obținute de la aliați 1945. În est/vest nimic nou. Vestul Europei s-a obișnuit de la începutul războiului rece 1945 până azi cu ostilitatea din partea URSS/Rusia. Estul continentului eliberat 1989 încă nu a găsit o poziție „comunitară” cu Moscova. Unii la Praga, Budapesta, Bratislava chochetează cu Putin. Rusia rămâne un partener economic și o întrebare „politică” în viitor.
        RFG s-a aranjat 1970/ Ostpolitik până azi în unele privințe cu Moscova.Cheia Wiedervereinigung era la Moscova și la Washington (Paris și UK s-au opus). Nu trebuie uitat: Rusia și-a retras trupele din DDR abia 1994.
        Instabilitatea la granițele europene ale Rusiei rămâne un mijloc „politic” al Rusiei? Finlanda nu mai poate fi șantajată. Tările Baltice nu pot fi amenințate. Polonia, România în NATO&UE nu sunt în pericol.
        Începe în Ucraina de est, Transnistria, Osetia/Georgia cu o altfel de „politică”, mai agresivă, a Moscovei? Economic Rusia nu ține pas cu SUA, UE, China, etc. Militar nu are budget asemănător cu NATO (BIP de 28.000 miliarde Dolari în comparație cu 1.700 miliarde $ în Rusia). Rămâne ostilitatea Rusiei față de vest oriunde e posibil: în Siria, Venezuela, ONU, etc. Nimic nou în est.
        Schimbările în lume sunt azi mult mai mari și mai rapide decât credem. Tinerii din estul Europei emigrează spre vest. Tinerii globului sunt în Iran, Kosovo, Egipt, Asia, Africa. Rusia nu are resursele „umane” să mențină permanent poziția înghețată din 1945. O alianță a Rusiei cu China nu mai e una între parteneri de același calibru. Rusia are o opțiine „europeană”. Să sperăm că se va folosi după era Putin de această opțiune PRO-Europeană.

        • Ursul Bruno spune:

          Rusia este o putere nucleara de prim rang si ajunge ca restul sa devina prudent si ganditor, cifrele si stasticile relativandu-se extrem de tare. Un adeversar cu spatele la perete poate deveni extrem de periculos mai ales daca nu mai are ce pierde.

          • Kurt spune:

            Negocieri, negocieri în loc de confruntare a fost Ostpoltitik de la Willy Brandt 1970 (Kniefall in Warschau) până azi. Acum ministrul de externe SPD al RFG, domnul Heiko Maas e în America de Sud în Columbia și se oferă ca intermediar cu rebelii (război civil de mult timp).
            Fostul cancelar SPD Gerhardt Schröder e la Moscova/Gazprom în consiliul de conducere al furnizorului de gaz. Relațiile commerciale RFG-URSS și RFG –Rusia sunt o punte de comunicare permanentă. Comerț în loc de coliziune. Zborul de rachete cu explosiv nuclear e de numai 20 minute. Nu prea rămâne timp ….

            Petrolul a fost în două războaie mondiale în secolul 20 o sursă de tensiune și conflicte. Acum SUA izolează Iranul cu o blochadă totală, interzice comerțul cu petrol din Iran. Italia și Grecia cumpără petrol din Iran, la fel Japonia, China, India, Coreea de Sud, Taiwan. Conflictele de interese au rămas….

            Rusia are în viitor după Putin o opțiune europeană…. 15 ani nu e mult timp dar se schimbă multe pe glob….

  2. neamtu tiganu spune:

    in sfirsit un articol logic, cu cap si coada.
    Absurditatea unei parti a occidentului care l-a taxt pe Trump drept ala rau, si toti ceilalti fiind, automat, aia bunii, incl chinezii, Kim etc. a contribuit masiv la aceasta stare a lucrurilor.

    Trebuie sa recunostem totusi, ca chinezii sunt extrem de sireti, vorbesc frumos, declara tot ce suna frumos.. dar fac ce vor. Ar fi suficient sa amintim despre Paris si clima. Din pacate am impresia ca e prea tirziu, nu vad cum s-ar putea indrepta… numai un ex., chnezii ai pus deja mina pe resursele din Africa incl., pe cele necesare acumulatoriilor pt e-masini.

    P.S Cind am fost in China am fost scolarizat, printre altele ni s-a vorbit de mentalitatea chinezilor, cica acestia nu dau doi bani pe proprietate intelectuala, din contra, ei spun ca ar trebui sa fii mindru atunci cind ti se foloseste un patent, o idee, cica e o dovada de pretuire.

    • Hantzy spune:

      Logicul pe care e construit articolul se bazează pe incorectitudinea chinezilor, subiect care va fi tratat în partea a doua a seriei. Abia aștept! Oricum, introducerea este interesantă și foarte incitantă. Mulțumiri dlui Mușat!
      Privitor la Trump, m-au amuzat mult predicțiile celor care îl vedeau demis rapid. Dimpotrivă, eu cred că va prinde și al doilea mandat. Cu contracandidați precum Biden, doar un ghinion grosolan ar mai putea întoarce trendul. “Spectacolul Trump”, așa cum inspirat îl descrie autorul, arată că în fundal există de fapt eminentele cenușii ale administrației americane, fapt ce putea fi intuit încă din startul mandatului prezidențial: Trump a fost dintotdeauna mai combativ prin declarații, decât prin fapte, deși în mare și-a anunțat corect intențiile.
      Privitor la chinezi, asa este cum spui: utilizarea ideilor celorlalți, o consideră implicit recunoaștere a calităților respectivelor idei. Și i-am văzut chiar cum dădeau pe afară de mândrie când erau lăudați sau li se foloseau propunerile.
      Chinezii au pus mâna pe 35% din exploatarea de Li din Chile. Dar la granița Germania Cehia există o mină de Li a cărei valoare estimată trece de 6 Mrd. Euro. Nu trebuie să disperam, deci. Mai ales că eu cred ca petrolul, bateriile pe ioni de Li sau energia fotovoltaica nu sunt decât tehnologii de tranziție, altele fiind cele ce se pregătesc în laboratoare. Câteva informații despre baterii din mere sau păianjeni se scurg câte puțin și prin media, însă sunt convins că sunt încă multe alte încercări pe care le vom afla doar atunci când tehnologiile respective vor fi apte pentru implementare.

    • Cititor oarecum avizat spune:

      https://www.raconteur.net/risk-management/how-china-became-leader-intellectual-property

      Asta e doar un exemplu. Situatia IP in China s-a imbunatatit mult in ultimii ani.

      • JB spune:

        @ oarecum avizat
        Parcă n-aș fi așa de optimist. O anume schimbare sigur există. Dar cred că are cauze, aproape, exclusiv interne.
        A apărut o concurență aspră internă și ptr.a menține un oarecare fairness, o concurență corectă/sănătoasă, o profitabilitate a sectorului cercetării trebuie să existe ceva reguli ptr.aparare dr.prop.intelectuala/industrială și a derivatelor lor.
        Dar îmi spune ceva că sunt reguli care, in practică, diferențiază între persoanele de drept chinez și restul. Chiar dacă X companie occidentală înregistrează o filială/sucursală sau o comp.diferita in CHN e f.posibil ca aprecierea privind competența legală a tribunalului și aplicabilitatea normei juridice comune să fie raportată la naționalitatea acționarilor (pers.fizice sau jur.)…… Și de aici consecințele evidente.

      • Daniel Musat Dan Musat spune:

        Multumesc pentru comentariu. Asa este. Si se imbunatateste in continuare. Se pare ca presiunile functioneaza. Vom vedea daca/cum se vor aplica reformele. Mai jos, din 04.2019

        https://www.limegreenipnews.com/2019/04/china-breaks-new-ground-with-foreign-investment-law-related-ip-reform/

        • cititor oarecum avizat spune:

          Draga Dan,

          Cred ca ar fi bine sa adopti o atitudine mai putin ideologica. Ti-as cita o fraza dintr-un articol din “The Economist” pe care n-ar trebui sa-l socotesti de stinga: “As Chinese firms issue more patents, the keener they are to protect them … China accounted for 44% of the world’s patent filings in 2017, submitting twice as many applications as America, according to the World Intellectual Property Organisation..”

          https://www.economist.com/business/2019/02/07/chinese-firms-are-not-all-serial-intellectual-property-thieves

          Daca vrei sa afli ceva mai multe despre litigii in China:

          https://www.chinalawblog.com/2016/11/china-litigation-for-foreign-companies-its-a-good-thing.html

          Iar daca vrei sa afli cite ceva despre jurisdictii si decizii dubioase uite un exemplu despre care Scalia, care nu e nici el de stinga, zice ca e “a renegade jurisdiction.”

          https://www.texasmonthly.com/politics/patently-unfair/

          Si poate ca binevoiesti sa-mi publici si cealalta postare neaparuta pina acum.

          • JB spune:

            Mda….. Interesant art.de pe chinalawblog.
            Dar exemplul cu WiLan vs.Sony corp are particularitatea extraneitatii celor 2 părți. Și stai că nu e câștigat, încă.
            În relația cu firmele chinezești art.vorbeste, in special, de aspectele contractuale. Dar in chestiune e vorba despre răspunderea delictuală prin încălcarea IP. Iar aici intervine aspectul recunoașterii înregistrării IP din alt stat împotriva utilizării neautorizate de către o comp.chineza in China.
            Autoritățile chineze pledează ptr.inregistrarea patentelor străine in China invocând o mai bună protecție și o recunoaștere imediată. Dincolo de costurile deloc neglijabile, mai e problema că firmele străine se tem de accesul ocult la detaliile respectivului patent dacă procedează la înregistrarea in China. Treabă f.complexă…..

          • Daniel Musat Dan Musat spune:

            Nu știu la ce vă referiți cu “atitudinea ideologică”. Eu vă dădeam dreptate. Lucrurile se îmbunătățesc. În privința publicării comentariului nepostat, nu știu cum să vă ajut. Nu eu mă ocup de asta. Cele bune.

            • cititor oarecum avizat spune:

              @Dan Musat

              Multumesc pentru lamuriri. Scrisesem o postare despre Navarro si despre cit de putin a reusit sa realizeze Trump in general (in afara de reducerea substantiala a corporate tax) dar nu are rost sa mai reiau …

              Ce voiam sa spun e ca protectia sporita a IP in China nu are legatura cu vreo presiune a SUA, ea incepind ceva mai inainte. Trump ar fi realizat mult mai mult daca ar fi negociat o coalitie a tarilor dezvoltate care sa puna presiune pe China dar din pacate de unde nu e nici dzeu nu cere…

              Iesirea din tratate economice nu are ca efect decit izolarea SUA, vezi Comprehensive and Progressive Agreement for Trans-Pacific Partnership dupa iesirea SUA.

              PS O recomandare: Citeste “If It’s Raining in Brazil, Buy Starbucks”. De acolo ai ce invata, Din cele despre China ale lui Navarro nu prea.

              Toate cele bune.

  3. Kurt spune:

    Intre timp economiști conservatori americani, până ieri adepți ai liberalismului tradițional, inclină spre practicile protecționiste ale Președintelui D. Trump. In UE noul Președinte francez E. Macron are de fapt același concept: apărarea intereselor cetățenilor UE.

    ….”… În același timp, în SUA se vorbește de pierderea a peste 5 milioane de locuri de muncă în industria producătoare(viii) și falimentul a zeci de mii de afaceri de la deschiderea pieței americane către China…. … în final că Uniunea Europeană pare să conștientizeze în ultima vreme corectitudinea îngrijorărilor americane.”…..

    UE a publicat costul manoperei (media din 28 de state) pe oră: 26,60 Euro pe oră (include contribuțile intreprinderilor pentru asigurările sociale ale angajatului, costul pentru concediu, caz de boală etc). In RFG manopera costă 35 Euro pe ora ( 10% contribuții pentru pensii ale intreprinderii, 7 % asigurare pentru sănătate, asigurare contra jomaj, 24/30 zile concediu etc, peste 30 % din salarul brut- până la 80 % se adaugă deci la costul manoperei. Salarul brut pe oră al angajatului este deci sub 20 Euro pe oră, cu 174 ore pe lună deci media de 3.500 Euro salar brut pe lună).

    Cât costă manopera în China?

    Unde se situează România ca „mână de lucru ieftină” în UE?

    • neamtu tiganu spune:

      cu 174 ore pe lună

      gresit… in 2018 s-au lucrat anual, in medie 1647,3 ore, deci 137 ore lunar, in nici un caz 174…

      • Harald spune:

        Săptămâna de lucru de 40 de ore duce la 21 sau 22 de zile lucrătoare a câte 8 ore, deci 168 sau 176 de ore pe lună. În România se folosea adesea 170 de ore ca reper orientativ.

    • Neamtu tiganu spune:

      Harald, continui sa te faci de rîs… se vorbește de salariul brut pe oră, deci dacă plătești pe cineva co 70000 pe an, In cl concediu, gratificatii etc si acesta munceste 1600 de ore, atunci împărți 70000 la 1600.
      Aceste aberatii ale tale le depășesc si pe alea cu roată la glezna.

      • Harald spune:

        Cu excepția pozițiilor din top management, nu cred că angajatul își negociază salariul anual, cred că primește un salariu pe oră. Tu încerci doar să răstălmăcești lucrurile, în stilul ranchiunos deja consacrat, dar pentru angajatul obișnuit totalul anual e rezultatul activității desfășurate, nu baza de calcul de la care se pornește.

        Dacă vrei tu să subliniezi că erai în top management și îți negociai un salariu anual, asta e problema ta personală. Dar angajatul german obișnuit nu e în situația asta.

  4. cititor spune:

    un articol interesant

  5. Alexandru spune:

    Foarte bun articolul dvs., felicitari si multumim. Multe i se pot inputa lui Trump in alte domenii, insa pare-se, cel putin pana acum, ca pe plan economic a avut ceva succes (sau cel putin succesul s-a concretizat in timpul mandatului sau). Asteptam cu interes partea a doua a articolului dvs.

  6. Martin S Martin Martin Martin spune:

    Felicitări pentru excelenta analiză lucidă și foarte informată, care spulberă o serie de mituri vehiculate de presa americană și europeană: războiul comercial, obtuzitatea americană, etc.
    Toată stima.

  7. Corneliu spune:

    Articol cu punc pe i.
    Totuși , in Decembrie 2001 nu mai era Clinton presedinte

  8. Optimistul de serviciu spune:

    Buna dimineata!Aveti mare dreptate in descrierea si explicarea practicilor comerciale chineze in relatia cu SUA.Nu sunt economist dar am avut de multa vreme senzatia ca ceva este viciat in practica economico-comerciala a Chinei.De asemenea desi Trump poate sa nu para cel mai reusit tip de Presedinte,cred ca este tocmai omul potrivit pentru modificarea realitatii comertului americano-chinez.Are si alte argumente in favoarea politicii sale economice incepand cu reducerea taxelor pentru consumatori si companii,dereglementare,sprijinirea reindustrializarii SUA.Ma bucur ca in sfarsit si Europa se trezeste din amorteala,apatie si pare sa constientizeze pericolul de hegemonie totala a Chinei comunisto-capitaliste-praduitoare!Daca SUA,Japonia,UE,Canada,Australia ar reactiona la cancerul chinez atunci ar exista si miracole care sa puna bazele unui comert echitabil in care macar furtul de tehnologie si subventionarea masiva a companiilor chineze sa se opreasca.Cred insa ca actuala politica comerciala americana e cam tardiva si daca nu e insotita de masuri coercitive din partea UE,Japoniei,Canadei,Australiei nu prea are sanse de reusita.China a ajuns economic,comercial si militar un colos pe cale sa depaseasca rapid Occidentul luat impreuna mai ales daca acest Occident nu ramane unit macar in privinta masurilor comerciale luate in relatia cu China.Furtul de tehnologie combinat cu investitiile masive ale chinezilor in inteligenta artificiala,quantum computing,retele 5G si chiar 6G,telecomunicatii,internet cuantic,robotizare,fuziune nucleara,subventionarea multor companii,noul Drum al Matasii pot propulsa China in varful ierarhiei economice,tehnologice si militare planetare(China investeste masiv si in capabilitati militare cu rezultate impresionante).Dar eu cred inca in miracole produse de Occident,pentru populatiile Occidentale!Succes Trump!Succes celor doi specialisti din Administratia SUA!Abia astept continuarea acestui articol!

    • Ilie G spune:

      “Cred insa ca actuala politica comerciala americana e cam tardiva si daca nu e insotita de masuri coercitive din partea UE,Japoniei,Canadei,Australiei nu prea are sanse de reusita.

      Cu fraza de mai sus ati devenit “realist” din “Optimistul de serviciu”.

      Evident, ca nu-i vei avea parteneri pe cei citati in actiunile impotriva Chinei, atata vreme cand tu insati (USA) incalci tratatatele pe care le-ai semnat cu ei, unilateral, si impui tarife pentru varii motive; efectul va fi colaborarea cu “jumate de gura” ca si escaladarea tarifelor (la alte produse) si din partea cealalta.

  9. Flav spune:

    Cred ca este prea târziu, după negocierile în curs referitoare la tarife, chinezii o sa mai lase de la ei și pe termen scurt o sa para ca lucrurile s-au schimbat când de fapt ele continua cu același ritm. Problema companiilor occidentale, mai ales a celor din tehnologie, este ca cele chineze sunt foarte competitive și foarte agresive în acapararea piețelor occidentale, se poate observa la dilemele cu care se confrunta tarile ocientale la alegerea providerilor pentru noua rețea 5G, chinezi, la ora actuala, având câțiva ani în avans.

    • Harald spune:

      Unii dintre noi au mai trăit asta o dată, prin 1985 Japonia era pe cai mari și urma să cumpere Statele Unite cu totul. Dar a urmat o recesiune de 20 de ani, din care Japonia nu și-a revenit cu-adevărat nici astăzi.

      În ce privește China, când Xi a hotărât că vrea să fie președinte pe viață, a optat cu ocazia asta și pentru scenariul iugoslav. În China sunt zeci de națiuni, unele ținute sub control prin forță militară, exact ca în Iugoslavia, doar că la o scară de 40 de ori mai mare. O asemenea structură nu poate fi ținută sub control decât în sărăcie cruntă, ca pe vremea lui Mao. Imediat ce sărăcia dispare, generația următoare vrea și putere politică.

  10. Mihai spune:

    Problema în domeniul economic este că acum este nu doar mai ieftin să produci în China, ci chiar este imposibil / ilogic să produci anumite bunuri în altă parte. Toate părțile componente ale telefoanelor, de exemplu, sunt produse acolo. Cum poți să produci un telefon în România? Ar trebui ori să construiești de la zero o serie întreagă de fabrici (pentru baterii, pentru ecrane, pentru componentele de plastic și aluminiu etc) sau să imporți aceste componente din RPC. deci să faci doar asamblare.
    Nu mai este vorba doar de textile sau încălțăminte.
    Problema a devenit mult mai complicată, locurile de muncă au fost mutate pentru mult timp în Orientul Îndepărtat..

    • Constantin spune:

      “Cum poți să produci un telefon în România?”

      Păi, nici nu se pune problema să-l produci în România, pentru că în viziunea Președintelui Trump și Europa este, asemenea, Chinei, un adversar al Americii. iPhone se va produce integral în SUA.

      Mărturisesc că nu-mi este clar dacă textul este transmis de către cei care consideră necesară restrângerea surselor de informare pentru a lor “greu încercata [...] sănătate mintală”, ori se adresează celor dispuși ca citindu-l să-și menajeze “greu încercata [...] sănătate mintală”. Poate că secretul stă în formula de adresare, folosindu-se pluralul autorității, “noastră”.

      În fine, recunoscându-mi cu modestie limitele, nu îndrăznesc să comentez suplimentar, ci doar să mă conformez dorinței autorului pentru “mai mult empirism și mai puțin scientism”, amintind că observațiile empirice oferă concluzia că barierele comerciale conduc invariabil către creșterea prețurilor și scăderea calității produselor pe piața respectivă.

      Astfel, producătorii din SUA care importau materiale și subansamble din RPC deja au crescut prețurile în acord cu sporul costurilor de producție, iar unii dintre ei și-au închis afacerile, pentru că produsele lor au devenit necompetitive. Așadar, dacă produsele chineze sunt competitive prin preț (of! Ricardo, ăsta!), cele occidentale sunt prin tehnologia înglobată.

      Or, a amesteca furtul internațional de tehnologie cu lipsa de competitivitate a produselor naționale, doar pentru a găsi vinovați și vinovății, devine o reală provocare pentru “greu încercata [...] sănătate mintală” a tuturor celor care stabilesc vreo legătură cu textul. Astfel că noi, progresiștii, am păstrat pentru asemenea prilejuri învățămintele mărețe ale Doctrinei CiuCe, care ne spune ferm că “una-i una, alta-i alta”.

      • Daniel Musat Dan Musat spune:

        Multumesc pentru comentariu. De acord, protectia ineficientei nu va duce la ceva bun. Da, exista riscul ca furtul tehnologic sau alte motive sa fie folosite pentru acoperirea lipsei de competitivitate, cam de asta sunt acuzati chinezii. E unul din motivele pentru care SUA si UE sunt pe aceeasi lungime de unda in aceasta privinta, nici una nu recunoaste Chinei statutul de economie de piata.
        Ideal ar fi ca produsele sa concureze liber, fara tarife sau subventii. Pana la ideal, conform datelor Bancii Mondiale, in 2016 tarifele medii ponderate pentru bunurile fabricate erau de 1,71% in SUA, 2% in UE. In China erau mai mult decat duble, de 4,33%. Nu prea seamana a competitie libera, corecta.

        https://data.worldbank.org/indicator/TM.TAX.MANF.WM.AR.ZS?view=chart&year_high_desc=false

        • Florin L. spune:

          Cert este ca in momentul de fata, nu poti face free trade chiar cu toata lumea fara anumite contracte, norme, reglementari si instrumente de control (in special in zona produselor alimentare, medicale, etc). Cum o fi oare sa imbraci haine vopsite cu vopsele ieftine (care contin plumb si alte metale grele)? Sau sa consumam carnea animalelor crescute in exces de hormoni de crestere si antebiotice, sau alimente cu exces de conservanti, coloranti, samd. In final, este vorba si de protectia sanatatii oamenilor. Apoi, contractele free trade nu sunt chiar free (asa cum este cazul pietei unice) ci sunt in mare parte limitate si contigentate pe anumite categorii de produse, samd.

  11. maxim spune:

    China cauzeaza somaj si pierderi economice si totusi economia SUA creste si somajul e la minime istorice. Mai mult decat atat, se intampla in conditiile cresterii deficitului comercial cu China in cei doi ani de mandat ai presedintelui Trump. Negocierile cu China nu au produs nici un rezultat pana in prezent si taxele impuse au produs efecte negative de ambele parti, SUA fiind nevoita sa subventioneze de la buget pierderile suferite de fermierii americani. Care sunt beneficiile SUA din acest razboi comercial?

    Globalizarea a produs beneficii economice insa unele industrii au avut de suferit, dar pe ansamblu economia a avut de castigat. Industria auto, constructiile si alte domenii au beneficiat de pe urma materialelor ieftine importate, industria IT a produs ieftin in China, consumatorul a platit mai putin pentru bunuri.

    Faptul ca sunt niste probleme cu China e evident pentru toata lumea, insa solutiile alese de actuala administratie nu au produs rezultatele dorite, dimpotriva, pozitia SUA pe scena internationala s-a erodat din cauza tensionarii relatiilor cu aliatii sai traditionali in domeniul politic, econnomic. SUA se vede in situatia de a-si pierde rolul de “trendsetter”, toate gesturle sale de politica externa au fost criticate si nu au fost imitate de nimeni: parasirea acordului nuclear cu Iran, mutarea ambasadei la Ierusalim, politica economica izolationista (intre timp UE a incheiat acord cu Japonia, Canada a semnat acord cu UE si Japonia), iesirea din acordul climatic etc.

    Politia externa nu a produs nimic concret (Ucraina, Coreea de Nord, Orientul Mijlociu), iar politica economica izolationista nu a readus inapoi slujbele pierdute in favoarea Chinei. Niciun producator nu si-a relocalizat productia din China in SUA. Reforma fiscala a fost si ea un esec, in loc sa profite clasei de mijloc a dus la imbogatirea celor mai avuti dintre americani. Cu banii economisiti companiile si-au rascumparat actiunile si nu au investit in facilitati de productie sau cresteri salariale.

    Nu s-au indeplinit nici predictiile cu privire la repatrierea in SUA a sumelor de bani tinute prin paradisuri fiscale, ca efect a reformei fiscale, iar deficitul bugetar si datoria publica au explodat ca efect al politicilor acestei administratii, desi una din promisiunile din campanie a fost chiar reducerea susbstantiala a acestora.

    Nu exista nici un consens in SUA cu privire la politicile economice ale actualei administratii, democratii si republicanii avand abordari diferite in chestiuni fundamentale. As spune chiar ca actualele abordari merg in raspar chiar cu politicile republicane de pana acum: free trade si globalizare.

    • Harald spune:

      @maxim – Care sunt beneficiile SUA din acest razboi comercial?
      (…) economia SUA creste si somajul e la minime istorice.

      E plin de mistificări comentariul tău, am ales doar contradicția din primul paragraf.

      • paniri spune:

        Super tare! Din faptul ca il corectati pe maxim, deduc faptul ca parerea dvs este ca razboiul economic declarat relativ recent de Trump este cel care a condus la cresterea PIB-ului si la scaderea somajului in SUA.
        Sa inteleg atunci ca ati calculat impactul fiecarui factor contributor la cresterea economica si la scaderea somajului din SUA si ati ajuns la concluzia ca decisiv este razboiul comercial pornit relativ recent de Trump care, intuiesc pe baza rationamentului dvs., compenseaza “atenuarea” factorilor ce au condus la trendurile pozitive care se manifestau deja de ceva ani buni?

        Dinamica PIB:
        2009: -2,5%,
        2010-2016: rata de crestere a variat intre 1,6% si 2.9%
        2017: 2,2% si
        2018: 2,9% (aici ati luat probabil in calcul si efectul majorarii deficitului bugetar prin scaderea taxelor).

        Evolutia somajului din 2009 pana in 2018: 9,3% ; 9.6% ; 8,9% ; 8,1% ; 7,4% ; 6,2% ; 5,3% ; 4,9% ; 4,4% ; 3,9%.
        Sursa date: statistica.com

        • Harald spune:

          @paniri – razboiul economic declarat relativ recent de Trump e poveste de adormit copiii, din retorica progresistă. Atât timp cât economia crește, iar șomajul scade, înseamnă că măsurile lui Trump nu afectează bunul mers al economiei. O creștere de 2,2% în 2017, respectiv 2,9% în 2018, este cât se poate de bună, nu cred că poate susține cineva că în lipsa măsurilor lui Trump ar fi fost 3-4%

          • Paniri spune:

            1. Comentariul dvs initial: “Care sunt beneficiile SUA din acest razboi comercial?
            (…) economia SUA creste si somajul e la minime istorice.” – de la legatura directa pe care ati facut-o intre razboiul comercial si cresterea economiei (si scaderea somajului) ati ajuns la “Atât timp cât economia crește, iar șomajul scade, înseamnă că măsurile lui Trump nu afectează bunul mers al economiei.”. Ati trecut practic de la “din A rezulta B” la “A nu afecteaza B”, enunturi complet diferite .
            2. “razboiul economic declarat relativ recent de Trump e poveste de adormit copiii, din retorica progresistă” – observ devierea discutiei (de la impactul razboiului comercial asupra unor indicatori macroeconomici) si incercarea de a discredita un fapt/o informatie reala, respectiv declararea razboiului comercial de catre Trump anul trecut, prin invocarea retoricii progresiste/ a povestilor de adormit copii, fara redarea unor argumente clare (si mai ales mature, ca doar pareti deranjat de povestile pentru copii) pentru care informatia nu ar fi corecta.
            3. “O creștere de 2,2% în 2017, respectiv 2,9% în 2018, este cât se poate de bună, nu cred că poate susține cineva că în lipsa măsurilor lui Trump ar fi fost 3-4%” – Nu doar ca nu am sugerat ca dinamica PIB ar fi fost mai buna in lipsa masurilor luate de administratia Trump, dar chiar am mentionat pentru 2018 impactul majorarii deficitului bugetar in urma reducerii taxelor.
            Daca dinamica PIB devine un fel de “be all and end all”, fara sa ne uitam si la alti indicatori, precum deficit bugetar, datorie, care s-au “ingrasat” considerabil de cand a preluat Trump presedintia, sa nu ne miram daca peste cativa ani vom vedea un context macroeconomic trist.
            Avand in vedere faptul ca raspunsul dvs este departe de o argumentare rationala, nu vad rostul continuarii acestui schimb de replici.

          • Florin L. spune:

            Harald,

            Trump (Mr. GAGA “MAGA” – Make America Great Again) a declarat razboi tuturor competitorilor, nu doar Chinei (asa la educat tac’su – sa dea cu capul inainte de a se aseza la masa). Trebuie sa admiti ca Trump mai degraba are stofa de comentator la Wrestlemania si mai putin de statesmen sau de gentleman (asa cum a avut Reagen de exemplu)

            https://www.youtube.com/watch?v=yVYtIdUcYqY
            https://www.youtube.com/watch?v=73Gu7D6AHyc
            https://www.youtube.com/watch?v=_Dyx-IQxcus

            In fine, in ceea ce priveste genialitatea strategilor lui Trump in stiinte economice, econometrie, etc, tind mai degraba sa agreez cu Stiglitz. Glazura de zahar se topeste incet dar sigur, intr-un an, doi, cresterea economica, inflatia si dobanzile se cramponeaza impreuna in zona 0,4-1,4 (si f probabil vor ramane acolo pe un termen mai lung;) Singura crestere consistenta o s-o vedem cu siguranta in contul datoriilor (sau ai vreo idee care ar putea fi sursa de subventionare a dobanzilor?) Aceasi evolutie este valabila in mare parte si pentru UE si bineinteles pentru UK-ul global. Gazetarii de la WSJ numesc aceasta stare de crestere anemica “The Goldies”, eu o numesc japonizarea economiei sau stagnare seculara (vezi evolutia indicatorilor Japoniei pe termen mediu si lung; GDP /Dobanzi /Inflatie /Datorii in % of GDP). De ce evoluam in aceasta directie? Raspunsul este relativ simplu: fostii clienti din economiile emergente (fostii nostri cumparatori de automobile, technologii, servicii, etc) devin producatori si exportatori. De aceea cred ca viitorul economiilor advansate (mature) consta in cresterea sustenabila – disciplina bugetara, cercetare, educatie, montajul si mentenanta energiilor regenerabile, electrificarea sistemului energetic, a automobilului, incalzirea cladirilor (importurile de petrol si gaze nu sunt sustenabile pt contul curent), modernizarea si digitalizarea infrastructurii, smart grids, sport, educatia copiilor, cultura, etc – exportam componente industriale 4.0, techologii advansate cu eficienta energetica superioara, biotech, hrana de calitate, sampanii si vinuri fine, turism, design, lux, yachturi, etc.

            P.S. In secolul 21, civilizatia va ajunge la acest nivel !

            https://www.youtube.com/watch?v=z3YWl1F6caM
            https://www.youtube.com/watch?v=xK9TP_B95nQ

          • Harald spune:

            @Florin L. – tu prezinți politici economice și emiți judecăți de valoare pe marginea lor, dar Trump e responsabil în fața electoratului pentru politicile pe care le aplică el, nu pentru cele pe care le consideri tu mai potrivite.

            Asta e abordarea tipică a progresiștilor, au ei pentru Statele Unite un președinte mai bun decât cel ales și au ei politici economice mai bune decât cele aplicate de el, însă pe tine nu te-a ales nimeni să aplici diverse politici economice în State, pe Trump l-au ales.

      • maxim spune:

        Scoti din context. Ai uitat de ” Mai mult decat atat, se intampla in conditiile cresterii deficitului comercial cu China in cei doi ani de mandat ai presedintelui Trump.” De unde rezulta ca atunci cand creste deficitul creste economia si scade somajul. Conform propriei tale logici. Sa vedem ce zice The Economist.

        Why you should never start a trade war with an autocracy

        “America’s government seems unfazed by the damage its tariffs do to the economy. One study by scholars at the Federal Reserve and Princeton and Columbia Universities found that the new levies have raised costs for consumers by $1.4bn per month.

        However, Donald Trump is devoted to his voters. And his trading rivals have retaliated where it hurts. A paper by Joseph Parilla and Max Bouchet of the Brookings Institution, a think-tank, estimated that 61% of jobs affected by retaliatory tariffs are in counties that voted for Mr Trump.

        Is this a coincidence? If a country’s imports from America already come from mostly Republican areas, those regions will bear the brunt of a trade war. However, a new paper by Thiemo Fetzer and Carlo Schwarz of the University of Warwick finds that America’s rivals probably did consider politics when crafting their policies

        The study found that the EU prioritised minimising such damage. Its tariffs deftly protected domestic consumers, causing less disruption than 99% of alternatives. The bloc targeted Trump voters as well—its tariffs matched the election of 2016 more closely than in 87% of simulations—but not at the cost of upsetting its own citizens.

        In contrast, China focused on punishing Trump voters. Its tariffs tracked the election better than 99% of alternatives. They also disrupted China’s own economy more than in 99% of simulations. Even among plans including soyabeans—one of China’s main imports, grown mostly in Republican areas—China’s policy was just slightly more politically targeted than similar options, but far worse for its economy.

        China’s choice of tariffs seems designed to deter escalation at any cost. Only regimes with no voters to satisfy can run that risk. The lesson is clear: if you start a trade war, fight a democracy, not an autocracy.”

        https://www.economist.com/graphic-detail/2019/04/27/why-you-should-never-start-a-trade-war-with-an-autocracy?fsrc=scn%2Ffb%2Fte%2Fbl%2Fed%2Fwhyyoushouldneverstartatradewarwithanautocracytradewars

        • Harald spune:

          @maxim – din statistici se poate argumenta orice aberație, mai ales când persoana care le folosește nu înțelege realitatea din spatele acelor statistici. În realitate nu există vreo distincție obiectivă între efectele economice suportate de comitatele care ar fi votat cu Trump, respectiv comitatele care ar fi votat împotriva lui Trump. Astea sunt doar aiureli progresiste, emanate de doi inși care au găsit pe cineva să-i plătească pentru asta :)

          • maxim spune:

            Mda…progresisti platiti…asta e argumentul tau? Soros asta ii mituieste pe toti :) Te faci de ras cu asemenea replici. Revino cand gasesti ceva argumente serioase.

            • Harald spune:

              @maxim – aici nu te afli pe Hotnews. La ceata de postaci progresiști care a infestat brusc comentariile de la articolul ăsta, buna lor credință e mai greu de imaginat.

            • maxim spune:

              @Harald lasa divagatiile si raspunde la intrebari. De ce economia creste si somajul scade in conditiile cresterii deficitului comercial? De ce economia a crescut in ultimii 10 ani si somajul a scazut desi deficitul comercial a crescut?

            • Harald spune:

              @maxim – cine te crezi, ca să ceri imperativ cuiva să-ți răspundă la întrebări? :) Există o regulă de bun simț pe forumurile civilizate, de asta ți-am spus că aici nu ești pe Hotnews: să nu folosești niciodată la adresa cuiva o atitudine sau o exprimare pe care n-ai folosi-o dacă te-ai afla față în față cu el, în lumea reală. Pentru că în lumea reală, abordările agresive de genul ăsta dau o mulțime de lucru tehnicienilor dentari :)

              Progresiștii sunt întotdeauna foarte viteji din spatele monitorului, iar pe Hotnews apar atacuri la persoană incalificabile, dar replicile civilizate sunt șterse, iar unii moderatori de-acolo participă evident la asemenea ”meciuri”. Prin urmare, te exprimi civilizat dacă vrei un răspuns sau te duci la sorosismele tale de pe Hotnews.

            • Paniri spune:

              Pentru o scurta recapitulare, Harald a facut urmatoarele “afirmatii”:
              1. Comentariul dvs [initial] e plin de mistificari
              2. Argumentati aberatii pentu ca nu intelegeti realitatea din spatele statisticilor
              3. Emanati aiureli (progresiste) contra plata
              In conditiile in care el nu a redat niciun contraargument logic sau matur, dar a facut acuzatiile de mai sus, va acuza (nici ca se putea altfel!) de abordare agresiva, necivilizata, lipsa de vitejie etc. Nu va acorda dreptul de a-i cere sa raspunda, dar isi rezerva dreptul sa va acuze.
              Clar cei care nu suntem in stare sa apreciem “grandioasele realizari” ale lui Trump, nu putem purta un dialog cu sustinatorii lui infocati. Puteti urmari clipul asta fara macar o tresarire/un zambet: https://www.youtube.com/watch?v=il-22Q8mECc ? :) Daca nu, sunteti sigur sorosist ;) :))

            • maxim spune:

              Oameni buni nu-i mai puneti intrebari lui Harald ca se simte omul jignit si atacat. Protejati-l de lumea asta rea care-i cere sa argumenteze, Cineva sa-i ofere un safe space, sa protejam aceasta flre delicata.

            • Harald spune:

              @Paniri – pentru confrmare, @Harald își menține punctul de vedere privind mistificările din acel comentariu. Corporațiile americane nu țineau banii în paradisuri fiscale, dar nu-i repatriau ca să nu plătească taxele aberante de pe vremea lui Obama. Și nici măcar Obama n-a avut curaj să schimbe legea asta, banii nerepatriați au rămas în continuare neimpozitați.

              Dacă te consideri de bună credință, găsește sumele repatriate după instalarea lui Trump la Casa Albă și scrie-le singur aici, cu mânuța hand. Dacă nu, ești părtaș la aceleași mistificări ca @maxim. Simplu.

          • Florin L. spune:

            @Harald

            Sarind peste polemica dintre cele doua tabere politice din SUA, propun o scurta analiza a masurilor si a strategiilor promovate de admin Trump:

            1. Reforma fiscala. In ciuda profiturilor record notate de companiile americane, investitiile anuale au ramas slabe – in jur de 13,7% din PIB. Mult sub asteptari! Este evident ca majoritatea beneficiilor obtinute in urma reducerii impozitelor (la nivelul corporatiilor mari) au intrat in dividende precum si in stoks buybacks tranzactii care au depasit recordul de 1,1 trilioane dolari in 2018 -vezi aici. Pretul actiunilor a crescut, Wall Street si actionarii au aplaudat (chiar daca P/E ratios ating din nou nivele extravagante), iar directorii executivi, la randul lor, au incasat din nou premii grase. Este de mirare de ce investitiile anuale au ramas slabe, asa cum am mentionat mai sus? Nu era mai efectiv oare daca lasau rata impozitelor asa cum a fost (la nivelul corporatiilor cu un venit peste 50 milioane sa zicem) si in schimb sa le ofere scutiri consistente de taxe pentru castigurile reinvestite in cercetare, cresterea eficientei energetice, productie, digitalizare, etc (asa cum fac germanii?) Astfel de exemplu, GE avea sansa sa-si scaleze productia pentru a face fata concurentei nu doar la ei acasa (in SUA) ci si pe scena globala. Vezi aici si aici

            Conform ultimelor prognoze ale Bugetului Congresului -vezi aici- deficitul bugetar federal va ajunge la 900 de miliarde dolari in acest an si va depasi marca de 1-trilion in fiecare an dupa 2021. Si asta pe fondalul incetinirii cresterii (conform ultimilor prognoze ale aceasi institutii si FMI, cresterea in SUA va scade la 2,5% in 2019, 1,8% in 2020, si 1,7-18% % pana prin 2029). In concluzie, dupa promisiunea unei cresteri anuale de 4, 5 si chiar 6% (vezi -aici) americanii vor ramane doar cu cresterea deficitului bugetar. Desigur, Trump va identifica inamicii boborului: opozitia /democratii, partea presei care-si permite sa-i puna intrebari deranjante, mai nou FED-ul care nu-l asculta si, bininteles inamicii Americii din strainatate – i.e UE, China, Germania, Franta samd;).

            2. Razboaiele comerciale: SUA vs Competitori. Admin Trump a ales in mod unilateral arma razboiului tarifar (initial in numele luptei contra dezechilibrelor comerciale), dar este o alegere absurda si periculoasa. Absurda pentru ca aceasta arma nu va reechilibra absolut nimic intr-un lant de productie deja globalizat (vezi scrisoarea corporatiilor americane Boeing, GM et al adresata Casei Albe). Periculos deoarece ameninta stabilitatea comertului global. Daca ar urma sa aiba efectul unui bulgare de zapada, unda de soc protectionista (agenda MAGA – Make America Great Again) ar putea pune capat unei lungi perioade de globalizare economica cu consecinte incalculabile. Socurile economice din China ar afecta in mod inevitabil alte piete emergente din SE-Asiei, Asia Centrala, Africa (este evident ca situatia din economia chineza va afecta si alte economii emergente, acestea din urma cooperand indeaproape cu China – care importa volume imense de materii prime si resurse energetice in timp ce exporta produse industriale finite si investitii in infrastructura).

            In ceea ce priveste razboiul economic SUA vs UE imi prezerv comentariile! Trump: ”nu vreau sa mai vad Mercedesuri pe strada” chiar daca mai toate SUV-urile marca Mercedes si BMW sunt made in SUA. Apropo, stiai ca BMW este cel mai mare expotator american de automobile?

            Este usor de observat ca, admin Trump si consilierii, think-tankurile de la varful aripii conservatoare, etc (nu e necesar sa le insir aici pe nume;) au creat o relatie de forta fara precedent intre SUA si competitorii ei economici (in speta UE, China si Japonia). O fi asta oare miza agendei MAGA: bashing competitorii prin orice mijloace in scopul mentinerii suprematiei, respectiv a guvernantei economice mondiale? Cel putin aici in UE, ne-am trezit peste noapte cu sanctiuni tarifare in combinatie cu atacuri sub centura- destabilizare prin propaganda populista eurosceptica (agresiva) si practici de genul bagatul batului prin gard, divide et impera, samd.

            https://www.theguardian.com/us-news/video/2018/jul/15/donald-trump-calls-the-eu-a-foe-video

            https://spectator.us/mussolini-steve-bannon/

            https://www.youtube.com/watch?v=OXoVv2cGRoI

            https://www.youtube.com/watch?v=uO1DBvOd2_A

            https://www.politico.eu/article/trumps-ambassador-europe-far-right-news-lombardi/

    • Ursul Bruno spune:

      “Motorul” globailzarii a pornit din SUA, daca ei cred ca este supraturat n-au decat sa-l opreasca numai ca Google, Amazon, Facebook, Microsoft, Apple si altii din acesta liga vor avea multe de obiectat.
      Sa presupunem ad absurdum ca toate aceste companii isi vor reloca activitatile exclusiv in state la costurile muncii de acolo profiturile se vor topi precum zapada sub soarele primavaratec, actionarii de pe Wall Street si nu numia nefiind deloc “fericiti” de acesta politica in deprimentul profiturilor.
      Razboiul economic inceput de Trump care insasi este produsul globalizarii nu poate fi castigat de acesta chiar si cu un al 2 -lea mandat.

  12. r2 spune:

    Bun articol, dar are totusi un mare pacat. Aduce laude unor birocrati nealesi, o chestie rar intalnita in dezbaterea politica actuala. La moda e aia cu poporul care s-a saturat de experti si de birocrati. In rest, felicitari.

  13. Ursul Bruno spune:

    Cine a oferit Chinei posibilitatea dezvoltarii economice spectaculoase dupa deschiderea tarii initata de Deng Xiaoping ?
    Nu cumva acelasi occident in frunte cu SUA care acum de lamentaeaza de concurenta din partea Chinei ?
    La inceputuri China a fost privita , greseala maxima , doar ca fiind o piata de peste un miliard de consumatori de parca acestia n-ar fi avut capacitatile intelectuale necesare de depasire a acestui stadiu.
    Acum occidentul dupa deviza faustiana liber tradusa ” De demonii pe care i-am chemat nu mai pot scapa” are probleme economice/militare si nu gaseste solutiile necesare.

    • Ventidius spune:

      Occidentul nu e unitar. Are o stânga iresponsabilă care ii determina si influențează deciziile. Din fericire nu e totul pierdut. Alegerea lui Trump arata ca e dispus încă sa isi recunoască erorile. Pana la urma China nu e periculoasă decât asociată cu prostia occidentalilor. Cuțitul se află insa încă în mână occidentului care ii poată tăia macaroane oricand, cu un mic efort, dacă e dispus să îl facă, bineînțeles.

      • Ursul Bruno spune:

        China intre timp a devenit mult prea mare astfel incat occidentul cum spui ii poate taia “macaroana”. Ar fi o taietura adunca in propria carne. iti dai seama cum ar exploda preturile in occident incepand de la televizoare si pana la instalatii industriale.
        Marfurile ieftine le datorim in primul productiei chineze, costurile muncii din China fiind cu mult sub nivelul celor din occident. Este cineva dispus , mai putin SUA , sa renunte la sistemele sociale ? nu cred. Sistemele occidentale functioneaza in tarile in care economiile sunt functionale, mai putin acolo unde acestea au clacat datorita politicilor iresponsabile practicate de stanga politica care a mizat pe cheltuieli masive sociale fara suportul economic necesar preferand indatorarea masiva a tarilor.
        China nu mai poate fi ignorata din punct de vedere economic, intregi ramuri industriale fiind relocate datorita neprofitabilitatii in tarile occidentale.
        Occidentul s-a aventurat intr-un experiment economic fara cale de intoarcere orice ajustare precum cea practicata actual de SUA fiind un esec, daca ca nu imediat, pe termen mediu in orice caz.

        • Ventidius spune:

          China a fost mare, gigantica chiar, dintodeuna, perioada in care comunismul a distrus-o e nesemnificativa la scara istoriei. In cea mai mare parte a istoriei ei a exportat produse la un pret fara concurenta, pe baza forței de muncă de calitate, dar execrabil plătită. Nici macar nu era singura în situația asta, India o depășea la toate capitolele. Pana la revoluția industrială Europa importa orice din aceste țări în cantități imense si nu returna decât metale prețioase. Singura diferenta fata de situatia de azi e faptul că nu numai pretul era excepțional de scazut dar si calitatea era incomparabil mai buna. Cu toate acestea, produsele asiatice nu au provocat un declin al industriei europene, oricât de scumpe si jalnice erau produsele similare europene. Taxele exceptionale acopereau cu brio diferenta de pret si calitate, si asigurau statelor europene profituri mai mari decât prețul obținut de producătorii asiatici, singurul motiv dealtfel pentru care aceste importuri nu erau interzise cu totul, lucru întotdeauna tentant când balanța comerciale e atât de dezechilibrata.
          Revenirea la aceasta politica de suprataxare a chinezariilor nu întâmpină nici un inconvenient serios. Sistemele sociale nu sunt dependente de preturile mici ale acestor produse, nu mai mult decat sunt dependente de preturile mici la țigări și băuturi alcoolice, care sunt suprataxate fără milă. Efectele ar fi mai mult decat benefice asupra producătorilor locali, ar fi singura lor sansa. Atata timp cat nu ai nici o jena sa suprataxezi consumul si serviciile prin TVA ridicat, cat suprataxezi benzină și motorină la un nivel la care prețul de producție devine nesemnificativ e ridicol sa crezi ca suprataxarea chinezariilor ar reprezenta o problemă din cauza efectului asupra consumatorilor. Din contra, fața de restul de taxe aceasta politica ar fi singura care ar acumula lipsa efectelor adverse semnificative cu efecte benefice decisive. Daca noile venituri ar duce si la reducerea celorlalte taxe, efectul benefic asupra economiei ar fi cumulativ în timp ce efectul asupra consumatorului ar fi mult diminuat, dacă nu anulat cu totul.

  14. Vinny spune:

    Nimic neașteptat. As putea zice chiar o consecință așteptată. Efectul globalizării pe care nicio țară nu o poate accepta, in ciuda declarațiilor. Adevărul este că nu putem fi toți egali niciodată. Micșorarea acestei inegalități este de fapt problema. La nivel macro nu suntem uniți:nu se pune problema cum sa îmbunătățim lucrurile ci cum să păstrăm dezechilibre de putere. Nu exista o instituție la nivel superior națiunilor ca sa dirijeze, un fel de computer de bord al mașinilor actuale.
    Americanii au puterea de cumpărare și avuția iar chinezii producători. Deci e bine pt americani. Noi credem că americanii se sperie pentru ca este posibil să se piardă controlul asupra producătorilor, care evident că acumulează putere la nivel de grup. Greșit. Asta cred doar cei tradiționaliști care cred oricum că totul li se cuvine doar pt că sunt născuți pe pământ american.  Dacă până acum rezolvarea era descoperirea unui nou continent și formarea unei noi națiuni avute, cu drepturi din naștere, acum poate se va naște un spațiu nou, virtual de data asta, in care o noua națiune va progresa, va avea membrii din toată lumea și va împărți avuția iar ceilalți vor fi doar producători. Deci spațiul fizic și faptul că chinezii produc mai mult decât americanii e nimic. Noua națiune conducătoare (noua America) este deja în virtual iar fizic, nici nu contează. Da, ar putea funcționa exact ca o țară normală: are membrii,  instituții, legi și propria economie internă.
    Nici macar faptul că intervenția statului în China este cea care produce un dezechilibru între națiuni prin concurenta neloiala la nivelul companiilor, nu este un principiu corect ci mai degrabă o scuză. Imixtiunea statului nu poate fi pe toate planurile în același timp și cu aceiași constantă. sfârșește mereu prin derapaje și crize, așa cum sfârșește orice totalitarism.
    Americanii au trăit destul de mult pe spatele Chinei fără că ei înșiși sa progreseze? O semi-scalvie modernă.

    Cheia controlului a fost și este avansul tehnologic, creativitatea și noul (un obiect nou, o informație nouă, o țară noua). Aspecte la care chinezii sunt la același nivel de maimuțe.
    Deci da, spaimele ce prind contur sunt ca tehnologia americană nu tine ritmul necesar iar cea mai mare frustrare este că globalizarea ‘a uitat’ că americanii nu se pot teleporta in China pentru a cheltui pe măsură castigurilor obtinute.

    • Ursul Bruno spune:

      Globailzarea este un fenomen de la care nu te poti decupla decat in cazul in care renunti al orice fel de activitate economica cu restul lumii, pana si Coreea de Nord neputand evita complet fenomenul,
      Competia intre economii si state va exista in continuare.
      Este de datoria conducatorilor ca acestia sa asigure o competie economica pasnica care sa nu degenereze in conflcte militare. Stiu ca sunt destui care doresc conflictul militar, doresc eliminarea adeversarului fara a tine cont de interesul maselor care nu doresc aceste conflicte.
      Orice conflict de anvergura va fi sfarsitul civilizatiei actuale. Sper ca frica de acest conflict sa fie adanc inradacinata in mintile celor care au ceva de spus pe lumea asta, de “viteji” nu avem nevoie.

  15. DorDeDuca spune:

    Pentru cine a crescut sub comunism si poate să înțeleagă societatea chinezească așa cum este ea, este evident ca această “competivitate” chinezească se basează pe urmatorii factori:
    1. Costul intern al muncii aproape de zero
    2. Furturi tehnologice, “salvând” fondurile substantiale de care are nevoie R&D
    3. Disprețul suprem pentru reguli sau legi
    4. Cunoasterea foarte precisa a societatilor vestice unde legile trec cu greu si nu se pot adapta repede

  16. revo spune:

    Lucrurile sunt chiar mai complicate, pt. ca…au ajuns chinezii sa produca si sa le faca concurenta in domenii de varf, chiar la ei, in SUA:

    “Startup-ul de mașini electrice Faraday Future (Los Angeles), controlat de omul de afaceri chinez Jia Yueting, a anunțat marți că a obținut o finanțare de 225 de milioane de dolari de la o bancă americană, pentru a putea dezvolta și scoate pe piață primele sale modele de vehicule electrice”.

    • Harald spune:

      @revo – Tesla Inc. (fostă Tesla Motors) are deja mașini electrice în producție și pierde în fiecare trimestru o sumă de același ordin de mărime :)

      • Florin L. spune:

        Si Amazon a facut pierderi uriase in primii 10-15 ani. Start-upurile fac investitii mari (din datorii) in faza de lansare si expansiune. Tesla tocmai a facut un nou imprumut in zilele astea (cu usurinta) peste doua miliarde. Isi construiesc o noua fabrica in China, noi linii de productie in Gigafactory, dezvolta modele noi, microchip-uri, samd. Vanzarile cresc in mod spectaculos de la an la an si compania face castiguri nete pentru fiecare automobil vandut.

        P.S. Elon Musk este uneori prea optimist (in privinta respectarii calendarului) pana in prezent insa a facut cam tot ce a promis. Stiind ca Musk este mereu bun de surprize, nu este exclus sa castige cursa automobilelor autonome “There are only two places where you can get that AI computing horsepower: NVIDIA and Tesla.” https://blogs.nvidia.com/blog/2019/04/23/tesla-self-driving/

        Fii sigur ca Musk stie el ce face – nu garanteaza el asa cu tot ce are – fara a avea acoperire (are cel putin vreo doi asi prin maneci) https://openai.com/blog/sparse-transformer/

        • Harald spune:

          @Florin L. – de data asta ai greșit copacul, pierderile trimestriale pe care le menționam erau menite să argumenteze că finanțarea obținută de firma chinezului e egală cu zero, într-un domeniu cum e cel al vehiculelor electrice.

          Dar dacă tot ai deschis discuția, idolul progresiștilor Elon Musk pare să calce pe urmele lui John DeLorean. Și acela fabrica mașini frumoase, DMC-12 e mașina din Back to the Future. Există o mare problemă cu persoanele creative, tind să se considere adesea mai presus de lege.

          • Florin L. spune:

            @´Harald

            Printre altele, Elon Musk este si o persoana emotiva, si bineinteles ca trollleri (impreuna cu shortangii Wall Street-ului) i-au prins punctul slab si-l provoaca mereu. In fine, din cate am inteles nu a facut nimic ilegal (a scrie un tweet ca te gandesti serios la delistarea firmei nu este o frauda sau o crima). Asta e, dar cand Trump misca serios bursele globale (cu un singur tweet la ora doua diminjeata) cum este? Si a comis-o de multe ori, nu o singura data.

            In mare, nu pot decat sa conclud ca Tesla este un succes pentru un start-up in sectorul Auto. In SUA este lider pe piata in segment, acum cucereste cu Modelul 3 si piata UE (piata chineza n-am studiat-o) Cota productiei si a vanzarilor a ajuns in jur intre 400- 500 mii automobile pe an, iar daca isi mentine cursul, intr-un viitor nu foarte indepartat are sanse sa treaca pragul de 1 milion pe an.

            P.S. Faptul ca Elon a reusit sa construiasca rachetele alea inteligente cu un start-up privat spune multe (da, omul este un vizionar, poate si emotiv dar in niciun caz un papagal asa cum este etichetat de niste gazetari). Daca Elon castiga cursa automobilului autonom (Robotaxi;) pretul actiunii se va tripla in urmatorii 2-3 ani (vezi market cap Uber & co). Pe langa gama automobilelor cool (care se largeste in urmatorii ani) Tesla va oferi si servicii SaS /platforma self-driving si pentru restul producatorilor de automobile. Spre deosebire de Larry Ellison, adversarii lui Elon (trolli, shortangii, petrolheads, etc) sunt cam afoni in materie de AI, vorbesc dupa ureche ;)

            https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-01-08/oracle-s-ellison-reveals-1-billion-stake-in-tesla-filing-Shows

            https://www.nextbigfuture.com/2019/02/tesla-ai-chip-claimed-to-be-twenty-times-faster-than-nvidia.html

            • Harald spune:

              @Florin – automobilele fara sofer nu vor iesi pe drumurile publice in timpul vietii noastre, iar asta din motive juridice, nu tehnice. Iar vinzi blana ursului din padure in numele lui Elon Musk. Doar vehiculele pe sine pot fi automate, insa chiar si asta doar atat timp cat sina nu e instalata pe drumul public.

              Poti sa faci un vehicul cat de automatizat si cat de autonom vrei tu, dar va iesi pe drumurile publice doar cu o persoana la postul de conducere. Iar acea persoana va avea licenta corespunzatoare (permisul de conducere) pentru categoria din care face parte vehiculul si va fi responsabila dpdv juridic pentru tot ce face vehiculul aflat pe drumul public. Incearca sa asimilezi ideea asta.

        • Harald spune:

          @Florin L. – atât timp cât nu primește subvenții din bani publici, Elon Musk poate să facă tot ce-i dorește inima. A trecut de pragul de 200.000 de vehicule electrice vândute, au trecut și alte firme de pragul ăsta, deci facilitățile fiscale dispar și mai departe vedem cum se descurcă fiecare.

  17. Polilogu spune:

    Cred ca aparitia unui articol atat de bine informat cu privire la realitatile…CHINA – SUA trebuia făcută mai demult. Cel putin cu un an înainte ca necesitate . Ar fi atenuat poate suficient de benefic derapajul indignant anti american intervenit vizibil intre timp in …marea noastră presă democrată . N-am nicio inhibitie in a vorbi de rău despre propagarea anti -trumpismului declansat eronat de presa soră din UE(nu toată si nu în devălmășia tuturor ideilor ,precum pe solul de baștină !) Factorul inhibator, oricum in UE își are sorgintea. DA, parcă a scazut in intensitate si virulență in ultimul timp,dar încă persistă si produce nu doar derută. A corela siuatia/situatiile din RO la această problematică se dovedeste pe zi ce trece tot mai imperativă pe plan politic.ABIA APOI ECONOMIC ! România nu are timp de pierdut , daca intentionează sa recupereze si sa nu se ducă pe copcă cei 100 de ani de a fi ea insăși. Nostalgia zarilor mai luminoase e una. Alta e migratia in masă,adevărată tragedie pentru 3-4 generatii . Poate niciodată reversibilă datorita amplorii consecintelor.

  18. Florin L. spune:

    Asa cum scria si unul dintre cei mai importanti consilieri ai lui Xi Jinping, strategia Chinei de dezvoltare inaintea crizei globale (din 2007) a fost devenirea centrului mondial de productie (fabrica lumii). Dupa criza insa, imperativele strategice ale Chinei s-au mutat in sfera cresterii cererii agregate, i.e. investitii masive in infrastructura, atragerea investiilor in servicii de calitate, stimulariea consumului intern si reducerea vulnerabilitatii la datorii si socuri externe. http://www.china.org.cn/opinion/2013-10/17/content_30313823_2.htm

    Si iata ca revizuirea modelului chinezesc de crestere (reforme structurale si balansarea exporturilor cu consumul intern) a dat rezultate pozitive. In ultimul deceniu, clasa chinezeasca de mijloc a crescut la 200-300 de milioane de oameni (cu o valoare medie neta de 139.000 de dolari per persoana) puterea totala de consum al acestui grup ar putea ajunge la peste 28 de trilioane de dolari in urmatorii ani- in comparatie cu 16,8 trilioane de dolari in SUA. Circa 70% din vanzarile produselor de lux intra in contul Chinei si, intre timp, chinezii au devenit si cei mai importanti cumparatori de automobile din lume (depasind americanii). De asemenea, in 2018, peste 150 de milioane de chinezi au calatorit in strainatate.

    Consilierii administratiei Trump ar servi mult mai bine SUA daca ar depune un mic efort de luare in considerare a modificarilor prin care a trecut economia Chinei in ultimul deceniu (chinezii au ajuns sa importe si ei chinezisme din Vietnam, Sri Lanka, India, Bangladesh, etc). La recentul summit UE-China de exemplu, chinezii invita europenii la un fair-trade si investitii in China, angajandu-se la abandonarea politicilor protectioniste, deschiderea pietei, ridicarea descriminarii companiilor UE in domeniul achizitiilor publice, respectarea proprietatii intelectuale, respectarea reglementarilor WTO, samd. https://www.consilium.europa.eu/media/39020/euchina-joint-statement-9april2019.pdf

    Desigur, pe de-o parte, normele si reglementarile WTO necesita ajustari si imbunatatiri, iar pe cealalta parte functionarea acestei institutii trebuie eficientizata – degeaba ai reglementari faine pe hartie, daca rezolvarea litigiilor si disputelor dureaza 4 sau 8 ani sa zicem (mori cu dreptatea in mana).. Este evident ca in faza globalizarii a secolului 21, revolutia industriala 4.0, etc, aparitia puterilor emergente este virtual de nestopat… vrand, nevrand, SUA trebuie sa se adapteze si ea la aceste realitati (nu poate sa-si mentina politicile de ”impunere” a regulilor jocului la nesfarsit – punandu-si interesele personale pe primul loc ”America First” in functie de conjuctura). Asadar, vechii nostri prieteni americani sunt invitati sa dezbrace haina obstructionista si sa puna umarul (alaturi de UE) la reforma institutiilor internationale – dat find ca, numai acestea pot juca rolul credibil de -arbitri- in reglemantearea comertului global, mentinerea securitatii globale, protejarea mediului (poluarea, schimbarile climatice, plasticul din oceane, etc) si rezolvarea altor provocari de interes comun.

    P.S. In ceea ce priveste deficitul contului curent, SUA isi poate ajusta si ea modelul economic (actualmente bazat pe consumul intern – cand stranuta America restul lumii gripeaza sau cum se spuinea). Nu este o mare filozifie, modelul german este demn de urmat (companiile germane si europene exporta nu doar automobile, ci si multe masinarii, linii de productie, roboti, aparate medicale, electrocasnice, produse alimentere de calitate, vinuri si sampanii fine, moda, mobilier/ interior design, si alte produse cu valoare adaugata).

    • Ioan spune:

      Sunt de acord cu ceea ce spuneti, mai ales cu fraza : “Asadar, vechii nostri prieteni americani sunt invitati sa dezbrace haina obstructionista si sa puna umarul (alaturi de UE) la reforma institutiilor internationale – dat find ca, numai acestea pot juca rolul credibil de -arbitri- in reglemantearea comertului global, mentinerea securitatii globale, protejarea mediului (poluarea, schimbarile climatice, plasticul din oceane, etc) si rezolvarea altor provocari de interes comun.”
      Rămase singure, fara aliații tradiționali dintre care cel dintâi și cel mai puternic este UE, SUA nu vor putea impune Chinei nimic, iar concesiile pe care le vor obține vor fi nesemnificative. Acest aspect nu pare să fie înțeles de cei care dorind să promoveze viziunea americană pe acest forum sapa de zor la fundamentele UE.

  19. victor L spune:

    Sper ca nu deranjez:
    In presa progresista si democrata de la noi citesc doar despre Apocalipsa pe care o aduce Trump, despre asemanarea lui cu Dragnea si, chiar ideea ca SUA au dvenit un Teleorman mai mare.
    Vorba veche ce zice ca in spatele unui om de succes sta o femeie puternica se pare ca nu functioneaza: “femeia” pare a fi doi barbati, Robert Lighthizer si Peter Navarro.
    Intelegem clar dece SUA sint indreptatite sa paraseasca tratate ori sa renegocieze tratate.
    Antiamericanismul insinuat abil in mediile romanesti a prins radacini.

  20. Trachian spune:

    Excellent article, well documented.
    Congratulations.

  21. Marius spune:

    “Cum poți să produci un telefon în România?”
    Simplu, foarte simplu. Nu tehnologia sau producția lipsește, ci oportunitatea economică. In momentul asta, de fapt de aproape zece ani, Romania e o forță în industria electronică europeană, numărul de linii de producție electronică, în toate domeniile, e foarte mare și creșterea e și mai mare. România a devenit deja o piata de producție matura, avem absolut orice tehnologie disponibila, ce ne lipsește parțial e supply chain-ul dar și asta se poate iniția daca va exista, încă o dată spun, motivația comercială. Cum? Prin tarifarea produselor chinezești și avantajarea celor europene. In fond, în Romania s-au produs telefoane mobile în trecut (și nu mă refer la Nokia), nu-i mare brânză. Nu telefoanele creează piata mare, cu multe alte produse cu electronică înglobată, din care cele mai reprezentative sunt subansamblele și modulele electronice ptr industria automotive, unde Romania e pe cai mari deja. Nu exista nicio mașină produsa in Europa care sa nu aibă deja i grămadă de subansamble produse la noi.

    • Ioan spune:

      @Marius: nu poti pune tarife in UE de capul tau. Pentru asta exista organisme specializate la Bruxelles, care , dupa cum reiese si din articolul aparut in The Economist citat partial mai sus, isi fac bine treaba, calculand cui si pe ce produse pune tarife astfel incat sa maximizeze beneficiile pentru Uniunea Europeana in totalitate. In calitate de consumator final eu nu m-as bucura daca aplicarea unor tarife pentru produsele chinezesti finite imi scumpesc toate bunurile de larg consum, televizoare, laptopuri, calculatore, telefoane, cu ideea ca in 10-15 ani s-ar putea sa ia nastere o industrie autohtona pentru asemenea produse. Binenteles ca acest mod de gandire este o utopie, pe langa dorinta ai nevoie si de capital si de oameni intreprinzatori. Cum in Romania avem un bum imobiliar cam de cand era evident ca vom fi luati in NATO si UE ( 2000) cu sau fara voia guvernantilor nostri cripto-comunisti din vremea respectiva, putem vedea cum mai multi intreprinzatori autohtoni cu anvergura locala au pornit la drum ca furnizori de diverse produse pentru constructii: Adeplast, Ambient, Arabesque, Dedeman., etc… Intre acestia avem un singur succes major, Dedeman, care a reusit sa ia fata tuturor lanturilor de magazine de bricolaj europene. Prabusirea in cativa ani a gigantului GSM Nokia, dupa deciziile succesive neinspirate de a ignora aparitia smartphone-urilor ne arata ca bunele intentii guvernamentale si aplicarea de tarife nu sunt suficiente pentru succes, mai trebuie si oameni calificati care sa stie sa faca businessul respectiv. Una dintre problemele SUA azi este ca ii lipsesc oamenii din anumite domenii. Svejk spunea ca sudorii sunt foarte cautati, eu am citit ca exista un deficit de neinlocuit in domeniul operatorilor de masini unelte CNC. Trump doreste sa repatrieze industriile , dar din pacate nu mai sunt oameni calificati in SUA pentru aceste joburi. Saptamana trecuta, pe fondul problemelor Boeing 737Max 8 , au aparut niste articole in presa americana despre deficientele de productie la linia de asamblare din Carolina de Sud a Boeing 787 Dreamliner, alt best-seller, la care pentru respectarea graficelor de livrari s-a ajuns sa fie trecute cu vederea abateri grave de la normele de munca, fiind gasite ulterior in apropierea traseelor de cabluri resturi metalice , span ( shavings) ramas de la asamblare si scule uitate. Asta din cauza ca nu au fost transferati destui lucratori experimentati de la fabrica din Seattle pe motiv de salarii si de organizare sindicala ( adica sa impiedice organizarea sindicala in fabrica din Carolina de Sud).
      Este extrem de usor sa dai vina pe chinezi pentru orice nu merge bine in America, dar nici la noi situatia muncitorilor calificati in domeniul industrial nu este mai roza.
      Eu personal nu cred ca actualmente productia industriala din China poate fi mutata masiv inapoi in tarile occidentale mai ales din cauza lipsei de personal calificat, pe langa o gramada de alte motive. Aplicarea de tarife nu duce decat la scumpirea produselor iar plata tarifelor cade in sarcina consumatorului final. Pentru noi romanii, care nu avem veniturile la nivelul celor occidentale, ar fi un lucru rau sa ni se scumpeasca electronicele, electrocasnicele, textilele si ce dumnezeu mai importam din China.

      • victor L spune:

        @ Ioan,
        trebuie sa stai la riind; in rindul celor ce asteapta prabusirea SUA daca UE nu o ajuta :P
        Pina apare un “nou incendiu” in Europa.

  22. Mircea Modan MirceaM spune:

    Farte tare articolul dvs. Felicitari!
    Totusi…am cateva nedumeriri :P
    spicuiesc din linkul dvs, foarte instructiv..ca intreg articolul pornind de la asta:
    “We have a very large trade deficit with Japan. Japan has fairly low tariffs but has very high nontariff barriers.

    We would like to have more balanced trade with Japan”
    Discutia evolueaza asa:

    “Q: Some 80% of the American trade deficit with Japan is from the automobile industry.

    A: Yeah, so let me ask you a question. I’ll give you a quiz here. So, for every one car the U.S. exports to Japan, how many cars does Japan export to the U.S.?

    Q One to 20?

    A: It’s over a hundred. It is over a hundred.

    Q: But Japan doesn’t have any tariff on U.S. cars. The U.S. has tariffs on Japanese cars, 2.5% for vehicles and 25% on SUVs. You talked of nontariff barriers. What do you mean?

    A: So, if we want to sell a car in Japan, one of the problems is the standards for environment and safety.

    So, ours are very strict, but Japan wants us to abide by the Japanese standards, and as soon as you do that, it costs several thousand dollars more on the cost of the car. So that’s effectively a tariff. Right? So, that would be one example.

    It’s also very hard to get our cars into showrooms because of keiretsu and the whole way everything’s organized.

    It’s just a very difficult market to penetrate, because of the way Japan is. And this is a difficult thing, and Japan has to understand that President Trump is very serious about balanced and fair trade. So, let’s see how the talks go.

    Q: How about Japanese car exports to the U.S.? Are you thinking of quotas?

    A: No, what I think probably will more likely result is that we’ll see more Japanese car companies invest more here in the U.S., not just in assembly plants, but also build the engines and the transmissions and the electronics systems.

    But we would like to sell more products to Japan.”
    Asta ar fi cealalta fata a monedei..
    Trump are o fixatie cu deficitul comercial, cu orice tara, nu doar cu China. Si cu Japonia, si cu UE. In cazul Japoniei nu vorbim nici de furt de tehnologie, nici de salarii micii sau subventii pe produs, cum e in China, adevarat. La Japonia ,cica, bariere nontarifale, de reglementare etc…pai asa oricarui deficit i se gaseste o scuza, este vina altora intotdeauna.
    Apreciez insa in mod deosebit explicatia privind deformara pietei (asa zis libere) prin subventii pe produs, evident ca acele produse deformeaza pretul “adevrat”, nu doar salriile mici si furtul de tehnologie. E valabil si in Romania, subventiile deformeazaadesea piata asta “libera”, comuna , din UE (noi avem subventii mai mici, basca modul absolut tembel in care unora li se acorda si altora nu)
    Dupa mine toate taxele din acest razboi ar trebui argumentate foarte clar: segmentul X de produse este taxat cu Y dolari ptr ca avem subventii de a dolari+furt tehnologice de b dolari+aia, aia. Total a+b=Z dolari +penaliati= Ydolari. Vreti sa nu le mai taxam? OK, renuntati la a+b, la concret si renuntam si noi la tarife.
    Bun, in cazul Japoniei mi se pare mai greu si cred si ca barierele alea nontarifare sunt cam trase de par.Sau, daca nu, SUA pot raspunde in aceeasi maniera, bariere nontarifare, de reglementare etc.
    De aceea eu cred ca in saptele acestui razboi nu se ascund doar experti foarte bine pregatiti ci si cateva fixatii Trumpiste (sa mai notam ceva, Trump nu era un fan al comertului liber cu mult inainte ca “intoarcerea” lui Navarro:
    ” President Trump was critical of free trade as far back as the early 1980s when I wrote the Policy Game while my epiphany came in several stages. In the early 1990s, in San Diego, I began to learn the importance of a strong manufacturing base as San Diego was losing critical pieces of its defense industry and falling further into an economy overly reliant on low wage service sector jobs”.

    • r2 spune:

      Nu cred ca e exagerata chestia cu barierele netarifare in Japonia. Ca sa dau un exemplu, anumite cluburi de noapte practica tot felul de bariere netarifare fata de clienti straini, indiferent cat de bine vorbesc limba (asa am auzit la un post de radio!). Mai in serios, lumea lor e plina de bariere si reguli nescrise si iti trebuie multi ani pana te prinzi cum sta treaba. Cu ce firma faci afaceri / cui ii dai contractul e o chestie extreme de sensibila. Motiv pentru care nici bancile straine nu au reusit mare lucru in Japonia. Clientul nu se desparte de banca locala orice ar fi. Iar ce nu poate face banca locala, da mai departe catre o banca straina prin licitatie, dupa ce si-a retinut comisionul. La fel si in Korea. Multe chestii functioneaza “netarifar” acolo si intre ei, si in relatia cu strainii.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Posibil.
        Pe de alta parte imi aduca aminte de o discutie cu un executiv de la Metabo. Vorbeam despre calitate si el ne-a dat un exemplu de la firma lui, Metabo-e o firma mare, produse de foarte buna calitate.
        Problema lor era ca nu prea vindeau in zona asiatica. S-au tot intrebat de ce, aceleasi produse se vindeau foarte bine in Europa, SUA…de ce nu se vindeau in Asia? Pana la urma cineva (de la vanzari)a dibuit “spilul”: mainile asiaticilor sunt mai mici si produsele erau gandite pentru oameni mai “mari”. Poate parea aiurea, ni s-a parut o gluma, dar omul nu era un neica nimeni, cu glumite din auzite, era director de productie la una din fabricile lor din Germania…au modifcat “chestia” si vanzarile au crescut.
        Omul ne-a dat acest caz ca sa exemplifice cum un proodus foarte bun pe o piata poate sa nu fie la fel de bun pe o alta.
        Daca o lua ca pe o “bariera”?Ce facea? Le crestea mainile “alora”? :P Se vaita ca asiaticii nu cumpara produse nemtesti ca-s ai dracu?
        Poate ca si masinile americane au un “bai” pe piata japoneza, fiind in acelasi timp foarte bune pe cea americana. Si atunci ce faci? Cauti “baiul”, il corectezi sau stai si te vaiti ca keiretsu in sus si-n jos?
        P.S. Din cate stiu eu keiretsu este mai degraba o forma de a te proteja de preluari ostile printr-un sistem foarte ingenios de “tesere” a capitalului si finantarii intre mai multe firme mari, astfel incat daca vrei sa o “dobori” pe una aii de-a face instatnt cam cu toate (care sunt actionari minoritari) . In fond de ce nu fac si americanii keiretsurile lor in problema cu China ? :P Daca e asa de benefic si asta e solutia? Prefera sa-si sugrume segmente de economie care depind de manufactura chineza si de preturle ei mici. OK, poate merge si asa..sa vedem ce iese

        • Harald spune:

          @MirceaM – legislatia americana anti-trust face imposibile structurile de tip keiretsu in State. Nici macar in UE nu puteti sa va faceti un keiretsu la vedere, doar unul mic si pe ascuns :)

          • Mircea Modan MirceaM spune:

            Subiectul este extrem de interesant…nu este nou si avem doua “abordari” principale.
            E duminica, ploua, putem dezvolta un pic, sa inteleaga lunea mai bine despre ce vorbim :P
            1. Keiretsu-angel investor network…de ex:
            http://www.keiretsuforum.com/
            “Keiretsu Forum is a global investment community of accredited private equity angel investors, venture capitalists and corporate/institutional investors. Keiretsu Forum was founded in the San Francisco East Bay in California in 2000 by Randy Williams.”
            Sau
            “About Keiretsu Forum
            Keiretsu Forum was founded in 2000 by Randy Williams in the San Francisco Bay Area. With more than 2,800 investor members in 52 chapters in 24 countries, Keiretsu Forum is the world’s largest invitation only angel investor network. Keiretsu Forum membership is comprised of angel investors, venture capitalists, corporate/institutional investors and serial entrepreneurs who provide early-stage capital in the range of $250,000 – $2 million to high-quality diverse investment opportunities. Keiretsu Forum members collaborate in the due diligence but make individual investment decisions”
            Ce inteleg “ei” prn keiretsu, in acest caz?
            “Keiretsu” Definition
            Keiretsu is a Japanese term describing a group of affiliated corporations with broad power and reach. Keiretsu Forum is described as a conglomeration of individuals or small companies that are organized around private equity funding for mutual benefit. Keiretsu Forum believes that through a holistic approach that includes interlocking relationships with partners and key resources, they can offer an association that produces the highest quality deal-flow and investment opportunities.”
            Daca va uitati pe harta veti vedea ca fenomenul este destul de larg raspandit in lume, SUA, Canada, Australia, Fanta, Indonesia Spania etc.
            “Ala” di Sillicon Valley..de ex:
            The Northern California region has 300 members. As of December 2013, the members of Keiretsu Forum Northern California have invested $317m in 355 ventures..
            Bun, mai exista un aspect, cel mentionat de dvs.
            2. Keirestu-cartel sau “ceva” ce pune bariere altora in a se “baga” in segmentul lor de afaceri.
            Cum s-a abordat in SUAacest aspect? Chestia cu sectorul auto e veche de tot…
            De ex, din perspectiva Clayton si Sherman Act:
            https://scholarlycommons.pacific.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1405&context=globe
            “With regard to whether these practices violate section 3 of the Clayton Act, precedent
            from the Supreme Court supports the conclusion that the exclusive dealing agreements of the
            keiretsu violate this law. However, a U.S. exporter seeking to use this provision will find
            that it faces an impossible subject matter jurisdiction hurdle. Therefore, the Clayton Act
            cannot be used as a tool to access the Japanese market.”

            “Under Section 1 of the Sherman Act, a U.S. exporter will have an easier time
            establishing subject matter jurisdiction. However, such a plaintiff will face an obstacle in
            the form of higher burden of proof, namely that an unreasonable restraint of trade must be
            established. Additionally, the rule of reason analysis entails that a court take into account
            both the anticomp.titive and procompetitive effects of the conduct in question. With the
            higher burden of proof and the possible business justifications for exclusive dealing, it is
            difficult to predict the outcome of such litigation. However, the potential exists to use the
            Sherman Act to wedge into the Japanese market.”
            La vremea aia:
            (1-1-1993
            Using United States Antitrust Laws Against the
            Keiretsu as a Wedge into the Japanese Market.):
            ” The Japanese Federal Trade Commission (JFTC) does currently have an investigation under way regarding some keiretsu business practices.Furthermore, the Japanese government has acknowledged that some keiretsu practices do act as trade barriers. The JFTC may decided to address the most egregious practices while leaving the structure intact.”
            Bun, este interesant de urmarit ce se va intampla in urmatorii 25 de ani…(ce s-a intamplat in ultimii 25 am vazut :P)

        • Harald spune:

          @MirceaM – la modul simplificat, într-un keiretsu banca grupului finanțează afacerea de bază a uneia dintre companii, dar acea companie cumpără servicii de transport de la altă companie din grup, angajații cumpără locuințe de la o a treia companie din grup, își fac cumpărăturile în magazinele unei a patra companii din grup, acele magazine folosesc servicii de transport tot de la compania de transport a grupului și tot așa. În State sau în UE sunt inacceptabile genul ăsta de structuri.

          • Harald spune:

            P.S. – nu trebuie neapărat ca lucrurile astea să fie trecute undeva în scris, într-un keiretsu așa e ”obiceiul pământului” și ți se pot întâmpla tot felul de lucruri dacă nu respecți ”tradiția” :) Genul ăsta de practici își au originea în feudalism, de care mentalitatea japoneză încă nu s-a desprins cu totul. Nu că în România sau în sudul Italiei ar fi o altfel de mentalitate :) dar suprastructura numită UE reușește să mai civilizeze lucrurile cât de cât.

    • ilie g spune:

      @ MirceaM (01/05/2019 la 17:54)

      Mai concis : orice produs importat in USA TREBUIE sa fie conform standardelor/legislatiei americane. Este normal si universal aplicabila; fiecare guvern isi protejeaza poporul si tara lui.

      Problema este reciproca (dpvd al USA): de ce produsele noastre (proud made in USA) trebuie sa corespunda standardelor japoneze ? Noi suntem tara cea ma avansata tehnologic etc., etc.,

      Poate va amintiti de disputele de acum cativa ani pe produse agricole intre USA si EU; daca nu ma insel export de carne europeana versus export de cereale americane modificate genetic.

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Picătura hotărâtoare a fost raportul lui Lighthizer. Despre relația Japonia nu cunosc multe amănunte din păcate. Dar e un caz cu totul diferit, nu se compară cu problemele puse de China. Referitor la interviul menționat de d-voastră, într-adevăr, par cam subțiri revendicările lui Navarro cu privire la japonezi. Cred totuși că se vor înțelege, chiar mai repede decât cu europenii. Stiluri apropiate, interese strategice comune, japonezii au exportat capacități de producție in US, au creat acolo joburi. În plus, Abe a fost primul lider important care a vizitat noul președinte cu o ofertă concretă.
      https://www.cnbc.com/2017/02/03/abe-says-japan-to-show-unwavering-alliance-with-us-under-trump.html

  23. Numai ce este important şi extrem de legitim şi obligatoriu acum pentru toţi europenii, şi nu numai, nu spuneţi în acest articol. Şi anume că Europa nu mai e suverană după al doilea război mondial – WW2 – cum n-a fost nici înainte – şi nu e nici acum, după o sută de ani de război mondial sub Sabia Psihotronică. Şi că singura modalitate pentru ca Europa naţiunilor să (re)devină suverană este să redactăm împreună, şi numai împreună, o Constituţie unică europeană, care să ne facă cu adevărat proprietari şi pe subsolul Europei şi pe partea noastră ce cer*. O Constituţie care să ne asigurea adevărata demnitate, libertate şi egalitate de şanse pentru cele 28 de state aşa-zis “unite şi integrate” în U.E. O U.E care, să fim serioşi, acum arată mai mizerabilă şi mai maculistă decât defuncta URSS. Se pare că, după ştiinţa mea, această Constituţie unică europeană e redactată deja la Paris, încă din 2012, de scriitoarea şi jurista Maria Crocy (ex- Cozma) şi de Pierre Richard Crocy, şi brevetată, şi aşteaptă undeva în culisele tranziţiei istoriei celei mai mari înşelătorii umane, sau, mă rog, aşteaptă “Sfârşitul istoriei şi ultimul om” sau încă: Reforma, Contrareforma şi Renaşterea “magiei de tarnziţie”, magia intersubiectivă şi magia intrasubiectivă (Ioan Petru Culianu). Nu-i de-ajuns să nominalizez doar Naşterea Infinitului, Revoluţia nominalistă 1300-1450, inclusiv pleiada de aşa-zisa “Elita” mondială, globalistă globalizată, din vina Oalelor sparte în toate Pieţele Universităţilor Lumii, era să zic de păpuşari demenţi şi frustraţi, marxişti nihilişti şi vulgari şi mai ştiu eu ce valuri de crize, “cincinale” şi mereu alte revoluţii arabe. Acum e momentul de a declanşa adevărata revoluţie de conştiinţă solară, domnilor, aceea care are dreptul să schimbe numele soarelui. al “Ultimului Soare negru înainte de 2054″ şi al “Ultimului Soare Roşu înainte de 2081″ cu Soarele AlbAstru al Atlanţilor. Despre cum se face lucrul acesta, şi nu numai, am scris într-un ciclu de articole geopolitice în revista Confluenţe literare sub genericul Agonia U.E. o sută de ani de război mondial sub sabia psihotronică. Ideea este de a declanşa o Migraţie Inversă a “naţiunilor transplantate” din euro-asia- africa (A-Frica) în America Latină (AM-Erica) şi în cea de Nord şi înapoi Acasă. Pentru ca Aurul de neam – ne Neam solar şi Atlant din LeVant din perla Coronei – să se întoarcă acasă, trebuie să scoatem Bulgăreşe de Aur din Grămada de steril a umanităţii. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. sculptor Constantin Sandu-Milea. Alias, Omul cu Coloana Soarelui de Vis, CSM-KA-KISS WingMakers*, Făuritorul de Aripi angelice printre demonii sublunari. Dumnezeul creaţiei şi al procreaţiei din primul Cerc magic de Casă al Iubirii ce curge prin noi şi care există în noi de dinaintea Facerii Lumii, să vă binecuvinteze de 8 ori.

    • victor L spune:

      Articolul ne spune din titlu pe ce se axeaza: “China, SUA și «războiul comercial». Oamenii și ideile din spatele spectacolului Trump”.
      Puteti socoti o scapare ca nu se discuta despre o “Constituţie unică europeană”?

      • ilie g spune:

        EU este si va fi un “colalateral damage” in acest razboi.
        Daca o Constitutie (unica a) UE ar putea impiedeca-o nu-s foarte sigur (ca si multi altii).

  24. Marius spune:

    @Ioan
    Aveți dreptul tare cu tarifele, dar altceva vroiam sa subliniez, era un răspuns la “mirarea” că în România nu se pot produce produse electronice cu valoare adăugată mare, telefoane în exemplul dat. Se pot, s-au produs, se produc, exista know how, skills, istoric și tehnologie. Ce există numai parțial e supply chain și ce nu există e oportunitatea economică.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Musat


Daniel Musat

Economist, deținător al un Master în Studii Europene. Pasionat de istoria ideilor, lebede negre, fotbal. Mi-aș dori mai mult empirism și mai puțin scientism în viața publ... Citeste mai departe


E randul tau

Ar fi fost frumos sa fie actiuni coordonate, eventual in aliante. Ma intreb daca era posibil, nu sti...

de: Dan Musat

la "China, SUA și «războiul comercial» Game of Loans și Marele Salt tehnologic"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)