joi, aprilie 18, 2024

Companiile de stat, piatra de moară a economiei românești

Cazul vânzării eșuate a Oltchim readuce în prim plan eterna întrebare a lungii tran­ziții românești: se mai justifică azi pri­vatizările sau e un moft al FMI-ului, care ne va duce de râpă eco­no­mia, vânzându-ne pe nimic bijuteriile coroanei, câte au mai rămas? Ca să răs­pun­dem, să ne uităm puțin la cum arată companiile de stat din România și dacă ele sunt sau nu bijuterii pe cât ne place să credem, dacă avem realmente numai gi­ganți de talia CEZ și EDF.

Pierderi și arierate

În primul rând, companiile de stat de la noi fac pierderi. Uriașe, vreo 5-6 miliarde de lei pe an. Pentru comparație, FMI esti­mase că, în 2008, înainte de criză, o com­panie privată avea în medie un profit anu­al de 3.000 de lei pe angajat, în timp ce una de stat (să le luăm doar pe cele din subordinea guvernului central) pierdea 8.000 de lei. Sigur, veți spune, companiile de stat mai îndeplinesc o mulțime de func­ții sociale, dau unele servicii gratis sau la preț mic pentru cetățeni, că de aceea și trebuie să fie de stat, altminteri ar putea fi foarte bine și private. Adevărat, însă pen­tru acele servicii publice legitime com­paniile de stat primesc bani de la buget, special alocați pentru asta. De pildă, CFR Călători primește o subvenție pe călător pentru că statul vrea să încurajeze trans­portul feroviar și dă bani de la buget pentru asta. Suma respectivă intră însă la veniturile companiei ca plată pentru ser­viciile prestate, nu apare la pierderi aco­perite de bugetul statului. Apoi, rezul­ta­tele companiilor de stat s-au înrăutățit constant după 2009, chiar și după ce economia privată începuse să dea semne de revenire. În criză, prin 2009, pierderile privaților au ajuns la 1.000 de lei pe an­gajat, ale companiilor de stat pe la 16.000; apoi economia privată și-a revenit pe plus, companiile de stat au pierdut și mai mult, ajungând la pierdere de 22.000 de lei pe salariat în 2010. Culmea, asta în con­dițiile în care unele dintre companiile de stat chiar au un potențial uriaș să fie pro­fitabile, de pildă Hidroelectrica sau Rom­gaz, care nu fac pierderi, dar au cu si­gu­ranță profituri mult mai mici decât dacă ar fi private.

O problemă gravă o reprezintă arieratele. Companiile de stat nu-și plătesc datoriile, de pildă Oltchim are acum vreo 700 de mi­lioane de euro datorii, către ElectricaPe­tromAVAS / Ministerul de Finanțe, bănci etc. La fel, CFR nu-și plătește facturile la energia electrică – după ce și-a plătit o parte din datoriile istorice, pe la jumătatea anului mai avea 760 de milioane de lei. RADET nu plătește la ELCEN, 2 miliarde datorii; ELCEN nu plătește laRomgaz și tot așa. Arieratele astea se învârt pe la 5-6% din PIB, enorm, ele, de fapt, sunt acea parte a deficitului statului care „nu se ve­de“ – datorii ale sectorului public care se rostogolesc în economie și, mai devreme sau mai târziu, la capătul lanțului se gă­sesc niște privați care riscă falimentul, cum e cazul furnizorilor de energie elec­trică, de pildă. Rostogolirea datoriilor de la o companie de stat la alta înseamnă, de fapt, că niciuna dintre acestea nu e res­pon­sabilă de ineficiență, se poate îndatora oricât, mai ales dacă până acum fa­li­mentul lor a fost ceva cu ade­vărat excepțional, evi­tat de politicieni.

Vindem ieftin, cumpărăm scump

Cauzele pierderilor sunt di­verse: management prost, achiziții supraevaluate și vânzări sub prețul de piață și, uneori, sub cost. Cazul Hidroelectrica e de manual. Avem vânzările de energie ieftină care, după estimările Băncii Mon­diale, însemnau un profit de 200-300 de milioane de euro, la care Hidroelectrica a renunțat de bunăvoie; achiziții de energie scumpă pentru a ține în viață alte centrale ineficiente, tot de stat; cheltuieli de in­vestiții majorate de 3-4 ori; întreținere supraevaluată; reglementări făcute pe ge­nunchi, în așa fel încât profiturile com­paniei să fie redistribuite către alte ins­ti­tuții de stat, în cazul de față Apele Ro­mâne; dar și populism păgubos, energie vândută către consumatori reglementați, la prețuri cu 20-30% sub cost, că vin ale­gerile.

Management prost

În alte situații, managementul companiilor de stat a luat decizii pur și simplu proaste, nerealiste, costisitoare și fără justificare economică. Vezi Oltchim. Compania a cum­­părat o parte a rafinăriei Arpechim, care stă închisă pentru că are nevoie de restul rafinăriei pentru a funcționa. Ra­fi­năria e însă supradimensionată față de ne­voile Oltchim și complet ineficientă pen­tru alții, de aceea a și închis-o Petrom, baș­ca Oltchim nu plătește. În loc să pu­nem lacăt pe combinat, statul se gândește de prin 2008 cum să cumpere toată ra­finăria, vreun miliard de euro. La fel, fai­moasele „reabilitări“ de centrale termo ine­ficiente, cârpeli menite să le aducă la standardele de funcționare inițiale de acum 50 de ani, că asta pot oferi con­sultanții și firmele căpușă.

Ziua trece, leafa merge

Dacă aceste companii merg în pierdere, sa­lariile ar trebui să fie pe măsura lipsei lor de performanță, nu? Dimpotrivă. În doar trei ani, 2006-2009, s-a dublat fondul de salarii, de la 5,7 la 9,1 miliarde de lei; timp în care arieratele companiilor de stat s-au triplat. Salariile au crescut prin com­plicitatea sindicatelor cu politicienii și ma­nagementul, dar și faptul că pozițiile che­ie din companiile de stat au fost deseori doar sinecuri pentru oamenii loiali par­ti­delor de la guvernare. Până la urmă, ce con­tează – dacă o companie de stat își permite să nu-și plătească datoriile, poate folosi pentru fondul de salarii banii de facturi.

Ce facem?

Cam toate companiile de stat sunt com­panii problemă. Cum lucrurile nu mai pot merge așa, pentru că ajungem la deficite mari și firmele căpușă distorsionează toată economia,FMI a impus reformarea com­paniilor de stat: restructurare, faliment sau privatizare. Faliment pentru cele care nu mai pot fi salvate, sunt ineficiente și doar consumă resurse publice pentru su­praviețuire; restructurare pentru com­pa­niile care oferă servicii publice, pentru a le eficientiza și a înlocui managementul clientelar cu profesioniști adevărați; și pri­vatizare pentru companiile care sunt clar comerciale și pentru care problema e doar ine­ficiența și corupția administrării de stat. Cu falimentul n-a prea ieșit, deși se fac de doi ani eforturi – pur și simplu Ter­moelectrica sau minele falimentare din Va­lea Jiului sunt incredibil de greu de ucis, cum altminteri să supraviețuiască atâ­ta căpușărime în minerit (vezi Manțog). Cu profesionalizarea managementului, ia­răși greu, s-au făcut primii pași, dar su­ficient de lent încât să nu se reformeze nimic ireversibil până la finalul acordului, în martie 2013. Avem o lege foarte bună, care însă nu e aplicată și nimeni nu răs­punde de monitorizarea ei (Ordonanța 109/2011); și avem câteva companii, nu­mai dintre cele din acordul cu FMI, la care s-au făcut pași pentru selecția unor consultanți pentru headhunting după manageri și membri de consilii de ad­mi­nistrație, și cam atât, deocamdată, deși vreo 6-7 companii ar fi trebuit inițial să aibă „management privat“ încă din vara lui 2011. Așadar, au mai rămas pri­va­tizările sau măcar introducerea unor pri­vați în acționariatul companiilor de stat.

Majoritar sau minoritar?

FMI a mers pe două variante de „pri­va­tizare“ – preferabil pachet majoritar de acțiuni, dar dacă nu se poate, măcar vân­zarea unor pachete minoritare, de 10-20%. Pachetul majoritar dă unui in­ves­titor dreptul să ia orice decizie mana­gerială și era cu atât mai interesantă acolo unde un investitor vine și cu know how ca s-o facă eficientă. Vezi CupruMinCFR Marfă sau ELCEN. Există companii mari în lume, miniere, de transport feroviar de marfă, de producție de energie, care să se priceapă la un asemenea business. Acolo unde statul n-a vrut cu niciun chip pri­va­tizare majoritară, s-au impus listarea la bursă și vânzarea unui pachet minoritar, măcar ca să forțeze aceste companii să aplice standardele de transparență ale BVB (ca la Transgaz și Transelectrica), și un acționar minoritar puternic, care să blocheze tranzacții dubioase (ca Fondul Proprietatea – Templeton, care dă în j­udecată statul pentru contractele cu bă­ieții deștepți sau pe membrii consiliilor
de ad­ministrație care au votat împotriva in­te­reselor companiei, vezi donația Rom­gaz).

Amânați, amânați, amânați…

Privatizările nu-s ușoare, din două mo­tive. Primul, experiența anilor ’90, când s-au vândut firme către „prieteni“, care au rămas în relații speciale cu statul, de pildă ștergeri de datorii (RAFOPe­tro­mi­dia) și rambursări ilegale de TVA în com­plicitate cu angajați ai statului (UCM Re­șița); sau privatizări prost concepute, ca vânzarea prin cupoane, care nu permitea niciunui acționar să dețină o cotă sem­ni­ficativă de acțiuni și să influențeze de­ciziile, sau vânzările către angajați, din ca­re au câștigat șefii de sindicate. Al doilea, discursul populist antiprivatizare de după 2004, când privatizări de succes ca Pe­trom sau BCR au fost băgate în aceeași oală cu cele de dinainte și în general ames­tecate cu corupția regimului Năstase. Pe de altă parte, privatizările au fost și te­mute de toate guvernele, tocmai pentru că însemnau descăpușarea companiilor și pierderea unei surse importante de rente și sinecuri de către partidele la guvernare, că niciun privat n-ar fi acceptat asemenea pierderi. De aceea, întrebarea corectă se prea poate să fie: oare nu cumva toate eșecurile privatizărilor și listărilor noi din ultimul acord cu FMI – amânarea listării HidroelectricaNuclearelectrica,Rom­gaz, eșecul Oltchim și CupruMin și amâ­narea sine die a privatizărilor CFR Marfă sauELCEN – au fost, de fapt, cu intenție?

Policy Brief Nr. 11

Acest text a fost publicat și în Revista 22.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Da-mi si mie 5 exemple de privatizare reusita in Ro.

    Uite de exemplu OMV: au inlocuit un monopol de stat cu un cvasi-monopol privat; Petrom facea cit 20 de OMV-uri la un loc. BCR a fost vinduta sub piata (realmente!).

    Privatizarile sint lucruri prea complicate pentru guvernantii nostri, ei nu reusesc sa lege 1 cu 1.

    • Va dau eu cu placere:
      1. Santierul Naval de la Galati Damen, care se pregateste zilele astea sa lanseze cea mai mare nava din ultimii 22 de ani
      2. Santierul Naval Daewoo Mangalia
      3. IMGB, privatizata cu Kvaerner si acum detinuta de Doosan – e adevarat ca n-a prea avut profit, dar macar pierderile nu-s ale statului. Si daca ne uitam la evolutia ultimilor 3 ani, ar avea sanse mari sa intre pe profit
      4. Policolor
      5. Dacia Pitesti – care a exportat cu succes pe piata germana in anii de criza; e greu de crezut ca ar fi reusit sa faca asta fara sa aiba Renault in spate

      Mai am si altele, dar ma opresc aici

    • Mai sunt; nu multe, dar mai sunt. Dintre cele foarte mari si cu nume sonore, Dacia, ArcelorMittal, chiar si Alro, Automobile Craiova. As indrazni sa zic si Petromidia si Petrotel (sezon deschis la injuraturi).
      In categoria celor mari, dar nu foarte mari, sunt mai multi. Dar sunt de acord ca, per total, procentul reusitelor e descurajant de mic.

      • Alro ? Aia de sint subventionati, ca altfel se inchide ? Ma scuzi …

        Dacia – de acord; Renault a fost o firma ok.
        ENEL, CEZ, EON, GDF – Vorbim despre firme care au consumatori captivi sau mi se pare mie ?
        Petrom, ne spune dna Nutu, nu este un cvasi-monopol, dar totusi face 11% din buget. Aha. Sa vedem o harta a licentelor de exploatare si rafinare, sa vedem de ce era / este un cvasi-monopol.

        BCR a fost vinduta sub pietul pietei; deci aia nu e o privatizare reusita – normal ca face mai mult acum, ar fi facut oricum; suspectez ca guvernul Nastase a folosit BCR pentru a atrage bunavointa Europei. Va mai aduceti aminte? Criteriile de vinzare au fost total netransparente.

        Nu ma bag pe santierele navale, o sa va cred pe cuvint pe toti …

        Deci …

      • Nu vreau sa ma angajez intr-o polemica prea lunga (doar din motive de timp), insa opinia mea este ca da. Chiar daca, sa admitem, nu e neaparat un „da” spus din toata inima.
        Sunt multe comentarii de facut (nu numai despre Sidex, ci in general), dar unul care este arareori mentionat este in opinia mea printre cele mai, daca nu cel mai important.
        Anume pastrarea la nivelul societatii a unui nivel de inteligenta tehnica/inginereasca, de competente; faptul ca sunt folosite intr-o firma de stat, privata romaneasca sau privata straina, deja trece pe planul doi.
        De-aia ma bucur pentru Sidex, pentru cele cateva santiere navale care mai exista, pentru cei din industria de materiale de constructii, automotive si alte cateva. Si tot de-aia regret disparitia aproape totala a unor intregi ramuri industriale.
        Nu cladirile si utilajele conteaza; conteaza oamenii, or daca acestia au plecat toti si/sau s-au apucat de altceva, geaba mai incerci pe urma sa reconstruiesti, ca nu mai ai cu cine. Si ajungi sa te bucuri ca faci politie aeriana cu avioane vechi de 15 ani si care costa 50 milioane de euro bucata, cand puteai sa faci cu-ale tale, noi, la cinci milioane bucata.

    • BCR/Erste si Petrom/OMV nu au fost privatizari ci felul nostru de a spune „Multumesc” pentru ca am fost admisi in UE! Un fel de „pierderi planificate” sau „cheltuieli de protocol”…..

  2. Politica costa scump d-na Nutu. Sondaje de opinie, consultanti politici, emisiuni TV, publicitate pe net si in ziare, pliante, afise, samd toate costa enorm. Cu ce ati vrea politicienii romani sa le plateasca? Din salariul de 1000 de euro pe care-l iau ca parlamentar sau ministru? Hai sa fim seriosi. Nu e evident ce se intampla? Degeaba insista FMI. Ei nu isi vor ucide propriile gaini outoare ca sa spun asa. Asta sunt companiile de stat pentru ei – sursa de venituri. Atat pentru a-si plati costurile ca oameni politici cat si o viata personala si familia de huzur cu case, masini si vacante scumpe. Simplu!

  3. 5 exemple de privatizare reusita -TOATE sunt dintre cele urmarite indeaproape de UE si FMI: ENEL, CEZ, EON, GDF, BRD.
    Petrom nu e un cvasi-monopol privat. Problema cea mare cu Petrom e pur si simplu ca e o companie mult prea puternica si prea mare pt economia romaneasca. Cand contribui cu 11% din bugetul consolidat si esti o singura firma evident ca ai o putere de negociere formidabila cu orice autoritate publica…

    Petrom si BCR valoreaza mult mai mult azi decat inainte de privatizare si cu siguranta ca functioneaza mult mai bine azi decat daca ar fi ramas in proprietate de stat.

    • Doamna Nutu,

      Uite ca la altii se poate:
      ALSTOM, EDF (Electricite De France, aia care au peste 50 de centrale nucleare), London and Continental Railwais, Royal Bank of Scotland, etc etc etc.

      Problema nu e in modul de proprietate, problema este cum sint conduse. Citeodata va vad ca reactionati ca si cum, daca ati avea o casa si aveti un geam spart pe unde intra frigul, in loc sa puneti geamul la loc, d-voastra abandonati casa.

    • Despre BRD nu stiu, dar cu privire la ceilalti – PE EI i-ati intrebat cat de reusite li se par privatizarile respective???
      Iar fraza „Cand contribui cu 11% din bugetul consolidat si esti o singura firma evident ca ai o putere de negociere formidabila cu orice autoritate publica” este mult mai profunda decat pare la prima vedere.
      Denota de fapt asteptarile extrem de mici pe care le avem, fie si-n subconstient, de la zisele autoritati. N-ar trebui sa fie DELOC evident si nici adevarat, d-na Nutu, ca autoritatile publice iau decizii in functie de marimea contribuabilului. Si de-aia suntem unde suntem, pentru ca legea e una si aceeasi, dar aplicata diferit pentru dulai si pentru catei.
      Asa ca nu-mi stricati, va rog, weekendul periindu-i atata pe cei de la OMV Petrom. Lasati-i sa-si termine de sarbatorit ultima „pomana” guvernamentala pe care au primit-o (acea „exceptie” de la legea pentru prosti, stiti dvs. la ce ma refer). N-am facut nici macar o socoteala superficiala, dar ma gandesc ca vreo 2-300 milioane de euro pe an tot trebuie sa valoreze exceptia cu pricina, nu?

      • Marimea contribuabilului si tratamentul aplicat: aici sint absolut de acord cu tine.

        Ca o paranteza, nu vad ca privatizari reusite chestiile vindute de care ai nevoie oricum (gaze, electricitate, apa, etc). Din cite stiu, statul a pierdut de exemplu controlul retelelor (iar in unele cazuri, chiar au disparut din patrimoniu). Cu asta, ca dezavantaj, nu mai poti avea strategii de dezvoltare pe termen mediu-lung in anumite zone.

        Ex: in satul X sa se aduca curent electric iar firma Z din grid refuza fiindca i se pare ca aia nu vor cistiga destul, turistii nu vin ca deh, e greu la luminare => si uite-asa, tot inapoiati raminem…
        … sau se realizeaza natural sistematizarea satelor, prin abandonarea zonelor respective = visul lui Ceasca facut in mod democratic. Traiasca perpetua pauperizare.

  4. In primul rind nu-s companii ci sunt intreprinderi de STAT SI ODIHNA PERPETUA.
    Statul cel mai prost administrator,cel mai hot partener,statul care reprezinta pe toti si pe NIMENI. Cind se pune problema eficientei intr-o intreprindere de stat -se vorbesc discutii.
    In conducere ,in CA ,in AGA se numesc neamuri,prieteni ,amante,se aranjeaza ploile,licitatiile,cistigatorii,se face concurenta neloiala firmelor private,se dau resurse fara bani,se dau bani fara verificarea bonitatii cu garantie de stat ,pagubele le platim noi iar ei isi trag ciubucul,mita,peschesul,comisionul ,spuneti-ii cum vreti, ban sa fie pentru cei care reprezinta STATUL DE PAIE,statul corupt,statul lor al politrucilor corupti si nu statul de drept
    al tuturor celor ce traiesc modest din munca de zi cu zi.
    Pietre de moara ce macina marunt averea tarii ,pentru aceste mori se fac imprumuturi pe care le platim noi cei multi care nu mai avem demult dea face cu averea tarii.
    Pietre de moara care macina pentru gasti de derbedei ce-si zic partide cu pretentie ca ne mai si conduc,da,da ne conduc sau ne inping in ripa cam tot aia este.
    Mori care macina in folosul altor neamuri ,numai in folosul romanilor NU.

  5. Sunt cazuri si cazuri…
    Dupa unificare, unele din societatile din Germania de Est au fost vandute pe o marca, dar trebuia adus un plan de afaceri…
    In Romania, statul vandut o parte din economie si din mare parte s-a ales praful…sunt doar cateva societati care au avut norocul sa nu cada in mana samsarilor imobiliari sau lichidatorilor. S-a vandut la pleneala! Dacia a avut norocul cu Renault dar Aro a sfasit la fier vechi…Cine e vinovat? Statul, guvernele care nu au stiut sa vanda inteligent!
    Privatizarea Oltchimului e graitoare…vindem ca sa scapam. statul de o povara..si apoi Dumnezeu cu mila…DD abia a adunat 45 mil. (daca le avea!), de unde mai facea rost de restul pentru pornire si rentabilizare.
    O parte din economie a ramas neprivatizata, e se regeseste sub forma participarii SIF-urilor si se stinge usor in neant…
    CFR-ul e altceva, aici se aplica alte reguli. Calea ferata e proprietatea statului roman si acesta are obligatia de a-i asigura fonduri pentru reparatii si investitii. Lasata singura CFR infrastructura chiar si cu managementul cel mai performant va ramane un datornic constant…si toate acestea se vor rasfrange asupra vitezei de circulatie care va scadea…
    CFR-ul Calatori are un handicap mare…preturile administrate care nu sunt suplinte de o subventie adecvata si constanta.
    Toate societatile de stat au un mare dezechilibru…sunt supte de clientela politica, direct sau indirect!!

  6. Adevarata piatra de moara a societatii si economiei romanesti e COTETUL LEGISLATIV cladit pe o constitutie gaunoasa. Argument: Un stat de drept nu se poate intemeia decit pe o legislatie de calitate.Si daca nu intelegem asta chiar suntem batuti in cap. Recunosc o legislatie de calitate nu e suficienta dar A B S O L U T necesara este. O zi buna !

    • Pai, avem atatea LEGI care NU se aplica !!!
      Muuuuulte !!!
      NU legi ne trebuie, ci oameni care sa le aplice !!
      Adica POLITICIENI cu coloana vertebrala, adica oameni competenti, cinstiti si manati de dorinta de a guverna spre binele natiunii si NU al lor personal !
      Asta-i problema Romaniei, o clasa politica incompetenta, corupta si care guverneaza pentru binele ei NU pentru al romanilor !!
      Habar nu am cu cine as putea vota in 9 Decembrie !!
      NU vad un politician care sa-mi inspire INCREDERE !!
      Nici macar unul singur!!!
      FAUNA !!!

  7. Inca mai avem reminiscenta comunistoida de a considera ca firmele de stat sunt „ale noastre” in timp ce acelea private sunt „ale lor”. Petrom e „al lor” pentru ca nu mai este controlat de guvern, de exemplu. Oamenii facind astfel confuzia de a crede ca daca te controleaza un guvern automat inseamna ca te controleaza in favoarea „poporului”.

    Pe scurt, niste aberatii care nu au nici o legatura cu realitatea.

    Rolul guvernului nu este de a fi proprietar de intreprinderi, ci de a colecta bani si a-i redistribui pentru proiecte benefice pt societate. Dimpotriva, postura de proprietar si guvern il duce intr-un acut conflict de interese. Ce face astazi guvernul este sa isi abandoneze rolul de guvern in favoarea celui de proprietar, folosind banii contribuabililor pentru a-si salva proprietatile aflate pe buza prapastiei. Exemplele sunt nenumarate.

    Cu ce e mai buna Hidroelectrica de stat care a produs numai venituri nesemnificative catre bugetul de stat fata de o intreprindere medie de stat care contribuie sa zicem cu 5-10mn pe an drept impozite? Din cite mi se pare mie a doua are un rol social mai imp decit celebra Hidroelectrica. Cu ce este mai rau Petrom decit Elcen, cita vreme primul alimenteaza 11% din veniturile bugetare iar al doilea trebuie sustinut de populatie prin tot felul de chichite?

    Prin urmare criteriul trebuie sa fie nu forma de proprietate ci valoarea adaugata la bugetul de stat.

    PS. Piata titeiului este una nereglementata peste tot, este foarte greu sa vb de un monopol al Petromului cind poti importa titei din Golf sau Venezuela la preturi care sunt comparabile cu cele ale titeiului produs in intern. Plus ca importurile reprezinta mai mult de 55% din consumul intern de titei.

    • Ref. PS. Ar fi interesant de comparat nu atat pretul titeiului din Venezuela sau Golf adus la Oil Terminal Constanta cu pretul celui din productia interna, cat pretul si costul titeiului intern. Credeti ca ar mai fi tot cam pe-acolo, sau lucrurile ar aparea putin in alta lumina?
      De fapt, intrebarea e retorica, dvs. stiti f. bine cum stau lucrurile.

  8. Eu am aflat ca economie tari se baseaza cica 60% pe sector privat, insa eu sunt de parere ca procentul este tot mai mare, ceea ce nu ma prea incanta deloc, ceea ce ma face sa cred ca totul e pe dos, parca se hraneste statul asta cu vieti nenoricite…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro