Home » Economie »Financiar »Macro »Opinie » Citesti:

Crestere 5% acum = “cai verzi pe pereti”

Daniel Daianu decembrie 3, 2013 Economie, Financiar, Macro, Opinie
10 comentarii 1,254 Vizualizari

Presedintele uneia dintre cele mai mari banci comerciale din Romania a afirmat recent ca orice guvern al Romaniei ar trebui sa tinteasca o crestere economica reala de cel putin 5% anual. Un editorial in ZF reia teza si propune ca in Constitutie sa fie prevazuta o obligatie in acest sens. Asemenea ganduri exprima preocuparea devenita obsesiva, la noi si in restul Europei, privind iesirea dintr-o criza ce nu se mai termina. BERD este pesimista in legatura cu sansele reducerii decalajelor economice in anii ce vin invcand reforme intarziate in tari din Europa centrala si de Rasarit, desi contextul general pare sa fie subestimat in aceasta apreciere si tot BERD sublinia nevoia de a miza mai mult pe economisire interna intr-un alt raport. In contrast, exista voci increzatoare in rate de crestere tot mai mari in perioada ce vine.

Anul acesta vom termina probabil cu o cifra de crestere reala a PIB-ului in jur de 2,5%, care se datoreaza, in larga masura, recoltei agricole. Sunt cateva observatii de facut referitor la aceasta cifra:

- cresterea probabila din 2013 este in perimetrul cresterii potentiale de acum a economiei autohtone;

- estimari indica ca potentialul de crestere in Romania a fost injumatatit de criza financiara si economica –a fost tras de la 5-5,5% la 2-2,5% anual;

- in UE cresterea potentiala a fost serios erodata de criza –media a fost trasa de la 2-2,5% la 1-1,5% anual;

- exista deosebiri semnificative intre tari in ce priveste situatia economica, ceea ce se reflecta in dinamici economice diferite (tarile din nordul zonei euro vs. cele din Sud)

- chiar si economiile cu o situatie mai buna sunt influentate de starea de ansamblu a zonei euro; explicatii tin de comertul intra-comunitar precumpanitor si legaturi financiare stranse;

- economiile mai mici intra mai puternic sub incidenta fortei gravitationale a evolutiilor din Uniune;

- desi mare parte din Uniune nu mai este in recesiune premizele pentru o reluare semnificativa a cresterii economice nu exista inca;

- sunt semne ce contureaza perspectiva unei cvasi stagnari economice de durata: ar lucra aici, intre altele, “efectul bilantier” (balance-sheet effect) al supra-indatorarii firmelor si gospodariilor, care diminueaza inclinatia spre investitii si consum; la care se adauga ineficacitatea instrumentelor conventionale de politici de stimulare (dobanzi de referinta la minim istoric si datorii publice ce cresc rapid, impreuna cu pericolul unei debt deflation/marirea poverii datoriei prin scaderea preturilor)

Sa revenim la economia noastra. Daca se accepta contextul european schitat mai sus, avem de lamurit cat de posibila este o rata de crestere economica reala de 5% anual. Ar fi vorba deci de mai mult decat o dublare a ratei medii din ultimii ani, daca o “normalizam” facand abstractie de contributia (plus, sau minus) a agriculturii. Din punct de vedere macro Romania arata:

- deficit bugetar structural ajuns la sub 2% din PIB (o considerabila corectie fiscala);

- o reducere foarte mare a deficitelor externe: cel de cont curent ce se va situa la cca 1,5% din PIB in 2013, fata de 13% in 2007 si 4% in 2012;

- inflatia la finele anului va fi probabil de cca 2%. Scaderea puternica a inflatiei are doua efecte contradictorii asupra cererii agregate: pe de o parte influenteaza pozitiv protejarea puterii de cumparare a populatiei pe de alta parte mareste rata reala a dobanzii la care se pot finanta firme si gospodarii, ceea ce loveste in cererea agregata.

- o datorie publica care, desi s-a mai mult decat dublat in anii de criza, pare sa se stabilizeze la 38% din PIB; scaderea serviciului datoriei publice si a perceptiei de risc a Romaniei (vezi costul asigurarii/CDS-urile);

- rata de absorbtie a fondurilor europene a crescut in 2013, dar ramane inca mult sub cerinte;

- deficitul bugetar va fi in 2013 aproape dublul celui de cont curent. Aceasta situatie isi are cauza de baza in restrictii de finantare (costul inalt explicit si implicit) cu care se confrunta sectorul privat si mai putin in efectul de inlaturare (crowding out) exercitat de bugetul public;

Exista alte aspecte care pun pe ganduri: multe intreprinderi abia pot supravietui; capitalizarea a numeroase companii este deficitara (aici gasim o explicatie pentru revenirea in forta a arieratelor intre intreprinderi, care sunt accentate si de dezintermedierea bancara); investitiile au scazut mult in economie, ca sunt din economisire interna, sau din strainatate.

Ce ar putea face ca economia sa tureze mai iute, astfel incat sa dubleze rata de crestere economica. Trebuie observat ca o dublare a ratei de crestere reale efective, sau potentiale, de la 2-2,5 la 5% din PIB, ar implica o expansiune viguroasa a cererii agregate, care ar trebui sa se vada in productie interna de “tradables”( bunuri exportabile si ce pot inlocui importuri) daca dorim sa protejam echilibrele economiei. Avem resurse pentru asa ceva? Adica, avem resurse pentru a stimula cererea si oferta interne fara impovarare prin indatorare? Se poate imagina un impact asupra cererii si productiei prin impuls fiscal, dar care ar cere marirea serioasa a deficitului bugetar. Este practic imposibil de construit o politica bugetara care sa se bizuie pe deficite ce ar depasi 3% din PIB in mod constant. Asa ceva nu este rational in conditiile date. Se poate prezuma o reactie nervoasa imediata a pietelor financiare la politici ce ar mari deficitul bugetar sensibil peste 3%. Reactia ar fi ilustrata de suirea brusca a marjelor la imprumuturi de finantate/refinantare a datoriei publice. Despre ce consolidare fiscala s-ar mai putea vorbi? Este de gandit ca un astfel de demers ar muri in fasa. Ar fi de amintit si reactia Comisie Europene. Drept este ca exista “clauza de investitii” (tolerarea unei cresteri a deficitului cu necesarul de co-finantare a investitiilor din fonduri europene) care poate ajuta investitiile publice, insa este insuficient. Sectorul privat are resurse limitate, secatuite de criza actuala. Exista unele proiecte de investitii majore (ale unor companii straine mai ales), dar sunt cazuri izolate. Realitatea este a unei economii in care finantarea bancara nu merge. Si fara bani care sa circule (preferinta pentru lichiditate mult crescuta, arieratele in proliferare) motoarele economiei nu au cum sa nu fie gripate. Multiplicatorii cheltuielior functioneaza slab in criza, atat in sectorul public cat si cel privat. Cresterea salariului minim poate ajuta intr-o masura foarte limitata cererea interna, mai ales ca avem de-a face mai degraba cu prezervarea puterii de cumparare.

Ce vreau sa spun, in esenta, este ca activitatea economica, in conditiile de acum, nu poate ajunge, la peste 4% din PIB; nu exista capacitate efectiva pentru asa ceva prin aceasta intelegand si masuri de politica publica. Poate cea mai mare contradictie launtrica in algoritmul cresterii economice este golul de finantare. Iar pietele de capital nu pot suplini micsorarea creditarii bancare, in timp ce “bonanze” financiare ies din calcul.

Sa tintesti o crestere economica mai inalta este rational daca exista resorturi (drivere) interne care sa o sustina. Altminteri, visam cai verzi pe pereti! Si sa pui in Constituie prevederea ca orice guvern sa aiba o asemenea obligatie este un nonsens. Ce te faci, de exemplu, daca dupa o perioada de crestere a economiei peste potential (intrucat se poate intampla asa ceva) sunt necesare ajustari care induc incetinirea dinamicii economice sub, sa zicem, 3% din PIB? Ar fi obligat un guvern sa ignore cerinte ale unei gestionari de bun simt a economiei in virtutea unei prevederi constitutionale neinspirate?

Pentru 2013 are sens sa fie urmarita o rata de crestere economica nu mai mica decat in 2012. Daca incasarile fiscale vor merge mai bine merita sa fie diminuate contributiile sociale (CAS). Politica monetara nu poate face mare lucru (din cauza mecanismului de transmisie si gradului de euroizare ridicat) in timp ce, cum s-a mentionat deja, scaderea inflatiei are efecte contradictorii asupra cererii agregate. Politica bugetara trebuie sa sprijine cererea agretata prin mentinerea nivelului cheltuieilor publice unde un rol cheie il are absorbtia de fonduri europene. Totodata, o mai buna cheltuire a banului public trebuie sa fie prioritara.

Este o rata anuala de 5%, crestere medie, totusi posibila? Da, dar nu de pe o zi pe alta! Ea reclama o mobilizare exemplara a rezervelor interne de eficienta, a resurselor in general, stabilirea de prioritati potrivit unui master plan bugetat pe mai multi ani. Prin diminuarea drastica a ineficientei (risipei, hotiei, sifonarii banului public, extragerii de rente) in sectorul public se poate mari considerabil productivitatea productiei de bunuri publice (care include infrastructura). Aceasta ar ajuta si productia privata. O absorbtie masiva de fonduri europene ar mari substantial formarea bruta de capital in economie, investitiile, fara indatorare; ar suplini din creditarea bancara lipsa. Dezvoltarea rurala ar trebui sa aduca industrializarea agriculturii (Romania exporta animale vii, cherestea, pe scara larga, ceea ce arata foarte rau….). Despre aceste chestiuni am mai scris remarcand ca mobilizarea rezervelor de eficienta (care inseamna reforme structurale, a companiilor de stat) si o absorbtie masiva de fonduri europene ar ridica potentialul de crestere a economiei la peste 4% anual, l-ar dubla.

Reforme structurale ar implica si o crestere a incasarilor fiscale la peste 30% din PIB (adica plus de 2-3% din PIB fata de nivelul actual), care ar permite mai multe cheltueili pentru educatie si sanatate. Incasari fiscale semnificativ crescute cer combaterea eficace a evaziunii fiscale si evitarii platii taxelor si impozitelor (tax avoidance), limitarea practicii de transfer de profituri in exterior (transfer pricing), o punere in valoare corecta a resurselor naturale de care Romania dispune. Ar trebui sa trecem la un alt model de crestere economica, bazat mai mult pe resurse interne (economisire autohtona), ceea poate coabita cu incurajarea intrarilor de capital, a investitiile care aduc know how, modernizare tehnologica. Piata de capital autohtona poate oferi o alternativa la finantarea bancara, dar numai foarte limitata (avand in vedere ponderea bancilor in finantarea totala). Insa piata de capital este bine sa nu devina, in principal, teritoriu pentru operatiuni speculative ale fondurilor de risc.

Crestere anuala de 5% in termeni reali a PIB-ului poate deveni o tinta realista. Dar ea nu poate fi atinsa batand din palme, prin simple exhortatii si declaratii politice, apeluri la inscrierea in constitutie si acte normative.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Emil Stoica spune:

    Foarte bun articolul, mai ales penultimele doua paragrafe. Personal am argumentat ca se poate chiar si o crestere de 10% pe ani pe urmatorii 10 ani daca se imbunatateste drastic nivelul de buna guvernare.

    Scrierea in constitutie a procentului de 5% nu este o idee deloc rea, eu as adauga ca in anul in care nu se atinge 5%, salariile celor din domeniul bugetar se vor reduce automat cu 10% iar primarii, parlamentarii, ministri, etc sunt obligati nu numai sa-si dea demisia, dar nu vor mai putea lucra nicioadata la stat si nici nu vor avea drept la pensie de stat.

    De asemenea, as pune Institutul National de Statistica sub controlul direct al UE sau FMI. Stiu ca mi se va spune ca nu se poate, dar daca suntem seriosi si vrem crestere economica sustinuta atunci trebuie sa fim de acord cu masuri drastice. De ex. liderii autocrati chinezi stiu ca isi vor pierde legitimitatea daca nu au crestere economica de 8% pe an (si au avut crestere economica de 8% pe an in fiecare an din 1979 incoace).

  2. pehash spune:

    O crestere de 5% in termeni reali este o tinta modesta, dar nu poate fi nici macar optimista cu actuala configuratie politica.
    Daca s-ar fi continuat investitiile incepute in 2010-2011 in loc sa creasca (din nou, inutil, rezultand inflatie..) salarii si pensii am fi avut acum inca niste sute de km de autostrazi.
    Daca ar fi crescut gradul de absorbtie al fondurilor europene si am fi invatat din lectiile anterioare, am fi putut sa investim masiv in educatia permanenta (adica a adultilor) ca sa-i invatam sa se ajute singuri la nevoie si sa nu mai stea cu mana intinsa la ajutoare sociale.
    Daca ar fi scazut evaziunea fiscala in loc sa creasca, am fi putut reduce taxele pe munca si astfel am fi devenit mai atractivi pentru investitori.
    Daca am fi privatizat corect toate companiile de stat, am fi putut investi o gramada de bani in scoli si spitale. Doar din eliminarea gaurilor negre la buget ar fi putut creste salariile in educatie si sanatate cu zeci de procente.

    Cresterea economica efectiva, sanatoasa, ar trebui sa se concentreze acum pe segmentele de populatie sarace, fara educatie, fara calificari, care nu muncesc, traiesc din ajutoare sociale si consuma foarte putin. Avem un potential urias in aceasta zona – milioane de oameni care ar putea sa treaca din ipostaza de asistati sociali in cea de platitori de taxe. Productia si consumul ar veni din acelasi loc, cel putin initial.. eliberand astfel presiunea fiscala pe cei care muncesc deja.

  3. SKB spune:

    Pe scurt, iarna nu-i ca vara. România are potențial de creștere. Dacă reducem risipa, furturile, colectăm taxele, absorbim fondurile europene și ne facem strategii măcar pe termen mediu. A, și să nu uit, investim în educație și sănătate.

    Acum poate sunt rău, dar nu trebuie să fii economist să le intuiești pe toate cele de mai sus. Pe de altă parte, pentru ortodoxismul acesta vă apreciez, nu căutați scurtături, știți deja că nu există.

    • Harald spune:

      La nivelul actual (real!) de fiscalitate, n-o să colectați niciodată taxele într-un procent comparabil cu alte țări europene. Taxarea furibundă din România trebuie să se tempereze singură, altfel puteți urla ”evaziune !!!” de dimineața până seara și n-o să ajute la nimic.

      Funcționarii publici care dau lecții întreprinzătorilor privați trebuie să se tempereze și ei. Economia reală are metodele ei de autoreglare – furtul, șpaga, corupția, evaziunea etc. – iar aceste metode se manifestă din ce în ce mai intens, dacă legislația excesiv de severă o impune.

      Am dat exemplul ăsta de mai multe ori: când o firmă de transport cu acționari români e înregistrată în Olanda, iar șoferii români de la respectiva firmă au contracte de muncă în Polonia, înseamnă că guvernații și funcționarii publici ar trebuie să înceteze rapid să se mai comporte de parcă România ar fi în continuare autarhia de pe vremea lui Ceaușescu. Și atunci va fi și creștere economică, pentru că este de unde. Însă la momentul de față, respectviva creștere e în Olanda, pentru că de-acolo emite facturi firma de transport. Cam asta-i.

    • cinic spune:

      paradoxal, nu curmarea risipei mareste PIB ci inflatia. Deci, cat din cresterea sub Ponta se datoreaza maririi de taxe, accize etc?

  4. Klopo_tare spune:

    Foarte amuzant articolul… imi aduce aminte de zicala din batrani… cu baba si cu razboiul…. si cea greceasca translatata in romaneste: daca nema putirintza, geaba chichirez galceava – adica daca nu poti, nu starni cearta, ca o sa iei bataie. Enumerarea problemelor romanesti – citez “diminuarea drastica a ineficientei (risipei, hotiei, sifonarii banului public, extragerii de rente) “, pai astea sunt baza economica a birocratiei ex/post/kripto/comuniste care ne conduce actualmente. Aceasta birocratie habar nu are de economie – s-a vazut asta cand au pierdut alegerile in 96 si 2007, dupa ce economia s-a redresat IN CIUDA MASURILOR PROASTE LUATE DE BIROCRATIE!!! Inca din anii ’70-80, Toeffler a avertizat ca trebuie sa urmeze, datorita retelelor de calculatoare, o revolutie administrativa, echivalenta cu cea din managementul industrial clasic, in administratia publica. Acest lucru nu s-a intamplat nicaieri, deoarece epoca partidelor politice s-a incheiat, iar acestea au nevoie de o “curea de transmisie” pe care au gasit-o in middle-managementul public, care ar trebui sa dispara daca s-ar folosi cat de cat eficient IT-ul. Iar la noi nu se doreste asta, se prefera furtul in locul economiei de piata… cat timp se va dori asta, asta vom avea, o simulare de democratie si economie de piata.

  5. Mircea Modan MirceaM spune:

    Nu stiu daca omiteti intentionat sau nu si alte variante de crestere a PIB real.
    Ati esuat, ca multi alti demnitari, in a considera ca PIB real poate creste doar prin indatorare. De ce?
    1.Este aproape demoralizant sa observi ca politicile macro analizate fac abstaractie de “good deflation”. Adica de oportunitatile majore oferite atat de rezervele de eficienta cat si de dinamica costurilor cu importurile, in special pe sectorul petrol.
    Stiti foarte bine ca deflatorul PIB “mananca” din PIB-ul nominal, cu cat avem un deflator PIB mai mic cu atat vom avea un PIB real mai mare, implicit si cresterea mai mare. Guvernul actioneaza tocmai invers, de pomina fiind zicerile lui Voinea( creste acciza pentru a evita deflatia, inexistenta si in “concurenta” cu deflatia din zona euro, inclusiv cu good deflation) sau ale prim-ministrului care argumenteaza ca acciza nu va avea efect datorita scaderii probabile a pretului la petrol, deci compensarea uneii cresteri de pret cu o scadere de cost= nu se majoreaza preul carburantului. Da, dar se anuleaza efectul unei deflatii bune(pe sectorul oil), implicit crestere PIB real. plus scaderea competitivitatii cu economii unde scade pretul la carburant, implicit pretul produselor. Aberant. Mai ales ca la produsele agro avem si noi deflatie, dupa aceasta logica ar trebui sa majorma la greu si aici, ca, deh, inflatia e naspa.
    2. Minimalizati efectul de crowding out. Care este argumetarea? Care este dinamica portofoliilor bancare, cat este ponderea titlurilor de stat si a banilor care merg la “privati” vs cat inhata statul?? Nu pot sa va cred doar pe vorbe, trebuie si ceva cifre. Stiu, din diverse alte analize ca una din cauzele persistentei output gap-ului negativ este si efectul de crowding out, a-l minimaliza etse iarasi “suspect”. Evident el se leaga de gradul de indatorare, cu cat bancile vor aloca mai putini bani finanatrii deficitului bugetar, cu atat vor fi mai multi bani disponibil, si probabil mai ieftini, pentru sectorul privat. Alt argument ca nu doar indatorarea peste 3%( sa nu uitam ca este limita maxima, de fapt targetul este pe deficitul structural, din cate stiu in 2014 este previzionat 2%, mult peste 0% cat ar fi normal, 0,5 cat este in compact sau chiar 1% cate este “derogat”, ptr ca suntem cu ratia debt/PIB sub 60%, etc…ori noi trebuie sa acomodam dinamica cu targetul, inclusiv timingul afernt, nu putem atinge targetul peste 20 de ani) este motorul cresterii economice, ci dimpotriva. Alta premisa falsa.
    3 Cat priveste fondurile europene, pot sa va supun atentiei, desi credca stiti mai bine ca mine, ca exisat programe unde fondurile alocate sunt (cronic) insuficiente. Daca luam , de ex, masura 312, dezvoltarea de proiecte in mediul rural
    “Prin măsura de finanțare 312 Diversificarea activităților non-agricole și crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi, APDRP a primit și a evaluat 9.499 de dosare de cereri de finanțare pentru proiecte de investiții in valoare de 1.317.172.809 euro.
    Având în vedere cererea foarte mare de fonduri europene, care a depășit valoarea totală alocată acestei masuri, respectiv 449.740.840,00 euro, APDRP a aplicat criteriile de selecție în funcție de punctajul obținut de fiecare proiect – fiind selectate proiectele care au obținut cel mai mare punctaj.”
    Altfel spus acolo unde doare (exista prea multi oameni in mediul rural, agricultura nu-i poate absorbi pe toti, este nevoie ca de aer de proiecte , altele decat agro) si exista cereri de finatare nu alocati suficienti bani. Vorbim de peste 800 de milioane de euro doar la aceasta masura.
    La masura 121, modernizarea exploatatiilor agro e si mai rau:
    “Prin măsura de finanțare 121 Modernizarea exploatațiilor agricole, APDRP a primit și a evaluat 8.154 de dosare de cereri de finanțare pentru proiecte de investiții in valoare de 3.008.189.083 euro.
    Având în vedere cererea foarte mare de fonduri europene, care a depășit valoarea totală alocată acestei masuri, respectiv 966.008.141,00 euro, APDRP a aplicat criteriile de selecție în funcție de punctajul obținut de fiecare proiect – fiind selectate proiectele care au obținut cel mai mare punctaj.”
    Peste 2 miliarde de euro se pierd pentru ca nu sunt alocati bani, desi sunt cereri de finantare.
    Doar la aceste 2 masuri se pierd aproape 3 miliarde de euro, si asta in conditiile in care absorbtia ( per total) este naspa. Nu se pot corecta aceste sume, unde exista cerere? 3 miliarde de euro nu ar ave un impact formidabil asupra consumulu, implict asupra PIB real?
    Ar mai fi.. dar ma opresc, imi creste tensiunea numai cand ma gandesc cate ati omis…intentionat sau nu.

  6. DanielT spune:

    bine, imi place ca enumerati lucid cauzele.
    dar la nivel ideologic si actiune uitati ceva, sunteti unul dintre artistii care metaforic au pictat caii verzi de pe peretii bugetului, anno domini 2013.

    E extrem de trist ca toata lumea vrea declarativ binele tarii, dar nimeni nu-si asuma responsabilitatea individuala in esecul evident de actiune.

    Dupa carnatii si fasolea festiva a sarbatoririi cu fast a conditiei nationale, au ramas doar besinile.bani irositi aiurea. Acolo unde moderatia ar fi fost necesara, fudulia si risipa au imbarcat.

    Pe bugete construite cu destinatie electorala, camuflate in campanii PR si taxe exagerate , impovaratoare transferate direct in conturile unor politicieni ai Puterii nu se construiesc natiuni prospere

    Se construiesc doar elite corupte a caror singura menire e autoconservarea puterii proprii si o masa mare de prosti pavlonieni care asteapta mult si bine salvarea de la niste himere construite virtual.

  7. capatu` satului spune:

    ceea ce este regretabil este faptul ca persoane cu anumite studii in domeniul economic sustin in continuare reducerea poverii fiscale (reducerea CAS) in conditiile in care actualele deficite se rostogolesc de la an la an crescand mai repede ca bulgarele de zapada si in acelasi timp avantajele unui impozit de 16 %, uitand ca acest impozit de 16% este o inventie de tip bolshevic ce nu se regaseste in us sau in alta tara cun sistem fiscal serios – ajungem dupa cum ne dorea fostul presedinte Ion Iliescu la o democratie orijinala;

    nu se explica un lucru elementar: tara noastra traieste la acest moment din credite acordate de institutiile financiare internationale, lipsa lor ar insemna inchiderea pravaliei -

    cresterea pretului combustibililor va genera o explozie in lant a preturilor – dl. Daianu se face ca a uitat istoria din perioada anilor `90 – 2000; orice crestere a carburantilor cu 10 % s-a transformat intr-o crestere de 50% sau mai mare la cumparatorul final;

    cred, fara teama de a trai ca politicienii au ca prima datorie sa invete contribuabilu` care sunt indatoririle sale de cetatean roman;

    contribuabilu` roman nu-si plateste din obisnuinta darile catre stat cu motivatia ca statu` n`a facut nimik pt. el – din pacate acest model de gandire a fost adoptat incet de mare parte din companiile cu capital strain de la noi;
    fiecare cetatean trebuie sa stie ca intai de a cere ceva statului trebuie sa iti respecti obligatiile, dar atata timp cat ai fost educat ca in viata trebuie sa te DESCURCI nu sa respecti regulile, mai va trece ceva timp;

    guvernu` sa lase tembeliziunile si povestirile sa puna ambasadorii in functiune sa caute piata pt. produsele romaneshti, atatea putine cate mai au ramas.

    n`am auzit ca maria sa guvernu` sa iasa in fata cetateanului sa explice zilnik cum pot atrarge bani europeni si care sunt cauzele pt. care s-au respins cererile.

  8. marin spune:

    Pentru a reduce impozitele in RO nu este decat o solutie care, timid, s-a incercat dar a fost oprita de USL. Trebuie injumatatit aparatul statal (parlament, functionari, si multi alti mancatori de bani multi care nu fac absolut nimic dar pun piedici astfel incat sa para ca sunt utili). Aceasta ar crea o economie considerabila la bugetul de stat.
    Si ca sa nu fiu rau propun ca cei care vor face asta sa creeze un mediu favorabil mutarii acestora in privat pe reconversie profesionala. Si cine nu vrea sa munceasca sa plece acasa si sa intre in hibernare.
    Noi avem un aparat de stat supradimensionat si in mare parte incompetent care toaca bani din buget degeaba. Aceasta calitate este mentinuta din cauza angajarilor si numirilor in posturi de conducere pe criteri de partid, adica pe pile si cumetrii.
    De exemplu, in vechul regim o primarie de comuna mica, ca nr. de locuitori, avea 5 fuctionari cu primar si femeie de servici. Acum are 20, fara exagerare, angajati pe cumetrie, si care nu fac nimic. Si salariile acestora chiar daca nu sunta mari, adunate sunt mult mai mari decat ar fi fost platiti 5 oameni eficienti. Si asta se reflecta in bugetul local si statal.
    O gramada de asistati social pe la sate, dupa ce, si-au vandut pamantul cu care au fost improprietariti. A avut pamant, deci o sursa de venit, sa fie sanatos. Daca munca nu i-a placut sa moara de foame, nu sa-l tina in spate cei care muncesc.
    O gramada de pensii de handicap pe care le iau oameni in putere. Acestia iau si pensii dar se duc si muncesc la negru. O gramada de pensii speciale pentru unii care nu au contribuit mai mult decat restul si de cele mai multe ori mai putin.
    Daca adunati toate acestea si alte cate mai sunt veti vedea ca bugetul RO poate fi privit si altfel.
    Prin aceste constrangeri impuse hotilor si populatia va fi responsabilizata si isi va schimba mentalitatea de asistat, iar bugetul RO poate fi redus si vor ramane si bani de investitii.
    Calculele sunt mult mai simple decat par, dar daca s-ar impune niste reguli pentru toata lumea nici marile tunuri de la buget n-ar mai fi posibile.
    Trebuie sa mai luati in calcul, D-le profesor, ca si mare parte din sectorul privat tot din buget se infrupta si de cele mai multe ori nu pe criteriul costuri minime – calitate maxima. De exemplu un monitor de calculator care la un magazin on-line costa 600 de lei ajunge ca la o institutie de stat sa fie decontat din buget cu 1200 lei si totul este legal. Si cel care-l vinde cu 600 de lei castiga cel putin 10%. Aici avem probleme si de aici in sus se tot aduna si incepem sa avem probleme de cifre. Lucrurile ar fi mult mai simple decat in carti daca de acest buget si deficit bugetar ar raspunde oameni onesti, carora chiar sa le pese de aceasta natie si nu unii ajunsi acolo pe recomandari si ochi frumosi…..
    Ce fac organismele de control ale statului care trebuie sa sporeasca numarul celor care isi achita datoriile catre buget? Ineficienta acestore o mascam prin cresterea taxelor prin care strangem tot cat am vrea noi punandu-i sa plateasca tot pe cei care sunt corecti? Pai daca tot cei care sunt corecti platesc si ceilalti nu, ce rost mai au aceste organisme de control? Le desfiintam, sau cel putin le reducem drastic ca numar, pentru ca efectul este acelasi. Si in acest mod s-ar putea ca bugetul sa iasa mai putin impovarator pentru cei care sunt corecti fata de stat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)