vineri, martie 29, 2024

Criza remodeleaza sistemul bancar

Anii de criza au dezvaluit o “maladie” pentru care s-au prescris mai multe retete, fara a avea insa in prealabil un diagnostic si, cu atat mai putin, o ameliorare a situatiei : sistemul bancar. Atat european, dar nu numai!

Astfel ca expertii s-au mobilizat pe redesenarea sistemului bancar, au propus reforme, au dezbatut masuri. Unele dintre ele au fost aplicate, altele nu.

Deoarece  sectorul bancar  joaca un rol critic in economia reala, preocuparea pentru imbunatatirea lui s-a extins in tot spectrul societatii, de la cetateni la guvernanti, la bancheri, la mediul de afaceri, la experti, la organizatii de management financiar global, societatea civila, media, etc.

Ce se intampla acum cu sistemul bancar?

O reglementare mai buna este importanta pentru a reduce sansele revenirii unei alte crize financiare majore, un factor esential in restabilirea increderii in sectorul financiar in sine. INCREDEREA este un ingredient esential pentru o redresare economica sanatoasa, dar pana sa ajungem aici sunt multe alte etape de parcurs.

Un nou set de reguli poate rezolva numai o parte din problemele cunoscute. Dar un nou set de reguli bancare poate schimba lumea in care traim, poate lasa loc unor noi vulnerabilitati sa se strecoare. Astfel ca noul sistem de reglementare ar trebui sa fie suficient de flexibil pentru a face fata dinamicii actuale si de asemenea ar trebui sa fie arhitecturat de asa natura incat sa nu puna in pericol economia si prin asta insasi viata oamenilor.

Faptul ca o tara a fost expusa unei crize fianciare nu reduce probabilitatea de a fi lovita de o noua criza. Este absolut evident ca nu este suficienta doar o simpla legislatie suplimentara.  Reducerea riscului va necesita inevitabil si o schimbare de cultura in sistemul financiar.

Dar care ar fi cele mai bune reforme?

Actualele reforme se pot imparti in trei categorii – primul tip de reforma este supraincarcarea capitalului suplimentar colectat de la cele mai mari banci din lume pe baza marimii si conectivitatii lor, practic un impozit pe externalitatile sistemice. Consiliul pentru Stabilitate Financiara a stabilit pentru taxa sistemica o abordare esalonata cu un cost maxim de capital de 2,5%.

Un alt tip de reforma este modificarea solutionarii regimurilor pentru institutiile financiare. Aici s-a vorbit despre „bail-in” ceea ce se poate extinde in cateva cuvinte in capacitatea de a impune pierderi creditorilor privati si actionarilor, mai degraba decat a solicita contribuabililor sa suporte pierderile. Implementarea acestei propuneri este problematica atunci cand se ajunge la decizia politicienilor care trebuie sa aleaga intre un grup restrans de contribuabili sau un numar mare de contribuabili, actiune cunoscuta sub numele de „bail-out”.

Dupa cum am putut observa, guvernele occidentale au ales cu precadere bail-outurile, ceea ce a permis, asa cum si de-a lungul istoriei s-a intamplat, ca relatia cu grupurile influente sa fie menajata. Astfel, efectele si precedentele create s-au putut observa si nu au fost tocmai placute. Toti acei multi contribuabili au ajuns la limita suportabilitatii.

In Statele Unite, plecand de la aceasta experienta, s-a hotarat prin Legea Dodd-Frank pentru reforma Wall-Street si Legea privind Protectia Consumatorilor, adoptate de Congres la 20 mai 2010, sa se aplice metoda responsabilitatii actionarilor mult mai corecta si mai echitabila pentru eventualele actiuni ulterioare. Normele pentru viitoarele proceduri aplicabile investitorilor numiti de ei „iresponsabili” si „speculatori de piata” au fost revizuite si inasprite. Totusi, asteptarile pietei pentru sprijinul oferit bancilor din SUA sunt mai mari astazi decat au fost inainte de criza.

In Europa inca mai sunt multe probleme de rezolvat, iar restructurarea se realizeaza pe bucati, nu in mod unitar. Reformele aplicate ce ar trebui sa fie unitare  ar avea ca tinta modificarea directa a structurii sistemului bancar in sine. In Marea Britanie, „Propunerea Vickers” incearca sa limiteze bancile de la a face anumite tipuri de investitii speculative, nocive pentru clientii lor, la fel ca si „Planurile Liikanen” din Europa. Desi difera in detalii, fiecare dintre aceste propuneri impartasesc un scop comun: atingerea unui grad de separare intre investitii si servicii bancare comerciale, pentru a nu transfera riscul investitional asupra depozitelor bancare si pentru a nu vicia randamentele deponentilor.

Beneficiile acestei separari vor fi credibile daca se vor mentine pe termen lung, iar tocmai asupra acestui aspect multi sunt sceptici. Multi se intreaba daca, in practica, se va putea realiza acest deziderat fara o monitorizare constanta.

Iar aceasta este importanta pentru recastigarea celui mai important „asset” al institutiilor financiare, pierdut pe buna dreptate in ultimii ani : INCREDEREA!

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Da, halal masuri de protectie. E ca si cum te-ai pazi de un leu infometat cu o nuielusa si tinandu-i prelegeri despre beneficiile vegetarianismului.

    Cum puteti scrie asemenea aberatii: „preocuparea pentru imbunatatirea lui s-a extins in tot spectrul societatii, de la cetateni la guvernanti, la bancheri, la mediul de afaceri, la experti, la organizatii de management financiar global, societatea civila, media, etc.” ?

    Tot sistemul bancar s-a perfectionat in a spolia cetateanul si a-l indatora haotic si peste masura si in a-i arvuni urmatorii 50 de ani din viata. Au inventat o gramada de credite, cu buletin, fara buletin, comisioane scrise cu litere minuscule in contracte, fraze intortocheate si mincinoase, pe care bietul cetatean, in lacomia si nestiinta lui le-a inghitit ca un peste flamand.

    Care e spectrul ala al societatii care a lucrat in beneficiul omului de rand??? Doar o ceata de hoti, politicieni, bancheri, experti si oameni de „afaceri”, toti mana-n mana.

    Bancilor ar trebui sa li se puna botnita. Sa se desfiinteze plafonul de numerar, actualmente situat la 5000 de lei, chestie penibila, desfiintarea cardurilor cu credit, otravuri dulcege si halucinogene, educarea poporului inspre a economisi si nu inspre a se indatora.

  2. Singura solutie – eliminarea sistemului bancar cu rezerva fractionala, eventual cu eliminarea monopolului statelor asupra productiei de moneda (piata isi poate selecta singura moneda pe care o considera cea mai buna).

    Restul sunt povesti de adormit copiii, (bune pentru cei care, printre altele, cenzureaza mesajele care nu le convin).

  3. Bancile ofera si traiesc din credite iar creditele de orice tip sunt motorul de baza al capitalismului deoarece vor fi 2 entitati ce vor iesi mereu in castig (bancile si firmele ce ofera produse in urma creditarii) si o alta entitate ce va pierde (beneficiarii creditelor). Cum se intampla asta? Sa facem un mic exercitiu de imaginatie, dar de fapt este realitatea pura:

    Definitia de baza in capitalism este acea ca un expert în
    vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic
    mai adevărat și mai capitalist! Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă
    producătoare de electrocasnice s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în cazul nostru populației native din Alaska ).

    La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum
    vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi
    convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un
    frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam
    problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au
    curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o
    problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu
    o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică
    o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii?
    generatoarele merg pe combustibil! de unde benzinării? Mda, cred că
    problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat
    problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor,
    spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de
    specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist
    prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat
    pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă!
    Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani,
    cum vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din
    penumbra scaunului managerului apare un bătrân îmbrăcat
    impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini
    de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le
    spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în
    care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu
    frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem
    mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt
    virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit!
    așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră,
    faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile
    înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la
    treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

    S-a lăsat liniștea…….apoi managerul, pe un ton prietenos le spune
    celor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

    După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5
    inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din
    2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese
    frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor
    muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din
    ședința de brainstorming!
    După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40,
    hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare
    și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți,
    dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de
    combustibil pentru generator!

    După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2
    sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare,
    niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă
    nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

    După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun
    hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la
    coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin
    asta și mijloacele de subzistență!

    Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism!!!

    Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe
    frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau
    credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la
    băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de
    hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe
    carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și
    terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe
    creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat
    pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără
    terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri
    (popriri), fără viitor!

    • :)
      capitalism, capital, banul ca mijloc de acumulare si cuantificare a muncii si inteligentei individuale.
      ceea ce se intimpla azi in schemele piramidale (banci, specula si bani tipariti) nu are nimic de-a face cu capitalismul/liberalismul autentic. pur si simplu parazitii (camatarii) au infestat si acaparat statul (partide, guvernanti, legiuitori)

    • Pt ca scenariul dumneavoastra sa fie real e nevoie ca eschimosii aia sa fie complet imbecili,ori nu asta cred ca este viziunea dumneavoastra despre societate,in rest toata lumea incearca sa vanda ceva,biserica vinde iertare de pacate si viata buna in viitor,banca placere de moment nesabuitului,taranul din piata forteaza pretul cat poate de mult,diversi vindecatorii solutii miraculoase pt orice,de la obezitate pana la cancer.

      Partea frumoasa e ca avem de unde alege si suntem liberi sa intram in tranzactii sau nu,nu ne impune nici un „expert” ce e bine pt noi,daca cineva nu se informeaza atunci cand face o alegere este fix problema lui.

    • Trecand peste faptul ca povestea pare desprinsa dintr-un manual de economie marxista am o intrebare:
      Ce valoare aveau terenurile eschimosilor cu care a ramas banca in final?

      • Povestea nu este desprinsa din ninciun manual de economie marxista. Este un simplu exercitiu de imaginatie, care din pacate este real (si nu vizeaza eschimosii , ci lumea in care traim). Povestea vizeaza in primul rand toti credulii ce cred in oferte aberante ale bancilor, crezand ca pot face averi din aceste imprumuturi, fara a sti de fapt care sunt posibilitatile lor. Exact ca si eschimosii care habar nu au cum functioneaza piata fiscala.
        Ce valoare au terenurile eschimosilor? Se vede treaba ca nu ati inteles nimic dintrun simplu exercitiu de imaginatie si aruncati cu acuzatii de tip marxist. Va repet inca o data pt priceperea dumneavoatra: pt a fi evitat falimentul economiei globale (adica ceea ce traim noi in zilele de azi cu criza) statul plateste creditele neperformante (adica cam a facut nastase, si acum ponta cu rompetrol) SUNTETI MULTUMIT DOMNULE GABRIEL l.?

        • Daca exercitiul dumneavoastra de imaginatie are aplicabilitate in lumea reala,de ce trebuie sa ne simtim noi vinovati ca exista oamenii care inghit orice promisiune si reclama?de ce sa ne ingrijoram noi pt imbecilitatea unora?

      • pai intrebarea dvs va da si raspunsul :)
        intradevar capitalismul s-a transformat in marxism.
        vinzi ceva fara valoare mare (terenul eschimosilor, patru pereti de beton la etajul zece etc.) cu bani fictivi sau tipariti (fara acoperire reala). apoi extragi renta : munca eschimosului pe toata viata si a victimelor colaterale (toti cetatenii onesti) pauperizati prin inflatia creata de marxistii (camatarii) bancari.

  4. Ma amuza sincer „corul bocitorilor”: retrageti, oameni buni, banii din banci (eu am facut asta de ceva timp) si cumparati bunuri cu lichiditate mare.
    Eventual, pastrati minimul necesar pentru cumparaturi on-line si plata facturilor curente pe vreo doua-trei luni, dar atat.

    Ce credeti ca vor face bancile? Va spun eu: vor da faliment!
    Si ce credeti ca va face statul? Va spun eu: NIMIC, pentru simplul motiv ca nu poate aplica „metoda Cipru” (din motive care s-au discutat deja, si s-a evidentiat faptul ca acolo a fost vorba de o situatie de exceptie) si nici nu poate face „bail-out” pentru tot sistemul bancar, ca s-ar duce toata economia de rapa!

    Rezulltatul: in cel mai rau caz, reazezarea pe baze normale a sistemului bancar. In cel mai bun caz insa, obtineti abolirea „de facto” a monedei fiduciare… si partea „nostima” e ca obtineti acest lucru fara a incalca legea!

    P.S. Sunt curios daca acest comentariu va vedea „lumina Internetului”?!

  5. Dupa mine cea mai importanta masura , strict necesara, este „Volcker rule”, care practic interzice bancilor comerciale sa faca speculatii riscante cu banii clientilor. Vrei asa ceva..fa-te tata fond de investitii sau orice altceva, numai banca comerciala nu. Si la bail -out te califici doar in vremuri de recesiune, cu reguli clare , valabile doar pentru bancile comerciale…si pentru cele mici, nu doar pentru ala too big to fail. Aici este „buba”…derivatele si schemele prin care s-a creat „nevoia” lor (aici cam e valabil ce zice titus, -pacat ca exercitiul de imaginatie s-a dus in alta parte..chiar in zona bancilor comerciale, unde pericolul este muuult mai mic-..povestea cu GS este binecunoscuta-schema aia complicata prin care-si jumuleau proprii clienti..dar pe zona de investitii) pot epuiza si „steriliza” lichiditati insemnate, care nu mai merg in creditare ci in pariuri hedgiuite, rashedgiuite si practic neasigurate cu cash, pe langa fenomenul , normal dealtfel, de multiplicare se mai suprapune si leverageul care amplifica si mai mult riscul…si uite asa o criza „normala”, acea „creative destruction” care este benefica (prin „pedeapsa” pe care o aplica actionarilor care au permis conducerii firmei lor sa riste mai mult decat trebuie) si reprezinta o oportunitate, fie pentru un nou val de afaceristi, fie pentru cei care n-au riscat peste masura si au lichiditati cand „cash is king”..etc.
    Este cat se poate de relevanta opozitia in fel si chip, „lobbyul” facut de marile banci in toate formele posibile, prin care s-a amanat aplicare Volcker rule, cica pana in 2014..dar tare m-as mira, ca pe fondul intrarii intr-o foarte posibila upward phase -in 2014,ce coincidenta… dupa cum pare a sugera analiza ciclului economic(output gap pozitiv pe gdp-uri)..sa fie aminata pana la calendele grecesti. Sau o sa fie modificata de-si peirde scopul initial.
    Asa ca io zic sa nu ratam tinta reala….bancile comerciale sunt necesare..iar cat priveste discutia referitoare la rezerva fractionara…raspunsul este simplu: cine nu doreste sa-si asume „riscul” poate sa-si inchirieze o cutie de valori si sa-si tina malaiu` acolo. Doar ca in acest caz nu mai primeste dobanda..ba chiar pierde ,ceea ce este perfect normal… daca nu dai voie bancii sa castige din diferentialul de dobanda depozit /credit. Solutia exista si nimeni nu este oprit sa aleaga ce vrea. Chestia e ca nu se poate si ca banii sa stea „morti”..si sa primesti si dobanda la ei..de unde?

    • „Doar ca in acest caz nu mai primeste dobanda..ba chiar pierde ,ceea ce este perfect normal… daca nu dai voie bancii sa castige din diferentialul de dobanda depozit /credit.”

      Pai daca nu ma insel, nici acum nu se primeste dobanda la conturile curente – convenabil denumite „depozite la vedere” – deci singurul avantaj al acestora fata de cutia de valori consta in posibilitatea folosirii cardurilor de debit, a platilor on-line si a retragerii de numerar de la orice bancomat (operatiuni taxate, desigur).
      Si oricum, cred ca puneti problema in mod gresit in conditiile in care o mare parte dintre depunatori (nu atat numeric ci ca valoare a depozitelor) sunt obligati sa-si desfasoare activitatea prin intermediul bancilor, ceea ce distorsioneaza piata prin aceea ca genereaza o cerere artificiala pentru serviciile bancare.

      • Exista diferente…daca la contul curent nu primesti dobanda nici nu-i musai sa platesti. Eu nu platesc atunci cand scot bani de la bancomat (Alpha), de ex…si asta a fost unul din motivele pentru care m-am mutat de la BRD. Darmite sa-ti mai si ia bani..numai ca sa stii ca ei sunt neutilizati..”morti”, mie nu-mi convine risk/rewardul.
        Cat priveste restul discutiei va recomand un link interesant:
        http://www.bnro.ro/Noul-model-de-business-al-bancilor-comerciale-%C8%99i-provocarile-lui-8972.aspx
        Lasand la o parte „deformatia” profesionala a domnului Danila, de bancher pur sange, care exagereaza pe ici pe colo cu „nenorocirile” care apar prin introducerea unor reglementari suplimentare care, evident, vor ingreuna managementul bancar, dar micsoreaza riscul…se poate intelege ca sistemul rezervei fractionare nu este foarte riscant, daca se pastreaza niste indicatori (binecunoscuti si in analiza economica fianciara „obisnuita”… a se veda indicatorii de risc referitori la lichiditate, comuni oricarei firme nu doar bancilor, chiar daca formula este alta, logica este aceeasi) in anumite limite.Ca sa nu mai spun de plafonul de garantare. Exista deci metode de protejare, care micsoreza riscul in limita acceptantei de catre depunator si bancher. Este o tranzactie voluntara, ficare stie, sau ar trebui sa stie ce riscuri isi asuma. Pentru ca aici au gresit marile banci in criza 2007-2010…au sarit calul la capitolul risc, lacomia bat-o focu`…in goana dupa bonusuri si functii de CEO. De aia e nevoie de reglementari si organisme de control, de o banca centrala … piata libera100% care se autoregleaza in orice situatie, si nu duce la crize, este o utopie.
        Revenind la chestiune… rezerva de 100% ar micsora extrem de mult sursele de finantare pentru companii, iar daca ne gandim ca „Restrângerea finanțărilor acordate de bănci va crea o altă problemă serioasă la nivelul Europei. Motivul este că în Europa companiile se finanțează în proporție de 90% prin intermediul băncilor. În SUA, această problemă este mai puțin serioasă pentru că băncile sunt implicate doar în proporție de 25 – 30% din totalul finanțării companiilor.”(zice tot Domnul Danila)
        Chiar daca in state o buna parte a finatarii se face de pe pietele de capital…dam in alta „belea”…volatilitatea si mai mare a costului , in caz de criza, mult mai mare decat cea din sectorul bancar.
        Discutia e lunga..dar se poate observa ca nicaieri in lume(dupa stiinta mea) nu se practica sistemul de rezerve 100%..nici macar la bancile islamice.
        Cred ca problema se poate pune, la modul practic..(si nu doar niste teorii savantea ale lui Mises sau Rothbard) doar la bancile centrale..in ce masura exisat acoperire100%..sau cat ar fi indicat sa fie, sau ce relatie iintre PIB , de ex, si masa monetara , pe componente, etc…pentru a asigura „fiat moneyul” impotiva unui atac speculativ, sau mai rau impotiva unui val de neincrederebazat pe cauze economice.

        • Nu contest spusele dumneavoastra.
          Eu doresc un sistem in care depozitele reale (la termen) sa fie complet separate de conturile curente:
          – in primul caz primesti dobanda (fixa sau variabila, depinde de banca), nu iti poti lichida depozitul inainte de termen si esti considerat investitor, cu riscurile si beneficiile eferente;
          – in cel de-al doilea nu primesti dobanda (ba chiar plateseti serviciul de pastrare a banilor in conditii de siguranta, precum si celelelte facilitati oferite de banca), in schimb poti retrage banii oricand si esti considerat un simlu depunator (care nu isi asuma riscuri).
          Cred ca ar fi cazul ca bancile sa separe in mod clar cele doua vategorii de servicii, caz in care s-ar justifica (oarecum) cerinta legala ca firmele sa-si desfasoare activitatea prin sistemul bancar.
          Practic, in momentul de fata statul obliga firmele sa-si asume riscurile aferente unui investitor, indiferent daca doresc sau nu sa faca acest lucru!

          Cat despre plafonul de garantare, „numai de bine”, in masura in care transfera riscurile depunatorilor catre intreaga populatie… Maine seara merg la un „pocheras” cu prietenii: de curiozitate, sunteti dispus sa-mi garantati eventualele pierderi? ;)

  6. Domnule Dobre, legea Dodd-frank este o ” frectie la un picior de lemn” ,nu numai ca, din start a fost „ciuruita” de lobby-ul Wall Street dar cele 2100 de pagini de lege sunt , prin lege, implementate de o birocratie in cardasie cu acelasi lobby. Va dau doar un exemplu : in 2008 la declansarea crizei „the shadow banking” adica hedge funds ajunsesera la un capital de 68 trilioane de dolari ( PIB-ul mondial este 70) acum in 2013 au ajuns, din nou, la 69 trilioane de dolari. Hedge funds sunt acele institutii financiare nereglementate care au jucat un rol important in accelerarea datoriei sectorului privat, declansand criza financiare. Dodd-Frank nici nu le-a atins, la fel si companiile de rating care au clasificat Enron , Washington Mutual si Lehman Brothers, triple A, chiar inainte de a da faliment. Administratia Obama nu este alceva decat un grup de lobby al Wall Street, DOJ nu a acuzat nici un bancher pentru catastrofa din 2008, spre deosebire de scandalul S&L din 1986 cand sute de bancheri au infundat puscaria.
    Bancile mari din New York Goldman Sachs , BA, JP Morgan, City au devenit si mai mari in total antagonism cu ” too-big -to -fail” si in spiritul „mai presus de lege” too-big-to-jail !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre este Vicepresedintele Camerei de Comert Britanico – Romane si Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu, Secretar General al Fundatiei Institutul Social Democrat “Ovidiu Sincai”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro