joi, martie 28, 2024

Cum putem tripla salariile medicilor și ale profesorilor în doar 3 ani?

Cred că nu este vreun ministru de finanțe din 2000 încoace care să nu fi afirmat că urmărește reducerea evaziunii fiscale și creșterea veniturilor bugetului de stat. Promisiuni am văzut multe, însă rezultatele ne arată că au fost doar promisiuni deșarte.

În opinia mea, nimeni nu a dorit cu adevărat să apuce taurul de coarne, așa că aș dori să vă atrag atenția asupra unei soluții care, deși nu e ușor de implementat, ar fi extrem de eficientă și ar diminua în mod drastic evaziunea fiscală din colectarea TVA.

Înainte de toate, câteva cifre ca să înțelegem de ce evaziunea fiscală este o problemă uriașă pentru România:

  1. Un raport al Comitetului Consiliului Europei împotriva spălarii capitalurilor (MONEYVAL) arată că economia subterană reprezintă 28,4% din produsul intern brut al Romaniei în 2013, respectiv aproape 40 de miliarde de euro pe an (sursa)
  2. „Gradul de eficienţă a taxării în cazul TVA aferent anului 2013, de 56%, este semnificativ inferior celui înregistrat în Estonia (83%), în Slovenia (71%) și în Republica Cehă (71%), în condiţiile în care cota standard de TVA din aceste țări este de 20% (comparativ cu un nivel de 24% în România).” (Raportul Consiliului Fiscal pe 2013, pag. 15). Ca să fie clar, asta înseamnă că 44% din sumele cuvenite bugetului de stat din TVA nu se încasează!
  3. „Aproximativ 75% din evaziunea fiscală este generată la TVA (12,21% din PIB), în timp ce contribuțiile sociale contribuie cu circa 15% la evaziunea fiscală totală, în principal prin intermediul fenomenului de „muncă la negru” (salariaţi în economia subterană).” (Raportul Consiliului Fiscal pe 2013, pag. 18)
  4. În cifre absolute, evaziunea din TVA a crescut de la 50 de miliarde de lei în 2010 la 76 miliarde lei în 2013 (Raportul Consiliului Fiscal pe 2013, pag. 128)

În același timp, specialiștii și presa economică din România atrag atenția că nivelul investițiilor publice în infrastructură a scăzut îngrijorător în acest an iar deficitul bugetului de pensii crește în mod constant (12,2 miliarde de lei în 2013 sau 1,8% din deficitul bugetar total) și se va accentua în anii următori.

Vă dați seama ce ar însemna atragerea la buget a măcar jumătate din suma fraudată la colectarea TVA-ului? E util să exemplificăm ca să înțelegem cu adevărat amploarea acestor sume: cu 38 de miliarde de lei am putea acoperi integral deficitul bugetului de pensii (12,2 miliarde lei), am putea tripla salariile medicilor (cheltuielile totale de personal ale Ministerului Sănătății în 2013 sunt de 615 milioane lei, deci vorbim de un „fleac” de 1,2 miliarde lei pe an), am putea tripla salariile din învățămînt (cheltuieli de personal de 1,13 miliarde lei în 2013, triplarea ar presupune cheltuieli suplimentare de 2,26 miliarde), și tot ne-ar mai rămâne 21 de miliarde de lei pentru a investi în construcția de autostrăzi, modernizarea căilor ferate șamd. Toate aceste lucruri care acum par un vis ar fi realizabile cu mai mulți bani la buget, evident dacă s-ar cheltui corespunzător! Sunt conștient că gurile rele vor spune că prin majorarea veniturilor la buget nu facem decăt să le oferim mai mulți bani pentru a fi furați prin licitații trucate și alte procedee la care decidenții din administrație au devenit experți – e un risc pe care ar fi bine să ni-l asumăm, rezultatele benefice sigur se vor restrânge și asupra noastră printr-o formă perversă a efectului „trickle-down”.

Așadar, cum putem aduce la buget banii ăștia, care e soluția „miraculoasă” pentru diminiuarea evaziunii din TVA cu 50% în 3 ani? Singura soluție cu adevărat viabilă este digitalizarea economiei și renunțarea treptată la plățile cash! Asta înseamnă să ne propunem să facem ce vor face în curând suedezii și mai apoi marea majoritate a țărilor civilizate! Suedia a fost prima țară din lume care a introdus folosirea bancnotelor din hărtie, în 1661, și cel mai probabil va fi prima care va renunța definitiv la plățile în numerar ținând cont că peste 97% din suedezi dețin carduri de debit și peste 99% din comerciați acceptă plata cu cardul– detalii aici. Întrebarea este dacă avem suficient de mult curaj, inteligență și ambiție să fim una dintre primele țări din lume care vor face acest pas sau vom decide să fim în plutonul de „followers”? Trecutul ne spune că suntem capabili de astfel de fapte – ca exemplu, BNR a fost cea de-a 13-a bancă centrală înființată în lume (1880), plasându-ne astfel înaintea unor țări precum Japonia (1882), SUA (1913), Australia (1920) sau Canada (1934).

Sursa: ZF

Cum ar arăta și ce ar presupune un astfel de plan?

În opinia mea ar fi nevoie de elaborarea unui plan de tranziție pe minim 3 ani de zile, pentru a asigura o tranziție cât mai lină. Evident, în primul rând ar fi necesară diseminarea acestei propuneri în spațiul public, prin organizarea de de consultări cu cetățenii, mediul de afaceri și lumea academică pentru a comunica planul de implementare și a obține feedback.

Îndraznesc să schițez un plan pentru a arăta că această propunere este dificil de implementat, perfectibilă, dar fezabilă per ansamblu. Iată deci o listă de măsuri care trebuie luate în calcul:

Anul I

  • Pentru a asigura succesul acestei măsuri este necesar ca toți cetățenii să dispună de un cont curent și un card atașat, astfel că statul trebuie să creeze această posibilitate prin aducerea costurilor de obținere și operare la 0. Băncile comerciale vor fi încurajate/convinse să ofere conturi și carduri în mod gratuit pentru a-și păstra baza de clienți, altfel statul poate mandata CEC să ofere aceste servicii în mod gratuit, pentru toți cetățenii. Cardul bancar ar deveni la fel de comun pentru români precum cartea de identitate sau cardul de sănătate.
  • Apoi, este la fel de important ca statul să acorde subvenții pentru a se asigura că toți agenții economici înregistrați în România vor achiziționa sisteme de plăți cu cardul (terminale POS). Ar fi utilă modificare legislației pentru a impune or grilă de comisioane maxime ce pot fi percepute de către băncile procesatoare, în funcție de valoarea tranzacțiilor. Astfel, băncile din România vor înțelege că e necesar să facă bani din derularea activității de creditare a firmelor și a populației (la fel ca în țările civilizate din vestul Europei), nu din perceperea din comisioane pe tranzacții și retrageri de numerar.
  • În paralel cu aceste acțiuni trebuie derulată o campanie masivă de instruire a cetățenilor și a agenților economici cu privire la folosirea în siguranță  a acestor mijloace de plată. Instruirea în mod practic o pot realiza băncile întrucât dispun de o rețea extinsă, dar se pot coopta și alte instituții precum Poșta Română sau Ministerul Educației – se pot organiza traininguri în școli pentru elevi, dar și pentru adulți și persoanele în vârstă, în weekend de exemplu. Evident, statul poate crea o linie verde gratuită și un call-center dedicat pentru a răspunde la întrebări sau pentru a se raporta eventuale probleme.

Anul II

  • După întreprinderea măsurilor de mai sus s-ar putea trece la etapa descurajării treptate a utilizării banilor în numerar, atât pentru persoanele juridice cât și pentru persoanele fizice. Momentan pragul se aplică doar firmelor și este stabilit la 10 000 lei/zi. De exemplu, pentru prima jumătate a anului se poate impune un prim prag maximal de 500 lei/tranzacție, urmând ca din semestrul II acesta să scadă la 100 lei/tranzacție.

Anul III

  • Măsura finală pentru a asigura prevalența acestui mijloc de plată ar fi ca statul să promoveze o rată diferențiată a TVA pentru plățile efectuate cu cardul în dauna plăților cu numerar. De exemplu, se poate merge cu 20% pentru plățile cu cardul și 24% pentru cele cu numerar. Finanțarea acestei măsuri se poate face prin veniturile suplimentare ce se vor încasa începând cu anul II. Având în vedere atenția cu care vânăm reducerile, cu siguranță am fi dornici să plătim mai puțin la cumpărături, astfel că e foarte probabil  să favorizăm comercianții care oferă aceste facilități, determinând astfel piața să meargă în această direcție.
  • Nu urmează decât stabilirea unui termen limită de la care tranzacțiile cash vor fi eliminate în totalitate, dar sunt convins că doar aplicarea măsurilor de mai sus ar fi suficientă pentru a reduce cu 50% evaziunea fiscală din TVA. Acest ultim pas ar putea duce încasările aproape de 90% – cu siguranță nu vom ajunge la 100%, întrucât „profesioniștii” din crima organizată vor găsi ceva mijloace avansate de fraudare (utilizarea valutei, fraudare electronică șamd).

Scopul acestui articol este să promovez o astfel de soluție în spațiul public și să arăt că este posibil de implementat într-un termen rezonabil. Evident, sunt câțiva factori de luat în calcul care pot îngreuna implementarea acestor măsuri: avem aproximativ 5 milioane de persoane cu vârsta peste 65 de ani, carențe în educația financiară, rata încă redusă de acces la Internet, siguranța plăților electronice, folosirea unor valute precum euro sau dolarul ca să eludeze interdicția folosirii numerarului sau chiar aderarea la zona euro. Sunt convins însă că se pot găsi soluțiile adecvate pentru fiecare dintre aceste provocări.

Îndrăznesc să afirm că e doar o chestiune de timp până când cash-ul va dispărea din lume iar monezile și bancnotele vor avea valoare doar ca obiecte de colecție. Întrebarea este dacă suntem suficient de inteligenți și curajoși să fim printre primii care vor deschide ușa viitorului sau așteptăm să o facă alții pentru noi?

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Evaziunea fiscala este un efect, nu o cauza care trebuie combatuta. Se echilibreaza astfel cererea si oferta – taxele vs serviciile oferite de stat.
    Sa acoperim deficitul bugetului de pensii din incasari de TVA?.. Dar pe platitorii de TVA i-ati intrebat daca vor sa iasa la pensie din bugetul de stat?
    Digitalizarea economiei este solutia? Este intr-adevar viitorul implacabil catre care tindem, dar nu oferiti nici o justificare pentru beneficiile clamate. Doar daca aveti indicii ca evaziunea este in mare parte cauzata de tranzactiile cash. Aveti? Sunt dosare de evaziune de sute de milioane.. credeti ca au plimbat banii cu sacul?

    • Beneficiile acestei propuneri sunt foarte clare, probabil nu ati citit cu atentie articolul. Va reamintesc ca 75% din evaziunea fiscala care se face in Romania provide din necolectarea TVA (nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, sunt calculele Consiliului Fiscal).
      Eu am subliniat ca daca am reusi sa reducem evaziunea din TVA cu 50%, am avea suficient de multi bani la buget pentru multe lucruri – reducerea taxelor, cresterea investitiilor in infrastructura sau rezolvarea unor probleme precum salariile ridicole ale celor din sanatate si invatamant.
      Ne place sau nu, evaziunea nu o practica doar expertii prin firme offshore si operatiuni intracomunitare dubioase, mare parte provine si din comertul mic. Ati cerut de fiecare data bon fiscal pentru paine, mici cumparaturi sau factura de la hotelul unde v-ati cazat?

      • @ Iulian Boia – fără supărare, dar viziunea Dvs. e una „din birou”. Aveți impresia că tot TVA-ul acela neplătit sunt bani care există bine-merci în firme, dar capitaliștii veroși preferă să-i pună la saltea? O mulțime de firme mici n-au nicio posibilitate reală de a plăti sumele respective și ele apar ca datorate doar fiindcă așa zice legea. Însă când acele firme se vor închide (iar cele mai multe dintre ele chiar se vor închide) va crește procentual gradul de colectare, dar vor scădea sumele încasate efectiv.

        • Domnule Harald,

          Am o firma si platesc taxe in fiecare luna, deci va asigur ca sunt in contact direct cu ce se intampla intr-adevar in economie.

          Banii acestia circula in economie, dar nu prin fluxuri transparente. Firmele si cetatenii corecti sunt clar dezavantajati iar efectul e o otravire a intregului mediu de afaceri.

          Mai important insa ar fi faptul ca bugetul de stat ar dispune de fonduri care ar permite reducerea taxarii (incurajarea conformarii fiscale de bunavoie) si cresterea sumelor alocate investitiilor publice. Evident, e nevoie sa punem mai multa presiune pe administratie, sa se modernizeze si sa reduca birocratia, e nevoie ca justitia sa-si faca treaba (in ultimii ani se vede asta) dar ce vreau sa subliniez este ca oricum ne indreptam spre un viitor in care numearul va disparea din ecuatie.

          Nu ar fi mai bine sa discutam despre asa, sa analizam cum e mai bine de procedat, sa fim proactivi si sa gasim niste solutii decat sa asteptam un regulament UE care sa ne impuna conditiile astea?

          • Domnule Boia, dacă aveţi o firmă şi plătiţi taxe la stat asta nu vă conferă nici drepturi de tip suprematist prin care să decideţi asupra averii altora împotriva voinţei lor [apropo, in opinia dumneavoastră, banii, masa monetară prezentă in economie la un moment dat, aparţin cetăţenilor sau statului?], şi nicidecum vreun ascendent moral asupra semenilor care să vă permită să emiteţi sentinţe asupra corectitudinii comportamentului acelor indivizi ce aleg să nu se conformeze tuturor deciziilor arbitrare ale unui stat socialist.

            Aşijderea, nici eu nu am vreun drept de a califica drept imoral sau moral actul evazionist in sine, doar pentru că se intâmplă să deţin o firmă şi să-mi plătesc ca un neghiob toate taxele impuse de stat.

            Judecarea actului economic de-fiscalizat dintr-o perspectivă etică presupune o investigare prealabilă şi minuţioasă a cazului, pentru a afla dacă actul respectiv a fost impus de necesităţi vitale sau săvârşit cu scopul strict de a frauda ori înşela autorităţile statului. Asta pentru că, in opinia mea, de cele mai multe ori, actul evazionist se situează in sfera legitimei apărări in faţa agresiunii statului, agresiune de o asemenea amploare incât periclitează nu numai averea victimei, ci chiar viaţa sa.

            Fermierul deţinător de „exploataţie agricolă de subzistenţă” care-şi vinde zarzavaturile la piaţă, plătindu-şi doar parţial dările, cu o cifră de afaceri de 60-100.000 de lei şi o rată a profitului de sub 10 procente, in momentul in care este izbit de zapcii cu o amendă de 6000 de lei şi căpăcit şi cu o confiscare a mărfii in valoare de 10.000 e in pragul colapsului. Orice act ulterior va fi generat de instinctul de conservare şi acest individ încolţit de fiara etatistă va face orice ca să se menţină pe linia de plutire, mai exact, in loc să-şi vândă in continuare marfa-n târg, legal sau aproape legal, o va scoate pe marginea drumului sau o va vinde in pierdere la intermediari mai puternici, mai capabili de angrenare in şi de ungere a sistemului. Actul de vânzare-cumpărare a produselor agricole engros, complet nefiscalizat, impulsionat chiar de inspectorii necruţători ai anafului, îl voi considera nu un act evazionist, ci ca pe o tranzacţie naturală ce se petrece in economia liberă, in afara statului ce s-a anihilat singur prin agresiunea lui criminală asupra fermierului.

            Patronul de mare companie IT abonată la contractul cu statul care achiziţionează de pe piaţa neagră facturi falsificate prin care să probeze efectuarea unor servicii fictive pentru a reduce astfel profitul real şi implicit impozitul pe profit datorat statului este, in schimb, mânat nu de instinctul de supravieţuire, ci de lăcomie, iar scopurile şi mijloacele de care se foloseşte vădit imorale, aceşti bani negri fiind meniţi îndeobşte plăţilor către terţii cu putere de influenţă, recte şpăgilor. Este un evazionist şi este incorect, dar nu faţă de stat, ci faţă de colegii ce activează pe piaţă, pentru că actele sale afectează grav mediul de afaceri, perturbează raporturile dintre competitori şi crează un avantaj nemeritat ipochimenului lipsit de scrupule şi de orice valori morale.

            Ca atare, înainte de a arunca anatema asupra unor întregi categorii sociale -antreprenori, fermieri, liber-profesionişti- chibzuiţi bine asupra fenomenului evazionist şi incercaţi să vă puneţi in pielea acestor oameni şi, mai ales, imaginaţi-vă in postura de afacerist decăzut, in pragul falimentului, căci, tot aşa cum oamenii sunt muritori şi firmele sunt supuse pierzaniei, imaginaţi-vă in situaţia in care, după ani de dezvoltare şi extindere in care aţi ajuns să aveţi câteva zeci sau poate sute de angajaţi, ceva -o lege, o taxă nouă, o amendă faraonică, un capriciu birocrăţesc sau crah la bursă- vă loveşte pe neaşteptate şi ajungeţi să vă târâţi, să cerşiţi contracte, să lucraţi orice şi la orice preţ chiar şi sub costul de producţie numai să aveţi comenzi căci sute de oameni depind de dumneavoastră. ei bine, in această ipoteză -a falimentului iminent- puteţi garanta că nu veţi recurge la acte pe care astăzi le caracterizaţi drept incorecte, frauduloase, penale? Aţi vinde sau presta servicii la negru dacă de asta ar depinde soarta companiei dumneavoastră, a angajaţilor şi, in cele din urmă, chiar viaţa şi puţina avere rămasă după executarea bunurilor de către bănci?

          • @ Iulian Boia – Good for you, ce pot să vă spun?!

            Aveți clienți reali la firma respectivă, oameni care plătesc efectiv din banii lor produsele și serviciile respective? Care e nivelul de TVA care vi se pare Dvs.acceptabil într-o economie normală? Care e nivelul rezonabil al TVA-ului, într-o comunitate economică în care alții au 19% sau chiar 15%?

            Chiar aveți impresia că economia poate funcționa în maniera asta dictatorială, stabilim TVA cât vrem noi și băgăm în pușcărie pe oricine nu-l plătește? Ați încercat să vedeți dacă nu cumva un TVA de 18% colectat în proporție de 75% înseamnă mai mulți bani la buget decât un TVA de 24% colectat în proporție de 56%?

            56% grad de colectare înseamnă că ecomonia funcționează de fapt cu un TVA de ~14%. La aspectul ăsta v-ați gândit?

            • Domnule Harald,
              Va asigur ca avem clienti reali si din Romania, si din afara tarii. Argumentul reducerii TVA-ului la 14% sau 18% nu sta in picioare, drept dovada ratele de colectare dinainte de majorarea TVA din 2010 nu sunt cu mult mai bune decat cele de acum!

              Evident ca sustin scaderea TVA, dar cred ca nu e suficient pentru a diminua evaziunea in mod semnificativ! Cand e vorba de comert putem vorbi si de o nepasarea a cetateanului obisnuit, pur si simplu nu avem deprinderea sa cerem bonul fiscal sau factura sau nu ne pasa! Poate ca evaziunea e o forma de aparare a cetateanului impotriva statului, dar nu cred ca e sustenabil acest sistem. Ce o sa ne facem cand deficitul bugetului de pensii va creste de la 12 miliarde la 20-25 de miliarde pe an? De unde va imaginati ca vor veni banii astia? Nu tot de la noi prin cresterea taxelor si a varstei de pensionare?

              Eu cel putin m-am saturat sa traiesc intr-o societate in care ne furam singuri caciula, ne inchipuim ca driblam statul, apoi suntem nevoiti sa dam spaga celor care ne controleaza ca sa nu luam amenda mare si ne spunem ca „asa merge treaba in Romania!” Care este solutia dumneavoastra pe termen lung? (in afara emigrarii, evident)

            • „Ce o sa ne facem cand deficitul bugetului de pensii va creste de la 12 miliarde la 20-25 de miliarde pe an? De unde va imaginati ca vor veni banii astia? Nu tot de la noi prin cresterea taxelor si a varstei de pensionare?”

              Nu, „banii astia” ar veni din reducerea aparatului birocratic, din privatizarea si rentabilizarea firmelor de stat si din eliminarea firmelor capusa, „abonate” la contracte paguboase pentru banul public. Desigur insa, este mai comod sa va ganditi la masuri coercitive in defavoarea cetateanului decat sa gasiti solutii pentru rezolvarea problemelor endemice de coruptie! Ca (nu-i asa?) statul trebuie sa supravietuiasca si chiar sa creasca, spre bunastarea baronilor locali si a asistatilor social, iar cei care chiar muncesc si mai fac cate ceva in tara asta ar trebui beliti de sapte piei, asta ca sa se invete minte sa mai aiba intitativa antreprenoriala… mama lor de capitalisti!

      • Domnule Boia, observ ca argumentul dvs la toate comentariile este ca nu v-am citit cu atentie articolul. Eu cred ca dvs nu ne cititi prea atent comentariile. V-am intrebat si va mai intreb inca o data – ce date aveti care sa sustina afirmatia ca evaziunea se datoreaza in primul rand tranzactiilor cu CASH!? In statisticile Consiliului Fiscal nu intra cumva si facturile false, rambursarile ilegale, manariile cu companii off-shore?

        Eu am scris in comentariul meu ca economia digitala este oricum imposibil de evitat, cu bune si rele. De exemplu, prin limitarile impuse unei societati bancare, am fi cu totii dependenti de o anumita categorie sociala care isi permite sa deschida o banca. Practic, toate fluxurile financiare ar fi controlate de cateva zeci de persoane private care nu pot fi obligate sa dea socoteala in fata societatii si daca vrem sa extindem intr-un fel ‘portofelul electronic’ in afara sistemului bancar, nu avem inca solutiile tehnice pentru acest pas.

      • @ Iulian Boia – pentru România, soluția evidentă este reducerea drastică a numărului funcționarilor publici. România are de 3 ori mai mulți funcționari publici decât UK, la o populație de 3 ori mai mică. Adică pe cap de locuitor România are DE 9 ORI mai mulți funcționari publici decât UK .

        Pentru mine personal, soluția a fost emigrarea și asta chiar în UK. Unde a durat exact 3 ore ca să îmi înființez firma și unde nu mă privește în niciun fel ce face România cu funcționarii publici și cu pensiile lor. Cam asta-i.

  2. Nu am citit articolul pentru ca nu ma intereseaza triplarea salariilor acestor tagme lenese (ca si activism politic).
    Eu am insa o solutie clara: PRIVATIZARE. Privatizati invatamantul si sanatatea si cei meritosi vor avea nu triplate ci poate inzecite salariile in timp ce lipsitii de valoare vor sta pe tusa in loc sa capuseze sistemul, asa cum fac astazi.
    Dar nimeni nu vrea reforma, nu vrea competitie, nu vrea nimic. Prefera caldiceala spagii, unsului pe la sefi si acceptatului la tot ce-i putred romanesc.
    Si atunci, zicerea mea este: n-aveti decat sa ramaneti asa daca nu vreti mai bine. De ce sa se preocupe uniic are de un sfert de secol nu au reusit nimic? De ce sa nu va preocupati voi de soarta voastra. Punmeti presiune pe sistem sa-l descatusati de politic, politicianism, capuseala.
    Daca nu…atunci ciocul mic.

    • Aveți dreptate. Eu aș merge mai departe. Nu doar că privatizăm tot, chiar nu le mai dăm deloc salarii. Să meargă bolnavii la spital și să se liciteze îngrijirea. Aaaa, aveți mai puțini bani decît vecinul de pat? Nu-i nimic, vă prăpădiți fericit că sistemul e la maxim de eficiență. Copilul dvs. rămîne fără loc la școală pentru că vecinul de bloc are mai mulți bani? Nu-i bai, e nevoie de salahori oricînd.
      Vă doresc succese în munca de la Tea Party.

      • „Copilul dvs. rămîne fără loc la școală pentru că vecinul de bloc are mai mulți bani?”

        1. Cine spune ca intr-un sistem privat nu va creste numarul locurilor din scoli?

        2. Daca va referiti la reformistii republicani, nu cred ca ati auzit pe cineva care sa sustina privatizarea sistemului de invatamant (sau v-ar lua ceva timp pe google sa cautati asa ceva), ci un sistem de vouchere. Pana la urma banii nu sunt ai ministrului ci ai oamenilor.

    • E clar ca privatizarea e solutia. Pai uitati-va ce se mai chinuie universitatile de stat cu banii. Cele particulare (in frunte cu Spiru Haret) sunt mult mai profitabile – aia fac bani, nu gluma, deci antreprenori adevarati. Nici macar nu fac afaceri cu statul cum fac ceilalti antreprenori romani. Chiar, asta da dilema: daca privatizam tot statul cu cine mai fac afaceri vajnicii, harnicii si onestii antreprenori romani?
      O alta sursa de bani ar fi impozitarea salariului celor celor ce lucreaza in IT. Sunt oamneni in toata firea si nu mai trebuie asistati de catre stat. Sa plateasca impozit ca toata lumea.
      Si apoi, daca tot e sa visam cu ochii deschisi de ce sa nu marim salariile de 10 ori d-le Boia? De ce sa nu visam frumos?

    • „Eu sunt din sistem” si as vrea sa se privatizare sistemul de invatamant (ar fi semi-privat de fapt).

      Sa va dau un exemplu.

      Am un baiat care merge la gradinita. Practic salariul educatoarei este platit indirect si din banii mei. Dar … ceea ce impoziteaza guvernul, pleaca de la scoala la care lucrez la ministerul finantelor, de acolo la ministerul educatiei, la judet, la primarie si de la primarie in contul gradinitei care o plateste pe educatoare.

      De ce sa nu platesc eu direct la gradinita? Care este justificarea, din punct de vedere al calitatii actului educational, pentru plimbarea banilor de la mine, pe la Bucuresti si apoi la invatatoare?

      Cat despre „… tagme lenese (ca si activism politic)…”, eu mi-as da copilul la o anumita scoala in functie de activismul politic al invatatoarei.

      • Exact, ce nu inteleg comentatorii anteriori este ca privatizare nu inseamna ce stiu ei de Spiru haret sau de clinic aprivata de la colt care nu face decat interventii minore.
        Privatizare inseamna DECAPUSARE, depolitizare, control competent al resurselor. Adik excluderea statului din procesul managerial. Statul urmeaza ca ulterior sa plateasca intr-o schema sistemul privat despre care vorbesc (mai ales pentru anumite categorii), dar preferabil ar fi sa sustina o parte din costuri.
        Facem pariu ca in final e mai ieftin privatul?
        Cand merge unul la veterinar sau stomatolog face ochiic at cepele cand i se da factura. pai da, fratiorilor…asta este CE COSTA medicina. Faptul ca statul intervine e o pacaleala. De fapt statul ia cu 10 maini si redistibuie pe criterii de ei stabilite cu o singura mana, restul intrandu-i lui prin buzunare.
        Asa ca lasati privatul sa functioneze, e singura solutie de a iesi din increngaturile de tip putinist intr-un sistem.

  3. Domnule Boia,

    O sa iau articolul ca pe un inceput de thinktank, nu ca pe o propunere realista.

    Aveti cateva idei foarte bune, care intr-adevar ar reduce partea gri a economiei. Eliminarea cash-ului ar fi insa un pat al lui Procust, de dimensiunea nepotrivita pentru MULTI cetateni.

    Cateva motive, daca doriti:

    – nu puteti da 5 lei unui copil sa-si cumpere bomboane.
    – nu puteti da o suma de bani cuiva pentru un serviciu oarecare – de la ia-mi si mie un deodorant la am ramas in pana prostului, imi trebuie motorina. Trecand prin medicamente.
    – fraudele, care vor fi cu siguranta mai insemnate
    – depindeti 100% atat de fiabilitatea sistemului electronic financiar, cat si de accesul la internet si electricitate;
    – nu puteti realiza tranzactii in zone izolate;
    – presimt ca incalcati dreptul persoanelor la intimitate – imi las niste rezerve, intrucat nu mi-e clar cum sta treaba din punct de vedere juridic.

    O idee care mi se pare buna e reducerea TVA la plata cu cardul.

    Oricum, schimbarile dorite de dumneavoastra se pot realiza c-o singura modificare legislativa: legalizarea furtului de cash.

    Sau, alternativ, poti incerca sa convingi oamenii sa plateasca taxe oferindu-le ceva in schimbul acestor taxe. Dar asta e nitel mai greu, este?

    • Domnule Leo,

      In primul rand va multumesc pentru feedback-ul constructiv!

      Sunt de acord cu observatiile dumneavoastra, exista multe aspecte de luat in calcul. Cu siguranta insa putem gasi solutii pentru dificultatile semnalate de dumneavoastra. Eu as miza in primul rand pe conformarea voluntara, prin acordarea de stimulente atat cetatenilor cat si firmelor. In acest sens am venit cu exemplul aplicarii TVA de 24% pentru tranzactiile cash si 20% pentru cele cu cardul.

      In privinta sigurantei la folosire cred ca putem gasi solutii facile – de exemplu in strainatate sunt foarte comune cardurile prepaid, in care incarci doar o suma modica de care ai nevoie pentru cumparaturi sau calatorii in strainatate. Astfel limitezi in mod semnificativ posibilitatea ca cineva sa aiba acces la sume mari. Astfel de carduri cred ca pot fi incredintate si copiilor, prin alimentarea recurenta cu 5-10 lei/zi – daca ar dispune si de tehnologia contactless ar fi extrem de usor de utilizat.

      Astept cu interes opiniile dumneavoastra, precum si eventuale sugestii pentru a imbunatati propunerea mea.

      • Domnule,

        Cred ca pierdeti din vedere partea mai putin vizibila a Romaniei. Sunt pline satele de cetateni care nu au conditiile absolut necesare pentru a profita de carduri: nu au curent, nu au calculator, nu au smartphone, au posta la 5-10 km distanta.

        Cum doriti sa vireze copilului 5 lei?

        In plus, tehnologiile costa. Pe de-o parte, costa implementarea (cont curent + cont de economii + cont card + cont prepaid, se strang ceva comisioane); pe de alta parte trebuie educata maicuta batrana. Vad salariati in jur de 40 de ani care in ziua salariului dau buzna la bancomat si-l scot tot. Si astia sunt relativ usor de educat fata de pensionarii din rural.

        Nu mai vorbesc de magazinasele „mixte” din rural si de carciumi, unde se „da” pe datorie, se scrie la caiet si se plateste la pensie.

        Orice *tentativa* de solutie *trebuie* sa-i includa si pe acesti oameni.

        Apoi firmele, de toate soiurile. Cate or fi in tara romaneasca? Inmultiti numarul macar cu 1.1 si descoperiti numarul de POS-uri necesare. Din ce bani se platesc? din comisioane?

        Nu cred ca astea sunt detalii; sunt aspecte esentiale.

        V-am oferit o idee alternativa: legalizarea furtului de bani lichizi. Mai ofer una la fel de nebuneasca: criminalizarea vanzarii oricarui bun sau serviciu fara un cod unic de identificare, pentru care taxa se plateste inainte. Vreau sa fabric 10 scaune, cumpar de la stat 10 serii, platesc taxa, le lipesc pe scaune si le vand.

        La fel de bine puteti scadea numarul accidentelor rutiere plasand limitatoare de viteza activate radio pe fiecare masina; pe fiecare sectiune de drum puneti un emitator care „striga” maxim 30 km/h si gata.

  4. Trec peste aspectul totalitarist al măreţei reforme progresiste -digitalizarea forţată a monedei nu ar fi altceva decât un pas înainte către controlul absolut al statului asupra economiei-, trec şi peste falsitatea rapoartelor asupra evaziunii fiscale, in fond toate aceste statistici sunt produse ale unor instituţii etatiste cu propensiuni totalitare deci nu e de de mirare că încearcă să dezbine populaţia prin colportarea unor minciuni la adresa deţinătorilor de capital şi a întreprinzătorilor, ca să ajung la aserţiunea fantasmagorică anunţată chiar de titlul articolului. Pasămite, un grad ridicat de colectare a taxelor ar conduce automat la creşterea veniturilor unor categorii de bugetari. In opinia autorului, similară cu cea a majorităţii economiştilor etatişti, economia ar fi un joc cu sumă fixă: statul aruncă pe pieţe o cantitate anume de monedă fiat şi, conform unor calcule sofisticate asupra nevoilor bugetare, e musai să recapete un procent fixat in prealabil, iar când pieţele nu se supun şi nu vor să dea inapoi banii statului, acesta îşi trimite haitele de recuperatori ca să smulgă cu forţa bănetul dosit de capitalişti şi să le ardă amenzi ca să se înveţe minte să mai râvnească fără permis la venituri necuvenite. Nu ar fi mai simplu oare, ca in acest regim monetar dominat de monopolul statului asupra producţiei de monedă, guvernul să ceară direct sumele care crede că i se cuvin Băncii Naţionale, aceasta să înscrie intr-un răboj digital că gata a creat fondurile necesare, din neant, şi apoi să-şi plătească frumuşel guvernul angajaţii livrîndu-le pe carduri ficţiunea realizată de BNR? De ce să mai cheltuiască statul atâţia bani cu colectarea, cu ANAF-ul, cu controalele, cu rapoartele, cu procesele inerente, când printr-un click rapid se pot produce şi livra miliarde de lei frumoşi ca din basme scoşi? Ar putea să tripleze salariile medicilor peste noapte, nu peste 3 ani de chinuri, ba, mai mult, ar putea să contracteze imediat investiţii de infrastură şi să umple ţara de autostrăzi, căi ferate, centrale nucleare şi nave spaţiale. De ce nu o face? Păi, pentru că la primul semn de nebunie monetară guvernamentală, întreaga piaţă va reacţiona prompt şi va retrage definitiv orice sprijin şi incredere acordate cu mare greutate statului român, iar banul ăla fictiv produs in neştire îşi va pierde valoarea fix peste noapte, iar inflaţia generată prin emisia de monedă va urca la cer odată cu guvernul şi penele lui. Eh, aşa-i şi cu banul digital ce ar trebui introdus ca să eradicăm evaziunea fiscală: din momentul in care statul confiscă vechea ficţiune -bancnota oricum şubrezită de abuzul sistematic al statului- legătura dintre stat şi piaţă se va rupe definitiv pentru că fragilul element al iluziei de posesie va dispărea. Da, deocamdată indivizii ca participanţi la schimburile de pe pieţe se hrănesc cu iluzia că banii le aparţin şi evită sistematic să investigheze raportul juridic ce li se impune din momentul utilizării monedei, raport din care ar reieşi clar statutul lor de chiriaşi ai unui bun complet etatizat.

    Ca atare, digitalizarea economiei prin metode totalitare, prin diktat de stat, in condiţiile in care statul deţine deja monopolul monetar, va genera probabil o triplare a salariilor bugetarilor, poate chiar o însutire a veniturilor, dar nu ca urmare a eradicarii evaziunii fiscale, şi nici ca urmare a îmbunătăţirii colectării datorită mecanismelor performante de recuperare a banului public, ci ca urmare a inflaţiei galopante. Iar economia neagră, nefiscalizată, nu va dispărea, ci, din contră, va ajunge la cote nemaiauzite in perioada statelor moderne şi la fenomene caracteristice evului mediu şi comunei primitive, adică la reapariţia trocului, la plăţile efectuate in natură, la monede clandestine emise de baronii transformaţi in cneji, la etaloane valorice ale schimburilor stabilite adhoc, la scoici şi vârfuri de săgeţi, capace de bere şi pachete de unt, cutii de chibrituri şi gume de mestecat.

    • Ma tem ca nu ati citit cu atentie propunerea mea – nu as merge pe varianta unei schimbari bruste de legilslatie ci pe o schimbare treptata, facuta numai prin consultarea cetatenilor si a celorlalte categorii de stakeholderi. De exemplu, am mentionat ca as vedea folosite metode de motivare a conformarii voluntare, precum un TVA redus la 20% pentru tranzactii prin carduri.

      Pot sa inteleg temerile dumneavoastra, dar as prefera sa veniti cu argumente solide, eventual sugestii de imbunatatire a propunerii mele, altfel aceasta dezbatere nu are sens.

      Dumneavoastra sunteti multumit cu modul in care functioneaza sistemul actual?

      • Domnule Boia, vă asigur că am citit cu mare atenţie propunerea dumneavoastră şi ceea ce-mi oferiţi pe post de argument este o reprezentare a diktatului fiscal in slow motion: lovitura statului asupra economiei nu se aplică subit, ci prin mişcări succesive ale instrumentului ucigaş pe parcursul a 3 ani, timp in care victima este imobilizată cu binişorul şi anesteziată cu propagandă.

        Nu am de ce să consider in mod serios propunerea dumneavoastră ca pe o soluţie la problemele pe care le întâmpină statul la colectarea taxelor din simplul motiv că totul este o utopie in contextul actual: niciodată şleahta de politruci ce conduc astăzi ţara nu va accepta un regim fiscal complet digitalizat care le va îngusta drastic posibilităţile de înavuţire prin extorcare, adică prin colectarea de şpăgi. Mita nu poate fi acordată digital, ci doar palmată.

        Apoi, nu am de ce să mă strofoc eu -mic antreprenor- ca să găsesc soluţii in suportul statului socialist, adică al duşmanului meu declarat, nici nu concep cum aş putea ajunge să-mi pierd timpul preţios ca să găsesc rezolvări la noianul de probleme pe care statul socialist singur şi le creează. Nu-mi pasă de erorile de sistem ale agresorului, ba chiar mă bucur când observ beteşugurile călăului, când îi zăresc rănile deschise, când îi contemplu bolile cronicizate şi membrele cangrenate. Ca atare, cu oarecare părere de rău, nici nu pot să mă gândesc in sensul imbunătăţirii propunerii dumneavoastră.

        Insă ţin să vă aduc aminte că există deja monedă digitală privată şi vă îndemn să o folosiţi, nu de alta, dar e un instrument util care plachează întrucâtva controlul statal asupra economiei şi capitalului, v-ar putea ajuta personal -că nu pot să cred că visul dumneavoastră de glorie ar fi acela de a deveni Mesia finanţelor publice- să mai scapaţi de raptul instituţionalizat la care vă supune Fiscul. Pentru că, in esenţă, orice taxare a veniturilor personale este furt şi orice „contribuţie” forţată este o taxă deghizată, adică tot furt. Statul vă fură de vă rupe buzunarele, iar dumneavoastră, in mod paradoxal, vă gândiţi cum să-i lărgiţi şi perfecţiona cufărul ca să poată primi o pradă mai mare.

  5. Sa vorbim putin despre contractul social. Acela care spune ca statul exista pentru a sluji cetatenii. Acest contract este incalcat zilnic de catre un stat care face ceea ce a facut orice stapanitor dintotdeauna: abuzeaza de putere.

    Tranzactiile cash sunt ultima reduta a cetateanului in calea abuzului de putere. Evaziunea fiscala este o lupta impotriva unui stat abuziv si impotriva unui sistem prost. In momentul in care statul va putea decide si sa execute decizia de a fura prin taxe si impozite rezultatele muncii oricui vom ajunge la un sistem sclavagist in care avem obligatia de a munci si nu avem dreptul de a profita de rezultatele muncii noastre.
    In momentul de fata statul Roman extrage din economia Romaniei peste 30% din ce se produce, sub forma de taxe, impozite, contributii. O alta parte importanta este extrasa sub forma de mita, spaga, comision si hartuire care inseamna timp pierdut si bani. Puterea Statului este enorma si, din fericire, metodele de a o impune sunt inca rudimentare.
    A-i da Statului posibilitatea sa extraga bani direct din contul bancar este visul oricarui stapan de sclavi.

    Mai mult, vorbind de evaziune fiscala nu putem ignora evaziunea practicata cu concursul autoritatilor statului, evaziune care inseamna de fapt un avantaj competitiv pt. companiile protejate. Asadar este aberant sa discutam de inasprirea legislatiei si metodelor de colectare atata timp cat scopul acestei legislatii este favorizarea unora dintre concurenti.

    • Domnule Razvan M., va inteleg si, pe alocuri, va impartasesc nemultumirea vizavi de modul in care Statul Roman isi trateaza cetatenii. E de datoria noastra sa intervenim si sa ne asiguram ca punem presiuni pe administratie ca sa lucreze pentru noi, nu impotriva noastra.

      De aici si pana la a afirma ca ” Evaziunea fiscala este o lupta impotriva unui stat abuziv si impotriva unui sistem prost” este totusi cale lunga. Nu agreez ideea de haiducie fiscala – din punctul meu de vedere, o astfel de „rezistenta” este contraproductiva, nu rezolva problema pe fond ci perpetueaza sistemul actual: (1) statul cheltuie prost banii si este jefuit prin procedurile de achizitii publice, (2) este nevoit sa creasca taxele ca sa tina sistemul intr-un oarecare echilibru, (3) drept urmare noi cautam metode cat mai avansate ca sa nu platim taxe si reluam ciclul.. Nu vi se pare ca facem asta de vreo 25 de ani?

      Ca antreprenor imi doresc sa pot lucra intr-un sistem corect, care sa-mi furnizeze serviciile publice de care am nevoie (ordine publica, justitie, sistem de urgenta etc) si la care sa contribui in mod corect – pentru asta as lupta si de asta am venit cu o astfel de propunere.

      • Astept sa se reformeze in primul rand statul, cu tot ceea ce inseamna acest lucru, si-apoi voi deveni „corect fiscal”. Atata timp cat statul fura si deturneaza banii mei din contributii la buget sa nu va asteptati ca eu sa am prima reactie: pe ei nu i-ar costa nimic sa puna stop jafului, pe mine insa m-ar costa sa ma las jefuit!

      • @ Iulian Boia – nu știu dacă v-ați gândit vreodată, dar chestia asta cu ”punem presiune” e însăși filozofia Dvs.de viață, așa rezultă atât din articol, cât și din comentarii. Adică avem de-acum o problemă de psihologie. Cunoscută de altfel și în alte țări est-europene. E vorba de miile de ”mici Ceaușești”, educați într-o epocă totalitară în spiritul ideii că totul se poate impune prin forță.

        Însă nici măcar pe vremea aceea nu era posibilă impunerea prin forță a orice. Cam odată cu Stalin s-a terminat cu impunerea prin forță, pentru că de fapt costurile pentru societate sunt uriașe, atunci când te apuci să impui diverse prin forță.

  6. Primii bani de hartie au circulat in China in timpul dinastiei Song cca 1000 en .
    In ceea ce priveste invatamantul. Ce sume vin pentru invatamant din tarile unde pleaca sa lucreze absolventii ?
    Pensii si snatate . Ce sume s-au alocat pentru pensii si sanatate cand s-a vandut tot ce a realizat generatia care acum trebuie sa beneficieze de pensii si reprezinta segmentul de varsta cu cele mai multe probleme de sanatate
    Sa se renunte la sistemul unor impozite impartite si platite la sursa . Pentru venitul din salarii sa-si plateasca fiecare impozitul total, inclusiv cota care acum este trecuta la angajator iar TVA si accizele sa fie evidentiate ,ex scriere boldurata, in documentele de plata. Cand platitorii o sa fie constienti de marimea acestor sume o sa inceapa sa intrebe ce dau ei statului si ce primesc in schimb

    • Salariul brut ar trebui virat direct în contul din bancă al salariatului, iar banca ar putea face automat toate plățile obligatorii ale acestuia. Și în felul ăsta salariatul ar vedea clar câți bani primește și cu câți bani rămâne. Și plătind salariile obligatoriu prin bancă, se mai reduce și munca la negru cu ocazia asta.

      Dar TVA-ul e o cu totul altă poveste, e un fel de pat al lui Procust aplicat tuturor vânzărilor, deși e clar că în realitate nu toate produsele sunt necesare în aceeași măsură și nici disponibile pe piață în aceeași măsură. Deci TVA-ul forțează cam mult lucrurile prin taxarea uniformă aplicată tuturor produselor și serviciilor, iar asta e o altă cauză a evaziunii.

  7. Nu stiu daca va merge. Pe hartie suna bine. Chestia asta cu reducerea evaziunii este o chestie al naibii de grea.

    Propun alta solutie, care ar duce la o crestere cam cu 50%-60% pentru profesori, in mai putin de jumatate de an, fara a impovara bugetul cu nimic si fara a astepta sa creasca veniturile bugetului. Pur fi simplu cheltuim mai bine banii care ii avem.

    In momentul de fata guvernul trimite catre scoli cam 2300 de lei pe an de elev. Din banii astia scolile ar trebui sa plateasca salariile profesorilor, personalului administrativ si sa plateasca utilitatile. Intr-un studiu al fundatiei Patriciu din 2008 a rezultat ca in preuniversitar se cheltuie 4300 de lei/ elev/pe an. Deci sistemul administrativ cheltuie 2000 de lei/de elev/an.

    Intrebati orice profesor cu ce il ajuta ministerul si ISJ-ul sa predea mai bine. Probabil raspunsul va fi negativ. In consecinta …. se pot trimite … sa spunem 4000 din cei 4300 (sa ii ramana de salariu domnului ministru si contabililor).

    Daca ar ajunge 4000 de elev/an la scoli ar fi suficienti bani pentru materiale didactice, curatenie si cresterea salariilor profesorilor.

    • Va multumesc pentru comentarii!

      Cu siguranta ar fi de dorit sa crestem eficienta administratiei si ar fi utila o dezbatere cu solutii propuse si pe tema asta! Din pacate nu am competenta sa analizez propunerea dumneavoastra privind rolul, utilitatea si consumul bugetar al inspectoratelor scolare.

      Total de acord cu dumneavoastra, stam foarte prost la cheltuirea cumpatata a banilor publici – am putea obtine venituri suplimentare daca achizitiile publice s-ar derula corect (daca s-ar elimina fraudele si comisioanele aferente). Sunt multe solutii pe care le putem avea in vedere, insa indraznesc sa afirm ca, prin prisma eficacitatii, diminuarea evaziunii din TVA ar aduce cele mai mari sume la buget, intrucat frauda e enorma – dupa estimarile specialistilor vorbim de 78 de miliarde de lei pe an!

      • :) … daca s-ar reduce si cu 50% evaziunea pe TVA ar fi ceva nemaipomenit. Cred ca s-ar putea elimina impozitul pe venit.

        Ce spuneti despre urmatoarea metoda adoptata in Turcia, cred: Ministerul finantelor organizeaza saptamanal sau lunar o tombola. Daca ai bonul, poti castiga … nu stiu 1000, 5000 de euro.

        Cum ar suna 10000 de premii de 1000 de euro pe luna?

  8. Cam le amestecati.
    Da, rata implicita de colectare este extrem de mica ( vreo 13-14%), problema este mult mai grava, colectarea reprezinta in fond diferenta intre TVA incasat si restituit, adesea fraudulos. Altfel spus fraierii platessc, smecherii isi”deduc”, se cunosc schemele, facturi false, companii fantoma, schema carusel etc. Nu este vorba de plata cash, cu cardul sau oricum vreti dvs. Este vorba de inregistrari contabile si documente primare. Aici e buba, de unde si fractura logica in solutia dvs.
    In plus, ca o confirmare, cred ca ar fi trebuit sa va puneti problema si invers: tarile alea care au un grad bun de colectare, au adoptat solutia propusa de dvs? Estonia, Slovenia…sa nu uitam vecina nosatra Bulgaria, au un grad bun de colectare datorita ..cui? Bun, digitalizam, ce facem daca digitalizam facturi fase? Tort un drac. Pentri va TVA se plateste/restituie nu in baza platii efective, ci inregistarilor contabile. Tu trebuie sa achiti statului TVA chiar daca nu ai incasat factura, dupa cum poti sa primesti banii inpoi chiar daca nu ai platit factura…TVA-ul asta este o advaraat „arta”.
    Soutia, dupa mine , este alta si tine de modul in care se verifica evidenta contabila si documetele primare. Cum pot depista o factura falsa, cumparata de la tiganii din Strehaia, mari „specilasti” in asa ceva? ( se „vand” facturi false cu 10% din valoara lor, tocmai pentru ca tu recuperezi TVA-ul, 24%, basca iti reducei profitul impozabil..ce au „astea”legatura cu cardul?). Firmele fantoma se incarca astfel cu TVA care ar trebui platit statului, care care nu va fi insa platit niciodata. In schimb cel care a „cumparat” isi va deduca acel TVA din TVA-ul datorat statului…etc.
    Ce are cardul cu asa ceva? Nimic.
    Da, trebuie redus furtul prin returnare frauduloasa, trebuie redus TVA-ul, crescand( nu e deloc un pardox) rata implicita nu prin jumulirea fraierilor care sunt corecti ci prin baze de date interactive, programe care depisteaza facturile false, companiile fantoma..de fapt ar trrebui sa facem ce fac estonienii, bulgarii, slovacii.
    Stiti ca cei de la ANAF lucreza in proportie de 90% tocami pe TVA? Alte costuri cu rezultate firave. De ce nu aplicam metodele celor care au rezultate? D-aia, noi suntem mai cu mot, trebuie sa inventam ceva, nu sa utilizam ce este dovedit ca functioneaza.
    Alta fractura logica, dupa mine este ce am face cu banii recuperati . Sa dam cu ei in pereti tot pe comsum? NU. Problema nosatra nr1. este productivitatea, oricare vreti dvs, a muncii, multifactoriala etc. Cand ai un PIB/ capita mai mic de un sfert din media europeana( exprimat in euro) poti sa elimini mama evaziunii fiscale, tot nu ajungi unde trebuie. In plus exisata studii cara arat ca 2/3 din economia informala se regaseste apoi de fapt in economia fiscalizata, prin consum, adesea evaziunea este o forma de aparare in cazul abuzurilor sau a coruptiei institutiilor statului.
    Cheia este altundeva…este de fapt un mix de politici cara ataca punctele nevralgice ce rezulta din cifrele bugetului consolidat:
    – sustenabilitatate sistemului de pensii, dereglat sever in ultimii 25 de ani ( varsat efctivade pensionare, raport contribaubil/pensionar, cota contributiei in raport cu durata cat esti activ si cat primesti pensie etc..toate sunt varza)
    -structura veniturilor fiscale, bazate prea mult pe imposite indirecte, in special TVA, relativ usor de furat (etse de discuta pondere impozitelor care variaza cu ciclul economic in raport cu cele”fixe”, printre altele)
    -acapararea la „centru” si apoi redistribuire, tot prin buget, catre „provincie”..de ce nu se lasa mai mult , din start, regiunilor? Basca banii din „rezerve”
    -distorsionarea pietelor prin monopoluri de stat sau private.
    Si cate altele… nu exista o solutie simpla, tac-pac, platesti cu cardul si triplam nu stiu ce. Triplarea trebuie sa vina nu prin alocare aiurea, ci ca rezultat al cresterii productivitatii. Care productivitate creste prin investitii si buna organizare.

    • Domnule Mircea M., va multumesc pentru parerile exprimate! Sunt pe aceeasi lungime de unda cu dumneavoastra in privinta ultimelor afirmatii privind sustenabilitatea sistemului de pensii, centralizarea resurselor bugetare si nevoia de a creste productivitatea economiei.

      Insa, in ceea ce priveste explicatiile dumneavoastra privind fraudarea TVA, va amintesc ca toate inregistrarile contabile trebuie sa aiba la baza o tranzactie financiara. Astfel, atunci cand „cumperi” o factura falsa sau de la o firma fantoma trebuie sa poti dovedi si un flux de bani. De exemplu, cand inregistrezi o factura de 10 000 lei de la Fantoma SRL, trebuie sa arati si operatiunea financiara corespunzatoare. Dupa legislatia actuala poti face asta prezentand un extras bancar din care reiese ca ai transferat 10 000 lei catre firma Fantoma SRL sau sustinand ca ai platit in numerar, din casa! Deci, daca nu mai exista posibilitatea ca o firma sa faca plati in numerar, frauda e mult mai usor de depistat si de dovedit! Unde e fractura in aceasta logica mai exact?

      Din pacate nu avem date privind distributia sumelor fraudate la colectarea TVA, ca sa vedem exact cat vine din „metode profesioniste” si cat din comert – comercianti care nu dau bon fiscal, in special in industria alimentara, HoReCa samd. Oricum, nu am sustinut ca masura propusa de mine ar eradica complet acest fenomen. Daca ar diminua evaziunea din TVA cu 50% am vorbi de suma de 38 miliarde de lei pe an – e un vis la cum arata bugetul nostru acum!

      Astept lamuririle dumneavoastra!

      • http://www.evz.ro/cum-functioneaza-mafia-tiganeasca-din-strehaia-partenerul-de-afaceri-al-milionarilor-evaz-1017.html
        Transferi banii, primesti apoi 90% din ei inapoi etc. Din care compensezi TVA 24%, scade profitul etc.
        Si nu vorbim de cumparaturi de 50 lei sau cat platesti instalatorul care nu-ti da chitanta. E vorba de zeci de milioane de euro.
        Trebuie , in primul rand, facuta diferenta intre cei care fura din TVA-ul platit de noi toti si apoi returnat frauduloas si, sa zicem, micul comerciant care face o evaziune de subzistenta. Cu un efect benefic asupra costurilor altui amarastean care altfel nu si-ar permite un pret cu 24% mai mare. Care nu ar mai cumpara.
        La modul profi gasiti un studiu interesant aici:

        https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2012/wp1247.pdf
        „We find that when businesses are faced with onerous regulation and weak and inconsistent enforcement and corruption, they have an incentive to hide their activities in the underground economy. The findings also emphasize the importance of the rule of law in curbing shadow economic activity. The policy implication is that large reductions in tax rates or increasing the number of regulations will not shrink the shadow economy. Instead, governments should place emphasis on strengthening the rule of law, simplifying access to the formal economy, and on strict enforcement of the minimum necessary set of regulations, rather than increasing the plethora of regulatory requirements.”

        • Domnule Mircea M.,

          Haideti sa judecam in mod realist situatia imaginata de dumneavoastra. Va imaginati o firma care sa vireze mafiei tiganesti cateva milioane de euro si apoi sa se astepte ca 90% sa fie returnati intr-un offshore?? Chiar in articolele indicate de dumneavoastra se precizeaza ca infractorii au scos bani in NUMERAR pe baza unor documente fictive, deci ajungem din nou la cash – usor de manipulat in conditii de anonimat.

          Repet, solutia descrisa de mine e perfectibila si nu va elimina complet evaziunea din TVA, dar cu siguranta ar face evaziunea mult mai dificil de realizat si mult mai usor de depistat. Poti urmari mult mai usor tranzactiile de valori mari (milioanele de euro amintite de dumneavoastra), inclusiv tentativele de fraudare prin restituirea necuvenita de TVA.

          Altfel, va multumesc pentru indicarea studiului realizat de FMI: sunt de acord ca o scadere abrupta de taxe nu ar rezolva problema, la fel cum sunt de parere ca nu de norme si legi ducem lipsa. Ce parere aveti insa de practicarea unei cote TVA de 20% pentru platile cu cardul sau online (taxabile) in paralel cu taxa de 24% pentru tranzactiile cash?

          • Nu cred ca e corect. Chiar sa vrei nu poti plati cu cardul peste tot, si atunci se poate spune ca cei care locuiesc, sa zicem, la tara sunt discriminati, fiind obligati la plata unei taxe mai mari, care nu depinde de ei, poate ca ar vrqa dar nu exista conditii tehnice etc.
            Ca liberal care intelege ce e ala liberalismul (sper) consider ca obligativitatea platii cu cardul reprezinta tot un fel de monopol, bancile fiind in mod sigur avantajate prin cresterea sumelor din conturile curente, a numarului de conturi (care trebuie adminstare pe bani nu?)…nu e ceva normal. Optiunea folosirii cardului trebuie sa fie una individuala, la care sa aiba acces (tehnic) mai toti (cam greu, mai ales in rural), iar acest lucru este destul de greu de realizat, necesita costuri (ale firmelor). In beneficul statului..parca mi se cam rupe de statul care ma jecmaneste de ma rupe si mai vrea sa fiu si corect!
            Revin cu ideea ca ar fi bine sa copiem ce fac bulagrii sau estonienii. Ati gasit pe undeva cum ca explcatia ratei implicite mai mari pe o taxa mai mica ar fi plata cu cardul? Eu nu…
            Cat priveste discutia despre mafia tiganeasca si furtul de TVA ideea era ca furtul se poate realiza chiar in conditiile in care exista reglementari care interzic plata cash peste o anumita suma( de la 5000 parca). Trebuie sa urmarim tranzactiile mari, unde oricum nu se poate plati cu cardul, dar exista „urma scrisa”
            O observatie ar fi ca reducerea economiei la negru are ca prima consecinta cresterea somajului. Sunt studii si in acest sens…deci problema trebuie privita din toate unghiurile, sa nu punem botu` chiar la toate vaicarelile statului furacios si incompetent, problemele importante aducatoare de dezvoltare sunt altele.
            Alta observatire: Decontul de TVA se face pe facturi, nu e musai sa existe si fluxuri de bani (doar la TVA la incasare), stiti chestia aia din codul fiscal cu faptul genarator, exigibilitatea si deducerea:
            „ART. 134^1 Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
            (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
            ––
            ART. 145 Sfera de aplicare a dreptului de deducere
            (1) Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
            (1^1) Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 134^2 alin. (3) – (8) este amânat până la data la care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.
            ––
            ART. 146 Condiţii de exercitare a dreptului de deducere
            (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
            a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum şi dovada plăţii în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;”

            Problema greaTVA-ul asta, legislatie stufoasa, taxa dificil de adminstrat in special din cauza fractionalitatii… sincer ma intreb de ce americanii nu o aplica, daca e asa de buna.

    • Bingo! Sorry pentru autorul articolului, dar acest comentariu arata de ce solutia propusa nu ar merge. Este Romania totusi, si cu plati electronice romanii vor gasi cum sa fure, sa nu plateasca taxe etc.

      • Și orice psiholog vă va confirma că furtul ca metodă de supraviețuire este un comportament perfect sănătos al individului, dpdv mental. Cinstea și corectitudinea sunt posibile și necesare atunci când există bunăstare materială. În lipsa acestei bunăstări materiale, a răbda de foame cu demnitate este profund greșit dpdv psihologic, chiar dacă guvernanților le-ar place să-și vadă supușii comportându-se astfel.

  9. La partea cu efectele economice ale propunerii, sunt mai putin in tema ca sa comentez prea multe. Am o singura intrebare, vor mai fi la fel de multi bani in economia subterana dupa aducerea lor la suprafata? Sa ma explic, PIB e dat de o formula care depinde cumva de cantitatea de bani si viteza acestei mase monetare. Adica prin cate maini trece o suta de lei intr-un an->PIB. Prin albirea acestor bani, la fiecare cateva treceri prin niste maini, se vor lua 24% sau cat este TVA-ul in acel moment. Chiar in cazul in care viteza ar ramane constanta, masa monetara o sa scada vertiginos prin taxare. Posibil sa ma insel, dar asa imi inchipui acum situatia.
    Pot confirma ceea ce mi-au spus colegii suedezi : o data cu scaderea procentului de bani gheata din economie si digitalizarea lor infractiunile legate de furt de portofel si furt de bunuri vandute contra cash au inceput sa tinda spre zero. Sub acest aspect, da, digitalizarea este un bun factor de preventie a infractiunilor, deja implementat.
    Si tot din prisma experientei cu suedezii, SEAP-ul folosit de Romania este o gluma proasta in comparatie cu sistemele electronice de achizitii publice folosite de Suedia. Ca sugestie, inainte de digitalizarea tuturor agentilor comerciali si colectarea mai multor taxe, nu mai bine ne concentram intai pe cum foloseste statul taxele colectate acum ? Solutii exista, la nivel de Uniune Europeana : http://www.peppol.eu/ si culmea, la o parte din aceste solutii lucreaza dezvoltatori romani de software. Apoi putem trece si la digitalizarea amaratilor care ascund TVA-ul de mainile hraparete ale statului care sunt sparte cand vine vorba de cheltuieli.

  10. Gandire tipica traitorului in Republica Bolsevica Rrrrrromanistan !!!Ce nu intelege Iulian Boia e faptul ca nimeni pe lumea asta nu are puterea sa ma faca pe mine sa mai produc ceva in plus decat strictul meu necesar.Si cand fiecare individ produce strictul necesar propriului consum sa vedem ce poate face statul cu cardurile lui.D-le Boia ai auzit cumva de troc???Eu personal nu-i mai dau nimic statului de aproximativ 8 ani.Folosesc trocul iar ptr alte cumparaturi folosesc piata taraneasca .Singura taxa pe care o dau statului e tva-ul de la facturile de energie electrica,telefon,internet,gaz si gunoi .Adica total cumulat undeva in jur de 50-60 lei pe luna.In rest nimic.Vezi ca se poate fenta statul???

  11. Intr-adevar, domnule Boia, digitalizarea ar fi o solutie pentru a reduce evaziunea fiscala. Din pacate, „digitalizarea”, asa cum o vedeti dumneavoastra, cu carduri, este o cutie a Pandorei care ar da nastere unor probleme foarte mari. Sa le luam pe rand.

    FRAUDA
    – chiar si cu sistemul mai nou chip-and-pin, frauda cu carduri costa sute de miliarde de dolari anual la nivel mondial. Avand in vedere ca infractionalitatea informatica din Romania este specializata fix pe frauda cu carduri bancare si ca sistemul de baza al cardurilor dateaza din anii ’50, nu este greu de imaginat care ar fi impactul. Daca vorbim de cumparaturi online, din ce in ce mai populare, riscul de frauda (inclusiv via chargeback fals) creste enorm.

    COMISIOANE
    – familia mea are o firma mica (sub 15 angajati) in domeniul aparatajului electric. Acum cateva luni am analizat posibilitatea de a introduce plata cu cardul si ne-am decis sa nu facem asta, din cauza comisioanelor ridicate, care ne-ar eroda substantial marja de profit (ce este destul de mica). Vorbim aici de o piata mondiala, impartita in mare parte intre cei doi colosi Visa si Mastercard, cu comisioane batute in cuie. Chiar daca acestea sunt nejustificat de mari, acest duopol de pe piata le permite sa le tina la acest nivel, deoarece nici o autoritate statala nu le-ar putea obliga sa le scada. Solutia ca statul sa acopere costul comisioanelor, ceea ce extins la nivelul intregii tari ar echivala cu cateva puncte procentuale din PIB, este cel putin fantezista, mai ales in Romania.

    INCALCAREA DREPTURILOR CETATENESTI
    – a obliga intreaga populatie sa detina un card de la o companie privata echivaleaza cu obligativitatea achizitionarii sau folosirii unui produs, ceea ce sunt sigur ca nu este doar ilegal, ci si posibil neconstitutional
    – trecerea la un sistem pe baza de card inseamna si existenta unei baze de date cu tranzactiile financiare ale intregii populatii, la care statul si serviciile ar avea acces instant. Mai mult, avand in vedere ca baza respectiva de date este detinuta de entitati private, probabil ar fi posibil si accesul marketerilor si companiilor publicitate la ea, ceea ce ar conduce la publicitate intruziva, in stil american. Nu cred ca vrea nimeni o asemenea incalcare grava a dreptului la intimitate. Cred ca nu va dati seama cate informatii poti afla despre o persoana doar vazand ce a cumparat pe parcursul unei luni de zile, daramite pe parcursul intregii sale vieti.
    – transferul de bani intre persoane fizice ar fi supus acelorasi taxe si comisioane. Cu banii copilului de buzunar, imprumuturile intre prieteni, „ia-mi si mie ceva de pe drum si iti dau banii”, ce ne facem? Toate tranzactiile intre persoane fizice devin brusc ilegale sau supuse unor comisioane?

    SOLUTIA CLASICA
    Pot fi facute multe reforme care sa creasca incasarile la buget substantial fara a renunta la cash:
    – depolitizarea ANAF
    – informatizarea completa a sistemului, ceea ce ar conduce si la economii majore cu personalul
    – profesionalizarea inspectorilor fiscali
    – reducerea masiva a numarului de taxe si impozite si stabilirea unui prin lege a unui plafon pentru numarul acestora
    – Interzicerea prin lege a modificarii taxelor majore (tva, impozit pe profit, impozit pe locuinta, CAS) intr-un interval de x luni (sa spunem 12 sau 18) de la ultima modificare, pentru a asigura predictibilitatea fiscala, ceea ce ar face guvernantii sa se gandeasca bine inainte sa modifice taxe.

    SOLUTIA DE SECOL XXI
    …este una science-fiction, cel putin in acest moment, insa sunt convins ca este solutia viitorului. Vorbesc de o cripto-moneda bazata pe blockchain, precum Bitcoin, insa una administrata si controlata de stat. Asta ar permite designul de la zero al unui sistem financiar care sa faca frauda imposibila, anonimitatea garantata pentru tranzactii mici, comisioane aproape inexistente, costuri de administrare mult reduse si in general eficienta extraordinara. Desigur, adoptarea unui asemenea sistem trebuie facut in mod democratic, cu inputul si consimtamantul deplin al contribuabililor. Nu-mi permit sa speculez mai mult pe aceasta tema, deoarece discutia ar putea umple tomuri intregi, insa mecanismul din spatele Bitcoin (blockchain-ul) este o inventie extraordinara ce si-ar putea gasi usor aplicatii incredibile.

    • Va multumesc pentru feedback!

      Cu siguranta trebuie luate in considerare problemele aduse in discutie de dumneavoastra. Cred insa ca putem gasi solutii pentru cresterea sigurantei, iar in ceea ce priveste dreptul la intimitate, atata timp cat alegem in mod voluntar sa folosim acest sistem de plata, nu vad de ce ar fi o problema.

  12. La maximum o luna de la aplicarea acestor masuri bancile romanesti (in fine, cele care activeaza in Romania) vor da faliment, iar daca nu intelegeti de ce, e grav!

    Las la o parte faptul ca masura propusa este inaplicabila (astept sa-si cumpere taranii de prin piete POS-uri pe banii statuui, si asta in conditiile in care acelasi stat vrea sa oblige furnizorii de hot-spoturi WiFi sa-si cumpere echipamentele de monitorizare) si impopulara (n-am chef sa vada nevasta pe extrasul de card cat am cheltuit cu secretara in weekend).

    Chiar credeti ca are cineva incredere in statul roman, dupa ce a trecut deja printr-o nationalizare a valutei – facuta, chipurile, in plina democratie? Sau in faptul ca statul nu va limita platile externe, sau ca nu va actiona dupa modelul cipriot in privinta depozitelor bancare? Sau credeti ca bancile nu vor profita de faptul ca nu mai au obligatia de a restitui numerar pentru a-si reduce rezervele fractionare, ca doar nu le doare la bit sa adauge ce suma vor pe cardul clientilor?

    Si asta ca sa ce, sa facilitam spolierea institutionalizata si sa-i asiguram statului veniturile necesare pentru a alimenta conturile (din Elvetia sau Seychelles) ale baronilor locali? Pai daca statul vrea sa colecteze il invit sincer sa nu-mi mai ia aproximativ 70% din venituri sub forma de taxe si impozite…

    Dar stati linistit, romani vor gasi solutii: conturi bancare deschise in Bulgaria (acum isi inmatriculeaza doar masinile), vreo banca straina care nu s-ar supune „stimulentelor” oficiale (nu, nu poate fi obligata, ar contraveni regulilor financiare ale EU) sau chiar aparitia unei monede alternative.
    Asta, desigur, daca eliminam varianta iesirii cetatenilor in strada, „cu furci si topoare”, sa dea odata jos guvernul de lipitori si sa-si asigure un trai decent.

    P.S. Comentariu redactat de pe calculatorul adus din Dubai (la negru) in timp ce fumez o tigareta cumparata la negru si ma gandesc cu placere la paharul de whisky de dupa masa de pranz, din sticla cumparata, desigur, la negru.

    • Domnule IosiP, inteleg deci ca dumneavoastra va prieste pe deplin sistemul actual! Din nefericire nu pot afirma acelasi lucru despre mine, de asta am venit cu aceasta propunere.

      Cred ca e o chestiune de timp, asa ca nu ne ramine decat sa asteptam si sa vedem cum va evolua lumea. Intre timp va doresc mult succes!

      • Domnule Boia, peroraţi întruna despre cât de tare vă nemulţumeşte sistemul actual, dar, in loc să vă ciocniţi cu sistemul, in loc să-l atacaţi, in loc să-l sabotaţi, vă doriţi să-i oferiţi mai mulţi bani şi mai multă putere şi vreţi să ne convingeţi şi pe noi -ceilalţi nemulţumiţi- că dacă ne-om confecţiona un laţ mai tare şi mai strâns pe grumaz o să ne fie mai bine pentru că, din senin, văzîndu-se cu buzunarele pline, călăului o să i se facă milă de noi şi o să ne tripleze firimuturile şi paiele pe care ni le aruncă-n iesle. :)

        • Am lansat aceasta propunere pentru a avea o dezbatere, pentru a vedea care sunt solutii si alternative pe care le putem lua in calcul. Nu am venit cu nici un fel de diktat, nu ma aflu in pozitia de a impune aceasta solutie si nici nu am aceasta intentie.

          Totusi, va rog sa nu-mi impuneti sa urmez modelul dumneavoastra „de rezistenta” – din punctul meu de vedere atitudinea asta ajuta la perpetuarea acestui sistem. In optica dumneavoastra mi se pare ca persoane ca Sorin Ovidiu Vantu, Voiculescu, Becali (si nenumarati altii care s-au adapat de la bugetul public) sunt adevarati eroi care „aplica lovituri nimicitoare inamicului”… Iertati-ma ca nu va impartasesc opinia!

          • Domnule Boia, atacînd preopinenţii iară nu subiectul nu cred că veţi obţine o dezbatere civilizată. De altfel, de la inceputul discuţiei ne-aţi demonstrat o totală lipsă de flexibilitate, apărarea planului dumneavoastră măreţ in faţa oricărei critici decente evocînd un ataşament tipic progresiştilor îndrăgostiţi de utopia lor.

            Nu-i vorbă, liberalii şi libertarienii ce au catadicsit să vă ofere replici sunt şi ei destul de radicalizaţi in convingeri şi, in consecinţă, prea puţin dispuşi să cedeze utopiei dumneavoastră. Dar măcar au avut bunăvoinţa de a analiza in termeni amiabili oferta.

            Bun, acum să vă răspund şi eu cu aceeaşi monedă digitală. dacă eroii mei sunt alde becali şi voiculescu, apăi eroii dumneavoastră sunt, in mod evident, corifeii informatizării României, recte madam Andronescu, pionierii Cocoş şi Niro şi baronul Pinalti…

            • Domnule EuNuke,

              Am avut bunavointa sa citesc observatiile si comentariile exprimate in mod constructiv. Sunt multe idei bune care au venit si apreciez interventiile domnilor Leo, George Gafencu sau cele ale domnului Mircea M, ca sa enumar cateva. Au adus in discutie argumente solide, probleme care pot aparea, solutii alternative si am toata flexibilitatea necesara pentru a tine cont de aceste opinii pentru a modifica propunerea initiala.

              Dumneavoastra, inca de la prima interventie, ati venit cu o abordare care, in opinia mea, nu aduce nimic constructiv. Nu combateti cu argumente solutia, nu veniti nici cu solutii alternative ci incercati sa-mi explicati resorturile psihologice care determina furtul si evaziunea, ba ma mai si indemnati sa folosesc metodele dumneavoastra sau ma certati ca sunt fraier si platesc taxe, deci ingras balaurul etatist..

              Ma tem ca un astfel de dialog e inutil, asa ca va propun sa fim eleganti si sa cadem de acord sa nu fim de acord pe aceasta tema. Va multumesc insa pentru ca ati acordat timp sa parcurgeti articolul meu.

  13. Cred ca problema este pusa economic gresit.

    Parerea mea este ca in Romania majoritatea evaziunii fiscale e determinata de o birocratie stufoasa, un cod fiscal extrem de neclar si nu in ultimul rand taxelor aberante.

    Spre deosebire de Romania, taxele de vanzare in SUA sunt mult mai mici. Sunt undeva intre 7-10% si sunt diferentiate. De exemplu sunt unele state americane la care taxele de vanzare pe alimente sunt 0, taxele de vanzare pentru produse industriale sunt intre 7-10%, iar taxele de vanzare pe alcool sau tutun sunt mai mari.

    De aceea magazinele americane afiseaza intotdeauna pretul fara taxe pe raft.

    Insa in conditiile in care majoritatea magazinelor accepta plata prin card la casa iar tranzactiile in cash sunt limitate si inregistrate si ele la casa de marcat, evaziunea fiscala e redusa.

    Insa factorul esential este o taxare redusa asociata cu penalitate ridicata pentru evaziune fiscala.

    In conditiile unui TVA de 24% din Romania, nici un fel de penalitate nu poate elimina evaziunea fiscala in masa deoarece nici cumparatorul final nu are interesul sa o elimine daca o poate eluda.

    • Domnule Gafencu, de acord cu dumneavoastra – taxele ridicare invita la evaziune! Scoaterea banilor din „shadow” economy la vedere cred ca ar permite micsorarea drastica a TVA, intrebarea e cum putem face asta in conditiile in care bugetul este in piuneze?

      • Domnule Boia,

        Dupa umila mea parere, taxele nu pot fi scazute in Romania actuala din urmatoarele motive:
        1. Sifonarea banului public prin coruptie
        2. Un aparat de stat mult prea dimensionat. Romania are mai multi functionari publici decat Germania, la o populatie de patru ori mai mica decat a Germaniei.

        Pana cand nu se rezolva problemele de mai sus, bugetul Romaniei e o gaura fara de fund.

        Insa daca marea coruptie e eliminata si exista o mare reforma administrativa prin regionalizare si centralizare regionala a serviciilor, comasare de comune si orase, bugetul Romaniei va fi excedentar, si atunci exista o sansa adevarata de albire in mare parte a economiei negre.

        Pana una alta, exista cateva sute de mii de bugetari mai multi decat ii trebuie Romaniei care sunt ridica nivelul birocratiei la nivel sufocant.

        Prin regionalizarea si concentrarea serviciilor auxiliare (resurse umane, IT, contabilitate si altele) la nivelul regiunilor, personalul bugetar poate fi redus foarte mult. De asemenea prin comasarea unor comune si orase. La fel si descentralizare care ar permite desfiintarea unor ministere.

        • Domnule Gafencu,

          De acord cu dumneavoastra, coruptia trebuie eliminata (ma rog, dminuata) pentru a viabiliza reducerea taxelor. Ar fi interesanta o analiza comparativa a administratiei publice din Germania si a celei din Romania la nivel de personal, costuri, mod de organizare. Daca cunoasteti bine sistemul din Germania poate putem lucra impreuna la un materiale pe tema asta, ar fi util sa avem cifrele cu care sa ajungem la niste concluzii ce pot fi sustinute public.

      • In mod simplu, domnule Boia, intrebandu-ne de ce este bugetul in pioneze – din cauza evaziunii fiscale sau din cauza coruptiei si ineficientei generalizate a guvernarilor (toate cate s-au perindat de la lovitutia din ’98 incoace)? Atunci cand statul are din ce in ce mai multa nevoie de bani si nu mai stie ca sa taxeze ca sa-i obtina din piatra seaca, poate ar fi cazul sa-i intrebe cineva cum dracu’ se face de noi astia putem sa traim cu venituri din ce in ce mai mici (prin grija statul si a BNR) in timp ce el nu se descurca chiar dupa taxarea taxelor si jocurile murdare facute cu banii cetatenilor (vedeti va rog articolul privind calculul accizelor).

        Dar vin si eu cu o completare la cele scrise de catre dl George Gafencu: in Quebec vanzarea bauturilor alcoolice (altele decat berea si „vinisorul” slab alcoolizat) este monopol de stat si se face doar prin intermediul Societe des Alcools du Quebec. Ei bine, in fiecare magazin exista un panou mare pe care este desenata o sticla umpluta, simbolic, cu valoarea de achizitie, accizele, taxele speciale, cele provinciale si cele federale. Si da, se poate vedea clar ca pretul de achizitie si profitul SAQ nu „umplu” decat o treime de sticla: restul sunt taxe!
        De ce nu ofera si statul roman aceasta transparenta, sa stim si noi cat incaseaza statul din fiecare sticla de vodca vanduta?
        Si inca o intrebare: cum s-a ajuns la situatia in care destule firme din SUA sau Japonia sunt dispuse sa ataseze o factura fictiva la coletele trimise in Romania, stiind ca amaratul de roman este taxat la sange?

        P.S. Acum vreo trei luni am primit aparatura audio din SUA intr-un colet pe care scria „Spare Parts” si cu factura de 78$. Pretul real? Vreo 2000$ (valoare la care a fost asigurata marfa).
        A, da, si am platit cu cardul… Acum ce vreti, sa aiba statul acces la extrasul meu de cont?

  14. Mie mi-e teama de faptul ca trebuie aplicat paradoxul:

    „Daca vrei sa dai salarii mari, trebuie a le micsorezi mai intai!”

    Nu e o gluma. Micsorand salariile, ai posibilitatatea sa cresti valoarea banului si s aproduci o dorinta reala de a munci.

    Experienta mea trista mi-a aratat ca in Romania orict de mult ai plati, obtii aceleasi servicii de joasa calitate. Sau, mai bine spus, de cele mai multe ori, ceea ce platesti in plus nu justifica ceea ce primesti in plus.

    Spre exemplu – educatie, da?

    Un copil la o scoala private din Bucuresti primeste, pe 6000 EURO annual un program de 8 ore zilnic, in care limbile straine sunt facute formal, iar toate „optionalele” sunt de fapt de forma. Fata de o scoala de stat, castigul este doar o ceva mai mare atentie la materiile de baza. Raportand suma la ce obtii rezulta ca de fapt arunci bani pe fereastra.

    In ultima perioada, cam acelasi lucru l-am sesizat si in retelele private de sanatate: pe o taxa de aproape 200 lei consultati obtii de fapt doar o programare clara – nu mai astepti cu orele pe la usi si ceva gen 10 minute in plus la consultatie. Adica, doar un fel de zero plus in loc de zero.

    Astfel, speranta ca un salariu mai mare inseamna servicii mai bune, atat teoretic cat si practic s-a dovedit un fiasco.

    Probabil ca dorinta unor salarii mai mare justificata (fals) de principiul conform carua un salariu mai mare inseamna servicii mai bune, e doar o alta forma de exprimare a viselor bolnave din 1989 in care oamenii isi imagineau ca vor lua salarii ca in Vest dar vor continua sa munceassca precum in Est.

    Va rog eu frumos- daca vreti servicii mai bune micsorati salariile!

  15. Cat priveste bancile – va amagiti daca va inchipuiti altceva decat ca bancile urmaresc exclusiv profit.

    Ca il fac din dobanzi sau comisioane, asta e treaba lor si e greu de crezut ca o banca va da „vrabila din mana” a comisioanelor pe „cioara de pe gard” a dobanzilor din imprumuturile acordate.

    Bancile nu apartin statului, ci sectorului privat.

    Tranzactile fara numerar vor creste in pondere, asta e adevarat, dar situatia e diferita in Statele Membre in ce priveste aceasta pondere, din considernete mai degraba culturale decat economice – cel mai probabil.

    Evaziunea din TVA provine cel mai probabil de la marii contribuabili – fara a avea o situatie clara a evazionistilor dupa marimea afacerilor, mi-e greu sa cred ca Gigi Covrigarul face evaziune la TVA intr-o asemenea masura incat toti cei 1000 de Gigi covrigari genereaza sumele acelea immense ale evaziunii.

    Dar daca e asa, ANAF ar trebui sa se concentreze pe cei mari in ce priveste evaziunea la TVA, nu sa-l cocosheze tot pe Gigi ca a luat un kil de faina de la targ si nu a platit TVA…

    • Am cautat si eu date sa vad cum se distribuie evaziunea din TVA (contribuabili mari, mici, evaziunea din returnare samd). Din pacate nu am gasit statistici de felul asta – sunt doar cateva despre industriile cu cele mai mari riscuri de frauda (industria alimentara, agricultura, tutun, industria energetica si cea metalurgica etc)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Boia
Iulian Boia
Licențiat în Management în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași (UAIC) și masterand în Studii Europene, antreprenor și activist civic din Iași. Timp de peste 5 ani a activat în AIESEC România, o organizație internațională ce sprijină deprinderea abilităților de leadership de către tineri. A efectuat stagii de pregătire în companii din Slovacia și în Belgia iar la revenirea în România a înființat propria companie. Este membru fondator al Fundației Comunitare Iași și unul dintre inițiatorii unor proiecte și campanii civice precum Ieșenii vor aeroport, Turnul Nostru sau Cafeneaua publică. Iulian militează pentru modernizarea administrației publice prin implicarea cetățenilor în definirea, implementarea și monitorizarea politicilor publice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro