Home » Economie » Citesti:

Cutia de viteze în… cinci taxe

Cristian Paun noiembrie 11, 2011 Economie
31 comentarii 1,850 Vizualizari

Problema cu fiscalitatea din România nu este legată doar de nivelul sufocant al acesteia (după estimările mele prezentate într-un alt articol statul confiscă prin impozite circa 80% din veniturile noastre) ci și de hățișul complicat de impozite și taxe care sunt colectate de un aparat birocratic foarte costisitor și foarte rezistent la schimbare și nou (conform precizărilor de pe site-ul Guvernului s-a reușit până acum o consolidare fiscală prin comasarea / anularea unui număr de 237 de taxe din 491 existente, ceea ce înseamnă că 254 de taxe au rămas încă în picioare). Pe lângă problema legată de costurile infernale generate de acest aparat administrativ însărcinat cu colectarea acestor taxe, avem de a face și cu faptul că cea mai mare parte din veniturile încasate de stat din taxe și impozite (circa 92%) provine de la un număr de 3 – 4 taxe. Capacitatea statului redusă de a colecta aceste taxe provine și din numărul variat al acestora care se regăsește și într-un hățiș aferent de legislație fiscală, norme de aplicare a legilor etc. Controlul statului pe un număr atât de mare de taxe este și el foarte greoi. Statul transferă pe nedrept cea mai mare parte a costului birocratic al acestor taxe pe spinarea contribuabilului folosind un principiu simplu: dacă nu știai că trebuie să plătești o taxă sau alta sau să declari o taxă într-un anumit mod e vina ta că nu te-ai informat corect și nu ai găsit informația în acest labirint de legislație fiscală.

Până să ajungem la discuții de genul dacă taxa pe venit trebuie să fie progresivă sau în cotă unică sau până să ne dumirim dacă trebuie să păstrăm taxa unică pe profit și pe cea pe venit să o transformăm într-una progresivă cred că cel mai urgent trebuie rezolvată o consolidare masivă a acestor taxe care pot fi restructurate în următoarele cinci taxe să le spunem obligatorii:

  1. Taxa pe profit: menținută în cotă unică (având în vedere concurența fiscală pe care ne-o fac țările din jur care deja au cote pe profit în cotă unică mult mai mică decât a noastră). Această taxă va fi aplicată oricăror forme de profit din economie obținut de o entitate privată și distribuit ca dividende.
  1. Taxa pe valoare adăugată sau pe consum: se va aplica la facturarea oricăror produse în momentul vânzării acestora. Este o taxă care va fi plătită ca și până acum în integralitatea sa de consumatorul final și crește proporțional cu valoarea adăugată până la momentul consumului final.
  1. Taxa pe venit: se va aplica pe tot ceea ce înseamnă venit din muncă (salarii) și va fi similară taxei pe profit. În această taxă se va percepe un procent și pentru serviciile medicale minimale (cele cu caracter social). Ajutorul de șomaj va fi transferat în totalitate în privat spre sistemul de asigurări care pot să vândă o astfel de poliță contra cost (angajatul va fi liber să opteze pentru acest serviciu dacă va dori să beneficieze de un ajutor de șomaj temporar, dacă nu va putea să își facă singur un fond pentru probleme de urgență). Accidentele de muncă pot să devină și ele obiectul unei asigurări private pe care angajatul o poate încheia sau nu, depinde cât de riscant este domeniul în care activează. Problema sensibilă care rămâne în fiscalizarea actuală a muncii este contribuția la fondul public de pensii (cea mai consistentă) și care ar trebui și ea exclusă pentru că de fapt angajatul (salariatul) nu plătește pentru pensia sa ci pentru pensia celor care acum sunt la pensie, fără a avea o garanție că alții la rândul lor mai târziu vor fi dispuși să plătească pentru această pensie (vă recomand pentru mai multe detalii pe această chestiune următorul articol care arată cât de puțin ne dă înapoi statul din contribuțiile noastre la fondul public de pensii – citește aici; aici și aici). Pentru cei care cred în virtuțiile actuale ale sistemului public de pensii putem să facem o taxă opțională și cei care doresc pot opta să continue să cotizeze la sistemul public de pensii actual.
  1. Acciza: va taxa acele produse considerate ”de lux” sau considerate viciu pentru societate generând probleme specifice. În acciza pe combustibil se poate include taxa de drum percepută acum separat. Această taxă de drum poate fi semnificativ diminuată prin
  1. Taxa pe proprietate: va taxa orice formă de proprietate de tipul teren, clădire fără a exista o progresivitate în acest sens (a doua proprietate să fie taxată semnificativ mai mult).

Cel puțin ultimele două taxe sunt discutabile și pot fi eliminate din setul celor cinci propuse a fi obligatorii: taxa pe proprietate are problema că proprietatea a fost dobândită deja din venituri impozitate și nu este corect să mai fie percepute alte venituri anuale pentru aceasta (deși o astfel de taxă ar putea include de fapt taxe locale pentru servicii publice care au legătură cu proprietatea pe care o deținem cum ar fi drumurile de legătură locale) și acciza are problemă cu definirea arbitrară a ”luxului” și ”viciului” putând fi foarte ușor incluse în cuantumul TVA-ului. La aceste taxe se mai poate adăuga un pachet de taxe opționale destinate unui sistem public de pensii sau pentru a susține sistemul public de sănătate (în cazul în care sunt unii care nu au încredere în capacitatea mediului privat de a oferi servicii de calitate pentru acest gen de servicii). Eventual, cele două taxe opționale pot înlocui (într-un cuantum foarte redus însă pentru a da posibilitatea optării pentru sistemul privat de pensii și cel privat de sănătate) acciza și taxa pe venit să fie inclusă în taxa pe profit având un cuantum identic.

O astfel de reformă fiscală de profunzime va genera o simplificare radicală a modului în care statul extrage cu forța resurse din piața privată și va pune o puternică presiune pe modul de comportare a factorului politic în relație cu aceasta. Va obliga politicianul să fie mai responsabil și mai orientat pe modul în care gestionează resursele limitate pe care le va avea la dispoziție și pe care pune mână cu forța din buzunarele private ale tuturor. Politicienii nu vor mai putea să promită ”marea cu sarea” atât de ușor, să amaneteze viitorul câtorva generații de acum încolo și să se îmbogățească masiv de pe urma redistribuționismului actual care se desfășoară sub apanajul ”statului bunăstării”.

Cuantumul acestor taxe va fi stabilit în funcție de cât estimează guvernul că va cheltuie pentru funcționarea sa în decursul unui an calendaristic. Evident că o reformă fiscală de o asemenea anvergură trebuie să vină la pachet cu măsuri de limitare a deficitului bugetar (el poate fi impus prin lege să fie 0% pe modelul Comisiei Europene fără posibilitate de împrumut pentru a finanța vreo cheltuială). Evident că o astfel de reformă fiscală va impune serios discutarea păstrării sub tutela statului a unor servicii publice care în momentul de față sunt complet falimentate și de o calitate execrabilă (privatizarea serviciilor de sănătate, privatizarea serviciilor educaționale cel puțin în ceea ce privește învățământul liceal și universitar, privatizarea sistemului de pensii, ajustarea drastică a serviciilor de asistență socială). E clar că o astfel de reformă va împinge statul spre a găsi rapid soluții de privatizare în masă și de a nu mai tărăgăna lucrurile în ceea ce privește companiile de stat, proiectele de infrastructură și alte astfel de găuri negre generatoare de profituri pentru unii pe spinarea altora. Evident că astfel de măsuri curajoase își vor găsi cu greu locul pe agenda unor politicieni întotdeauna preocupați de propria bunăstare și propriul confort (de preferabil pe un orizont de timp cât mai îndelungat).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "31 comments" on this Article:

  1. alex spune:

    georgia a aplicat deja acest principiu, avand patru taxe mari si late. birocratia si hatisurile legislative de la noi au dus la celebra vorba ca de tribunal sa te feresti mai rau decat de spital.

  2. florin spune:

    Foarte corect: 5 taxe mari si late, pe care aparatul birocratic sa le poata administra mai eficient. Doar ca eu nu cred ca o sa se intample prea curand asa o minune.

  3. JohnnyBGood spune:

    Aberatia care este perpetuata de ani buni incoace consta in a considera combustibilii drept un “lux” care trebuie accizat.

    In societatea actuala deplasarea este o necesitate. Pe vremea iobagiei probabil ca oamenii aveau casa si pamantul de care erau legati in acelasi sat, ca urmare nu aveau nevoie de mijloace de transport. Acum insa, pentru foarte multi oameni locul de munca, domiciliul si locurile de recreere sunt la distante semnificative unele de altele si necesita mijloace de deplasare.

    Desigur, exista transportul in comun, dar acesta poate rezolva doar partial problema deplasarii. Nu mai luam acum in discutie starea si gradul de organizare a transportului in comun in Romania. In plus, accizarea combustibililor are un impact direct si asupra costului transportului in comun, pentru ca si mijloacele de transport necesita combustibili.

    Un alt aspect este faptul ca toate produsele trebuie transportate. Deci atunci cand cumparam paine sau lapte, platim si accize pentru combustibili, deci indirect painele si laptele devin un lux.

    Adevarul este altul. Statul accizeaza din plin combustibilii tocmai pentru ca acestia sunt o necesitate, nu un lux. Fiind o necesitate, oamenii nu au cum sa evite consumul de combustibili – cel mult sa reduca nesemnificativ consumul, ca urmare este un venit garantat pentru stat.

    • Cristian M spune:

      Explicatia oficiala a statelor pentru accizarea combustibililor fosili nu este “luxul”, ci incalzirea globala. Ca aceasta incalzire globala este de fapt racire de cativa ani incoace si ca banii din accizele respective sunt folositi de catre stat pentru recompensarea baietilor destepti care investesc in tehnologii asa-zis verzi este o realitate inteleasa de din ce in ce mai multa lume la ora actuala.
      Cu incadrarea combustibililor in categoria “lux” nu sunt nici eu de acord, si sunt de parere ca nici autorul nu a vrut sa sune asa. Finantarea infrastructurii rutiere printr-o acciza pe combustibili care exista deja si nu de la bugetul de stat a.k.a. incasari din TVA si impozit pe venit, nu mi se pare o idee rea, dimpotriva are avantajele de a controla mai eficient institutiile statului care se ocupa de aceasta (Ministerul Transporturilor) si a de ne asigura ca cei care platesc pentru drumuri sunt cei care le si folosesc si in proportia in care le foloseste fiecare.

    • florin spune:

      Depinde din ce unghi privesti: deplasarea cu masina personala este un lux – poti merge pe jos, cu transportul in comun sau cu trenul. Sau poti sta acasa sa astepti ajutorul social.
      In realitate, statul impoziteaza benzina pentru ca poate.

      Problema ridicata de acest articol nu este CE impoziteaza statul roman, ci CUM o face: stufos, birocratic, cu costuri de administrare mari si inutile, multe din ele transferate contribuabilului.

  4. Corneliu spune:

    Toata stima domnule Paun pentru articolele scrise. Din pacate tot ceea ce remarcati dumneavoastra si aduceti la cunostinta publicului sunt informatii despre un sistem care este pe cale sa moara. Datorita rezistentei la schimbare, procesul este lung si dureros pentru ca trebuie sa treaca printr-o criza profunda.
    Lumea se schimba, si odata cu ea si sistemul de taxare. O zi buna va doresc!

  5. Cristian M spune:

    Referitor la pensie, acolo unde scrie “citeste aici” sunt lipsa linkurile catre articolele respective. Vreau sa va felicit pentru trecerea de la problema falsa a tipului de taxa (unica sau progresiva) (vezi articolul mai vechi al lui Cosmin Marinescu pe ecol.ro), la problemele stringente ale fiscalitatii in Romania: numarul aberant de taxe pe care contribuabilul de obicei nici macar nu stie ca trebuie sa le plateasca sau le plateste fara sa stie, si nivelul acestora.

  6. Adrian T. spune:

    Cred ca taxa pe profit ar trebui sa fie zero. Antreprenorii si investitorii ar trebui sa ramana cu toti banii castigati.

    Antreprenorii si investitorii, in general, cheltuie mai putin procentual pe consum decat oamenii de rand. O parte din bani ii reinvestesc. Iar cu aceste investitii creaza locuri de munca pentru majoritatea populatiei.

    • florin spune:

      Haideti sa nu lunecam in extrema cealalta. In plus, nu exista nici o garantie ca acel consum se face fix in aceeasi tara (cumpar Mertz sau ma duc in vacanta la Monte Carlo). Si mai e ceva: daca profitul se impoziteaza cu 0 si salariile cu 16%, vom avea 4 milioane de firme facute pentru a evita plata taxelor.

      Si mai e ceva. Realist vorbind, statul poate impozita (eficient) doar cateva chestii:
      1. venitul (ca e salariu, dividend, profit, dobanda sau altceva)
      2. consumul (prin TVA si accize)
      3. proprietatea
      Restul sunt ineficiente si birocratice (spre exemplu, cine si-a inmatriculat o masina SH stie cate hartii trebuie plimbate pentru a calcula si plati taxa de prima inmatriculare).

      • Adrian T. spune:

        @florin
        “Haideti sa nu lunecam in extrema cealalta.”
        Ce zic eu nu e o extrema. Evaziunea fiscala, offshore-urile, o mare parte din mita si alte trucuri nu ar mai fi folosite. Multi nu si-ar mai tine banii inafara si i-ar investi in Romania.

        E mult mai bine sa impozitezi oamenii atunci cand isi cheltuie averea, nu cand isi cresc averea. Deoarece cand isi cresc averea o fac angajand alti oameni. Nu o fac pe cont propriu. Deci de capitalul ala, oamenii de rand o sa beneficieze.

        “vom avea 4 milioane de firme facute pentru a evita plata taxelor.”
        In Romania, ca PFA ai taxe mai mici ca angajat. De ce nu si-au infiintat 4 milioane de PFA-uri pana acum? Diferenta dintre 16% si 0% e mai mica decat diferenta dintre 43% din venit ca angajat si PFA (16% profit + 5.5% din venit + alte contributii sociale).

        “nu exista nici o garantie ca acel consum se face fix in aceeasi tara (cumpar Mertz sau ma duc in vacanta la Monte Carlo)”
        Antreprenorii si investitorii consuma mai putin in % decat restul populatiei. Ei o sa isi reinvesteasca o mare parte din diferenta. Nu o sa ii consume pe vacante si masini scumpe. Cei care isi cheltuie banii pe masini scumpe si vacante nu sunt cei cu adevarat bogati.

        “Realist vorbind, statul poate impozita (eficient) doar cateva chestii:”
        Numai proprietatea poate si tranzactiile pe Internet. Restul sunt vulnerabile evaziunii.

        • florin spune:

          @Adrian T
          “PFA (16% profit + 5.5% din venit + alte contributii sociale)”
          Din cauza acelor “alte” contributii, dar si a chestiei cu dependenta, plata pe PFA nu mai e rentabila de un an si ceva. Iar la un PFA facut pentru plata salarii, profit = venit. Plus declaratii, plus drumuri pe la diverse institutii.
          Renteaza insa daca diferenta e mare (in IT se folosea des).

          “Numai proprietatea poate si tranzactiile pe Internet.”
          Incorect. Consumul este cel din care se obtin (in Romania) cele mai mari incasari. Din cate stiu, TVA + accize inseamna aproape 60%.

          “E mult mai bine sa impozitezi oamenii atunci cand isi cheltuie averea, nu cand isi cresc averea.”
          E si mai bine sa ii impozitezi in ambele situatii. Cel mai bine e sa ii impozitezi de fiecare data cand respira, pina se satura si emigreaza.

          In teorie, este corect ce spui: impozite mici pe profit si venit, impozite mai mari pe proprietate si consum. Si mi-ar placea sa traiesc intr-o astfel de tara.

          • Adrian T. spune:

            @florin

            Eu zic o chestie, si tu imi dai raspuns pentru altceva.

            * despre PFA
            Celalte contributii sunt 200+ lei. Nu se merita doar daca castigi putin. Insa, nu asta era problema.

            Tu ai zis ca daca se scade procentul de la 16% la 0% atunci 4 milioane isi fac firme. In primul rand, impozitul pe profit trebuie sa fie 0% doar daca ai angajati. Antreprenorii si investitorii au prin definitie angajati, altfel sunt liberi profesionisti sau angajati.

            Eu am zis ca 4 milioane de romani nu o sa isi faca firma. E absurd. Ei au avut in ultimii ani facilitati in a fi PFA in loc de angajat. Si totusi inca exista mai multi angajati decat PFA.

            “Incorect. Consumul este cel din care se obtin (in Romania) cele mai mari incasari. Din cate stiu, TVA + accize inseamna aproape 60%.”
            Eu nu am vorbit de marimea tranzactiilor. Intrebarea era, “ce poate sa impoziteze statul?” Si statul poate sa impoziteze doar tranzactiile pe Internet si proprietatea ca sa fie sigur ca primeste toate impozitele. In restul situatiilor, evaziunea e mare in % pentru ca e relativ usor de evazionat.

            “E si mai bine sa ii impozitezi in ambele situatii. Cel mai bine e sa ii impozitezi de fiecare data cand respira, pina se satura si emigreaza.”
            Insa, aici nu discutam de cum e mai bine pentru stat. Pentru stat e evident ca e mai bine sa taxeze tot ce misca. Doar asa isi mentine puterea.

            M-am mirat ca mi-ai zis ca 0% e o atitudine la extrema. Normal, cu cat e taxa mai mare cu atat situatia e mai extrema. Si cu cat taxele sunt mai mici cu atat situatia e mai normala. Daca taxele ar fi voluntare nu as avea nici o problema cu procentul.

            “impozite mici pe profit si venit, impozite mai mari pe proprietate si consum. Si mi-ar placea sa traiesc intr-o astfel de tara.”
            Cui nu i-ar placea. Un astfel de model e mult mai benefit societatii per ansamblu decat modelul actual. Insa, si asta e un model intermediar. Modelul ideal e cand platesti la stat maxim 5% din profit. Scoti statul din economie si il lasi sa se ocupe cel mult de justitie, relatii internationale, armata si politie.

  7. Ion spune:

    Excelenta sinteza a unor lucruri ce trebuie neaparat facute. Daca mai adaugam si ceva reforme politice: ceva pe la constitutie, pe la legea electorala, ceva pe la descentralizare… am trece pe drumul bun.

  8. Dan Iacob spune:

    Domnule Păun, vă urmăresc de ceva vreme cu multă plăcere şi vă mulţumesc pentru efortul depus în educarea mea şi a altor curioşi cărora sistemul de învăţământ nu le-a produs niciun beneficiu, iar viaţa/piaţa ne-a educat numai prin scatoalce. Vă doresc rezistenţă şi realism în continuare. Numai bine din Timişoara!

  9. Nutu spune:

    Cred ca adverbul “mai” trebuie eliminat din fata adjectivului “responsabil” din fraza dvs.: “Va obliga politicianul să fie mai responsabil și mai orientat pe modul în care gestionează resursele limitate…”
    Exista persoane (da, stiu, dar treaca de la mine… si politicianul e o persoana) responsabile si/sau persoane iresponsabile. Nu inteleg cum se poate sa fi mai putin / mai mult / la fel de / responsabil intr-o situatie data. Daca te aflii intr-o pozitie de raspundere, fiind numit / inscaunat / uns / ales etc. in aceea pozitie, esti responsabil. Si atat!

  10. Taxism spune:

    Taxele au aparut din nevoia de finantare a unui aparat de conducere pasiv, neproductiv. Cele cinci taxe de mai sus pot fi reduse la una singura, teoretic: taxa pe consum. Orice venit realizat, ca este profit sau venit al unei persoane, se duce in consum intr-o forma sau alta – cumparand proprietati, hrana, servicii, produse, indiferent ca ele satisfac nevoi de baza sau tin de lux – divertisment, relaxare, etc. Istoric, este evident ca aceia care genereaza venituri le administreaza mai bine, pentru ca au interes sa le administreze cat mai bine. Cat timp statul va fi un beneficiar pasiv de venituri, va fi si un administrator slab. Din pacate, statul are un argument suprem: puterea de a impune lucruri, inclusiv de a impozita. Este ingrozitor de-a dreptul cuantumul pe care il reprezinta taxele din totalul veniturilor realizate.

  11. Closed spune:

    “Taxa pe profit: menținută în cotă unică (având în vedere concurența fiscală pe care ne-o fac țările din jur care deja au cote pe profit în cotă unică mult mai mică decât a noastră). Această taxă va fi aplicată oricăror forme de profit din economie obținut de o entitate privată și distribuit ca dividende.”
    O mica precizare: exista o deosebire intre profit exprimat ca diferenta intre venituri si cheltuieli, si dividend, care reprezinta o parte sau intregul profit distribuit ca recompensa pentru actionari ca au investit. Profitul exista doar in cazul entitatilor juridice ce au ca scop activitati economice, in timp ce dividendele se pot acorda atat persoanelor fizice (si sunt impozitate cu impozitul pe venit), cat si celor juridice (aici regimul difera de cel al persoanelor fizice).

    • E o problemă sensibilă remarcată aici.

      Diferenţa care există în momentul de faţă între persoanele juridice şi cele fizice este problematică. Pentru că o firmă poate să îşi deducă telefonul din venituri în timp ce un salariat nu poate face acest lucru. Cred că trebuie să ne înregistrăm toţi ca PFA şi veniturile din muncă să fie considerate ca venituri similare veniturilor din companii, avem nişte cheltuieli să mergem la muncă şi de aici profitul care să fie impozabil. Aşa ar fi mult mai corect. Până la urmă eu ca angajat deţin o singură resursă – forţa de muncă (fizică, intelectuală) de care dispun. Şi mi-o vând pieţei. Aşa ar fi corect pentru toţi. Dacă voi putea să justific prin facturi faptul că din salariul meu dau totul pentru a mânca, vorbi la telefon, transport la locul de muncă etc. statul nu trebuie să mai impoziteze nimic acolo pentru că voi avea profitul 0. În acest fel cei cu venituri mici vor fi avantajaţi.

  12. pehash spune:

    Corect, cu o singura exceptie: cred ca impozitul pe proprietate ar trebuie sa fie mult mai dinamic. De ce n-ar fi a doua proprietate taxata mai mult decat prima? Este un lux si trebuie tratat ca atare. De asemenea, ar trebui sa reflecte costurile administratiei locale. Intr-un sat uitat de lume unde primaria plateste doar un paznic si electricitatea pt singurul bec din mijlocul ulitei ai un impozit… In centrul istoric al bucurestiuliu, unde vrei sa atragi turisti, pui un impozit rezidential prohibitiv. Daca vrei sa incurajezi un cartier rezidential pui un mega impozit pentru industrie si servicii. Din contra, daca vrei sa faci o platforma industriala reduci taxele pentru ‘publicul’ tinta, eventual subventionezi anumite servicii locale.

    Dar aceste schimbari au un cost politic urias: trebuie sa dai afara zeci de mii de incasatori de taxe inutile. Cine si-l va asuma?

    • Cristian Paun Paun Cristian spune:

      Ce fac însă cu cei care cumpără proprietăţi mai multe nu din considerentul de lux ci pentru că vor să facă o investiţie pe termen lung? Cei care sunt mai cumpătaţi şi pot pune deoparte mai mulţi bani şi pot avea proprietăţi mai multe, sau muncesc mai mult pentru a le avea vor fi penalizaţi. Orice formă de impozitare progresivă îi penalizează pe cei mai performanţi în sistem. Atenţie însă că în România avem o problemă: cei mai performanţi (bogaţi) de aici sunt aşa nu pentru că au performat în piaţă ci pentru că au performat politic. Chiar şi aşa, nu putem să îi penalizăm pentru că nu avem dovezi că au furat ceva (dacă le putem produce să îi dăm în judecată însă eu cred că ei au “furat” “legal” acei bani). Putem însă să facem ca de acum înainte să diminuăm drastic fenomenul îmbogăţirii cu statul prin: 1. reducerea rolului statului în economie tăind drastic din implicaţia sa în servicii ca educaţie, sănătate, pensii, proiecte de infrastructură, companii de stat şi 2. crearea unui sistem fiscal simplu (taxe mai puţine), uşor de manevrat de către plătitorii de taxe, transparent şi informatizat.

      Partea cu cota progresivă pe proprietate pe motiv că e un “lux” mai suferă şi de faptul că nu putem defini economic conceptul de “lux”. Nu avem un criteriu obiectiv să considerăm un “lux” două case sau trei case. Poate pentru cel fără casă a avea o casă e un lux.

      • pehash spune:

        “Investitori” care tin casele goale? Sa fim seriosi. Din momentul in care cumperi o locuinta ea se va degrada in timp. Creste valoarea doar in cazul in care a fost subevaluata initial. In acest caz se numeste specula, nu investitie. Proprietarii care nu vor sa faca specula isi pot inchiria proprietatile. In acest caz 16% din chirie ar inlocui automat impozitul pe proprietate si contributia la bugetul local ar pica, normal, in spatele chiriasului care beneficiaza efectiv de serviciile administratiei locale. Nu inventam noi roata..
        In spatele acestui sistem de impozitare nu trebuie sa fie invidia pe ‘bogatasi’ care au mai multe proprietati. Pur si simplu trebuie incurajata utilizarea optima a unei resurse limitate. Daca 2005-2008 nu ne-ar fi prins cu milioane de pensionari locuind in mijlocul marilor orase, presiunea imobiliara ar fi fost mult mai mica, am fi avut o crestere economica mai mica, dar mai sanatoasa si n-am mai fi avut aceleasi probleme in 2008-2010.

  13. calin spune:

    Personal nu sunt de acord cu taxe procentuale pentru contributia la sistemul de sanatate si nici la pensii.
    Daca eu am un venit de 10.000 EUR/luna (poate pentru ca am facut 17 ani de scoala si am muncit din greu sa ajung aici si lucrez si acum cate 14 ore pe zi) si contribui la sanatate cu 1100 EUR /luna ce beneficii dar mai ales DE CE SERVICII beneficiez fata de o alta persoana care are un veni de 200 EUR/luna (care are 8 clase si lucreaza 8 ore/zi) si contribuie cu 25 EUR/luna? Desigur trebuie sa existe o componenta sociala si oamenii care sunt mai saraci trebuie ajutati de cei mai bogati dar toate trebuie sa aiba o limita. Fie sa se faca contribuita la sanatate ca fiind X% dar nu mai mult de Y RON fie cei care contribuie cu sume mai mari de Z RON sa beneficieze de servicii suplimentare (gen interventii stomatologice acoperite de la casa de sanatate)…
    La sistemul de pensii mi se pare corect ca fiecare sa contribuie cu cel putin X RON dar suma efectiva sa si-o aleaga ei. Cei X RON ar reprezenta componenta sociala iar restul decizia ta in ce iti investesti banii.

    Cu alte cuvinte doar impozitul pe profit/venit ar trebuie sa fie obligatoriu iar restul sa fie partial obligatorii (sume minime/maxime) iar statul sa lase oamenii sa decida ei unde e mai bine sa-si plaseze banii.

    Inca ceva. Consider ca ar trebui ca impozitele si taxele pentru persoane nerezidente sa fie mult mai mici in ideea in care ei nu folosesc sistemul nostru de sanatate, nu isi cresc copii la scolile de aici, nu beneficiaza de serviciile politiei etc etc. Astfel am atrage foarte multi investitori straini…

    P.S. Sunt una din persoanele care fac evaziune fiscala iar cu banii “economisiti” ma duc la spital privat, imi schimb mai des suspensiile la masina, circul cu avionul prin tara deoarece cu masina faci de 10 ori mai mult timp, imi depun bani intr-un fond privat de pensii, imi dau copilul la o scoala privata etc. Sper ca v-ati prins ce vreau sa zic…

  14. Gabi spune:

    E imbucurator faptul ca nebunia “taximetristilor” etatisti ajunge sub lupa.
    Sistemul de taxe nu trebuie sa asigure doar costurile guvernarii ci si echilibrele sociale.
    Sistemul de asigurari sociale de stat are influente devastatoare asupra familiei si “piramidei” generatiilor. Batranetea se asigura prin copii educati in primul rand si doar secundar prin fonduri de investitii, banci… etc.
    Taxele trebuie sa “induca” o buna folosire a resurselor limitate: spatiu, apa, aer s.a.
    Deasemenea trebuie sa previna acapararea puterii de catre cei cu resurse(monopol, oligopol). Propietatea asupra resurselor limitate trebuie limitata (nu trebuie sa existe too bug to fall).
    Toate astea nu pot fi privite decat integral, nu doar numarul si nivelul taxelor ci si structura statului, deciziile trebuie luate cat mai “jos” iar oamenii care le iau trebuie sa raspunda de deciziile lor.
    Fiecare comunitate sa-si plateasca din banii ei reprezentantii sau functionarii fie ca vorbim de politist sau deputat.
    Nu putem vorbi de echilibru in sistem cat timp cat exista monopolul emiterii de moneda(taxa inflationista de care beneficiaza in primul rand subsistemul bancar).
    Reducerea numarului si nivelului taxelor este un inceput bun dar sortit esecului daca nu se echilibreaza si celelalte subsiteme.

    • Foarte bună şi această observaţie. Tipărirea de bani din nimic pe care o face statul şi multiplicarea lor cu ajutorul băncilor comerciale care extrag profituri imense din faptul că împrumută aceeaşi bani (cei la vedere) de câteva ori unor persoane diferite (de regulă răscumpărând tranşe de titluri de stat) produce inflaţie. Inflaţia poate fi privită ca CEA MAI EFICIENTĂ TAXĂ: este uşor de colectat şi nu poţi face evaziune faţă de ea (de inflaţie nu scapă nici cei din economia subterană) (nu vreau însă să le dăm idei mai multe guvernanţilor). E clar că şi inflaţia trebuie vizată şi am contribuţii clare pe acest subiect fiind total împotriva tipăririi de bani din nimic.

      Dar şi faptul că cu 3-4 taxe încasăm 92% din impozite şi restul de 250 de taxe sunt o pierdere / cost clar în primul rând pentru contribuabilii care stau la coadă să le plătească, completează formulare etc. şi apoi pentru stat care iroseşte resurse pentru a crea birourile de încasări (de fapt în final tot noi le vom plăti aceste resurse pierdute prin impozite menţinute mari).

      • Gabi spune:

        In sprijinul ideii dvs.
        Un cunoscut lucreaza la ANAF si cand l-am ajutat cu interogarea unor baze de date la IVG (imp venitul global ~ progresiv) am avut ocazia sa fac un studiu statistic cu privire la costurile induse de gestionarea acestui tip de impozit, fata de profitul pe care il are statul.
        Imi pare rau ca nu mai am cifrele dar erau mai mult decat evidente. Costul gestionarii doar pentru ANAF, nu punem in calcul si timpul pierdut de contribuabili, era peste aportul suplimentar de venit. Cu alte cuvinte, inafara de “justitia” sociala contribuabilul iese net pe pierdere.
        Un alt lucru pe care il remarc in aceasta disputa (flat tax – imp progresiv) este confuzia pe care o propaga: impozitul progresiv NU afecteaza pe “bogat” ci doar pe contribuabilul salariat (sau pfa) care isi declara corect veniturile si care NU primeste bani “fara numar” de la buget. Pe bugetarul cu putere de negociere nu-l intereseaza tipul de impozit pentru ca lui i se mareste automat brutul dupa dorinta.
        Este materializarea proverbului “cine’i harnic si munceste ori e prost ori nu gandeste”.
        Din cate tipuri de impozite am “experimentat” pana acum doar cele pe consum (TVA, accize) si pe propietate (resurse) sunt ieftin de gestionat.
        Evidenta impozitelor pe venit(aici bagam tot CAS, somaj….) pentru contribuabilii sub un anume nivel de venit este ineficient.
        O alta anomalie cu consecinte nefaste pentru educatia economica a unei natii este obligatia unei persoane (juridice) sa plateasca taxe pentru alte persoane (fizice-salariati). In principiu fiecare trebuie sa-si plateasca impozitele lui. A ascunde impozitele pe salarii in acest fel, e o miselie. Omul TREBUIE sa stie nu numai cat a castigat ci si cu cati bani contribuie la “statul bunastarii” si apoi sa compare cu toate “gratuitatile” pe care le primeste.
        Ar mai fi multe de spus … dar … ma opresc aici.
        Oricum am impresie ca “consumam energie la claxon”.
        Cred ca majoritatea oamenilor nu vor sa afle toate astea, cand le vor afla vor intelege cate au de platit pentru toata “chermeza” din ultimii ani. Cel mai bine sa se dea o lege de “muraturi” si sa fie conu’ Leonida fericit.

    • Legat de problema inflaţiei, vă recomand să parcurgeţi un material elaborat de mine anul trecut pe problema b>banilor, băncilor centrale şi reglementării sistemului financiar actual pentru a-l scoate din criză (pentru a întări şi mai mult cele spuse de dumneavoastră):

      http://mpra.ub.uni-muenchen.de/33462/

  15. Sile spune:

    LOLOURI. Dupa cum am mai spus, sistemul de taxe si impozite trebuie integrat intr-un edificiu lagislativ clar si coerent.Si mai ales trebuie iesit din faza de O SA in care pina si primul ministru voebeste fara sa face vre-un lucru concret in directia unei reforme reale.Chiar nu observa nimeni ca in aceasta ploaie de vorbe nu se face nimic concret in directia buna? O zi buna !

  16. Tudor spune:

    Împuținarea și uniformizarea taxelor e o idee foarte bună care are aduce nu numai eficientizarea mașinăriei fiscului, ci și curățarea peisajului economic prin dispariția formelor de organizare alese strict pe criterii fiscale. Pe de altă parte, discuția despre accize, impozit pe proprietate și sistemul de pensii mi se pare simplistă.

    Impozitul pe proprietate poate acoperi costurile de infrastructură aferente, dar dacă este așa atunci nu înțeleg de ce nu putem să îi spunem pe nume: taxă de infrastructură. Nu văd de ce acumularea de bunuri imobile ar trebui să fie impozitată din principiu.

    Sistemul de pensii nu e în mod real o hoție. E doar un mecanism prost înțeles și prost administrat. În orice societate normală, oamenii au datoria morală de a-și proteja bătrânii. Sistemul de pensii nu face decât să automatizeze ceva ce se întâmpla oricum la nivel local, chiar și înainte de apariția acestui sistem. În plus, acest sistem te împiedică să fii animal și te obligă să participi la întreținerea vârstei a treia. Pensia nu e investiție, e datorie socială. Pe de altă parte, sistemul ar trebui curățat prin transparentizarea procesului de colectare și alocare a banilor, interzicerea prin lege a deficitului în cadrul sistemului de pensii, eliminarea excepțiilor (pensii anticipate, pe caz de boală, etc.) și stabilirea contribuției la un nivel tolerabil. Dacă din acel nivel tolerabil nu rezultă pensii decente, ghinion! Înseamnă că țara asta nu își poate hrăni bătrânii și e cazul să aflăm adevărul și despre asta.

    Cât despre accize, ele nu sunt taxe “morale” (viciu, etc.) ci instrumente politice de descurajare a unor activități sau de încurajare a altora. Teoretic ele nu ar trebui să existe. Din păcate, există și probleme politice care nu pot fi rezolvate de sistemul economic. Iată un exemplu:

    În statul X nu există resurse care să permită producerea eficientă de energie electrică. Toți agenții economici ar prefera să importe energie ieftină din statul Y. Pe de altă parte, statele X și Y sunt în relații ostile din punct de vedere politic, iar între ele au izbucnit 3 războaie în ultima sută de ani. Guvernul știe că în caz de război nu își permite să depindă energetic de Y și că războiul este o posibilitate reală. Care sunt variantele de rezolvare a problemei? Ori construiești un sistem energetic subvenționat din veniturile normale ale guvernului (impozit pe venit și TVA) ori impui o serie de accize și taxe vamale care să facă producția de energie rentabilă pentru un operator privat local, deși stii dinainte că acest operator va avea, de nevoie, relații mereu prea strânse cu statul. Cam aici se termină cu economia curată, de stânga sau de dreapta.

    În principiu cred în simplificarea sistemului de taxe, dar eliminarea politicului din sistem este o utopie. Rămâne doar să vedem cum ne putem asigura că politicul răspunde nevoilor reale ale populației, și nu intereselor mafiote. Probabil că e nevoie de mult mai multă transparență.

  17. ion spune:

    Asta este un articol care trebuie inramat! In ciuda vechimii este actual si il recomand prietenilor sa-l citesca.

  18. ion spune:

    Birocratia e baza coruptiei, inclusiv electorale. I-am facut unei rude aflate la pat in urma unui accident un dosar pentru subventie la gaze… Am umblat trei zile de la un ghiseu la altul cu jdemii de hartii! In acceasi institutie, primarie, diferite servicii nu comunica intre ele si n-au acces la bazele de date comune. Cred ca special este gandit asa sistemul ca sa justifice prezenta plimbatorilor de hartii absolventi de spiru!
    -doua drumuri asistenta sociala – cladire la 1km distanta de primarie
    -doua la registrul agricol
    -doua la la taxe si impozite
    -trei la copiat acte ca formulare online p….! Erau TOATE scanate in scarba intr-un singur document pdf ! Cautai acul in carul cu fan!
    -unul la registratura pentru sfanta stampila
    -unul la asociatia de locatari
    -doua la ANAF!, alte sute de metri
    si poate am mai uitat ceva, sigur am uitat.
    Un tom de hartie si copii! Si stampile! Parca era vorba ca scapam de stampile!Posted Image Probabil mai ieftina decat birocratia asta parazitara ar fi metoda experimentata prin unele tari nordice; aia cu ajutoarele date otova si la bogati si la saraci decat ca la bogati se deduc din impozite! De asa “stat asistential” eu n-am nevoie si nici bunicamea! Mai bine deloc!
    LE
    La ANAF aveau preferinte pentru un anumit centru de copiat acte…, bodiguardul a ramas dezamagiti cand m-am dus cu cererea deja printata! Da, bodiguardul, el se ocupa cu distributia lor catre beneficiari!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Paun


Cristian Paun

Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societă... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)