Home » Economie »Financiar »Global / Europa » Citesti:

Dați share la decalogul BEPS! Sau … de ce ne interesează ce s-a întâmplat pe 5/10/15?

Adrian Luca octombrie 13, 2015 Economie, Financiar, Global / Europa
40 comentarii 2,547 Vizualizari

Îmi dă un amic share la știrea ”Facebook a plătit impozit pe profit de 4.327 de lire, deși bonusurile angajaților au fost de 35 de milioane de lire”. Știre de pe Guardian, de duminică, 11 octombrie. Și-mi scrie amicul meu – ”e drept că știrea a avut 13.000 de share-uri dar, fii atent aici: în octombrie anul trecut, erau 14.500 de share-uri, dar și 500 de comentarii, tot pe Guardian (care mai e și de stânga), practic la aceeași știre (acum un an era vorba că Facebook n-a plătit niciun impozit timp de doi ani). Deci, uite că, încet-încet, dispar comentariile, subiectul o să dispară de pe agenda publică și, la anul, practic la o știre asemănătoare, s-ar putea să nu mai fie nici share-uri”…

Amicul meu este un tip bine intenționat, așa că mă grăbesc să-i răspund. ”Iubite amice, nu vreau să intru în discuții de tipul ‹ce afectează mai mult o companie – un share la o știre negativă sau un comentariu negativ?›. Aici nu e vorba de statistici, nu e vorba de stânga sau dreapta. Tot duminică, pe Daily Mail, care e un ziar popular, tabloid declarat de dreapta, știrea ‹Furie după ce s-a descoperit că Facebook a plătit anul trecut impozit pe profit de doar 4.327 lire, mai puțin impozit decât plătește un angajat britanic pe un salariu mediu anual de 26.500 de lire› are doar 2.700 de share-uri, dar … peste 1.100 de comentarii. Aici e vorba că s-a schimbat lumea și o companie nu mai poate rămâne nepăsătoare la astfel de știri. Te invit să faci un mic studiu de comparabilitate și să vezi cum e scrisă știrea de pe Guardian anul acesta, comparativ cu anul trecut. Diferența e în detalii – acum se vorbește de taxa Google, iar ministrul britanic de finanțe spune ‹mă bucur să văd că a fost agreat BEPS. UK va fi primul stat care va da un exemplu și o să-l implementeze devreme›. Crede-mă, cred că au făcut share la declarația asta toți specialiștii în taxe din grupurile de companii!”

Cei care sharuiesc aceleași păreri precum interlocutorul meu pomenit mai sus au dreptate până la un punct: da, o știrea precum e cea despre Facebook a ajuns astăzi ceva banal. Se amăgesc însă să creadă că astfel de știri vor sfârși prin a fi uitate și …evitate. Dacă te-ai obișnuit cu praful și cu poluarea din jurul tău, nu-nseamnă că nu-ți mai pasă de mediu, ci că treci deja de la faza de comentarii la cea de acțiune împotriva fenomenului.

Or știrea de care vorbeam face parte dintr-un tăvălug care a ridicat un nor de praf atât de grozav încât lasă urmări asupra tuturor celor care îl respiră – public, presă, politicieni, funcționari publici, dar și manageri, acționari, investitori. Într-un cuvânt, stakeholderi, cum s-ar zice astăzi. Laitmotivul e cunoscut – „grupuri de companii, mari și mici, cu afaceri de zeci de miliarde oride doar zeci de milioane, folosesc diverse scheme de optimizare fiscală, în general legale, în tranzacțiile intra-grup, cu scopul de a eroda baza de impozitare și de a muta profiturile în jurisdicții cu fiscalitate redusă (în engleză – Base Erosion and Profit Shifting, BEPS). Așa ajung să nu plătească, în statele unde s-a generat profitul respectiv, ”taxe câr ar trebui”, de fapt”cât se așteaptă””.

Zilele trecute, știrea a fost despre Facebook. Acum o săptămână știrea era că gigantul farmaceutic AstraZeneca a avut un profit global de 3 miliarde de lire, dar în Marea Britanie nu mai a lăsat nicio taxă pe profit de doi ani, ”folosind o schemă legală pentru evitarea plății taxelor”. Mai înainte, știrea era că Google evită taxe (a fost și un raport parlamentar pe această temă), ori că Starbucks evită (a fost și un boicot al consumatorilor pe acestă temă) …

Nota bene – în toate aceste acuzații de BEPS problema se complică pentru că în joc sunt tranzacții legale, care folosesc portițe legale; de aceea s-a și inventat un termen diferit de ”tax evasion” (evaziunea fiscală), care e, din start ilegală: se vorbește acum de ”tax avoidance” (unfel de evitarea plății taxelor) care e, din start, … greu de definit.

Deci, ce (…) e cu BEPS-ul ăsta?

Să vorbim deschis, așa cum o face chiar Organizație pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), într-un material care se intitulează chiar așa ”What the BEPS are we talking about?”. Chestia asta cu „What the..”. e, până la urmă, destul de simplă, cum am încercat să arăt anul trecut într-un scurt film explicativ. Și porneam de la o declarație foarte umană a șefului OCDE, un mexican cu simțul oratoriei, care zicea așa ”domnilor, cu toții avem nevoie de bani!”.

Adică statele – cele mari, în primul rând – au văzut că nu mai au bani să acopere deficite cronice după criză și au arătat cu degetul spre corporații: ”scot banii din țară fără să plătească taxe” (vedeți în film și cine a spus asta – nu vă spun decât că e vorba de cineva de sus, sus de tot… cam pe-acolo). Bun, cei mari se vorbiră, se sfătuiră… G8 a vorbit cu restul din G20, care a vorbit cu restul țărilor din OCDE să se facă ceva, să nu mai fie BEPS. Ca să fie ușor de reținut, i-au zis chiar BEPS pachetului de 15 măsuri care, de săptămâna trecută, de pe 5/10/15, e gata. Gata să fie preluat la scară globală, gata să schimbe tot ce poate schimba în privința tranzacțiilor internaționale, ba mai mult, să schimbe tot ce credeam că nu se poate schimba, de ne era și frică să ne gândim la chestia asta. Adică, What The… te-ai fi așteptat să nu mai poți să iei o decizie de business fără să o știe tot satul planetar? Da, chiar așa e. Este măsura din BEPS numită ”country-by-country reporting” și va fi cheia de boltă a noului cadru fiscal internațional – ești un grup mutinațional? atunci raportezi Fiscului din fiecare țară unde ești prezent cum împarți pe fiecare jurisdicție profiturile, vânzările, angajații, activele, unde sunt plătite taxe și unde sunt înregistrate. (În știrea despre Facebook de care vorbeam mai sus, șeful unui grup de acțiune numit Tax Justice Network se plânge că, totuși, ”aceste informații nu pot fi publicate, pentru a fi analizate de public”. Mă opresc aici).

N-am să vă rețin cu detalii tehnice despre cum noile ghiduri de prețuri de transfer tratează problema alocării riscurilor în cadrul unei tranzacții intra-grup. Despre cum deja Codul nostru Fiscal este, la capitolul prețuri de tranfer, conectat aproape on line la toate actualizările în litera și spiritul OCDE!

N-am să vă mai spun de ce, la umbra BEPS, Comisia Europeană schimbă regulile jocului fiscal prin revoluționara baza comună consolidată de impozitare a companiilor (CCCTB). Vom avea timp să vorbim de efectele pe termen lung ale taxei Google impusă de britanici, un impozit nemaivăzut până acum, pe acele profituri pe care nu le vede Fiscul Majestății Sale (HMRC). Sau despre cum supușii australieni ai aceleiași majestăți au venit cu altă formulă, zic ei mai eficientă – Fiscul să primească puterea de a recupera taxele aferente acelor profituri care nu sunt aduse în țară, după care să mai dea o amendă de 100% din taxele neplătite, plus dobânzi.

Toate acestea sunt, până la urmă, detalii tehnice, atâta timp cât înțelegi mesajul politic al BEPS. Iar mesajul e că tranzacțiile intra-grup sunt acum sub hiper-lupa publicului, se discută pe forumuri publice, în think-tank-uri, în parlamente, până și în biserică…

Da, în biserică! Prin august, raportul ”Corporate tax avoidance”din Parlamentul australian își ia ca motto un mesaj misterios ”nu poți taxa ce nu poți vedea” al unui universitar din Sydney. Poate părea un detaliu, dar raportul și invocă aprecieri făcute de Uniting Church, a treia comunitate creștină ca mărime din Australia. Aceasta își aduce prinosul prin sinodul din statele Victoria și Tasmania și divizia sa de Justiție socială, unde oameni bine pregătiți în fiscalitate propovăduiesc sutelor de mii de credincioși, care, întâmplător, sunt și contribuabili (sau invers): ”Trebuie să știe toată lumea că acolo unde o corporație poate să intre într-o structură de tax-avoidance fără să primească un răspuns pe măsură, de fapt îi încurajăm și pe alții să aibă același comportament, ducând la pierderi și mai mari de venituri din taxe”. Mai multe despre ce spun predicatorii-fiscaliști, aici.

Când un astfel de mesaj ajunge la popor, politicienii nu își prea permit să întoarcă obrazul, pardon urechea. Așa că, spune raportul, ”marea problemă pentru parlament și întreaga societate nu este de a spune în care situații minimizarea este în afara legii, ci mai degrabă în care situații este inacceptabilă”.

Deci, be prepared

Pe scurt, data de 5/10/15 a intrat in istorie. Planul BEPS a fost prezentat în forma finală oficială. În lumea post 5/10/15 nu mai e suficient să te justifici cu ”dar n-am făcut nimic ilegal” – argumentul veșnic cu care au venit Starbucks, Google, AstraZeneca, Facebook etc. etc. Cu acest argument venea și Amazon și totuși… a anunțat că începe să plătească impozite în Marea Britanie și nu mai operează tranzacții via Luxemburg (știre cu peste 18.500 de share-uri și 700 de comentarii).

Pentru că astăzi vine imediat un „tasmanian”, Doamne iartă-mă, care te disecă în public/instanța/parlament/biserică dacă nu ai o apărare solidă, cu argumente clare că nu ai făcut BEPS.

Pentru cei care înțeleg că au nevoie de o nouă abordare în noua lume, vin cu un sfat pragmatic –

Fiți BEPS! BE Prepared to Switch! Și cu un decalog actualizat, de pus pe peretele de sticlă al departamentului taxe și impozite din grupul dumneavoastră:

Decalogul BEPS – BE Prepared to Switch©:

  1. Să nu ai alte prețuri de transfer în afară de prețurile de piață!
  2. Să nu slujești scopului de tax avoidance într-o tranzacție intra-grup!
  3. Să nu iei în deșert cuvântul de ordine – ”profitul se impozitează acolo unde se realizează!”
  4. Ai dreptul la o zi de odihnă, dacă în celelalte șase respecți regulile fiscale!
  5. Cinstește pe compania-mamă, dar adu-i aminte că la tine vine inspectorul să te-ntrebe de sănătate (deci vezi ca tranzacțiile să aibă substanță economică și să respecte riscurile și funcțiunile din cadrul grupului)!
  6. Să nu ucizi așteptările comunității de a primi ceva înapoi, mai ales dacă afacerile îți merg foarte bine!
  7. Cu măsură la împrumuturi intra-grup, pentru că repede vei fi luat la întrebări (cât e valoarea, cât e dobânda, care e oportunitatea?)
  8. Să nu furi din profit, prin achiziții la prețuri mari si vânzari la prețuri mici!
  9. Să nu mărturisești strâmb în rapoartele financiare!
  10. Să nu poftești din avantajele fiscale care nu ți se cuvin!

10 alin.1 (alineat de ultimă oră, introdus prin ordonanță de urgență): Nu miza pe mitul de piață că ”pe consumator nu-l interesează dacă îți plătești sau nu corect impozitele, dacă poluezi mai mult sau mai puțin decât ceilalți”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    … hai sa vedem un pic faptele:

    1. Cine isi imagineaza ca taxele aditionale vor fi platite prin reducerea profitului si-a pierdut mintile. Taxele vor fi impartite frateste moflujilor marunti ce folosesc serviciile taxate suplimentar in tara respectiva.

    2. Consecutiva punctului 1 e aceea ca numai un idiot fara pereche se poate bucura de faptul ca apare o taxa in plus, mai ales cand ajunge sa o plateasca el insusi. Un om inteligent face tot ce-i sta in puteri ca sa statul sa fie cat mai eficient si mai responsabil, respectiv pentru ca statul sa invete sa traiasca din produce. Bucurandu-te de o taxa noua accepti implicit faptul ca un birocrat cenusiu si inept e mai competent in adminstrarea banilor tai decat tu insusti. E trist cand cineva ajunge in halul asta de decrepitudine :-)

    3. Tax avoidance e ceva firesc si normal. Asa cum imi investesc banii in produsele financiare ce aduc profitul maxim, tot asa fac tot ce e posibil sa-mi minimizez taxele. In mod legal. Sunt numeroase cai. De la softurile de gen Turbotax si la experti fiscali care iti gasesc toate deductiile imaginabile taxe, pana la palnificare investitiilor si cheltuielilor majore astfel incat impactul fiscal sa fie minim. E firesc astfel ca o companie sa trateze chestiunea cu si mai multa atentie. Nu as investi (ce om intreg la cap ar face-o?) intr-o companie ce nu practica in mod agresiv tax avoidance. pentur ca daca nu o face inseamna ca arunca profitul cuvenit mie altora. Ceea ce e inacceptabil

    4. Nu in ultimul rand nu trebuie scapat din vedre un adevar crud: Compania sau omul care fac multi bani gasesc intotdeauna solutii creative ca sa evite taxarea excesiva. E aici o competitie inegala dintre cineva talentat care stie sa faca bani, care e in mod implicit mult mai inteligent si creativ si un funtionar inept al statului care n-a fost capabil sa-si gaseasca altceva de facut mai bun in viata decat o slujba la stat. Nivelul taxelor trebuie sa se afle acolo unde efortul legal (sau nu) de evitare a taxarii e mai scump decat plata taxelor.

    5. Vulpea e intotdeauna mai inteligenta ca gaina.

    • Decebal spune:

      Si daca toti antreprenorii ar fi “talentati” in a face bani si a nu plati taxe? Pe cine ar cadea povara constituirii bugetelor nationale (ca vad ca va intereseaza soarta “moflujilor marunti”)? :)

      “Tax avoidance e ceva firesc si normal” imi suna cam ca celebrul “Nu e prost cel ce ia, e prost cel ce da”. In natura, pradatorii si ierbivorele sunt intr-o relatie ce nu se va schimba in veci. Dar se presupune ca omul (in acceptiunea corecta a notiunii de “om”) a lasat in urma jungla si legile ei. Sigur, un “talentat” isi poate folosi inteligenta pentru a gasi scuze credibile actiunilor sale. Dar ar fi de preferat ca inteligenta si talentul sa fie folosite constructiv si, de ce nu, orientate catre societate. Unii considera ca “smecher”, “destept” si “inteligent” sunt sinonime…

      Recunosc, n-am niciun fel de pregatire in economie. Dar stiu ca, daca exista un echilibru (real), nu poti sa dai gres, pe termen lung, in niciun domeniu, oricat de complex ar fi acel domeniu. In speta de fata, ar fi vorba de un echilibru intre interesele celor “talentati” si interesele “moflujilor”. :)

      • Josef Svejk spune:

        Ca să simplific un pic povesta ți ca să vă ajut să înțelegeți fenomenul vă pun o întrebare::

        Posedați o sumă de bani pe care doriți să o economisiți. Cum procedați? O depuneți la banca care va oferă comisioane moderate sau deloc și unde căștigați din dobânzi, sau o depuneti la aia la care comisioanele sunt mai mari ca dobânzile ce vi se cuvin și unde pierdeți bani?!

        Dacă răspundeți onest la această întrebare veți înțelege implicit cum devine treaba cu optimizarea fiscală sau „tax avoidance”. Vă asigur că toate companiile care fac profit și supraviețuiesc o fac pentru că nu există altă cale. Să vă mai pun o întrebare. Doriți să cumpărați produsul A. El e disponibil la două magazine. Unul îl vinde la $100 celălat la $120..Ăla care-l vinde la $120 se laudă că nu apelează la nici un fel de deduceri fiscale sprijinind astfel guvenrul și bugetul țării. O să-l cumpărați cumva pe ăla mai scump?

        • Decebal spune:

          Ce ne-am face fara oamenii binevoitori, care vor sa ne ajute, cu tot dinadinsul, sa intelegem?!… :)

          Prima intrebare a dumneavoastra poate avea legatura cu economisirea sau cu investirea surplusurilor, nu cu “optimizarea fiscala”. N-am conturi in paradisuri fiscale, dar n-am sa va raspund ce fac cu economiile mele, ca sa nu dau idei. :)

          A doua intrebare nu are nicio baza reala. Niciun comersant nu face o strategie de marketing din a se lauda ca plateste taxe. Dar, ca sa intelegeti, va dau un exemplu real: intr-un hipermarket din Bucuresti au aparut, recent, niste seturi de cutite de bucatarie, colorate. Cu vreo luna-doua in urma, aceleasi seturi de cutite erau vandute de “vanzatorii ambulanti” ce apar pe Centura Bucurestiului, in zonele in care se formeaza coloane de masini ce stau pe loc. Nu am nevoie de setul de cutite, dar, daca as fi avut nevoie, l-as fi cumparat din magazin, nu de pe Centura. Din principiu, nu cumpar nimic de pe Centura, oricat de tentanta ar fi oferta. De fapt, nici nu cobor geamul portierei, ca sa aud oferta. :)
          Intelegeti? :)

          • Josef Svejk spune:

            Ei vedeți? Mă faceți să mă simt mai împlinit ca bunul samaritean din Evanghelie :-)

            1. Tocmai ca primul punct are o legatura foarte mare cu tema taxelor. Cine nu practia optimizara fiscală nu are cum să vp plătească dobanzi cât de cât competitive. Pe de o parte îi injurați pe ăia care o fac, pe de altă parte tot la ei vă depuneți banul.

            2. Nu știu de la ce hipermarket bucureștean vă faceți cumpărăturile dar vă garantez că acel hipermarket practică optimizarea fscală în cea mai agresivă formaă posibilă. Nu de alta, dar toate o fac. Indirect recuunoașteți faptul că susțineți optmizarea fiscală pentru că vă faceți cumparăturile de la hipermarket-ul care o practică și nu de la Jenică ce are un magazin de cartier ce tragă să moară sufocat de taxe tocmai pentru că el nu reușeste să practice o optimizare fiscală la fel de eficientă ca și hipermarketul ;-)

            Eu am înțeles perfect. Dumneavoastră ați înțeles? :-)

            • Decebal spune:

              Se pare ca le stiti pe toate. Cu ce as putea eu sa vin in plus? :)
              Succes, cu optimizarea!

            • Josef Svejk spune:

              @Decebal

              Cu ce ați fi putut veni în plus? Păi cu două răspunsuri simple și sincere în locul eschivei ieftinioare. N-așa?!

          • Razvan A spune:

            Eviti esenta rapsunsului. Aici nu e vorba de pietzari versus supermarketuri si nu cred ca alegi supermarketul pentru ca plateste taxe ci pentru ca e un alt stil de viata pe care ti l-ai insusit. Raspunde te rog la intrebarea: dintre Starbucks care nu plateste taxe si Baresso care plateste, daca pretul aceleasi cafele ar fi mai mare la Baresso, ai alege Baresso sau Starbucks??? Si daca alegi Starbucks, din ce motive? Pur exemplu care e si real un pic.

            • Josef Svejk spune:

              Nu știu cine e Baresso și beau rar cafea, doar frapuccino, mai ales cănd călătoresc. Oricum iau în general de la Starbucks, penrru că ei sunt în toate aeroportulrile, Și nu in ultimul rand pentru că am acțiuni de ale lor (mă rog soția mea le are) care acțiuni au crescut (Doamne Îți mulțam!) cu 500% in ultimii 6 ani. Dividenedele cei drept sunt mici, dar hai să nu cădem în păcatul simoniei ;-)

            • Decebal spune:

              Se pare ca ma cunoasteti atat de bine, incat va puteti raspunde singur la intrebarile pe care mi le puneti. Ce rost ar avea sa va mai raspund eu?… :)

              Incerc, totusi: Daca e vorba de cafea, o aleg pe cea care-mi place, indiferent de ce mare brand o produce. Dar e posibil ca, ulterior, daca aflu ca acea companie face ceva ce eu consider ca e imoral sau nedrept (chiar daca e legal), sa-mi beau cafeaua in alta parte, fara regrete.

              Nu cred ca banii sunt totul, pe lumea asta. Nu vanez preturi si oferte speciale. Dupa anexarea Crimeei, de exemplu, alimentez doar din anumite benzinarii, chiar daca nu au pretul cel mai bun. Inteleg si accept faptul ca unii semeni ai mei vad altfel lucrurile si actioneaza altfel decat mine.

            • Razvan A spune:

              Svejk, de ce te grabesti sa vorbesti fara sa citesti cui ma adresez si ce adresez? Sau vorbesti pentru tine?

            • Razvan A spune:

              Dea acord ca banii nu sunt totul pe lumea asta si singurii care pot pune presiune si face o diferenta sunt doar consumatorii. Eu,d e pilda de ani buni refuz sa cumpar orice facut in China. E foarte greu dar SE POATE. Platesc uneori preturi de 2-3 ori mai mari. Chestia e alta…masa critica, majoritatea, care vrea multi si ieftin, cum o educi? Apropo, si eu am facut acelasi lucru in vizitel prin Romania refuzant categoric sa alimentez la Lukoil. Problema e ca se uita cei carora le spui (ca si made in china) ca la felul 4. CARE E PROBLEMA? Deci, singura abordare e de la nivelul consumatorului si nu al producatorului. Ei optimizzeaza la maxim. Consumatorul e singurul care, in cunostinta de cauza, poate face alegerea corecta. Altfel, vorbim discutii de cafenea.
              PS. Eu prefer sa ajut un fermier si sa iau de la piata decat sa ingras supermarketurile care platesc mizerabil pretul la producator iar restul sunt taxe si comisioane. O consider oa distrtribuire mai justa a banilor. Cum poti tu sa iei lapte la 10 centi si sa-l vinzi la 1 euro si ceva doar pentru ca il procesezi si ambalezi?

      • Cinicul spune:

        Din pacte preopinentul crede ca va fi tot timpul un rapitor si niciodata ierbivor.

        Problema evaziunii fiscale (sau tax avoidance cum prefera unii s-o numeasca) a multinationalelor (Apple, Microsoft, Google, Amazon, Starbucks, Cisco Systems, etc) e asa de serioasa ca pana si guvernul conservator de la Londra a hotarat sa ia masuri. Intre timp avem romani care trateaza problem drept imbecila.

        Romanii emigrati (sunt si eu printre ei) au dobandit prostul obicei de a-I eticheta pe altii care gandesc altfel (indraznesc sa spun normal) drept educati in communism. Va garantez ca un cetatean din Suedia sau Danemarca gandeste la fel: adica e normal ca toata lumea trebuie sa plateasca taxe.
        Spuneti ca o companie nu primeste nimic de la stat. Oare?
        Soselele, aeroporturile, telecomunicatiile, educatia personalului, securitea de care beneficiaza compania in tara in care activeaza vin gratis?
        A plati taxe e un lucru normal. A evita cand alti o fac este un semn de obraznicie. Va garantez ca in US nici o companie europeana nu scapa fara sa platesca taxe. Nu va pune pe ganduri ca majoritatea companiilor care fac tax evasion sunt din US?
        L-am intrebat pe un coleg de facultate din US cum vede asta. Mi-a raspuns: because we can!

        • Josef Svejk spune:

          Nimeni nu se poate (si nici nu trebuie!) impotrivi vointei dumneavoastre legimtime de a juca rolul oii. :-)

          Dumneaviostra faceti confuzie (voita, mde boala socialista) intre evaziune fiscala (meteahna cronica a titanilor socialismului) si optimizare fiscala. Ca sa va lamuresc:

          1. Evziune fsicala (tax evasion) e atunci cand socialistul Vanghelie nu declara sumele castigate din spagi si deci nu plateste pe ele impozitul pe venit, CAS si celelate. Sau cand socialistul Nastase are proprietati pe care nu le-ar fi putut obtine nici in 100 de ani de munca la stat si evident ca n-a platit niciodata impozite aferente a 100 de ani de leafa de prim-ministru. :-) . Asta e un delict penal.

          2. Optimizare fiscala (tax avoidance) e atunci cand obtin o deducere legala la taxe. Ca sa vorbim pe numere: De exemplu in SUA in 2015 depunerile in conturile unui fond privat de pensii (401k) de pana la $18000/personal/pe an sunt scutite la taxe. La fel ca si depunerile angajatorului in acelasi fond. In mod normal pentru fiecare $1 pe care il depun in fondul meu de pensii angajatorul depune si el $1 pana la limita de 10% din venitul meu anual sau pana la concurenta sumei legale de $18000/an. Daca declar asta in formularul de taxe atunci suma de $36000/familie (eu si sotia) e dedusa la taxe si vom plati in contul acestei deduceri cu aproape $12000/an mai putin la taxele pe 2015.

          Ce ar fi “moral” de facut in mintea dumneavoasstra? Sa nu completez rubrica legata de 401k de pe formularul de taxe si sa-i platesc unchiului Sam un supliment de aproape $12000 la taxe?! Regula de baza e ca astia generosi cu banii altora (asa ca dumneavoastra) devin mai dihai ca Harpagon cand trebuie sa plateasca si ei o centima… Ce nu-i asa? Nu v-am ginit?! :-)

          Exista o caruta de alte deductii cheltuieli medicale, dobanzile la creditele ipotecare, taxele auto, chetluieli educationale, venituri din dividende, etc.etc. Toate aste asigura in unii ani deduceri (tax avoidance) de pana la 50% din taxe.

          Probabil ca dumneavoastra sunteti unul din numerosii milutiti ai statului si atunci va straduiti sa va asigurati viitorul. Vestea proasta e ca nimeni n-a reusti pana acum sa invalideze axioma lui Margaret Tahtcher: “Marea problema a socialismului e ca intotdeauna banii altora se termina pana la urma”

          • cinicul spune:

            Domnule Svejk,

            Nu, nu sunt unul din milogii statului si locuiesc intr-o tara la fel de putin generoasa ca US in cheltuieli sociale. Va garantez ca vorbesc current 4 limbi si ca am lucrat ca profesionist in mai multe tari decat puteti dvs sa vreodata sa vizitati si am o independenta financiara care-mi permite sa spun ce gandesc.
            In spatele unei aparente politeti toate mesajele dvs sunt pline de grosolanie. Am sesizat mediatorul site-lui si v-a sters ieri un mesaj anterior in care il faceati pe autorul articolului de mai sus senil.
            Pe majoritatea site-ul care accepta comentarii un astfel de comportament se soldeaza cu un avertisment si, la a doua « greseala », excluderea de utilizatorului.

            PS
            Jaroslav Hašek avea umor, dvs nu.

            • Josef Svejk spune:

              Nu-mi place să mint și nici nu obișnuiesc să o fac, chiar dacă asta atrage antipatie. Știu că nu e deloc delicat și nici elegant, dar trebuie să vă mărturisesc cu toată sinceritatea că nu vă cred. Modul în care abordați chestiunea birurilor e tipic sindicalistului ce lucrează într-o ruină a statului și care se teme cu disperare (și pe bună dreptate) că data scadenței se apropie în mod imuabil. La fel lauda cu marile împliniri și independența financiară. Mi-l amintți pe sindicalistu’ suprem al primei companii la care am lucrat în Romania. Proaspât privatizată și cu sindicatul în continuă contracție, odată ce cotizațiile nu se mai rețineau din lefuri, ci trebuaiau plătite, omul bântruia prin birouri și secții ca să stoarcă cotizații și să racoleze noi fazani. Aici intra în funcțiune gargara cu marile abilități. Mărturisesc că îl încurajam să se abereze cât ma abitir, că tare ne mai înveselea ce putea scoate din el. În final întreprinzătorul din poveste și-a împlinit vocația într-o poziție nebuloasă (dar fără îndoială că de mare răspundere) la o regie locală.

              Dar vorba lungă, săsrcia omului. Pe scurt: cineva care a produs măcar odată în viață ceva util și profitabil nu ia apărarea incompetenței și inepției instituționalizate specifice oricărui aparat birocratic de stat din lume. Cine face filantropie, cu atat mai mult se va opune taxarii, pentru a-si putea împlini opera caritabilă. Deci nu s e leagă nicicum… Asta e. In general cred în instinctul meu care mă înșeală rar.

              P.S. : Și ca să nu uităm de un de am plecat vă rog să faceți un efort mărunt să-mi explicați cu cuvintele dumneavoastră, (în oricare din cele 4 limbi pe care le stăpâniți în mod strălucit) de ce anume un om sau o companie oarecare ar trebuie să plătească taxe mai mari decât minimul legal necesar, acest minim rezultând din optimizarea fiscală. Vă mulțumesc anticipat.

        • Decebal spune:

          Este, pur si simplu, vorba despre a intelege ce inseamna vietuirea intr-o comunitate. Nimic mai mult.
          “Optimizare fiscala” este si inregistrarea unui ML de 40.000 de Euro in Bulgaria. Unii i-ar spune “nesimtire”. Altii i-ar spune “smecherie”. Puncte de vedere diferite… :)

          • Josef Svejk spune:

            Nu. Întrebarea e cu totut și cu totul alta. E o ilegalitate? Daca nu e, atunci cre e problema?

            Mi se pre normal ca omul cu Merțanul să penalizeze statul roman care-l cocoșează cu taxe. La fel cum firmele ce NU vin în România penalizeaza politică fiscală imbecilă și rapace a statului român. Sunt ele de condamnat ele pentru că vor să plăteasca dividende mai mari acționarilor, prețuri cât mai competitive clienților și venituri cât mai mari angjaților în loc să plătească taxe airea guvernului lui Dottore?!

            • Decebal spune:

              :) Sincer sa fiu, eu m-am saturat, de exemplu, de politicieni care se ascund in spatele lui “e legal”, chiar daca e vorba de fapte imorale. Omul nu a reusit, inca, sa elaboreze legi coerente pentru orice situatie. Daca a scuipa un om pe strada nu este, d.p.d.v. legal, o infractiune sau o contraventie, nu inseamna ca trebuie sa ne scuipam pe strada, cand avem ocazia.

              “Omul cu Mertanul” circula pe drumurile din Romania (bune sau proaste, cum sunt ele), nu pe drumurile din Bulgaria. Este evident ca suntem pe lungimi de unda diferite, asa ca nu cred ca e cazul sa incercam sa ne convingem reciproc de ceva. :)

            • Josef Svejk spune:

              @Decebal

              Ar fi foarte nine dacă politicienii socialiști aleși de cei ca dumneavoastrp s-ar ascunde ăn spatele legalității. Din nefericire ei sunt campionii fărădelegii și ai jafului institutionalizat. Și nici măcar nu se mai obosesc să se ascundă. Care fărădelege se traduce în final în taxe oneroase destinate acoperirii incompetenței și hoției. Nu e așa?

              Cât privește scuipatul cuiva pe stradă sau doar agresiunea verbală, ele sunt totuși infracțiuni, dacă asta vă îngrijora. Nu neg faptul că legislația nu poate acoperi tot ceea ce considerăm imoral. Numaă că atunci când vine vorba de imoralitate în afaceri e datoria cliențior să o sancționeze, ceea ce se și întâmplă și așa se nasc codurile deontologice în afaceri. Numai că putem deduce din refuzul dumneavoastă de a explica totuși de ce sprijiniți aceste afaceri (pe care le acuzați de imorlitate) că burta bate sufleltul :-) Nici o problema. E ceva de care suferă în mod cronic cam totți socialiștii.

              Omul cu Merțanul circulă într-adevăr pe drumurile din România. Numai că dacă el își plătește toate taxele, de care nu se poate eschiva, e deja de departe cel mai cocoșat om din Europa. Am fost și eu în postura asta cât am locuit în Romania și știu ce vorbesc. Faptul că pe lângâ puzderia de taxe mai plătește una în plus pe mașină nu schimbă nimic. Statul român își dovedește impotența cronică și chiar dacă are fonduri pentru drumuri de caâteva ori mai mari ca Bulgaria nu poate construi sau reabilita nici măcar o treime din ce fac bulgarii anual.

              Nu credeți că o asemenea mârlănie merită sncționată? Înmtricularea mașinii in altă țară și refuzul plățiii unei taxe oneroase e firesc. N-ala? Și apoi exemplul a fost dat chiar de ministresa socialistă a mediului din „cel mai cinstit guvern al României” (al carei partid sau alianță le-ați votat, dacă sunteți într-adevărun om de stânga așa cum vă pretindeți pe acest forum ;-) ) care și-a ănregistrat mașina ei în Bulgaria ca să scape de o taxă ce o promvase ea înăși ca ministru. Deci moralitate până la Dumnezeu și înapoi la toți campionii compasiuniii și distribuției echitabile:-)

          • Cinicul spune:

            Smecherie ziceti?
            Daca un SRL din Buc face o smecherie (manarie, etc) atunci avem de -a face cu apucaturi proaste romanesti, balcanice, est-europene, dambovitene. Daca o corporatie mare dintr-o tara cu traditie democratica face o smecherie atunci se cheama tax minimalization.
            Scriam intr-un mesaj anterior: nu exista onoare in business, cum nu exista onoare in politica.
            Moralizatorii de pe toate meridinele nu inteleg ca o companie comerciala va plati taxe numai atat timp cat exista mecanismele care s-o forteze.

            • Decebal spune:

              Cum spuneam, fiecare intelege vietuirea in comunitate in felul sau.
              “Apucaturile proaste” nu sunt romanesti sau straine, dintr-un motiv foarte simplu: “common sense” este universal.
              Lacomia, in general si lacomia in afaceri, in special stau la baza multor crize majore, prin care a trecut si va mai trece omenirea.
              Nu stiu cum se face ca cele mai bogate corporatii ale lumii sunt si experte in “tax avoidance”. :)

  2. casandra spune:

    Exact. Apreciez umorul, chiar dacă nimeni nu mai râde. Nu este vina autorului.

  3. Ștefan A. spune:

    Tot incepe cu “globalizare” . Ceruta , creata si “stimulata” de marile multinationale planetare.
    Adica produci unde vrei , vinzi unde vrei , platesti taxe (daca platesti) unde crezi ca convine .
    Cit timp exista legislatii diverse , norme diverse , se va gasii mereu tara atragatoare din punct de vedere fiscal .
    Identic cum e cu bancile . Eliminam secretul bancar in UE dar ramane inviolabil in Singapore , Hong Kong . Unde nici marea USA nu se inghesuie sa ceara “egalitate si fraternitate ” . :)
    Sau mai sublim , derogarile de la lege . Vezi “black list” a UE cu tarile in care transparenta fiscala- financiara e inexistenta sau exterm de dificila .
    Exista insule apartinind unor state UE unde secretul e secret si dupa mult laudatele masuri propuse de OCDE. Iar in America exista insulele Cayman , Barbados si care sint efectiv paradisuri fiscale . Nu a debarcat USA nici macar un pluton de marines ca sa aduca aceste teritorii la “normalitate” . :)
    Oricare multinationala plateste stoluri de mega experti in contabilitate dar si super experti in transferuri de venit/profit ca sa plateasca taxe cit mai mici . Cetateanul de rind nu are si nu va avea niciodata aceleasi posibilitati . Deci pe cine se va pune accentul in taxarea , acoperirea deficitelor bugetare perene?

    • Josef Svejk spune:

      Tocmai că cetățeanul de rând are cheia problemei in mână. N-are decât să-i voteze pe cei ce promit taxr mici și un aparat guvernamental cât mai restrâns. 80% din cheluielile lumii civilizate se duc pe lefuri de stat, ajutoare sociale și tot soiul de pensii mai mult sau mai putin specaile care au puțin de a face cu contribuția pensionarului din perioda sa activă. Acolo e chiea problemie.

      Marile corporații multinaționale nu au cum să plătescă taxe mari. Ele au exact doua opțiuni:

      1. Vor transfera povara taxelor către consumatori prin prețuri.

      2. În pofida propagandei socialiste agresive, ele nu pot transfera nici dacă ar vrea (și oricum nici nu vor :-) ) povara taxelor către acționari pentru că acționarii își vor vinde rapid acțiunile căutând plasamente mai avatajoase. Astfel ei vor provoca întâi decapitalizara companiei ce a încercat să le jumulească profiturile și apoi un faliment rapid ce produce somaj și-i lovește tot pe amărâții care se bucură ca oile că li s-au marit taxele capitaliștilor. Q.E.D.

  4. Adrian spune:

    Majoritatea regulilor din lista sunt niste tampenii. Exemplu simplu de tax avoidance pentru un mic producator din Romania:
    - taxare in Romania: 16% din profit; in Bulgaria: 10%. Deci, tot profitul merita taxat in Bulgaria, ca e mai ieftin
    - face o companie in Bulgaria care cumpara materii prime si materiale pe care le trimite in Romania pentru procesare. Nici nu trebuie sa treaca fizic prin Bulgaria, doar sa fie achizitionate de compania respectiva
    - plateste filiala din Romania sa proceseze materiile prime in produse finite si o plateste fix cat costa (salarii, energie, utilitati etc); Romania: profit zero.
    - ia produsele finite si le vinde. Face profit in Bulgaria si plateste 10% impozit.

    Perfect legal si nu exista preturi de transfer, compania din Romania lucreaza in sistem similar lohn. La impozitare castiga Bulgaria, pierde Romania si asta doar pentru ca Romania e mai lacoma decat Bulgaria; in acest caz, Romania ia doar niste impozite pe salarii si atat, Bulgaria ia impozitul pe profit in conditiile in care in Bulgaria nu se produce nimic, deci practic ia niste bani cadou.

    E doar un exemplu, sunt tari in care se poate negocia cu guvernul ce nivel de taxe sa platesti – daca nu poluezi (nu ai productie acolo) dar vrei sa platesti niste taxe, unii accepta si taxe gen 5-6% pentru ca sunt bani luati, nu dati. Iar tarile astea de vorbesc sunt in Europa, unele chiar cunoscute dar nu pentru socialism (egal foame de bani pentru mituit alegatorii, aka “welfare”).

  5. George spune:

    Din pacate comentariile sunt adaugate si de persoane foarte putin pregatite in economia internationala. Se vade ca Josef Svejk are cultura financiara la nivelul copilului meu de 4 ani.

    Sfatul meu: “mai pune mana pe cate o carte, dar e bine sa o si deschizi”.

    • Josef Svejk spune:

      Păi de ce nu ne luminți dumneavoastră?

      Nu e păcat să postulați cu privirea fixă a lui Funar, în loc să vă revărsați asupra noastră, a ignoranților, lumina înțelepciunii economice?!

      • George spune:

        Sa te luminesc eu? Daca nu ai o baza elementare de economie, macar un liceu terminat (dar nu mecanic) atunci m-as lupta degeaba sa explic.

        Intelepciunea economica se castiga, daca citesti doar articole de ziar vei ramane la nivelul asta, foarte apropiat de 0.

        Concluzia: nu uita sfatul trimis anterior si apoi mai vorbim

        • Josef Svejk spune:

          Pai hai explicati-mi cu civintele dumneavoastra de ce e util si recomandabil pentru oricine sa plateasca taxe in plus?! Fie si un leu. Daca aveti ceva de spus o spuneti intr-o singura fraza clara si concisa.

          Daca sxunteti doar unul din obisnutii strategii si savanti de bodega sa de la scara blocului, veti continua sa va exhibati neputintele si nevolnicia prin chestii de genul: “Hai dom’le! Ce stii tu? Ti-as explica da’ uite ca n-am timp ca ma grabesc sa dau mustele afara din parc. ” Nu-i asa?

        • pro_fan spune:

          economia marxista e buna ?

  6. Mircea Modan MirceaM spune:

    1.Ma gandesc ca bonusurile alea de 35 milioane sunt impozabile…prima intreabara ar fi: cat au fost impozitele pe bonusuri (intra in categoria venit si se impoziteaza ca venit personal, basca contributiile la sanatate , pensie, somaj etc) si cat ar fi fost impozitul daca acele bonusuri nu ar fi existat (nu era o cheltuiala pentru firma, ar fi marit profitul firmei, banii ar fi ramas in companie ca profit brut din care statul lua impozit pe profi)t..ca sa stim o treaba, cat a pierdut statul, daca a pierdut. Ceva imi spune ca impozitele aferente acelor venituri personale sunt mai mari ca impozitul pe profit, (daca ne gandim si la toate taxele pe munca aferente acelui venit). Vorbim cu adevrat de tax avoidance sau nu?
    Problema pretului de transfer este reala, dar exemplul este cam prost ales. Compania a dat acei bani salariatilor din UK(asa am inteles eu) pana la urma, nu a ” transferat” nimic pe sub masa (in acest caz).
    Sau poate gresesc, puteti face un calcul sumar, cat a pierdut HMRC-ul?
    2. Pe de alta parte sa nu fim ipocriti. Este cat se poate de natural sa -ti minimizezi legal taxele.
    “The United States Supreme Court has stated that “The legal right of an individual to decrease the amount of what would otherwise be his taxes or altogether avoid them, by means which the law permits, cannot be doubted.”
    In plus mie imi “da” ca sa cum eu sunt responsabil sa calculez si sa evit eevntualale impuneri abuzive tot asa si statul este responsabil cu “redactarea” unor legi clare, cu portite cat mai putine ptr tax avoidance. Exista o granita prea subtire in interpretarea termenului de “avoidance”. Daca platesc salarii mai mari si am profit mai mic nu e, dupa mine, nicio “avoidance”.
    3 Care “porunca” din decalog a fost incalcata prin acordarea de bonusuri staffului din UK?

    • Josef Svejk spune:

      1. Depinde. Nu stiu cum e in UK, dar in SUA cine opteaza sa aiba bonficatiile platite in actiuni se poate eschiva de la plata taxelor pe acele actiuni sau le poate reduce la un nivel insignificant pana le vinde sau pana la incaseaza dividendelor. Dividendele sunt impozitate mult mai jos decat venitul din leafa. Iar daca se reinvestesc, atunci din nou nu se platesc taxe. Chestia se aplica si la veniturile normale prin ESPP – un plan prin care compania permite ca o parte din venitul lunar al angajatilor sa mearga direct in actiuni ale companiei (si astea cu discount-uri semnificative pentru ca nu mai sunt platite comisioane brocker-ilor etc.), ceea ce face cam oricine are surplsuri la venit ca sa-si reduca cat mai mult taxele.

      In plus tot in SUA contributiile la pensiile de stat asistenta sociala plus asigurarile medicale pentru saraci si batrani (Medicare & Medicaid) sunt limitate la un venit anual de $118000 anual pe anul in curs. Altfel spus pentru veniturile ce depasesc aceasta limita contributiile nu se mai platesc, ceea ce e pana la urma OK din cauza ca aceste sisteme sociale au o limita maxima a beneficiilor – nu exista “pensii speciale” ca in Romania. Grosul banilor pensionarilor vin din pensiil private si nu din buzunarul statului.

      Din perspectiva socialista, toate acestea sunt talharii monstruoase pentru ca aparatul birocratic e privat astfel de sume insemnate ce ar putea fi risipite voiniceste. Din perspectiva omului care produce si investeste plusvaloarea in prosperitatea economica a tarii sale, ele sunt un stimulent pentru asumarea riscului investitional.

      2. Aveti dreptate. Asta e un element in plus care legitimieaza cele de la punctul 1.

      3. :-) :-) :-) . Incalca prima porunca a socialismului: “Jupeste 7 piei de pe ala care produce ceva si dupa aia tanguie-te cu lacrimi amare ca i-a mai ramas o a 8-a”

  7. pro_fan spune:

    daca multinationalele alea de la noi, se stiu ele, care exporta profituri prin importuri de semifabricate la preturi umflate, ar fi datoare moral cu ceva taxe suplimentare, prin simetrie, multinationalelele alelalte, le stim noi bine, care isi umfla profiturile cu legume-fructe si alte bunataturi si trufandale mai ieftine din import, ar avea, moral, dreptul la ceva deduceri fiscale

    • Josef Svejk spune:

      Incercati sa intelegi o chestie simpla: In afaceri nu exista “datorii morale” ci doar datorii contractuale. Cine incearca sa inlocuiasca eficienta cu “moralitatea” (asa cum o intelegeti dumneavoastra) piere. Si inca repede. Moralitate in afaceri inseamna respectarea legilor si nimic mai mult.

      Solutia e evidenta. Daca sistemul fiscal romanesc ar fi mai putin rapace, atunci companiile straine ce opereaza in Romania nu s-ar mai stradui sa-si tina filialelel romanesti la marginea falimentului si sa exporte astfel profitul in arafa Romaniei. Ar prefera sa faca profit in Romania. Pana la urma politica fiscala de azia Romaniei asta ii pune companiile romanesti ce nu au filiare externe in inferioritate fata de companiile straine ce opereaza in Romania. Asta e o abordare pur si simplu criminala.

      • pro_fan spune:

        cum nu am competenta asupra aspectelor tehnice, nu pot aspira la intelegerea subtila a profunzimii discrete a fenomenului si influentelor sale in politicile de armonizare a pietelor sau de acordare de facilitati din partea pixurilor guvernamentale, motiv pentru care doar mi-am permis, printr-o formulare pe care mi-am dorit-o ironica, sa constat ca, noi romanii, suntem suficient de impartiali sa condamnam moralitatea multinationalelor si pe motiv ca obtin profit, si din pricina ca nu-l obtin

      • pro_fan spune:

        nu mi se pare nici ilegal, nici imoral, nici neobisnuit, ca o companie sa obtina profituri fabuloase intr-un anume stat, fara a inregistra profit intr-un alt stat, in lungul aceluiasi lant de productie si comercializare, esenta multinationalizarii productiei fiind de a produce ieftin in tarile unde e posibil si de a vinde scump in tarile cu oportunitate de desfacere;
        insa imi permit sa presupun ca exista si sisteme de evaziune pe care deocamdata le putem aprecia doar ca fiind imorale, pentru ca, pana la proba contrarie, nu putem opera din start cu prezumtia de vinovatie
        daca, de pilda, incerci sa transferi salarii in diurne, poti starni copoii fiscali sa-ti adulmece urmele, inainte sa fie limpede daca e chiar ilegal, sau e doar o portita uitata deschisa

        • pro_fan spune:

          iar daca cercetarea pe firul multinational este anevoioasa si scumpa, e firesc ca statele sa caute masuri de limitare a spatiilor de manevra evazionista, in scopul preventiei, prin legislatii restrictive sau armonizate

        • Josef Svejk spune:

          Putine companii mari isi permit in mod constient sa incalce orice fel de legislatii nationale. Insa nici nu putem pleca de la prezumtia ca asta nu se intampla. Cazul recent al VW e cat se poate de relevant. E deci de datoria statelor sa identifice si sa sanctioneze orice fel de incalcari ale legilor.

          Pe de alta parte atunci cand legislatia devine stufoasa si extrem de restrictiva ea produce costuri suplimentare tuturor. Iar asta are intotdeauana doua efecte principale: Fie duce la cresteri de preturi pentru consumatori, fie provoaca mutarea productiei dintr-o tara in alta. In ambele cazuri efectele sunt contrare celor din intentia legiuitorului. Din aceasta cauza trebuie gasita zona de echilibru, ceea ce nu e usor. UE a pierdut-o de mult. Masinaria birocratica de la Bruxelles in cardasie cu numeroasele guvernari “progresiste” nationale omoara incet dar sigur economia europeana si prosperitatea Europei in general. Nu cred ca regresul si stagnarea de azi sunt ireversibile. Nu inca :-) . Insa pe masura ce trece timpul refacerea si relansarea devin tot mai dureroase si se va ajunge fatalmente la punctul unde colapsul devine inevitabil.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)