Home » Analize »Economie »Macro »Opinie » Citesti:

De ce adoptarea în România a monedei euro este deocamdată un miraj?

Stefan Liiceanu septembrie 29, 2017 Analize, Economie, Macro, Opinie
36 comentarii 4,069 Vizualizari

România se pregătește pentru adoptarea monedei euro cel puțin din anul 2005, însă în prezent fezabilitatea acestui plan național rămâne la fel de distantă ca atunci. După un șir de amânări ale unui termen de adoptare cert din partea clasei politice și a BNR, guvernatorul Băncii Naționale a recunoscut oficial, în 2015, că ultima variantă vehiculată – și anume anul 2019 – este nerealistă. De atunci, autoritățile menționează doar sporadic această temă, iar limbajul de lemn tipic este mai lipsit de conținut ca oricând. În 2015, guvernatorul BNR comenta că este nevoie de o “foaie de parcurs clară, asumată politic.” Cu alte cuvinte, nu există nici măcar o schiță cât de cât concretă pentru ambițiosul plan. Mai recent (aprilie 2017), guvernatorul a afirmat că abordarea procesului de adoptare euro trebuie să fie caracterizată de “prudență, responsabilitate și profunzime”, necesitând concentrarea pe reducerea decalajelor dintre România și Europa în ceea ce privește  “infrastructura, venituri, PIB pe cap de locuitor.”

Dar nici măcar printre politicieni și cei cu putere de decizie nu există în clipa de față un consens oarecare cu privire la această problemă. De pildă, Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administraţie al BNR, comenta în luna aprilie a acestui an că, dacă economia României ar crește în același ritm precum în ultimii ani, am putea adera la euro în 13 ani, adică în 2030. Pe de altă parte, Ministrul de externe Teodor Meleșcanu a declarat la finalul lui august că el consideră – nu se știe exact după ce criteriu – că România ar putea avea euro în loc de lei în anul 2022. Puși în fața temei adoptării monedei euro, politicienii și BNR ridică mereu din umeri, dar, pentru a avea ultimul cuvânt, de fiecare dată avansează argumentul suprem al condițiilor în care România a negociat intrarea în UE.  Și anume că, spre deosebire de câteva țări din uniunea economică europeană care au opțiunea de nu adopta moneda euro, România nu o are. Așadar, România are o datorie contractuală cu UE să adopte moneda comună, ceea ce înseamnă că mai devreme sau mai târziu cu siguranță vom avea euro în loc de lei. În cuvintele guvernatorului BNR din aprilie 2017: “Problema e când și nu dacă.” Așadar, când anume, nimeni nu știe, dar să stăm liniștiți: sigur se va întâmpla cândva.

În spatele acestor cuvinte evazive se află constatarea rațională, dar, bineînțeles, imposibil de admis public din partea politicienilor, că, în condițiile economice actuale ale României, adoptarea monedei euro este un miraj. Realitatea bine-știută este că salariul mediu de la noi din țară este cu mult sub media europeană. Cetățeanul european “mediu” câștiga în anul 2015 aproximativ 2.100 euro în mână lunar, aceasta fiind ultima dată disponibilă de la agenția statistică a Europei, pe când cetățeanul român doar 426 de euro, adică cu 80% mai puțin.  Pe deasupra, deși salariile din România s-au dublat în ultimii 10 ani  (salariul mediu net lunar era 1.043 lei în 2007, și 2.088 lei în 2016), la fel a crescut și media europeană, căci Europa nu bate pasul pe loc așteptându-ne pe noi să o ajungem din urmă. Așadar, este greu de imaginat că România se poate apropia ușor de nivelul de salarizare european, cu toată creșterea noastră economică de invidiat. Pentru a se produce o aliniere cât de cât a veniturilor, ar fi nevoie ca salariile de la noi să crească cu mult mai rapid decât cele europene, până măcar la nivelul Portugaliei (1.032 euro/lună), caz în care tot ne-am poziționa cu 50% sub media europeană, dar nu cu 80% cum este cazul în prezent.

De fapt, un simplu calcul matematic ne dezvăluie cât de departe este România de Europa, economic vorbind. Salariul mediu european a crescut cu 3% în medie an de an din anul 2009, față de 6% în România. Însă cum nivelul salariului mediu din România este cu mult mai mic față de cel european, ar fi nevoie de ani și ani pentru a se ajunge la o convergeță, presupunând că aceste rate medii de creștere se mențin. Mai precis, o aliniere aproape perfectă ar avea loc abia în anul 2072! Dacă salariul mediu european crește an de an cu 3%, precum în ultimii ani, iar cel de la noi cu 20% (imposibil, dar să presupunem totuși de dragul exercițiului), convergența ar avea loc în jurul anului 2025.

Dar nu doar salariile sunt problema. S-ar putea ca și cu salarii cu 50% mai mici decât media europeană (cazul Portugaliei) să putem totuși să renunțăm la lei și să folosim oficial doar euro, dacă economia ar crește în mod echilibrat și nu ar exista deficite bugetare prea mari. Problema mai gravă, pe lângă nivelul mediu de salarizare de la noi, este faptul că discrepanțele de venituri la nivel de regiune sunt enorme. Conform datelor de la Institutul Național de Statistică, veniturile totale medii lunare pe persoană în anul 2016 (aici sunt cuprinși nu doar salariații, ci și agricultorii, pensionarii și șomerii) erau de 1.612 lei în zona Bucureși-Ilfov, pe când în zona de nord-est a țării ele erau de doar 892 lei! În zona de sud-est, veniturile erau de 1.025 lei, iar în nord-vestul țării, de 1.157 lei. Există apoi și veșnica diferență de venituri între zonele urbane și cele rurale. La noi, 43% din populația în vârstă de 18 ani și peste locuiește în zone rurale, iar veniturile medii pe gospodărie erau (la finalul trimestrului I 2017) cu aproape 30% mai mici în acele zone comparativ cu zonele urbane. Așadar, degeaba vorbim de salarii sau venituri “medii” la nivel național, din moment ce variația veniturilor este uriașă în funcție de zona geografică sau de mediul de rezidență. În acest sens, pentru a adera la euro, provocarea României este de fapt dublă: pe de o parte, trebuie să se ajungă la o convergență a veniturilor cu UE, iar pe de alta, trebuie să se ajungă la un grad cât de cât normal de uniformitate a veniturilor populației.

Agenda fluidă a guvernelor României și BNR este una, realitatea economică și mersul pieței libere de capital este alta. Dincolo de discursul politic incoerent despre adoptarea monedei euro, adevărul este că România a trecut de mult, în mod informal, la euro. Or fi cotate în lei prețurile finale oferite consumatorilor la magazinele de cartier, dar pentru produsele de import baza este moneda euro, prețul fiind transformat în lei la renumitul “curs oficial BNR”. De altfel, orice tranzacție monetară ceva mai mare este cotată direct în euro, ca și cum veniturile populației sunt în euro. Că este vorba de oferte imobiliare, de aparate și instalații mai costisitoare, de zboruri cu avionul, prețul afișat de vânzători este mereu în euro, nu în lei. Am spune că suntem în Italia sau Franța. Autovehiculele sunt și ele, bineînțeles, cotate în euro. Iată chiar un exemplu șocant – pe pagina de internet a firmei Dacia, noul Duster Laureate este cotat la “13.100 euro”, nu în lei. O firmă românească de calibru care vinde populației autohtone produse manufacturate în propria țară arată prețul în altă valută! Cum ar fi ca BMW să ofere germanilor autovehicule la prețuri exprimate în dolari SUA? De asemenea, accizele aplicate de guvern sunt exprimate tot în euro, la fel și chiriile pentru apartamente sau spații comerciale. În schimb, la piața de legume vânzătorii se mulțumesc cu lei, la fel și la diversele magazine retail de alimente sau haine prețurile sunt în lei. Așadar, la nivel național avem două monede, deși veniturile firmelor și populației sunt în lei. Pentru sume mici, lei; pentru sume mai serioase, euro. Aceasta este regula care s-a conturat organic în timp.

Dar de ce există acest regim dublu de monede și prețuri, care ne afectează pe toți? Raspunsul este cât se poate de simplu: pentru că populația și agenții economici, la nivel colectiv, știu că leul este o monedă cu un istoric dovedit de depreciere față de euro (sau alte valute forte) și, prin urmare, nu există încredere în moneda națională, cu toate asigurările din partea BNR că leul este o monedă “stabilă”. În mod interesant, particularitatea monedei noastre naționale este că se depreciază indiferent de condițiile economice din România. Când economia este slabă (sau apar crizele politice tipic românești), leul se depreciază în mod firesc. Dar când economia crește, leul continuă să se deprecieze! Graficul de mai jos ilustrează cursul valutar euro/leu din anul 2000 până în prezent.

Cursul EUR/RON, Anii 2000-2017

Sursa: Bloomberg, Interactive Data; datele sunt medii săptămânale.

Majoritatea lumii a uitat vremurile în care cursul era de 2.5-3.0 lei pe euro (ca să nu menționăm 1.8 în anul 2000). Ultima oară când cursul a fost aproape de 4.0 a fost în aprilie 2011. De atunci, cursul s-a tot mișcat în jurul nivelului de 4.50 și acum încearcă timid noi creșteri. Deja cursul a ajuns la 4.60, cu doar 7 bani sub maximul istoric atins la finalul lui iulie 2012, pe fundalul crizei politice care viza demiterea președintelui țării. Leul se depreciază încet și sigur în urma politicii BNR care dorește o monedă națională mai ieftină pentru a ajuta exportatorii, o mișcare care lovește în același timp în marea populație de consumatori, ale căror multe cumpărături sunt efectiv indexate la cursul valutar euro/leu. Ar fi important de amintit faptul că, deși exporturile ajută economia țării noastre, noi importăm totuși mai mult decât exportăm. Așadar, un leu mai ieftin față de euro sau dolari nu va face decât să crească prețul produselor și materiilor importate, consumatorul de rând fiind cel care are de suferit.

În februarie 2017, guvernatorul BNR a comentat într-un mod surprinzător de franc că “nu prea mai e loc de aprecierea cursului”, și asta în condițiile în care economia României are cea mai mare rată de creștere din Europa. La ce apreciere se referea oare guvernatorul? Leul nu s-a mai apreciat semnificativ din anii 2004-2008, când cursul a ajuns de la puțin peste 4.0 lei pentru un euro la 3.0 lei pentru un euro (o apreciere de 25%), după cum se vede limpede în grafic. În rest, dacă au existat episoade de apreciere, acestea au fost doar foarte modeste, practic neglijabile, de maxim 10 bani (de exemplu, de la 4.50 la 4.40), urmate în scurt timp de o revenire la nivelul inițial, apoi de depășire acestuia. Tot guvenatorul BNR însă afirmă deseori că BNR nu intervine pe piața valutară și că rata de schimb euro/leu este determinată de piața liberă. În iulie anul acesta, guvernatorul afirma indignat că “lumea crede că este cineva la Banca Națională care stabilește cursul”, și că nici una din tranzacțiile de pe piață nu se face prin BNR. Un neadevăr prin omisiune – bineînțeles că exista tranzacții valutare între bănci, între cetățeni și case de schimb valutar ș.a.m.d., tranzacții care nu au nimic de-a face cu BNR. În același timp însă, BNR are o rezervă valutară, să spunem “pușculița proprie”, cu care poate cumpăra sau vinde euro sau alte valute contra lei, de obicei prin băncile mari, și în plus are și imprimeria prin care poate emite oricâți lei dorește. Ce a făcut BNR cu rezerva proprie (numită oficial Rezervele Internaționale are României) în ultimii ani? A mărit-o de la 32.7 miliarde de euro în august 2015 la 38.6 miliarde euro în august 2017, conform datelor oficiale ale Băncii Naționale. Cu alte cuvinte, BNR a vândut lei și a cumpărat euro în valoare de 6.1 miliarde euro în acești doi ani, o operațiune care evident a pus presiune pe leu, fiind o valută minoră cu o piață limitată și cu un număr de tranzacții foarte modest comparativ cu alte valute majore. BNR nu stabilește oficial cursul valutar euro/leu, asta este adevărat. Dar când BNR, cu o rezervă valutară mare și puterea de a emite lei, apare pe piața valutară și vinde lei, cum a tot făcut anii aceștia, atunci depreciază leul.

Deprecierea sistemică a leului este un ghimpe în coasta Băncii Naționale, motiv pentru care deseori reprezentanții ei se apără cu afirmația stranie că “volatilitatea” leului (cu alte cuvinte fluctuația zilnică a cursului valutar euro/leu) este cea mai mică din regiune. Aceasta este iarăși o afirmație incorectă prin omisiune – în ultimii trei ani volatilitatea forintului, a cronei cehești și a zlotului polonez față de euro a fost doar neglijabil mai mare decât cea a leului. Afirmația guvernatorului este de tipul acesta: Gigel spune: „Sunt cel mai puțin gras dintre colegii mei – eu am 105 kg, pe lângă Costel care are 105.3 sau pe lângă Mitică cu cele 105.6 kg ale lui.” Evident că, atunci când face astfel de afirmații, guvernatorul mizează pe faptul că puțini știu exact cum se calculează volatilitatea cursului valutar sau cum anume se obțin datele istorice are cursurilor euro/leu, euro/forint etc. pentru a efectua un astfel de calcul. Dar mai e ceva important: ceea ce contează pentru populație nu este volatilitatea cursului valutar, ci evoluția acestuia în timp. Altfel spus, nu ne-ar deranja, în calitatea noastră de consumatori și oameni cu salarii în lei, dacă cursul euro/leu s-ar mișca zilnic cu câte 5-10 bani (de exemplu, într-o zi ar fluctua între 4.40 si 4.50), dacă, după o perioadă de timp, cursul ar ajunge de la 4.60 la 4.0, sau (un vis) la 3.0. Dacă cursul euro/leu ar scădea (adică leul s-ar aprecia față de euro), chiar cu fluctuații semnificative de la o zi al alta, tot am avea la final mai mulți euro contra leilor din salariu. Dacă prețurile multor bunuri și servicii nu ar fi indexate la euro, nu ne-ar păsa prea mult de evoluția cursului valutar. Am fi mulțumiți de o apreciere a leului față de euro doar când am plănui un sejur în Europa. Dar atâta timp cât Dacia ne vinde ultimul model de Duster în euro sau factura de electricitate include taxe indexate la euro, direcția cursului valutar chiar contează pentru noi. Cu toate acestea, guvernatorul BNR ne spune că ar trebui să fim mulțumiți că rata de schimb euro/leu se mișcă zilnic în sus și în jos foarte puțin, deși trendul leului istoric a fost în mod constant și vădit unul de depreciere.

Populația și agenții economici știu însă prea bine palmaresul trist al leului, din experiență și instinctiv, fără să urmărească neapărat graficul de mai de sus, motiv pentru care cu toții se raportează la euro, nu la lei. Atâta timp cât leul se depreciază sistematic, fie mai rapid, fie mai domol (“volatiliate redusă”) și prețurile majorității bunurilor de consum sunt indexate la euro, populația va vrea euro, nu lei, o atitudine perfect rațională, indiferent de comentariile BNR pline de încredere în moneda națională și indiferent de promisiunea goală de a adopta moneda euro mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv, continuăm să avem practic două monede, nu una. O situație în cel mai bun caz bizară pentru o economie cât de cât dezvoltată cum este România. Din păcate, după cum am constatat mai sus, prospectul rezolvării acestei probleme este, atât din punct de vedere politic cât și economic, foarte îndepărtat. Iar nouă, ca cetățeni cu venituri în lei, nu ne rămâne decât să urmărim mereu cursul valutar euro/leu și să schimbăm în euro orice leu putem pune deoparte pentru viitor.

Articol aparut in Dilema Veche

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Razvan spune:

    Foarte buna analiza. Totuși, sa nu uitam ca în zona euro au intrat și Slovacia sau statele baltice, fata de care suntem mult mai aproape din punct de vedere economic decât de Portugalia, pe care ați dat-o drept exemplu în text. Dacă Slovacia a putut intra în euro acum câțiva ani, nu vad de ce nu am putea și noi peste câțiva ani. În 2009, când a aderat la zona euro, Slovacia avea un salariu mediu brut de 960 de euro pe luna, la noi acesta este în prezent de peste 700 de euro. În 2009 in Slovacia pib per capita ppp era de 22.000 de dolari, la noi anul trecut a depășit 21.000 de dolari. Așadar parca nu suntem asa de departe.

  2. Lucifer spune:

    Mai întîi două observaţii:
    1)TOATE ţările care au intrat nepregătite în zona € au avut dificultăţi(vezi cazurile mai vechi Portugalia şi Grecia şi cazurile mai noi Ţările Baltice,Slovacia;ca ex.daşi au niveluri de productivitate aprox egale,preşurile în Slovacia-care a adoptat €-sunt mai mari ca în Cehia,care nu a adoptat €)
    2)capacitatea guvernamentală de administrare este esenţială(de fapt acesta a fost adevăratul motiv al crahului grecesc,dar şi portughez…),ceea ce pentru România este o dificultate majoră.
    Ca părere,lucrul cel mai important pentru o ţară care vrea să adopte € este ecartul de productivitate.Cu cât productivitatea este mai mică decât media europeană,cu atât economia ţării candidate va pierde mai mult din ecartul de productivitate.De aceea majoritatea economiştilor(Dăianu,şa) susţin că pragul minim de risc pentru o economie care vrea să adopte € este 75% din media europeană(în 2016 România a fost la doar 59%).
    Chiar dacă România ar avea o rată de creştere economică dublă faţă de media europeană,recuperarea celor 16 pp ar dura minim 5-7 ani(şi aici îi dau dreptate domnului Dăianu).

    Şi,apoi,mai există nişte “dacă”.Dar “dacă”,văzând condiţiile din UE,nu va mai fi nicio monedă €?Sau “dacă” se va face Europa LOR,FĂRĂ ţările din Est?

  3. r2 spune:

    Stefan, arata pe grafic si cursul din 2000 corectat cu cu inflation differential pentru perioada 2000 – 2018, ca sa stim o treaba :)
    In rest, eu nu as putea pune un anunt de vanzare pentru un apartament, de exemplu, cu un pret in lei, pentru ca nu as putea fi sigur ca pot onora acel angajament o perioada rezonabila de timp. Motiv pentru care nu pot fi suparat nici pe Dacia ca pune preturile in Euro. Iar grija mea in privinta cursului nu e BNR-ul cat este PSD-ul.

  4. Kurt spune:

    Soarta UE se decide la Paris &Roma. Soarta ZE Euro se decide la Paris și în Olanda (NEXIT din ZE dacă Euro devine în curând o monedă „moale“ după preferințele franceze, italiene, grecești, mediteraneene). Prezentarea actuala de la Paris a lui E. Macron se concentrează pe zona ZE. Noul președinte fancez vrea o integrare mai rapidă, mai profundă exclusiv numai pentru ZE. România nu se află în ZE, azi și mâine. Autorul descrie precis problema (ne)aderării României la moneda Euro. NU de depinde numai de BNR și guvernele trecătoare de la București când și cum se va adopta moneda Euro. Depinde în primul rând de noua structură ZE concepută, impusă 2017 -2019 de E. Macron.

    … „… dacă economia României ar crește în același ritm precum în ultimii ani, am putea adera la euro în 13 ani, adică în 2030. Pe de altă parte, Ministrul de externe Teodor Meleșcanu a declarat la finalul lui august că el consideră – nu se știe exact după ce criteriu – că România ar putea avea euro în loc de lei în anul 2022. Puși în fața temei adoptării monedei euro, politicienii și BNR ridică mereu din umeri, dar, pentru a avea ultimul cuvânt, de fiecare dată avansează argumentul suprem al condițiilor în care România a negociat intrarea în UE. Și anume că, spre deosebire de câteva țări din uniunea economică europeană care au opțiunea de nu adopta moneda euro, România nu o are. Așadar, România are o datorie contractuală cu UE să adopte moneda comună, ceea ce înseamnă că mai devreme sau mai târziu cu siguranță vom avea euro în loc de lei. În cuvintele guvernatorului BNR din aprilie 2017: “Problema e când și nu dacă.” Așadar, când anume, nimeni nu știe, dar să stăm liniștiți: sigur se va întâmpla cândva…. „…..

    Indeplinirea tuturor cerintelor pentru adopatarea monedei Euro este deja azi un criteriu abligatoriu, fără concesii „politice“, cum se întâmplă în mometul de față pentru Romania cu Schengen.
    Mai ramâne cea mai gravă problemă: pentru ce se aderă la ZE? Cine va beneficia de moneda Euro în România? Cine va avea probleme (Grecia nu își rezolvă șomajul exorbitant de mare la tineri, nu își rezolvă datoria de stat exorbitant de mare 172 % BIP, cu o monedă forte Euro) mai mari cu o monedă mai forte în România?

    Care e situația economică reală azi în țară? Ce se întâmplă sub guvernul actual de pe Dâmbovita 2017- 2021? Cum va trebui să arate structura economică și competitivitatea intreprinderilor & țării în momentul aderării la ZE și imediat după întroducerea Euro? Care sunt interesele tinerilor din țară (moștenesc o datorie publică de peste 100 miliarde Euro). Tinerii sunt viitorul.

    Ai noștri tineri la Paris studiază, la gât…. …. ….

    • viktor spune:

      Partea buna e ca tinerii … se intorc in Ro, si nu stau afara. Ceea ce inseamna ca sunt foarte buni. Pe Contribut, in 2012 se secria cifra de 27.000 tineri (nu stiu daca circa, sau fix). Se pare ca avem o populatie bine scolita !
      Intrarea in zonele Schengen si Euro, inseamna ca pensiile, ajutoarele sociale, … etc. vor fi platite in euro? Inseamna ca statul german va acorda ajutoare somerilor ro, din Germania, in euro?

  5. cetateanul turmentat spune:

    De cîte ori aud de trecerea la euro sau de felul în care ar trebui să ne impunem punctul de vedere la Bruxelles îmi vine în minte copilul călare pe o coadă de mătură care aleargă pe uliță cu o șipcă-n mînă . A plecat la război călare pe un armăsar de luptă și tocmai cînd galopa de zor hăcuind cu paloșul dușmani în zale sclipitoare, apare mă-sa care-i trage două palme, îl bagă-n curte și-l pune la tocat dovleci ca să dea la porci, după care îl trimite cu vaca pe islaz. Momentul e nașpa, n-are ce face, așa că pleacă cu vaca și pe cîmp dă tîrcoale grupului de la Vișegrad care-i format din băieți mai mari și mai smecheri care pasc și ei vacile, fumează și se dau mari că au briceag. Seara, după ce mai ia vreo trei scatoalce pentru că s-a înhăitat cu golanii, iși suflă mucii de după plîns și îi povestește lu’ frati-su mai mic ce a mai făcut el, cum a tras două fumuri, cum i-a caftit pe toți și cum peste cîțiva ani o să-și ia cal și sabie pentru că are niște prieteni imaginari care stau la orașul Bruxelles și ăia îl ajută la sigur. Acum n-are decît cinșpe lei, dar cu ce mai adună la iarnă din umblat cu sorcova și cu steaua, cu ce-i mai dau pretenii ăia, poate încropește de-un armăsar și să vezi atunci ce bătaie le dă el la toți!

  6. zapp spune:

    Slovacia a trecut la euro in 2009 cand avea un salariu mediu apropiat de al nostru in 2017. Nu cred ca valoarea salariului mediu at fi un impediment major in adoptarea euro

  7. Razvan spune:

    Cam asta e cheia propunerilor politice franco-germane legate de crearea unui buget si parlament al zonei euro – caracteristici tipice ale “Europei cu mai multe viteze”.

    Pe de-o parte tarile non-euro, si in particular ma refer aici la Romania – n-au nicio motivatie sa se grabeasca la adoptarea euro, preferand (din considerente practice dar si din obtuzitate politica) sa foloseasca cat de mult posibil politica monetara pentru a mai elibera presiunile pe buget date de politicile nationale gresite (diminuarea investitilor, incurajarea consumului in contextul unei balante comerciale cronic deficitare, etc).

    Pe de alta parte, 19 state euro nu pot sa stea in loc pentru ca 8 (fara UK) nu vor/nu pot sa faca mai mult. Cat despre solidaritatea europeana, cum spunea Junker – nu e meniu a la carte, cum ar vrea unele tari din est, nu dam nume: Polonia, Ungaria, in curand chiar si noi, cu acest guvern

    Asa ca da, ideea FR/DE ar motiva statele din est sa isi intareasca in mod real eforturile pentru trecerea la euro. Totusi, doua aspecte mi se par esentiale pentru viitoarele negocieri, din perspectiva noastra:
    - felul in care vom negocia un mecanism financiar de asistenta pentru trecerea la euro
    - felul in care vom negocia proiectata “Uniune fiscala” (caci FR/DE au stabilit linie de politica impotriva a ceea ce ei numesc “concurenta neloiala prin regim fiscal” (mai redus) pe care statele din est ar face-o celor din vest. Aceasta insa este doar una dintre putinele arme de competitivitate economica ce ne-au ramas in portofoliu (dincolo de costul scazut al fortei de munca – vezi initiativele EU/FR/DE pe “equal pay for the same work, in the same place” )

    In acest context, o pozitie corecta dupa parerea mea, ar fi sa discutam uniunea fiscala doar conditionat de construirea unor mecanisme mult mai bune si mai eficiente de control al “repatrierii profitului”, al “tax-avoidance” prin mecanismul preturilo rde transfer la nivel intra si extra european, de denuntarea acordurilor bilaterare de protejare a investitiilor directe intre tarile UE (chestie pe care deja Comisa o solicita, dar careia i se opun viguros statele vestice “beneficiare”), etc.

    In concluzie,as argumenta ca trecerea la euro nu este ATAT de grea/imposibila. Criteriile de convergenta economica nu se pot indeplini pentru ca avem niste politici jalnice si se fura de se rupe. Cu o pondere a shadow economy estimata intre 15-35% din PIB, e greu sa indeplinesti criterii de convergenta. Cand guvernele taie sistematic banii de investitii ca sa creasca salarii cu care se cumpara bunuri importate.. etc.. Daca am schimba aceste politici si am pune in loc niste politici stabile de dezvoltare economica, daca am reduce coruptia, daca am creste colectarea de venituri la buget, daca…

  8. RogerH spune:

    Articol foarte interesant. Cred de se pot scrie tratate intregi despre Romania si economia ei buclucasa.
    Daca ar trebui sa extragem din graficul RON/EURO prezentat doar perioada 2004 – 2008 (2007) ar fo foarte interesant de mers mai departe cu aceasta analiza, si a cauta cauzele acestei “aprecieri” al leului. E cumva legata de faptul ca bancile straine si-au ocupat locurile “negociate” la intrarea Romaniei in UE ? E cumva legat de faptul ca in acea perioda, noua configuratie a sistemului bancar a condus la intrari masive de devize care urmau sa fie “investite” in bula imobiliara (sau credite de consum etc), care nu au adus decat o falsa crestere economica ???

  9. Lucian spune:

    Stimate domnule Stefan Liiceanu,

    Va multumim mult pentru articol.
    Am o intrebare: cind vom putea efectua plati cash in EURO la magazine, asa cum se intimpla in tari precum Suedia sau Danemarca?

    Cu cele mai bune ginduri,
    Lucian

  10. mike spune:

    Insa care este cauza “Volatilitatii ” leului si deprecierii sistemice a leului indiferent de cat de bune sunt perioadele economice? Ce cauzeaza instabilitatea leului ? Sa fie oare faptul ca nu avem o industrie mai puternica? Sa fie oare datorita deciziilor politice? BNR?
    Nu am cunostinte prea solide de economie si nici nu traiesc in Romania pentru a fi afectat de aceste fluctuatii, insa am sentimentul ca noi inca nu avem o economie stabila si evident nu putem adopta EURO.

    • Constantin spune:

      “…noi inca nu avem o economie stabila si evident nu putem adopta EURO”.
      Din cate am inteles euu din text, autorul articolului spune tocmai ca volatilitatea monedei nationale NU este ampla, nici macar in comparatie cu monedele statelor vecine, prin urmare, leul este o moneda stabila. .In context, fiti va rog amabil si specificati la ce indicatori macroeconomici faceti referire atunci cand spuneti ca economia Romaniei nu este stabila? Va multumesc.

  11. Dan Nicolescu spune:

    Din nefericire, lucrurile stau asa cum le prezinta Dl. Liiceanu, care este mult prea blind in special cu BNR, care a incetat de ult sa fie altceva decit o papusa a politicii economice dezastruoase a guvernelor Romaniei din ultimii 28 de ani. Dnii Daianu, Croitoru , acel jalnic nepot al Gizelei Vass sau citi or mai fi, sint nimic altceva decit sinecuristi. Dl. Isarescu este, normal dupa atita ani, o relicva conservatoare, care, sint convins, ca nu mai are de mult acces la sferel inalte ale finantelor Europene. Va rog , aveti curiozitatea , sa verificati citi guvernatori ai Bancilor nationale si internationale din lume, mai au , nu vechimea in functie ( care si ea provoaca scleroza ), dar chiar virsta Dlui Isarescu ? Sint convins ca un viitpr premer de tlia si pregtirea Dlui Ciolos, ar putea aduce la cirma BNR un roman cometent, hirsit prin lumea puternicilor finantei mondiale de azi.
    Cu Dnii Dragnea, Tariceanu, Tudose si altii, ai caror ani de studii si experienta ” pe bune” , pot fi numarati pe degetele unei singuri miini . sorat Roaniei este din pacate pecetluita.
    NU ” EURO: , CI ” RUBLA CONVERTIBILA ” , cit de curind !

  12. Bogdan spune:

    Cum ar fi ca BMW să ofere germanilor autovehicule la prețuri exprimate în dolari SUA? ??????
    Poate cum ar fi ca Chevrolet sa le vand germanilor Corvette la preturi in dolari ?
    Sau BMW americanilor la preturi in euro ?

    Sau care este ideea acestei intrebari ?

    Stiti faimosul banc : ce face romanul cand nu mai are bani de paine ? Schimba 100 de euro !

    Incep sa cred si eu ca oamenii simpli de la tara sunt mult mai destepti in alegerile lor financiare, adica nu au carduri sau cont bancar, si orice ban castigat il schimba rapid in euro pe care il tin la saltea pentru vremuri grele . Iar multe tranzactii financiare mari se fac direct in EURO, asta fiind acceptat ca moneda neoficiala .
    Ce sa mai spun de unii dezvoltatori imobiliari, care au preturile in EURO, dar care daca te duci la ei cu geanta de euro, iti spun ca nu, de fapt ei vor suma echivalenta in EURO din acea zi la cursul nush carei banci, care evident ca este mult mai mare fata de cursul BNR …

  13. Tavi spune:

    Cum de comparam salarii si facem referire la convergenta, dar ingnoram complet nivelul preturilor, care la noi sunt undeva la 52 din suta medie Europeana. Apoi treaba cu RON/Euro — criteriul de aderare la Euro e parca ±15% variatie maxima in 2 ani, ceea ce e cam OK in Ro, chiar daca chartul ala care incepe in 2000 din ceva motive arata putin altfel si Dacia listeaza pretul la Dustere in Euro.

    O fi gri treaba, dar o nuanta sau doua mai deschisa

  14. Tudor spune:

    Adoptarea sau nu a monedei euro în România nu are nicio legătură cu salariul mediu și alte baliverne. Pe scurt: nu se dorește trecerea la euro pentru că politicienii, speculanții din industria financiară și marile companii se folosesc împreună de jongleriile cu cursul de schimb pentru a câștiga pe spinarea proștilor.

  15. Mircea Modan MirceaM spune:

    Chiar, daca mai toata economia noastra isi face calculele in euro, de ce-ar fi problematic sa-l si adoptam? :P
    Una. Simplu, nu de adopta el, geaba stam noi cu coada ridicata! De ce ?
    Ptr ca , (si) dupa aventura cu Grecia, dupa deficitele bugetare uriase ale unora si altora ( din aia grei, aia mici sunt mai cuminti ) trebuie sa ai un anumit nivel de incredere ptr ca se cam stie ca mai toti vor ajunge la deficitele ale naspa :P
    Pe care nu le suporta orice nea caisa….
    Basca ERM II in care tre sa stam minim 2 ani, basca deficit structural si alte alea.
    Chiar daca maine salariul mediu estn 150% fata de media UE tot nu putem adera la euro.
    Alta. M-am tot intrebat si eu, de ce naiba in teorie nu putem adopta euro cand in practica l-am cam adoptat, la tranzactiile importante. E ceva putred aici. In fond acum chiar traim dupa socoteli in euro, de ce-ar fi mai naspa cum se cam bate toba) daca “treaba” s-ar oficializa?
    Bun, avem primul punct, nu indeplinim toate conditiile “extinse” acum (vezi ERM si deficitul) desi le indeplinim pe alea “restranse” (se stiu, nu le repet). Teoretic se poate face o foaie de parcurs care sa contina cat mai repdea acei 2 ani de anticamera..dar daca ne uitam in strategia fiscal bugetara, ups, cum sa finantezi atatea cresterii de cheltuieli bugetare la care nu face fata, acum, cea mai mare crestere economica, bla, bla? Poate cineava sa prognozeze o crestere si mai mare, mult mai mare, fata de asta de acum, la “foamea’ de gologani a “strategilor”? A jafului, de fapt, sustinut de bani imprumutati.
    Nici macar Comisia Nationala de Prognoza nu-si dubleaza estimarile, hai, 1-2% merg , ca sa-i iasa lui Dragnea deficitul sub 3% , dar ca sa iasa 0 sau -1% nu “se risca” nici ei! Si asa s-au facut de ras suficient.
    Deci cum sa o intorci, ca nu aderi la euro, cand de fapt, practic, toate calculele importante sunt in euro? Si nu vrei sa o spui pe aia dreapta, ca nici nu esti primit in club pentru ca esti risipitor peste masura? Ba si cu gargauni cleptocomunistoizi prin tartacuta…
    Simplu. Fie aplici politica strutului (te faci ca problema nu exista) fie te dai lovit ca vai ce naspa ar fi, ca aia, ca ailalta, facand abstractie de faptul ca moneda euro a si fost adoptata de o mare “bucata” din economie.
    Ultima. Sa ne gandim la rolul BNR, daca se adopta euro. Politica ratei monetare nu mai depinde de barosanii de acolo (nu va imaginati ca va fi mai rau pentru economie, pentru ca asta deja lucreaza in euro, dar cu dabanzile alea mari de la leu) “facilitatile” alea la credit si depozit nu vor mai fi astea uriase de acum, la bunul plac al BNR, ci alea mici, mici, de la ECB sursa de venit ptr BNR mai mica.
    Dac ne uitam la rata de pol. monetar vs inflatie, la noi afost cam dubla, cu castigurile aferente. daca ne uitam la ECB e cam pe dos (mai ales in ultimii ani).
    Se duc dracu toate tranzactiile si comisioanele de schimb valutar. Bancile vor pierde ceva surse de venit, pe bune. Basca statul care nu mai poate jongla cu anumite cursuri imbarligate si lipsite de logica
    Nici BNR nu poate fi foarte incantata sa-si piarda influenta si sursele de venit, nici statul sa nu mai poata acoperi prin socoteli in leu niste cresteri si lichiditati dubioase., sa o spunem pe aia dreapta.
    Si atunci? evident ca nu vom adopta euro in vecii vecilor, pentru ca practic nu se doreste asta, acum,
    Scopul este furtul si jaful institutionalizat, legalizat. Euro ar incurca mult socotelile. Punct.

    • Lucifer spune:

      Apropo de BNR,oare DE CE toţi economiştii români visează să lucreze la BNR?Oare DE CE vajnicul DNA nu catadixeşte să vadă ce se mai întâmplă prin BNR?Toate sunt bune şi frumoase acolo?Eu sunt mai răutăcios şi mă îndoiesc.Numai când mă gândesc ce venituri(personale…) se pot obţine când ştii politica de curs euro-leu sau euro-USD mă cuprinde ameţeala…

    • Stefan Liiceanu Stefan Liiceanu spune:

      Asa este, euro cam incurca socotelile. Ar duce la prea multa disciplina, responsabilitate si pierderea autonomiei BNR. Din acest motiv am inceput articolul cu citatele fascinante…”ne trebuie o foaie de parcurs” (asta in 2017…o sa mai fie nevoie de una prin 2025), “aderarea trebuie facuta cu prudenta, responsabilitate si profunzime” (???)…parca am opera un reactor nuclear care sta sa explodeze nu alta. Cred ca nici japonezii care erau disperati sa dezamorseze reactorul de la Fukushima in 2011 nu foloseau astfel de cuvinte. Personal mi-a placut termenul “profunzime”. Avem parte de multa din comentariile de presa ale ministrilor, macar asta este clar. Oricum, daca ne uitam la situatie, Europa nu ne mai grabeste sa aderam la euro, dupa toata tragedia cu Grecia. Ceea ce pica de minune pentru BNR si politicieni. Dar gresiti cu bancile. Da, ar pierde o sursa de venit, dar sigur ar gasi altele in noua formula. The house always wins.

  16. ion spune:

    Din 2004 si pana acum(o gramada de ani!) mie mi se pare destul de stabil leul. Trecerea la euro e o decizie mai mult politica. Se poate trece la euro oricand chiar si in conditii de tara NEmembra UE…. Conditia e sa vrem si sa fim dispusi sa suportam… Eu as fi dispus sa suport scadere de nivel de trai si introducere temporara de restrictii pe piata muncii din partea unor state UE…pentru adoptarea Euro. Ce asteptam, mereu alegeri?!

    • Constantin spune:

      “Eu as fi dispus sa suport scadere de nivel de trai si introducere temporara de restrictii pe piata muncii din partea unor state UE…pentru adoptarea Euro.”

      De ce credeți oare că ar trebui să suportați scăderea nivelului de trai și restricții pe piața muncii din partea statelor UE?! Experianța statelor care au adoptat moneda europeană demonstrează că în acest fel a fost accelerat procesul de convergență, iar nivelul de trai al cetățenilor a crescut. Ați putea eventual fi dispus să acceptați creșterea șomajului în absența devalorizării monedei naționale ca instrument de reducere a dezechilibrelor macroeconomice. dar, oare nu ar putea fi evitate dezechilibrele prin adoptarrea de politici publice eficiente? Ba daaaa! dar asta nu aduce voturi. Prim-ministrul român tre’ să vorbească cu Guvernatorul BNR pentru a primi explicații, de ce n-a intervenit pentru a impune stabilitatea dobânzilor?!

  17. Marco spune:

    Mai bine romanii s-ar concentra pe calificare si educatie, jumatate dinre romani sunt la nivel foarte scazut mai ales in mediul rural. Nu, am eu solutia, dar nu ar strica cursuri , si material pe internet, statul are suficienti bani sa puna mii de asfel de lectii pe tot felul de meserii si specializari.

  18. Constantin spune:

    Probabil vom auzi mai des și mai clar exprimată opinia că România nu ar trebui să adopte niciodată moneda euro. S-au mai scris despre subiect pe această platformă articole, insoțite de numeroase comentarii. Desigur, opinia nu va fi exprimată de oficialii statului care s-a angajat să adopte moneda europeană, ci de consilierii lor, ori de catre funcționari mai mărunți.

    Motivul este simplu, prin deprecierea monedei naționale poate fi ascunsă lipsa de performanță a economiei românești, determinată de lipsa de performanță a politicienilor români. Spre exemplu, devalorizarea actuală vine odată cu creșterea inflației, ca efect al majorărilor veniturilor populației pe cale administrativă și nu ca rezultat al unui spor de productivitate. Veniturile au crescut doar din cauză că politicienii au nevoie de voturile cetățenilor pentru a se menține la putere.

  19. Nicoleta Ciurila Nicoleta Ciurilă spune:

    Domnule Liiceanu, foarte bun și interesant articolul dumneavoastră – cred ca ar trebui discutat mai mult despre acest subiect și mai documentat, așa cum ați făcut dumneavoastră! Îmi permit o singură observație în legătură cu recenta tendință de depreciere a monedei naționale. Este posibil ca aceasta să se datoreze majorării puternice a deficitului de cont curent în acest an. Din ultimul comunicat al BNR (disponibil aici: http://www.bnr.ro/page.aspx?prid=13677) se deduce sa deficitul balanței comerciale a crescut cu 1.4 mld euro față de aceeași perioadă a anului trecut! În plus, investițiile străine directe au scăzut. Astfel, s-a conturat, cred eu, o presiune extrem de puternică de depreciere asupra leului. Deci nu cred ca BNR duce o politică deliberată de depreciere a monedei naționale ci sunt probleme structurale legate de competitivitatea economiei românești. Sau poate fi un rezultat al politicii fiscale expansive care s-a transmis într-o creștere a cererii pentru produse din import.

    • Stefan Liiceanu Stefan Liiceanu spune:

      Aveti dreptate, si deficitul de cont curent si indatorarea tot mai mare a MFIN duce la deprecierea leului. Sunt multe cauze, si nu am putut sa le abordez pe toate intrucat articolul ar fi devenit prea lung si mai ales dincolo de interesele cititorilor de la Dilema Veche, unde a fost publicat. Dar realitatea nu se schimba. Orice am face leul scade, pe cand valutele vecinilor stau bine (nu am sperante ca in cazul cronei cehesti, ar fi prea frumos, sa intervina BNR sa nu fie leul prea PUTERNIC), si nu avem nici o viziune de aderare dar nici un mecanism de protectie a consumatorului fata de fluctuatiile valutare. Asta este marea problema. Oricum BNR nu cred ca ar fi entuziasmata de trecerea le euro – ar pierde din control, din avantaje, din autonomie, desi pentru populatie ar fi net mai bine, doar si pentru ca am scapa de platile acestea ridicole in euro dar de fapt in lei la cursul BNR, care o fi acela. Mi se pare ridicol ca avem moneda nationala, si totusi nu. Si apropos, de ce Bulgaria care inca are leva, poate sa tina cursul constant ani si ani de zile si noi nu? 2 leva=1 euro, de cand stiu eu. Atunci poate sa imi coteze Dacia ultimul Duster in leva sau euro, mi-e egal, valoarea tranzactiei nu se schimba in timp. Dar la noi cursul se schimba si mereu leul scade. Este o taxa pe umerii populatiei, asta este. Parca vad ca daca leul s-ar aprecia mai serios, Dacia ar incepe sa coteze Dusterul in lei, nu in euro. Ce vreau sa spun este ca mi se pare incorect sa pui populatia sa speculeze pe piata valutara, ceea ce este exact ce se intampla. Poate unii nu vor. Poate altii sunt avizi sa joace cursul rand sud-african fata de mexican peso. Dar nu poti sa pretinzi intregii populatii sa aiba venituri in lei, dar sa consume bunuri/servicii cotate in euro, mai ales cand structural leul scade. Nu e corect.

      • Constantin spune:

        “Si apropos, de ce Bulgaria care inca are leva, poate sa tina cursul constant ani si ani de zile si noi nu?”
        Pentru ca la 1.07.1997, după prăbușirea economiei Bulgariei, FMI a cerut introducerea consiliului monetar, iar cursul de schimb față de DM, apoi față de EUR, este fix.

      • Nicoleta Ciurila Nicoleta Ciurilă spune:

        Vă mulțumesc pentru răspuns! Înteleg acum ce ați vrut sa spuneți: având în vedere ca multe prețuri sunt deja stabilite în euro, ar fi extrem de ușor de fixat cursul de schimb și astfel, consumatorii vor fi protejați de fluctuațiile cursului de schimb. Mă gândesc însă că atâta timp cât competitivitatea României nu este la nivelul zonei euro, există mereu pericolul să apară dezechilibre externe importante – cum s-a întamplat în ultimul an cu majorarea deficitului de cont curent. Atunci cursul de schimb nu va mai fi un instrument pentru ajustarea dezechilibrului extern și piața muncii sau/și politica fiscală va trebui să o facă. De exemplu în Grecia salariile au scăzut cu 20% după criza din 2010 și încă nu au revenit pe plus. Deci până la urmă tot consumatorii vor fi afectați, însă desigur distribuția pierderilor este alta decât în cazul deprecierii monedei naționale. E o întrebare extrem de bună ce ar fi mai bine pentru România, dar nu știu să se fi făcut vreun studiu pe această temă…

        • Constantin spune:

          “De exemplu în Grecia salariile au scăzut cu 20% după criza din 2010 și încă nu au revenit pe plus. Deci până la urmă tot consumatorii vor fi afectați […]. E o întrebare extrem de bună ce ar fi mai bine pentru România, dar nu știu să se fi făcut vreun studiu pe această temă…”

          Grecia, exemplul oferit de dumneavoastra este unul dintre cele mai elocvente cu privire la adoptarea unor politici publice gresite (pentru a nu spune ca politicienii si-au batut joc de cei care i-au ales-a se vedea formatiunile politice, mai ales de stanga, care au favorizat coruptia si evaziunea fiscala de proportii uriase), iar apartenenta la zona euro a reprezentat un sprijin nepretuit (desi estimabil monetar) pentru cetateni.

          Despre adoptarea monedei euro de catre tara noastra, pe langa documentele privind convergenta realizate periodic de BNR si BCE, ori Guvernul Romaniei, exista numeroase studii publicate de cadre didactice, doctoranzi, ori masteranzi ai Academiei de Studii Economice in reviste de specialitate, la conferinte si seminarii stiintifice samd. Eu, spre exemplu, am citit unele interesante in revista “Theoretical and Applied Economics”, a carei arhiva poate fi consultata online.

          • Nicoleta Ciurila Nicoleta Ciurilă spune:

            Desigur, in Grecia o mare parte din problema politici fiscale gresite plus coruptie (dar nu au fost singurele: s-a vorbit foarte mult si de scaderea puternica a dobanzilor ca urmare a intrarii in zona euro ceea ce generat o supraindatorare publica dar si privata). Nu credeti ca ar putea fi cazul si la noi de asa ceva? Atunci se pune problema: cum e mai bine din punct de vedere al bunastarii cetatenilor sa se ajusteze dezechiibrele, prin curs sau prin salarii? Daca cunoasteti un asemenea studiu pentru cazul Romaniei, va rog sa imi spuneti. Cat despre cazul Greciei, problema nu este deloc transata. Au fost multe voci care au deplans lipsa unei politici monetare independente care ar fi permis o ajustare de altfel in urma crizei, insa costurile iesirii din zona euro si a redobandirii independentei politicii monetare erau prohibitive. De aceea o analiza prealabila, inainte de intrarea in zona euro, a potenței politicii fiscale si salariale de a reajusta dezechilibrele este extrem de necesară. Dumneavoastră ce parere aveti: este politica fiscala in Romania capabila de atenua ciclurile economice sau mai degraba le amplifica? Eu sunt sigura ca politica fiscala a amplificat ciclurile economice in Romania in loc sa le atenueze, ceea ce ma duce la concluzia ca o intrare pripita in zona euro poate sa dauneze Romaniei.

            • r2 spune:

              In cazul Greciei mai era ceva. Indatorarea s-a produs inainte de criza, pe vremea cand creditorii nu-si imaginau cat de rau se pot frige. Dobanzile pe care le platea Grecia erau peste nivelul europei de vest si atunci, doar ca ceea ce atunci parea sa fie un “spread” mare, acum pare ridicol de mic (tocmai am dat peste un caz concret zilele astea cu cineva care s-a fript rau cu spreadul ala atunci cand parea mare, si inca mai trage ponoasele si acum). In cazul nostru, politica fiscal bugetara iresponsabila va fi sanctionata de piata mult mai devreme decat a fost sanctionata in Grecia (ceea ce se si intampla deja).

              Candva eram si eu de parere ca intr-o tara in care principala forta politica este populismul de stanga este preferabil sa existe, ca ultim resort, si posibilitatea ca ajustarile sa fie facute la modul impersonal, prin cursul de schimb si, in ultima instanta, prin inflatie. Putere si vointa politica pentru a taia din valoarea nominala a pomenilor si privilegiilor nu o sa aiba nimeni in Romania in viitorul apropiat. Suntem prizonierii discursului populist. Dar o sa taie cursul si inflatia din valoarea lor reala, daca de aia nominala nu se poate atinge nimeni.

              Acum nu mai sunt sigur ca e asa o idee buna. Existenta acestor mecanisme de siguranta poate, in mod paradoxal, mari riscul sistemic. Exista riscul ca acele corectii de care vorbim sa nu ajunga sa fie facute decat in ceasul al 12-lea, atunci cand banca centrala, acaparata intre timp de puterea politica, ramane fara munitie. Iar atunci criza va fi mult mai mare. E mai bine ca populismul de stanga sa se confrunte cu realitatea pietelor de capital cat mai devreme. Cu alte cuvinte, eu as vota pentru trecerea la euro.

        • Constantin spune:

          Desi au caracter mai degraba retoric, voi raspunde intrebarilor dumneavoastra pentru ca eu cred ca astfel s-ar putea aduce unele lamuriri asupra subiectului in chestiune.

          Politicile guvernamentale eronate similare celor din Grecia sunt cele care determina astazi guvernul Olandei (un apropiat partener comercial al Romaniei) sa se opuna constant si ferm admiterii tarii noastre in Spatiul Schengen si Zona euro. De la J M Keynes la, mai recent, D Acemoglu, sau W J Baumol, economistii indica faptul, confirmat istoric, ca cele care trebuie corectate pentru inscrierea unei economii pe o traiectorie de dezvoltare sunt in primul rand optiunile politice (nu spun ca acelasi lucru il propovaduieste si FMI, ori BM, pentru ca atrage antipatie :) ).

          Guvernele, sustinute de politicieni corupti (iar patria noastra are un sistem economic de tip oligarhic, fiind o kleptocratie), vor dori mereu sa dispuna de instrumentele prin care sa mascheze efectele politicilor ineficiente (eufemistic vorbind) si sa corecteze atat cat este posibil (intotdeauna in defavoarea cetatenilor) dezechilibrele economice generate de coruptie. Mentinerea instrumentului monetar la dispozitia guvernului Romaniei (sper ca nu neaga nimeni colaborarea guvernului cu BNR, ar fi un nonsens) incurajeaza tocmai ineficienta politicienilor. Este un cerc vicios. Adoptarea monedei europene ar constrange politicienii romani sa adopte politici publice eficiente, ori asta nu lasa loc coruptiei, masurilor economice populiste, care aduc usor voturi samd. Iar, in absenta descoperirii vreunui rezervor imens de petrol, aur, sau alte resurse naturale cazute pleasca, politicile publice eficiente reprezinta singura cale spre bunastarea cetatenilor, in Romania, ori pe alte meleaguri.

          Domnul Isarescu a optat pentru corectarea dezechilibrelor prin dobanzi (ma rog… un complex de masuri, in care dobanzile au avut un rol mai important decat printarea de foi fara valoare, spre exemplu). Eu, fiind un admirator al femeilor in politica si economie, as opta la fel ca doamna M. Thatcer, ori Rose D. Friedman, spre exemplu, pentru somaj. Asta, pentru ca presiunile sociale generate de somaj determina guvernul sa faca investitii (si sa creeze implicit noi locuri de munca) in mai mare masura decat dobanzile favorabile la credite, bunaoara.

          In Romania, modificarile dobanzilor l-au determinat pe domnul prim-ministru sa demareze anchete si cercetari pentru a afla cine este teroristul numit Robor care destabilizeaza economia patriei si impiedica partidul aflat la putere sa-si infaptuiasca programul de guvernare! Incompetenta guvernantilor nu mira pe nimeni in Romania, insa ceea ce surprinde este incapatanarea cu care refuza sa asculte opiniile consilierilor care stiu ce sunt dobanzile interbancare si de ce variaza. Politicile fiscale sunt floare la ureche. Politicile economice in ansamblu sunt dezastruoase (daca nu aveti rabdare sa cititi programul de guvernare, priviti macar efectele masurilor adoptate, de la marirea veniturilor populatiei in mod adminstrativ, fara nicio sustinere in cresterea de productivitate, la supraacciza pe carburant samd.).

          Vocile din Grecia care au cerut introducerea unei monede paralele la euro au fost ale domnului Tsipras si ale prietenilor domniei-sale. Despre cat de rationala ar fi fost masura, va las sa judecati singura. Economistii din mai toata lumea si-au spus parerea cu privire la aceasta bazaconie la vremea respectiva. Moneda proprie nu ar fi permis “ajustarea in urma crizei” (evident, in detrimental bunastarii cetatenior), ci ar fi permis politicienilor greci sa se adanceasca in prapastia in care au intrat. Apartenenta la Zona euro a reprezentat coarda de siguranta cu care au fost trasi afara din groapa.

          • Nicoleta Ciurila Nicoleta Ciurilă spune:

            “Adoptarea monedei europene ar constrange politicienii romani sa adopte politici publice eficiente, ori asta nu lasa loc coruptiei, masurilor economice populiste, care aduc usor voturi “. Dovada ca nu este asa: chiar Grecia. Dupa adoptarea euro nu s-a produs nicio eficientizare a politicilor publice si nicio reducere a coruptiei. La fel s-a intamplat si in Portugalia, Italia, Spania. Desi era clar ca erau necesare reforme structurale, ele nu au fost implementate pana nu a venit criza.
            Cat despre iesirea din zona euro, nu a fost doar ideea lui Tsipras. Iata unul dintr-un lung sir de articole publicate de premiantul Nobel Paul Krugman in care el sustine aceasta optiune pentru Grecia: https://www.nytimes.com/2015/07/06/opinion/paul-krugman-ending-greeces-bleeding.html

  20. Andrei spune:

    De ce toata lumea vorbeste despre salariul mediu, si nu cel median, care este mult mai apropiat de realitate? Si, din pacate, si mult mai mic!
    Alt punct sensibil atins in acest articol este cotatia preturilor in euro in loc de lei, cum era normal. Chiar nu exista nicio autoritate competenta in tara asta sa-i oblige pe toti sa listeze pretul in moneda oficiala? Banuiesc ca legi exista, dar…

  21. Cristian Felea Cristian Felea spune:

    1. Nu vad de ce BNR ar fi entuziasmata de trecerea la Euro. Politica monetara o va face BCE. Pana si celebrul Robot ar urma sa dispară, ceea ce va reduce si marja profitului băncilor din Romania.
    2. Economia României este plina de dezechilibre structurale, pe vare pârghia devalorizării leului fata de Eiro, in special, dar si fata de dolar le-a escamotat. Când Romania va avea Euro ca moneda, ineficienta guvernului va deveni inca si mai mult vizibila. Exemplul Greciei si ceva peste. Deci nici guvernantii nu dau pe dinafară de entuziasm.
    3. Va fi greu, dar romanii TREBUIE să-și dorească Euro, acum ca am înțeles cate beneficii ne-a adus aderarea la UE. Ar fi cam singura cale sa ajungem canva sa avem parte de politici publice reale si de guvernanți presați si instituțional sa le aplice.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Liiceanu


Stefan Liiceanu

Nascut in 1974, București. Studii: Tokyo University of Foreign Studies (limba japoneză, 1994); Yokohama National University (economie, 1995-1999). Master la University of Tokyo (... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

De acord ca tabara PSD este extreme de flexibila in materie de idei. Ce spune autorul nu e valabil d...

de: r2

la "Dacă treceam la monarhie în ’90 ar fi fost mai rău"

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)