joi, martie 28, 2024

De ce nu merge turismul la Roşia Montană?

Vechea aşezare montană cu un trecut care a lăsat în urmă cariere, temple, aşezări şi galerii romane, medievale sau tereziene, este comparabilă, la o scară miniaturizată, cu oraşul minier slovac Banska Stiavnica, sit UNESCO, care primeşte anual 800 de mii de vizitatori.

Respectând proporţiile, Roşia Montană ar putea ajunge să atragă zeci de mii de turişti anual, asta după investiţiile obligatorii (restaurările de galerii şi clădiri şi punerea la punct a infrastructurii turistice). Localitatea se află la doar 135 km de aeroportul din Cluj-Napoca şi la 250 km de autostrada M35 care se conectează la Debrecen cu sistemul rutier european.

Prezent şi viitor utopic

După deceniile de comunism (când s-a dinamitat partea superioară a masivului Cetate, cu cele mai spectaculoase excavaţii aurifere romane din Europa), mina s-a închis, lăsând în urmă sărăcie şi poluare. Sărăcia a fost de altfel o constantă a localităţii dintotdeauna, pentru că minerii au fost exploataţi de către toate regimurile istorice. De aceea, minerii noştri nu au deţinut niciodată palate şi castele şi nici nu au fost bogaţi din moşi-strămoşi. Doar că, după ce statul le-a confiscat în 1948 filoanele şi şteampurile, băgându-i la puşcărie şi transformându-i în cei mai săraci mineri ai Europei, i-a făcut să creadă prin anii 1960-1980 că o duc bine (doar pentru că aveau salarii mai mari decât alţi amărâţi din ţara asta, muncind însă în condiţii cumplite şi fără a avea posibilitatea să-şi cheltuie banii cum doreau).

În anii 1990, statul român s-a aliat cu o companie străină, promiţându-se continuarea exploatării aurifere, dând astfel speranţe foştilor mineri fără alternativă. Nici o secundă nu s-a pus la modul serios problema reconversiei profesionale şi orientarea comunităţii către turism, recalificarea solidă a foştilor mineri şi crearea unui viitor durabil pentru copiii acestora.

Mulţi oameni sunt convinşi că proiectul este rentabil pentru că ar aduce (cică!) la buget suma de 5 miliarde euro. Vă mai amintiţi de miliardele obţinute din vânzările Petrom sau BCR? Unde s-au dus? Exact acolo unde vor merge şi banii de la Roşia Montană! Vor intra parcă în pământ şi nu în drumuri, şcoli şi spitale. Ce anume a ieşit din privatizarea petrolului? Verificaţi preţul la pompă! Iar, dacă vă imaginaţi că exploatarea de aur va aduce bunăstarea roşienilor, duceţi-vă de vizitaţi celelalte localităţi miniere din ţara aceasta…

În toată această ecuaţie, cel mai important rămâne viitorul comunităţii locale. Roşia Montană s-a depopulat masiv, comunitatea scindându-se, ireversibil, în două tabere. Din cele 800 de case din zona de impact, 80 la sută au fost achiziţionate de către RMGC. Declararea Roşiei zonă monoindustrială (altă găselniţă inventată de stat pentru a-i ajuta pe investitorii canadieni şi pentru a tăia şansele localnicilor de a se descurca pe cont propriu) a avut ca efect şi blocarea autorizărilor de structuri turistice. În acest moment, la o populaţie de 2600 locuitori (faţă de 3800 în anul 2002), există doar două pensiuni şi un hostel, cu o capacitate cumulată de vreo 50 locuri de cazare, care sunt toate deschise în regim PFA. Asta într-o zonă cu o istorie, natură şi comori arhitectonice şi arheologice inestimabile!

RMGC plăteşte deja salariile a 500 de oameni, cărora le oferă o alternativă. Palpabilă, dar proastă, cu planuri criminale (nicăieri în Europa nu se exploatează cariere prin dinamitare şi nici nu se umple lacuri cu cianuri în zone intens locuite!), cu urmări incalculabile, care va rade 900 de case, 9 biserici, 10 cimitire şi patru munţi, lăsând în loc nişte replici tip Disneyland pe locul dispărutelor vestigii arheologice. Plus că e o soluţie temporară: sigur i-aţi auzit pe angajaţii companiei cum îşi clamează viitorul propriilor copii. Viitor?! Dar zăcământul urmează să fie epuizat în totalitate în maxim 20 de ani!

Unde este dezvoltarea alternativă?

De partea cealaltă, în anii scurşi din 2002 încoace, ecologiştii şi adepţii dezvoltării alternative au făcut puţine lucruri, în afară de mitinguri şi acţiuni online. S-au accesat ceva fonduri private, publice sau europene pentru proiecte precum „Fânfest”, „Drumul aurului”, „Drumuri verzi în Apuseni” etc., acţiuni cu impact redus, cu excepţia festivalului. Continuă proiectul „Adoptă o casă”, care a dus la începerea restaurării a doar trei case şi a unei biserici. De cealaltă parte, corporaţia s-a angajat să restaureze 35 de case şi trei biserici. Puţin probabil că acestea vor supravieţui exploziilor ce urmează…

În 2006 societatea civilă a realizat studiul „Dezvoltare durabilă alternativă mineritului la Roşia Montană”, care susţinea printre obiectivele pe termen mediu şi lung, „înfiinţarea unor pensiuni turistice tradiţionale”. Pensiuni care nu au mai fost deschise vreodată. De fapt, nici măcar cele două pensiuni deschise deja în comună nu sunt tradiţionale! Ceea ce alungă potenţialii clienţi care, în toţi Apusenii, au o singură pensiune cu specific tradiţional moţesc…

Activiştii antiminerit au cheltuit sume mult mai mici decât Gabriel Resources (care a investit deja 300 de milioane de euro în publicitate, achiziţii funciare, cercetări arheologice, restaurări şi foarte mult lobby).  Ei nu au neutralizat apele acide ale minelor, nu au ecologizat haldele de steril şi mai ales, nu au reuşit să atragă zecile de mii de turişti (ceea ce toată lumea s-ar fi aşteptat să facă şi care le-ar fi putut asigura susţinerea locală).

Grupările anticianură sunt foarte active câteva zile pe an, cu ocazia Fânfest. Acest festival dinamic strânge în jur de 5-6 mii de participanţi (recordul a fost de 15 mii), majoritatea backpackers-i, care stau câteva zile la Roşia Montană (în proporţie covârşitoare la cort) şi care consumă de la magazinul sătesc. S-a calculat că ei aduc un profit de 300 mii euro pe an comunităţii (din vânzarea de pălincă, plăcinte şi din taxele de campare, accesul la festival fiind gratuit) şi cu un astfel de turism Roşia nu nu va prospera niciodată, cert.

Comparaţi Fânfest-ul de la Roşia Montană cu deja celebrul festival de jazz de la Gărâna, care are loc într-un sat minuscul (120 locuitori) din fundul munţilor Banatului şi care înseamnă în fiecare an, o medie de 8-10 mii de spectatori (recordul a fost 30 de mii) care plătesc pentru cele trei zile de spectacole, suma de 200 de lei de persoană, la care se adaugă cheltuielile cu cazarea în pensiuni şi case particulare, mâncarea etc.

Cred că situaţia tristă de la Roşia este legată şi de lipsa printre activişti a unor buni finanţişti, care ar fi putut orienta lucrurile într-o direcţie profitabilă pentru comunitate.

În decembrie 2012 în judeţul Alba a avut loc un referendum referitor la repornirea mineritului şi exploatarea de la Roşia. În comună s-au prezentat la urne 66 la sută dintre cetăţenii cu drept de vot, dintre care 78,75 la sută s-au pronunţat în favoarea cianurii, iar 19,44 împotrivă! Sunt cifre care, deşi invalidate, reprezintă dovada că deceniul de campanie agresivă în care canadienii au investit fonduri imense a dat rezultate, mai ales că de cealaltă parte alternativele au fost mult mai abstracte. Pe plan judeţean, au votat 43 la sută dintre cetăţeni, 62 la sută dintre aceştia fiind favorabili mineritului. Pentru că nici în celelalte foste localităţi miniere din Alba nu curge lapte şi miere, iar „strategiile” de stat ori private nu au reuşit înlocuirea mineritului falimentar cu vreo altă activitate economică.

Turismul minier la noi şi la alţii

Turism minier sistematic se practică în România doar în câteva saline deschise publicului: Turda, Praid, Slănic Prahova, Târgu Ocna, Ocnele Mari şi Cacica. Galeriile romane de la Roşia Montană sau Brad nu atrag turiştii prin ceea ce sunt, ci constituie doar puncte scurte de  oprire pentru puţinii curioşi aflaţi în tranzit către alte destinaţii.

Peste tot, mai ales prin Transilvania, există un imens patrimoniu minier nevalorificat. În urmă cu câţiva ani, s-a demarat un proiect de valorificare al patrimoniului industrial minier al Maramureşului. Au fost inventariate construcţii monumentale de suprafaţă şi galerii miniere săpate cu dalta şi ciocanul ori prin puterea focului, la Baia Sprie, Băiţa, Cavnic, Băiuţ sau Baia Borşa. Rezultate? După efectuarea de cercetări complexe totul a îngheţat, iar proiectul zace acum prăfuit prin vreun sertar. Mineritul maramureşean, care altădată era industria de bază a judeţului, a fost falimentat, iar minerii fie s-au reconvertit în muncitori forestieri sau în construcţii, fie au emigrat. Guvernele au propus, din vârful buzelor, turismul ca alternativă. Ce a ieşit?

Zonele care azi sunt importante turistic în Maramureş nu au avut niciodată statut minier, ci agricol (văile Izei, Marei sau Cosăului). Dintre toate fostele exploatări maramureşene de minereuri neferoase, doar una a reuşit să se reconvertească total pe turism: Cavnicul, care a reuşit cu bani privaţi şi nu cu fonduri publice. Acolo funcţionează azi o staţiune de ski, care oferă puţine alternative pentru perioada estivală, ceea ce reduce gradul de ocupare şi profit.

În restul Europei, lucrurile stau incomparabil mai bine. La Las Medulas, în Spania, mine romane aurifere mult mai puţin spectaculoase ca cele de la Roşia, au fost incluse în patrimoniul UNESCO. În Marea Britanie, Eden Project din Cornwall, a convertit o carieră de argilă într-o adevărată Grădină a Raiului care primeşte un milion de vizitatori anual! Iar mina de sare de la Wieliczka din Polonia, patrimoniu UNESCO, primeşte 1,2 milioane de vizitatori pe an care aduc încasări de 15 milioane de euro numai din vânzarea de bilete!

Prosperitate prin turism rural de calitate

Dacă din punct de vedere strict minier, lucrurile nu stau grozav, din punctul de vedere al turismului rural Roşia Montană ar avea câteva exemple autohtone de succes demne de urmat. În primul rând ne referim la două sate tot din Munţii Apuseni.

Rimetea (AB), cu o populaţie de 1100 locuitori, are deschise 48 de pensiuni şi primea în anul 2008 un număr de 14 mii turişti străini (majoritatea maghiari) în afară de români. Cei din Roşia privesc spre Rimetea ca spre o fostă aşezare minerească, dar adevărul este că nu micile galerii de extracţie a fierului aduc acolo turiştii, ci cu totul alte lucruri: odată este peisajul majestuos, cu Piatra Secuiului dominând orizontul. Apoi este arhitectura fermecătoare a satului, cu casele restaurate în totalitate (primăria sectorului V din Budapesta a finanţat lucrările ce au fost primit premiul „Europa nostra”), cu indicatoare, curăţenie exemplară etc. Şi, nu în ultimul rând, oamenii din Rimetea trag în aceeaşi direcţie, fiind angajaţi cu toţii, într-un fel sau altul, în industria ospitalităţii.

Un alt exemplu de urmat este satul Sâncraiu (CJ), de lângă Huedin. Acolo, cei 1200 de locuitori trăiesc exclusiv din agroturism (sunt deschise vreo 45 de pensiuni), deşi nu au aproape nimic spectaculos de arătat, cu excepţia bisericii şi a gospodăriilor arătoase şi curate!

Cea mai reuşită dovadă despre cum se poate face turismul rural în România este însă la Viscri (BV). Acolo, la o populaţie de 420 locuitori, anul trecut funcţionau 16 case de primire care ofereau cazare celor 14 mii de turişti străini (fără a-i calcula pe cei români). Practic, la Viscri numărul vizitatorilor creşte cu  o mie în fiecare an, datorită managementului performant, a prezenţei în sat a extraordinarei familii Fernolend, a încăpăţânării cu care sătenii conservă arhitectura săsească (întreg satul este patrimoniu UNESCO, fiind interzise termopanele…), a existenţei bisericii fortificate, dar şi a publicităţii făcute de prinţul Charles…

Am mai putea aminti aici şi capitala neîncoronată a turismului rural românesc, zona Bran-Moeciu (BV) care cumulează vreo 15 mii de locuitori şi unde se află peste 400 de spaţii de cazare. Conform cifrelor din 2008, acolo s-au cazat 35 de mii de turişti, dar de fapt numărul real al acestora a fost şi este cu mult mai mare…

Alternativa geoparcului

Soluţii pentru a face turism viabil la Roşia Montană sunt. Mai întâi ar trebui oprit definitiv proiectul minier. Apoi ar trebui restaurate şi puse în valoare o parte a celor 7 km de galerii romane cioplite cu dalta şi ciocanul şi a celor cca 130 km de galerii medievale şi tereziene de acolo. Ar fi nevoie de milioane de euro (disponibili prin fonduri europene) pentru ecologizări, restaurări de case şi pentru valorificarea masivelor Cetate, Cârnic, Ţarina, Jig, Văidoaia şi Orlea (ultimele trei au avut şansa să rămână neatinse din anul 1948, de la naţionalizare). Armăturile de lemn romane ce susţin şi azi galeriile la Orlea, scara romană din lemn de la Păru Carpeni şi adevăratul labirint cu zeci de etaje, un adevărat palat subteran ca în ”Stăpânul Inelelor” de la Cârnic, trebuie puse în valoare. Ca paranteză, la Victoria&Albert Museum din Londra, în marea expoziţie de minerale provenite din toate colţurile Pământului, la sectorul „aur nativ”, mostrele de la Roşia Montană strălucesc de departe…

La Roşia Montană trebuie gândit strategic, zonal. Localitatea nu este o insulă înconjurată de mări pustii, ci este o comunitate vie, din mijlocul Apusenilor, care are de jur împrejur atracţii turistice, începând de la peşteri şi chei calcaroase, până la sate unde se practică agricultură arhaică, meşteşuguri populare şi rămăşiţe de arhitectură tradiţională.

Comuna face parte din Patrulaterul Aurifer. Exploatări romane ori medievale au fost conservate şi la Brad, Săcărâmb, Almaşul Mare, Caraci-Ţebea, Bucium-Corabia (unde sunt şi urmele unui mare lac artificial roman), Băiţa sau Zlatna. La Ruda-Barza de la Brad, de exemplu, o galerie numită „Treptele romane” străpunge sterilul extrem de dur pe o lungime de 180 m, pentru a atinge filonul aurifer pe care-l urmează pe o lungime de peste 900 m.

Toate aceste minunăţii ar putea fi puse în valoare şi exploatate, printr-un plan de management bine pus la punct care ar putea să-i facă pe localnici să uite definitiv mineritul.

Posibil că Roşia Montană este azi condamnată la moarte, atât din cauza valorii imensului zăcământ şi a metodelor folosite de RMGC, cât şi din cauza neputinţei sau neşansei celor care au luptat în aceşti ani pentru viitorul alternativ al acesteia. Dar, poate încă nu este prea târziu pentru alte foste comunităţi miniere dintre cele enumerate mai sus, locuri unde se trăieşte la fel de greu şi asupra cărora planează aceeaşi ameninţare: deschiderea temporară a mineritului pe bază de cianuri, prin cariere imense ce vor rade munţii din loc, până la epuizarea totală a zăcămintelor (ceea ce nu s-a reuşit vreme de trei mii de ani!), lăsând apoi în urmă steril, cianuri, eşec economic şi moarte…

Deja, la Certej s-a dat undă verde pentru o exploatare de acelaşi tip ca şi cea de la Roşia Montană, care va lăsa în urmă un lac de cianuri. Chiar la Certej, acolo unde un lac identic a inundat localitatea în urma ruperii barajului în anul 1971, provocând decesul a 89 de persoane şi rănirea altor 76! Ce repede uită oamenii…Alte mari proiecte aurifere de acelaşi fel sunt în curs de aprobare pentru zăcămintele Rovina-Crişcior şi Băiţa-Crăciuneşti…

Dacă am trăi într-o ţară normală, întreaga regiune a munţilor Metaliferi ar fi pusă sub protecţie, pentru a se putea dezvolta frumos şi durabil, prin alternativa turismului. Patrulaterul aurifer ar fi declarat geoparc, cu toate consecinţele ce incumbă din aşa ceva, geoparc care ar putea apoi fi clasificat de UNESCO. Aceasta, în cazul în care ar exista fonduri şi mai ales voinţă politică pentru aşa ceva.

Unii cred că simpla prezenţă pe listele patrimoniului mondial UNESCO aduce beneficii. De fapt, organizaţia nu asigură nici un fel de fonduri pentru restaurări şi întreţineri, nici nu aduce turişti. Toate acestea trebuie rezolvate de către beneficiari. Priviţi la România: dacă Viscri, Saschiz şi Biertan prosperă (cu bisericile lor UNESCO), nu la fel de bine merg lucrurile la Valea Viilor şi Câlnic, deşi fac parte din acelaşi grup de monumente protejate! La fel este şi în Bucovina: este bine de aşezările Voroneţ, Humor, Suceviţa ori Moldoviţa, dar mai puţin bine de Arbore sau Pătrăuţi. Iar faptul că cetăţile dacice din munţii Orăştiei sunt parte a patrimoniului mondial, nu aduce aproape nici un fel de profit satelor din jur…

Deci, obiectivul de a include Roşia Montană sau Patrulaterul Aurifer  pe listele UNESCO nu este suficient, ci trebuie să fie doar un început. Oare aud asta ONG-urile? Dar statul român, dacă este cumva interesat?

Soluţii ar fi, dar mi-e teamă că politicienii noştri, în stilul lor caracteristic, nu vor respinge definitiv proiectul RMGC (şi nici celelalte exploatări similare) ci vor lăsa totul în coadă de peşte, în aşteptarea unei alte conjuncturi favorabile pentru ei şi prietenii lor. Conjunctură care s-ar putea să vină peste un deceniu, ori să nu mai apară niciodată, blocând însă astfel alternativa de dezvoltare ecoturistică a Patrulaterului Aurifer.

Oare n-ar fi mai bine ca localnicii să-şi ia propria soartă în mâini şi să încerce cu forţe proprii să-şi asigure independenţa financiară, fără a mai fi manipulaţi de Gabriel Resources ori de către cine ştie cine?

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Excelent ! Felicitari.

    E nevoie de politice publice reginale acolo si sustinere masiva din fonduri europene. Pe acest fond si activitatea ong-urile va mai adauga ceva. Nu au forta sa faca prea mult (resursa umana, financiara, etc).

      • De nici o parte, domnule ! Încetați vă rog să mai încercați să mă puneți de o parte sau de alta. Am agenda mea personală, gândesc liber. Sau dacă vreți neapărat puneți-mă de partea profesionalismului și a obiectivității. Mulțumesc. P.S. Dumnezeu e cu D.

        • o domnule! trebuie sa va raspund ;deci dvs. sintetzi de partea profesionalismului si a obiectivitatzii ! care se subintzelege ca e de nici o parte.
          citisem un articol scris de dvs inainte….

    • Corect. Si mie mi se pare ca articolul insista un pic prea mult pe faptul ca ONG-urile nu ar fi facut suficient pentru a ridica economic zona.
      In conditiile in care zona a fost declarata monoindustriala si in care singurele pensiuni s-au deschis in acei ani in care HCL prin care era declarata asa a fost anulata in instanta, nu prea cred ca poti acuza ONG-urile de pasivitate. Poate de o oarecare lipsa de imaginatie.
      Cat despre comparatia dintre ceea ce face Asociatia ARA in privinta restaurarii si ceea ce a facut RMGC, nu exista comparatie, Va invit sa vedeti singur cladirile renovate (nu restaurate) de RMGC, cu termopane, ale caror bolti si ziduri au disparut sub placi de rigips si sa vedeti cladirile restaurate de ARA cu ciment pasta, cu calti, cu piatra locala si cu tencuiala in care s-a pus albus de ou spre comparatie. Totul cu voluntari si exclusiv din donatii.
      Exista studii privind dezvoltarea economica a zonei facute de Academia Romana, de ASE, de specialisti de la Banca Mondiala, Europa Nostra promite ca din toamna asta se va ocupa si ea de promovarea unor alternative economice ale zonei impreuna cu BERD. Insa cata vreme zona va ramane monoindustriala, totul va fi doar pe hartie.

      • Stimate domnule Maxa,

        Hai să ne lăudăm care restaurează cel mai bine…e vreo chestie în asta ? Cred că dacă aș sta în casele restaurate aș prefera să am termopan și canalizare- aș fi foarte curios să aflu și cât a costat o casă restaurată de ARA în comparație cu una RMGC…
        Cât despre studii, dacă toate sunt precum cel al academiei, cred că există o criză de supraproducție de hârtie igienică. E măzgălită pe o parte dar dacă e pe hârtie fină…
        Sunt uimit să constat că o instituție ca Academia poate scoate astfel de prostii.

        • Pentru cineva care face un titlu de glorie din ‘inginerismul’ lui, acordati dintr-o data prea putina atentie detaliilor tehnice. Ei bine, in meseria numita restaurarea cladirilor monument istoric, aceste detalii fac diferenta intre a realiza ceva si a distruge ceva.
          Mai pe limba dvs. de inginer: asa cum conteaza daca bagi benzina sau motorina intr-un motor cu explozie, la fel conteaza daca folosesti var pasta sau mix-uri de la Praktiker pe baza de diferiti aditivi sintetici la prepararea tencuielii.

          • Dle. marius, ca inginer știu că există ceva care se cheamă ROI- adică Return on Investment. Dacă caietul de sarcini n-a impus pretenții speciale- RMGC face bine ce face.

          • Nu-l mai numiţi inginer, face profesia de râs, ingineri nu sunt toţi cei care au o diplomă, să fim serioşi. Restaurarea e restaurare şi e clar că necesită cunoştinţe, talent şi dragoste de meserie.

      • Maxa, offtopic, pare ca-i cunosti pe unii dintre liderii miscarilor civice, asa ca ma gandeam ca n-ar fi rau sa-i transmiti direct sau indirect lui Craciun, care e membru in comisia KKRW de modificare a Constitutiei ca, daca tot e acolo, poate sa propuna ca resuresele subsolului sa nu mai fie detinute de stat. De asemenea, ar mai putea propune si imbunatatirea libertatii de asociere de unde sa decurga ca e mai usor sa-ti faci partid nou, antisistem, fie si de stanga. Ar putea face ceva si in directia votului electronic sau prin coresponenta. Daca tot e si-n, caruta si-n teleguta…

        • 1, Lucrarile comisiei de reviyuire a Constituţiei s-au încheiat, Constituţia nu va mai fi modificată în viitorul apropiat şi dacă va mai fi cândva va fi o nouă comisie.
          2. Nu cunosc detalii prea multe, dar din câte am auzit, Constituţia rescrisă de Comisie (mă refer la cea parlamentară, nu la cea în care a lucrat Crăciun) e o struţo-cămilă care ar fi bine să nu fie adoptată ca atare, după părerea lui Crăciun.
          3. Cu chestia cu bogăţiile subsolului, nu sunt de acord.
          4. Cu privire libertatea de asociere ştiu sigur că a fost o luptă dârză şi deşartă cu cei din Comisia parlamentară în sensul în care-l propuneţi.

      • Apropo: compania DACA a restaurat cu maximum vreo 3 – 4 cladiri mai mult decat ARA – iar majoritatea covarsitoare sunt din cele care NU se aflau pe lista Monumentelor Istorice!! Pe alea, monument, le-au cam lasat in paragina!!
        Oare… de ce? >:

        • Multumesc pentru aprecieri,
          @Maxa si Codruta
          Ce importanta are cum au restaurat casele unii si altii? Oricum, toate vor fi „bombardate” la fel, in cazul deschiderii carierelor in apropiere! Fara suparare, nu cred deloc nici in studiile facute pana in prezent, pentru ca localnicii au nevoie de alternative palpabile si de finantari, nu de studii sterile. Sau, le vor asigura studiile banii necesari?

          • Studiile acelea nu pot fi puse in practica pentru ca la Rosia Montana nu poti face alta activitate decat minerit. Ultimul farmacist din sat, Călin Caproş, a fost, de pildă, tracasat şi şicanat în aşa măsură încât a fost nevoit să o închidă acum câţiva ani. Darmite să mai şi deschizi ceva nou.
            Scuzaţi-mi perplexitatea, dumneavoastră despre ce sat vorbiţi?

            • Nu e niciun complot. Sunt doar fapte pe care dvoastra nu le cunoasteti. Si nici nu va intereseaza acest lucru. Eu am fost de vreo 10 ori la Rosia Montana in ultimii 5 ani. Nu aveti caderea sa ne spuneti aici cum stau lucrurile „de fapt” acolo.

          • Tocmai v-ati indentificat singur o slabiciune in propriul esafodaj argumentativ. Recunoasteti practic prin acest comentariu ca sub spectrul distrugerii promovate de RMGC nu avea sens sa faci nimic de anvergura, inclusiv in turism, in aceasta zona in toata aceasta perioada. Ca atare, nu inteleg de ce reprosati cuiva subdezvoltarea in turism de pana acum? Sau mai bine zis altcuiva decat cei care au inghetat orice dezvoltare din zona cu amenintarea distrugerii.

            Pe de alta parte, incerc sa va descopar motivatia ARA de a restaura cladiri, care pare sa va scape:
            a) daca o cladire monument nu este restaurata la timp, se distruge si dispare. Iar cele din RM incepusera sa se degradeze, unele deja sunt complet distruse.
            b) Membrii ARA spera din tot sufletul ca proiectul RMGC nu se va derula pana la urma.
            c) Nu poti propune in lista UNESCO niste poze ale unor foste case monument.

            Daca adunati a) b) si c) plus altruismul celor care s-au implicat efectiv prin munca si bani, rezulta proiectele de restaurare derulate de ARA la Rosia Montana.

            P.S. Nu sunt membru ARA, spre parerea mea de rau. Desi mi-as dori, nu am pedigree-ul profesional necesar.

          • Dacă fiecare localnic ar fi plantat acum 23 de ani 10 copaci, azi ar fi fost o padure acolo. Sau salcâmi pentru miere de albine.

  2. Stimate domnule Ivanciuc,

    Interesul, interesul cine și-l dă ? Vorbim de anul 1995- pe vremea când existau încă programe Phare care erau mult mai simplu de gestionat, credite de la Banca Mondială, etc. Ajungem la perioada 2007-2009 și la 2010-2012. S-a făcut CEVA vizibil- organizat sau nu – pentru zonă ? Din sutele de proiecte POSDRU de transformare a populației României în antreprenori de succes- a fost măcar unul implementat în regiune ? Jde ONG-uri cu minți luminate în subsidiar s-au adunat ca să dea măcar un draft de proiect de dezvoltare :? S0au dus cu respectivul proiect la unul din miniștrii Turismului să-i spună- ăsta e un proiect prioritar, susțineți-ne ? Aiurea-n tramvai. Academia Română- de la care aveam așteptări- dă la primul paragraf din materialul prezentat perle de limbă de lemn (și prostie crasă) cu bunul întregului popor și dezvoltarea durabilă. Mai mult nu poate. ONG-urile dlui. Soroș știu să scoată lumea-n stradă dar nu se pot pune la masă să facă un proiect…și-atunci mă întreb- chiar există oare vreun interes pentru zonă și locuitori- în afară de un NU ? După terminarea manifestațiilor hipsterii se vor întoarce în cârciumi- iar cei din RM vor muri în continuare de foame.

    • Dati, va rog, aici numele unui rosian care a murit de foame in ultimii 15 ani. Ca tot vad expresia asta cu „la Rosia se moare de foame”, iar dumneavoastra spuneti ca cei din RM „vor muri in continuare de foame” , ceea ce inseamna ca exista macar un precedent.
      Sper ca nu cer prea mult de la un om atat de sigur pe el.

      • Ion Ionescu. Acuma dacă e să discutăm serios- chiar sunt interesat de ce fac- la modul concret- cei care spun NU- pentru Roșia Montană nu pentru propriul ego. Eu văd în demonstranți doar niște persoane care 99% își alimentează orgoliul (ce tari suntem- uite că s-a speriat Ponta) și habar n-au de datele reale ale problemei iar 1% organizatori cumpărați de …. (nu dăm nume dar nu cred că B1 își permitea să facă acuzații nedovedibile) , escroci din zonă care au vrut să obțină mai mult de la RMGC (dl. David e exemplul perfect) și oameni cu o agendă (R.Cernea, M.Toma și alții). Bun, oamenii nu mai mor de foame pentru că mănâncă ciuperci și sculptează Dracula din lemn pe care-l vând la marginea drumului. E cumva soluția alternativă de dezvoltare durabilă ? Sau aia în care obligăm 3 milioane de turiști români să viziteze Roșia Montană ?

      • Fa-mi, te rog, favoarea si nu-i mai raspunde d-lui Andrei George (o sa ma straduiesc si eu sa fac la fel). Pe de-o parte stii foarte bine ca n-o sa ajungi nicaieri cu el, iar pe de alta parte cred ca se poate avea incredere in discernamantul cititorilor tipici ai Contributors.
        Nu stiu daca e postac RMGC sau nu, poate ca pana la urma nici n-are importanta, dar cu siguranta corespunde aproape perfect descrierii unui troll:
        „a troll (/ˈtroʊl/, /ˈtrɒl/) is a person who sows discord on the Internet by starting arguments or upsetting people,[1] by posting inflammatory,[2] extraneous, or off-topic messages in an online community (such as a forum, chat room, or blog), either accidentally[3][4] or with the deliberate intent of provoking readers into an emotional response[5] or of otherwise disrupting normal on-topic discussion.”
        Cred ca e limpede.
        Mai sunt pe-aici cativa cam la fel, gen bec, dar parca nu la fel de insistenti.

      • Stimate domnule George,

        Din pacate, suntem minoritari. Nu am amintit de studiul Academiei pentru ca nu merita. Aveti dreptate, dar, in tara aceasta, ori esti pro industrie ori esti ecologist total (din categoria celor care vor eoliene si hidrocentrale pe rauri virgine, nu energie atomica si biocombustibil in loc de jungle virgine in Borneo de o parte si benzina din titei, de alta).
        „A treia cale” (glumesc) atrage mult mai putina lume.

        • … de unde înţeleg că pentru dumneavoastră a fi pro-industrie înseamnă să fii exclusiv pro-industrie extractivă, de aur, cu exploatare de suprafaţă, folosirea a 13.000 de tone de cianura pe an şi distrugerea localităţii. Cel puţin asta e părerea dlui. George, dacă tot înţeleg că îi împărtăşiţi opiniile (ceva îmi spune, citind articolul, că reciproca nu e valabilă, dar în fine).
          Noroc că suntem noi, care ne dorim o dezvoltare mai durabilă a zonei nişte extremişti, care nu vrem să acceptăm nicio propunere de bun-simţ.

          • Dle. Maxa, văd că nu puteți înțelege un lucru extrem de simplu- nu există alternativă . Sigur că e extraterestru să ne închipuim că îi formăm pe toți locuitorii din Roșia Montană în programare avansată, externalizăm oferta și cu Baba Floarea și Minierul Dorel vom bate la scor India. Nașpa, nu. Nici măcar cu turismul- pentru că în afară de ideea lui euNuke- cea cu turismul horror- nu prea văd nici o alternativă rațională pentru care dl.Schmidt va veni la Roșia Montană și nu se duce în Canare, Tenerife sau orice alt loc de bun simț. Ca să vă mai dezumflu un pic cu turismul vreau să vă spun că marea majoritate a turiștilor Europeni vor- pe bună dreptate- să-și facă vacanța în țările calde- deci din start ați pierdut cam 90% din turiști – din Germania, Țările Nordice și Marea Britanie, Olanda și Belgia. Vreo 5% fac acel turism cultural- și cu toate scuzele de rigoare, între Florența și Roșia Montană nu cred că există alegere. Rămân 5% în care intră turismul sexual (Thailanda de exemplu), turismul sado-maso, turismul medical, etc.

            • V-ati construit un om de paie pe care il cheama Maxa. Va rog sa continuati dialogul cu el, nu cu mine. E mai simplu pentru dumneavoastra. Si am si eu un timp limitat de alocat discutiilor cu persoanele care pur si simplu nu vor sa intre in dialog, ci sa ii distruga pe cei de o alta parere cu ei.

        • Eu as zice sa cititi putin mai atent cateva din sutele de mesaje ale d-lui AG inainte de-a va declara solidar cu dansul. Ma tem ca nu v-ati ales bine insotitorul cu care sa mergeti pe-a treia cale.

  3. Inca un articol excelent. Este adevarat, sunt cam putine de acest tip. Partea proasta a problemei este ca decizia ce trebuie luata este una politica, iar politicienii nostri gandesc pe un orizont de timp ce nu depaseste un ciclu electoral, deci maximum 4 ani. Pentru o perioada asa de scurta solutia politicienilor este cea de promovare a mineritului fara sa se gandeasca la ce se va intampla dua 20 de ani. Apropo de termenul de 20 de ani : de cand se numara, din 1999 si deci se termina in 2019 sau 20 de ani este durata exploatarii prevazuta sa inceapa in 2016 ? Oricum s-ar calcula, dupa 20 de ani populatia din zona va fi fara rezerve de aur si deci fara minerit, cu o zona cu cativa munti rasi si cu un iaz cu apa toxica si cu posibilitarea infestarii panzei freatice si chiar a apelor de suprafata. Situatia va fi mai proasta decat astazi. Ce importanta au 20 de ani la scara timpului de cand este locuita zona ? Asta nu l-i se spune locuitorilor de catre cei ce sustin proiectul RMGC ?

    • Am incercat si eu sa dau un raspuns, propunand un geoparc cu ecoturismul ca alternativa economica. Poate ar exista si alte solutii, nu ma pricep, dar este clar ca solutia „oprim tot si nu facem nimic” nu va functiona, cum nici calea „dinamitam tot” nu este de perspectiva…

  4. Sunt întru totul de acord cu domnul Ivanciuc in această privinţă:
    „Soluţii pentru a face turism viabil la Roşia Montană sunt.”

    Dar nu şi cu ‘soluţia’ prezentată de domnia sa.

    In primul rând că orice ‘soluţie’ economică, adică plan de dezvoltare, trebuie fundamentată pe un studiu coerent şi vast al pieţei de profil. Eu deduc chiar din prezentarea succintă din introducerea articolului că:
    1] turismul rural naţional este supraturat in alte zone cu atractivitate mai mare
    2] agroturismul depinde in mod esenţial de calităţile şi ocupaţiile localnicilor, prealabile dezvoltării
    3] peisajul bucolic şi arhitectura sunt indispensabile pentru un astfel de proiect.
    4] proiectele similare ale concurenţei din alte ţări se află deja in faza de exploatare şi aduc profit substanţial [noi suntem mult in urmă, la faza de reverie].

    şi atunci, nu cred că poziţionarea Roşiei pe acest segment al pieţei este viabilă.

    Asta nu înseamnă că trebuie renunţat la turism, ci doar la ideea de a intra pe segmentul agro şi eco turism. Există şi alte nişe pe această piaţă. Unele de avangardă in care concurenţa e infimă şi oricum la mare distanţă de noi. De pildă, turismul horror, pentru aventuri extreme, destinat celor încărcaţi de adrenalină şi sado-masochiştilor. Nu e glumă. Există un public serios care in condiţiile globalizării acestei pieţe a devenit suficient de numeros ca să asigure clientela permanentă a unei staţiuni de gen. In plus, există un mare avantaj: investiţiile in infrastructură NU sunt necesare, iar cele private, de pornire, sunt mărunte. Oricine poate construi o bojdeucă din răchită şi paie in care să cazeze japonezi dornici de senzaţii tari, ardeleneşti. Cu o bojdeucă şi o palincă oferite pe buza unui lac straniu şi toxic -deja existent la Roşia Poieni, sat Geamăna- poţi atrage sute de mii de curioşi, aiuriţi şi scrântiţi din întreaga lume, totul e să ştii cum să împachetezi ofertele. Şi mai e ceva.

    Mai întâi ar trebui autorizat definitiv proiectul minier. Iar redevenţele cedate populaţiei locale [in mod normal, intr-un stat capitalist, guvernul şi autorităţile centrale nu ar fi deţinut niciun drept asupra bogăţiilor subsolului, dar asta fiind situaţia există posibilitatea ca guvernanţii să cedeze prin lege redevenţele]. Nu văd de ce trebuie să profite tot poporul [vorba vine, că de banii extraşi de stat de la RMGC s-ar bucura doar nomenklatura] de munca, pământurile şi riscurile asumate in principal de localnici. Este necesară pornirea proiectului pentru ca populaţia autohtonă să obţină un capital in mod rapid şi pentru ca exploatarea cu risc ridicat să sporească gradul de atractivitate a zonei. Cu cât mai periculos cu atât mai bine pentru această nişă turistică.

    Cum asiguri publicitatea?
    Tot acest tam-tam făcut de presă şi activişti pe marginea pingpongului guvernamental cu licenţe şi avize a avut un aspect pozitiv: a făcut cunoscută localitatea in lume. Dar nu este suficient pentru a porni un proiect turistic de anvergură. E nevoie de un stimul suplimentar. Iar acesta poate veni nu din sfera tradiţională a publicităţii, ci din cinematografie. Dat fiind faptul că in zonă deja există munţi marinaţi, ciopliţi şi găuriţi in forme stranii, başca sate scufundate in iazuri fantomatice, peisajul s-ar califica perfect pentru decorul natural dintr-un platou gigantic de filmare pentru filme apocaliptice, horror ori comedii cu zombii. Există chiar şi armate de zombi, care, pentru un mic şi o bere sau pentru o săptămână la cort ar fi dispuşi să presteze pentru industria cinematografică. Figuranţii perfecţi. Ieftini şi arătoşi. După 2-3 filme turnate la Roşia publicitatea va fi asigurată, şi incă fără nicio investiţie din partea statului român sau a localnicilor.

    Ca model de afacere nu trebuie să privim către Polonia, Slovacia sau Spania, ci către Pakistan şi Afganistan, unde in ultimii ani, din colbul războaielor s-au pornit afaceri de oarecare succes pe nişa turismului extrem montan. Noi am avea un avantaj faţă de aceste ţări: există şanse de scăpare pentru turiştii accidentaţi, atacaţi de haite de câini, intoxicaţi de bucatele tradiţionale, învinşi de băuturile locale sau otrăviţi de gazele emanate de exploatarea minieră, asta pentru că, din fericire, la doar câţiva zeci de kilometri poţi găsi un spital dotat cu tot ce trebuie.

    • Personal am gustat din plin umorul postarii; pentru cei care nu-l gusta, as zice ca esenta opiniei lui euNuke e gazduita de primele doua propozitii.
      Tot serios, se mai pot face destule alte lucruri pe langa turism; nimic extraordinar, genial, nemaintalnit, ci doar aceleasi lucruri care se mai fac si prin alte zone asemanatoare, din Romania sau de-aiurea.
      In fond, nu vorbim despre milioane de oameni care n-au din ce trai; datorita dragostei netarmurite, sufocante de-a dreptul, pe care RMGC le-o arata rosienilor, oricum populatia intregii comune a scazut cu o treime in 10 ani.
      Rezolvarea problemei (ce se poate face si ce nu la Rosia in afara de minerit) nu consta insa, asa cum ma invita cineva, in scrierea de proiecte pentru Rosia de catre ONG-uri – o treaba comparabila, ca lipsa de eficienta, cu „crearea de locuri de munca” de catre stat.
      Rezolvarea consta in a da un grad rezonabil de libertate initiativei private, macar la nivelul celui existent in alte zone defavorizate. Dar asta, initiativa privata in alte domenii decat mineritul, este incompatibila cu proiectul RMGC. Nici macar nu era nevoie de magaria aia cu zona monoindustriala ca sa pui pe fuga aproape orice alt investitor – simpla amenintare ca proiectul ar putea porni e suficienta.

      • @prostul satului
        Am arătat in primul post că eu nu consider România un stat capitalist. Nu numai Roşia, ci întreaga ţară suferă de pe urma intervenţionismului şi socialismului atât la nivel guvernamental cât şi din partea autorităţilor locale.

        In cazul dat, intervenţionismul se remarcă prin numărul extrem de avize necesare unei exploatări miniere, prin monopolul asupra resurselor, prin licenţierea de tip monopolist, prin abuzurile Consiliului Local in materie de urbanistică, iar socialismul prin pretenţia -repet, pretenţia iară nu intenţia- de a împărţi profiturile la tot poporul in timp ce riscurile le suportă in special populaţia locală şi cea riverană cursurilor de apă din zonă.

        RMGC NU este o corporaţie capitalistă, ci una pur fascistă, un caz tipic de asociere veroasă intre un stat cu instincte totalitare -entitate cu propensiune reglementativă universală, adică un stat căruia prin definiţie nu-i poate scăpa nimic- şi o corporaţie cu acţionariat atomizat şi răspundere extrem de limitată, complet lipsită de scrupule. RMGC -acest monstru fascist compus din împerecherea perversă dintre o regie de stat deloc autonomă şi un braţ viguros corporatist- a exercitat in mod permanent presiuni asupra autorităţilor locale -care au şi marşat la comenzile venite de sus, de la toate guvernele- in sensul determinării, prin reglementări abuzive de genul HCL 1/2009 privind aprobarea PUG şi PUZ, şantaj, ameninţări, şicanări, unei strămutări forţate a populaţiei din zonă. Blocarea premeditată a iniţiativei private -prin măsuri suplimentare faţă de cele naţional-sociakiste emise de puterea centrală- şi sabotarea sistematică a proprietăţii private sunt fapte penale, se încadrează la abuz in funcţie publică, şantaj, trafic de influenţă, tulburare de posesie.

        Ca atare, dacă junii ecologişti vor totuşi iniţiativă privată pro-natură in zonă, lupta lor ar trebui să se ducă in primul rând cu autorităţile locale, şi, e drept, unii dintre ei chiar contribuie la susţinerea proceselor pe rol cu satrapii locali -mă refer la cele ce contestă legalitatea PUZ-urilor abuzive. Dar nu e suficient să lupţi pe partea civilă. Sunt necesare plângeri penale şi angajarea unei case mari de avocatură care să lovească la ţintă, cu precizie, birocraţia coruptă. O asemenea iniţiativă are nevoie de susţinere populară, şi, uite, deşi nu-s ecologist, sunt dispus să contribui cu bani pentru acoperirea cheltuielilor litigioase iniţiale. Dar pentru bocitorii din stradă nu dau niciun leuţ, căci răcnetele prăpăstioase nu rezolvă nimic, ci numai luatul de guler şi aruncatul in puşcărie, in urma unui proces, a vinovaţilor care deja sunt cunoscuţi. După ce i se rupe aripa birocratic-penală, RMGC ori se va prăbuşi ori va adopta de urgenţă o politică diferită, morală şi responsabilă, ca să poată supravieţui in noul context. Societatea civilă trebuie să arunce in sfera penală, iară nu in derizoriu birocraţia infamă ce a clocit acest rezervor de şpăgi la Roşia. Şi nu trebuie aşteptat de la justiţie să-şi facă singura treaba, mecanismele instituţionale sunt puse in mişcare de oameni, in temeiul unor plângeri, sesizări sau denunţuri, şi vă garantez că in Parchete sunt magistraţi pregătiţi şi gata montaţi pentru declanşarea anchetelor.

        • Nu stiu cat de ecologist, ecolog, hipster etc. sunt, dar june, din pacate, nu mai sunt cam de multisor.
          Insa, dincolo de asta, intrutotul de acord – ma refer la propunerea din ultimul paragraf.
          Exista deja vreo astfel de initiativa careia niste dezaxati ca noi se pot asocia? Si cred ca mai gasesc cativa prieteni la fel de dezaxati. Ah, si da, sa nu uit – anticapitalisti, anticorporatisti, vanduti rusilor samd.

    • Nu cred ca noi am inventat gaura covrigului.
      Daca e bine facut, ecoturismul poate fi mai mult decat rentabil chiar pe o piata aparent saturata.
      Lacuri ca Geamana (chiar mult mai sinistre) exista in multe locuri si nu s-ar zice ca, undeva in lumea aceasta, reusesc sa atraga sute de mii de turisti.
      Si apoi, ne-ar pune UE, cu regulile de securitate si igiena, la zid!
      PS. Unde este spitalul acela dotat cu tot ce trebuie, ca eu nu-l cunosc?! Sper ca nu va referiti la Cluj-Napoca sau la Targu Mures!

  5. Pai naaa…. Garana NU este „zona monoindustriala” – in plus, acolo NU exista o firma care sa ii faca PERMANENT ostili pe localnici (carora le baga in cap ca „noi nu stim sa facem decat minerit”, sa nu mai vorbim ca a inceput cu ceva anishori inainte de FanFest ;)

    Mi-a placut analiza (desi va lipsesc cateva informatii – cum ar fi „alternative oferite de ONG” si altele asemenea – dar aici mai e timp sa aflati ;) ). Minus un lucru: Bran sucks! Asa o zona cocalareasca sub masca „turismului traditional” n-am mai vazut decat, cred, la Vama Veche din ultimii ani :D

    • Da, Garana a avut sansa sa fie pe steril…
      Dar, ONG-urile acelea de ce nu au luptat sa le „spele” creierul rosienilor cu solutii concrete? Orice altceva rentabil economic in afara mineritului?
      Fereasca Dumnezeu! N-am spus, scris, crezut niciodata ca Branul ar avea ceva de-a face cu turismul traditional! Doar ca reusesc sa atraga cei mai multi consumatori….

  6. Ca să aduci turiști îți trebuie:
    1. Infrastructura. Cu ce ajungi acolo. Aeroport ? Șosea de la Cluj sau Târgu Mureș către Roșia Montană.
    2. Condiții decente de cazare și masă. La valul de intoxicații toxialimentare pe care-l prezintă televiziunile lucrurile nu sunt de loc simple. Referitor la cazare un turist occidental – ăla care aduce bani, nu tineret care caută prețuri reduse- nu va accepta ușor ceva mai jos de 3 stele- ceea ce înseamnă curățenie, aer condiționat, frigider în cameră, telefon și Internet. Pentru cultura generală a diverșilor (inclusiv a unui hotel din Cluj cu pretenții de 3 stele) curățenie înseamnă că zilnic cineva va intra în cameră, va lua gunoiul și va da cu aspiratorul- va schimba prosoapele și va spăla baia- aducând și consumabilele necesare. Persona de la recepția hotelului din Cluj, cu pretenții mari, mari- s-a uitat cu niște ochi așa de mari la mine când am întrebat-o dacă vine cineva la curățenie ”da de ce, aveți nevoie ?”
    3. Prețuri mici. Între un sat din Alpii austrieci și Roșia Montană evident că turistul va merge acolo unde i se pare semnificativ mai ieftin.
    4. Oameni care să te înțeleagă. Cunoașterea cel puțin a limbii engleze de către personalul hotelurilor și pensiunilor este obligatorie.

  7. Este aceeasi politica perversa de falimentare premeditata.
    Nu le dai oamenilor o alternativa si ii santajezi cu un proiect minier nociv si de scurta durata (20 de ani este putin daca ne gandim la copii, nepoti).
    Anumite persoane au avut toata intentia de a nu ajuta turismul in Rosia Montana.

  8. Articol foarte bun pentru cei care insista ca zona nu are potential turistic sau alternativa la minerit (exista mai multi lucizi si ingineri care sunt convinsi de asta pe acest forum).
    Din pacate, exista cel putin doua omisiuni si o teza falsa care strica perfectiunea constructiei. Poate autorul va face niste update-uri daca e de acord cu mine:
    – in toate scenariile de succes de dezvoltare locala, administratia locala (si mai ales primarul) sunt actori cheie. Ori in speta noastra, RMGC s-au asigurat de la bun inceput ca acest actor cheie joaca conform scenariului lor. Acest aspect, lipseste din aceasta analiza. Orice demers ar fi facut oricine, (si de fapt s-au facut) este sortit esecului cata vreme primarul din Rosia Montana este omul RMGC-ului. Ca atare, nu le imputati esecul de pana acum celor care au incercat.
    – niciun finantator nu ar fi dat fonduri pentru o investitie in turism intr-o localitate amenintata de disparitie. Niciun investitor privat nu ar fi facut aceasta investitie.Ca atare, nu imputati nimanui altcuiva lipsa dezvoltarii facilitatilor de turism in acesti ani decat RMGC-ului.

    Daca ati fi luat in considerare cele doua aspecte de mai sus, sunt convins ca articolul dvs. ar fi fost semnificativ diferit.

    Si acum teza gresita: dumneavoastra (si multi altii) sustineti ca ONG-urile care se opun proiectului ar fi si responsabile pentru dezvoltarea alternativa a zonei (sa scrie proiecte, sa atraga turisti, eventual sa si investeaza si sa opereze ele pensiuni, poate sa si construiasca drumuri, etc.). Nimic mai fals. E ca si cum mi-ati pretinde mie, daca va salvez de la inec intr-o buna zi, sa va dau si o locuinta, sa va gasesc de lucru, si eventual sa va si trimit copii la studii pe banii mei. Ce are una cu alta? ONG-urile se concentreaza in aceste moment pe ce pot face ele si pe ce e rolul lor primar: impiedicarea unui abuz. Nu prea este rolul ONG-urilor, nicaieri in lume, sa faca dezvotare economica. Exista destui actori care fac acest lucru, si ar trebui sa-l faca. (problema e de fapt ca in acel loc tocmai acesti actori fac exact opusul, nu?).

    Va dati seama ce-ati scris pana la urma? Faceti o analiza corecta a situatiei si problemelor, insa aruncati vina pentru situatie in egala masura asupra RMGC si ONG-urilor!!!!! Adica, va calca unul cu masina pe strada, iar dumneavoastra la final cereti despagubiri atat de la soferul vinovat cat si de la SMURD!!!!

    Iar sa impingeti in derizoriu un gest atat de frumos ca cel al membrilor ARA si al voluntarilor lor, care au reusit sa restaureze (doar?????) 4 cladiri, nu va face deloc cinste (ca sa folosesc un eufemism). Pacat. Repet, articol foarte bun, as zice excelent, daca nu ar avea aceste ‘bube’.

    • Perfect dle. Marius, ați ajuns la realitate. Iar realitatea e nașpa rău. Adică după n zile de distracții în stradă lumea se va întoarce cumințică acasă și va resimți o teribilă durere nu spunem unde apropo de Roșia Montană precum și o mândire teribilă că nu s-a făcut nimic acolo. Cu riscul de a fi comentat nefavorabil spun că este esența prostiei românești- nu faci nimic dar nu lași nici pe alții să facă. Howgh.

      • Domnule Andrei, nu se poate accepta chiar orice.
        Daca o fabrica se inchide, de care depinde intregul oras nu inseamna ca trebuie sa acceptam (de exemplu) ca acolo sa se depoziteze deseuri toxice, singura oferta de locuri de munca.
        Nu stiu de unde sunteti dar nu cred ca v-ar atrage aceeasta idee.

        • Depinde de partea pe care sunteți, dle. CH. Dacă sunteți în lumea civilizată, aveți dreptate. Dacă sunteți în țara cu foamea-n gât și aveți o soluție pentru un pic mai bine- spuneți și dvs. ce alegeți.

    • in aceeashi nota am citit si eu articolul.apreciez analiza lui d nule Marius.
      domnule andrei george;dvs manipulatzi ?decit sa faci ceva prost! da ,mai bine sa stai in pat.

      • Nu manipulez dle. Dusu din simplul motiv că n-am de ce. Dacă aș avea aș manipula. SIngurul lucru care nu-mi place din toată povestea- e așa zisa ”corectitudine politică” . Mâine va veni o astfel de manifestație care să-mi ceară să am un singur bec în casă- sau mai bine lumânări, să merg doar pe bicicletă sau mai știu eu ce minuni- pe motive de ecologie, etc. Realitatea este că nimeni nu știe despre ce e vorba- din simplul motiv că exploatarea nu există- așa că la ora actuală cei care ar trebui să-și exprime părerea ar fi strict specialiștii (nu Academia Română !) discutând pe niște modele pe care sunt convins că 100% din manifestanți nu le înțeleg. Numai că n-am mai fi români, nu ? Iarăși ar fi o discuție despre sistemele de siguranță la o astfel de exploatare- și s-ar putea ajunge la soluții de bun simț. Dar n-am mai fi români…

        • uite,deshi evit aceste dialoguri ale surzilor,avetzi cunoshtintza de proteste ptr amplasarea centralelor nucleare sau a reziduurilor !? credetzi ca cei care protesteaza trebuie sa fie specialisti in domeniu ca sa se poata exprima ?

          • Da domnule Dusu. Pentru că sincer mă simt bine într-un loc curat și bine luminat- chiar dacă lumina vine de la energia nucleară. Pentru că nu vreau să tremur iarna de frig pe motiv că ecologia ne-o cere. Evident că cine își dă cu părerea trebuie s-o facă în cunoștință de cauză.

    • Domnule Marius,
      Va raspund punctual:
      -nu am atins problema primarului, pentru ca este o chestiune strict locala. Citesc in ziar ca Furdui a fost ales pentru al doilea mandat succesiv, pentru ca opozitia (un oarecare Narita, fost primar intre 2000-2006 cand a fost suspendat pe motiv de incompatibilitate) nu a reusit mai mult.
      -In textul de mai sus, la solutii, m-am referit la intregul Patrulater Aurifer, nu doar la Rosia! Din pacate, observ ca toata lumea nu vede decat Rosia Montana! Nu tu Certej, nu Rovina, nu Brad, Si apoi, comuna Rosia Montana are vreo 15 sate in subordine, nu toate urmand a fi afectate de proiectul minier. Deci, se poate investi in anumite conditii, in turismul de la Rosia.
      -ONG-urile, pretutindeni in lume, se ocupa si de dezvoltarea economica, din cate stiu eu. Mai mult, in studiul „Dezvoltare durabilă alternativă mineritului la Roşia Montană” realizat de catre asociatia Alburnus Maior in 2006, la obiective pe termen mediu si lung se promiteau: „crearea unui centru de resurse pentru micii întreprinzători şi producători, înfiinţarea unui centru de informare şi resurse pentru comunitate,informarea locuitorilor despre posibilităţile de dezvoltarea a unei afaceri în mediul rural, precum şi consultanţă oferită in acest sens” ! Ce s-a realizat din toate acestea?
      Pe de alta parte, Mihai Eminescu Trust (un ONG, nu?), a implementat in 10 ani peste 1000 de proiecte in localitati transilvanene, aproape jumatate REPREZENTAND UN VENIT DIRECT PENTRU LOCALNICI. De exemplu: s-au restaurat 105 case la Viscri, 24 la Floresti, 18 la Malancrav etc. S-au creat 90 de locuri de munca, plus 120 de locuri in sezonul turistic. Au sprijinit direct 27 de mesteri sa-si deschida propria afacere. Au finantat 20 de familii sa-si amenajeze pensiuni turistice. Este convingator?

      • Tot punctual.

        1. Sunt 15 sate. Insa toate sunt afectate. In trecut si astazi, datorita faptului ca toate depind de aceeasi primarie. In timpul exploatarii, pentru ca nu poti derula nicio activitate turistica in proximitatea a 1, 2, sau 3 cariere active, in care se detoneaza zilnic mii de tone de piatra. Absurditatea lui RMGC, care spune ca va pastra centrul istoric, protejat prin lege, intre patru cariere imense, se reflecta si in raspunsul dvs. Incep sa banuiesc ca nu cunoasteti de fapt topologia reala a locului, ci va bazati pe documente cand va faceti o imagine a locului (nu e un repros, ci o deductie a unei limitari, vazand ca totusi detineti o capacitate de analiza formidabila).
        2. Mihai Eminescu Trust nu este o initiativa locala, ci un vehicul de dezvoltare economica care a fost infiintat cand finantarea si obiectuivul existau deja (din ce stiu eu). Cred ca am afirmat destul de clar ca niciun finantator intreg la minte nu va infiinta ceva echivalent MET pentru Rosia Montana atata vreme cat exista spectrul RMGC in acea comunitate. Comparatia intre MET (ca tip de entitate) si ong-urile implicate in campania Salvati Rosia Montana este echivalent cu a compara Guvernul Romaniei cu Primaria Sighetul Marmatiei. Tot administratii publice sunt amandoua, nu?
        – Studiul amintit de dumneavoastra propune solutii care depind de indeplinirea unei pre-conditie: anularea proiectului. Odata indeplinita aceasta conditie, puteti sa emiteti si pretentii referitoare la realizarea sau nu a pasilor. Pana atunci, puteti doar pune in discutie fezabilitatea acelor propuneri. Si aici am vazut ca aveti idei destule si valabile, insa asa cum v-am spus, aveti doar pacatul de a reprosa unor oameni ca nu au facut ceea ce nu puteau face cata vreme exista inca proiectul RMGC.

        Bref: cat timp exista amenintarea proiectului sau, Doamne fereste, chiar derularea proiectului, in zona nu se va putea face nimic serios ce tine de dezvoltare economica.

      • E alt nivel acolo, domnule Ivanciuc, stiti prea bine, nu sunt oameni care fac proiecte ecologiste ca sa traiasca din asta, ci sustin niste valori in care cred realmente si selecteaza resursa umana cea mai dedicata problemelor pe care vor sa le rezolve. Oamenii aceia sunt discreti, seriosi, puternici, nu convoaca manifestatii de strada, nu pierd timpul, nu au nevoie de profil mediatic.

        ABOUT US: http://www.mihaieminescutrust.org/content/nd_standard.asp?n=112

        ROYAL PATRON

        HRH The Prince of Wales

        • Adorabil mesaj.
          Si o idee excelenta, de altfel, pentru care meritati multumiri si felicitari deopotriva – miscarea anti-RMGC trebuie sa-si gaseasca un patron la fel de puternic si serios ca Printul de Wales… sau poate chiar pe Printul de Wales???
          Marturisesc ca e un lucru care nu-mi trecuse prin minte, dar acum, ca l-ati mentionat, pare atat de simplu si de evident…
          Multumesc. Sper sa primiti recunoasterea si publicitatea meritate pentru aceasta idee, repet, excelenta.

          • P.S. Avand in vedere ca e ideea dvs., ati putea face si cateva sugestii pentru postul de „campion” al cauzei anti-RMGC?

      • imi cer scuze daca intervin inoportun;
        sint intre cei cu nu;dvs spunetzi ca ong urili puteau sa faca si n au facut !?
        citeam :zona declarata monoindustriala de guvern ! se pot dezvolta in aceste conditzii alte afaceri ?pot fi obtzinute autorizatzii ?
        rmgc a investit milioane convinsa ca va recupera;pot concura ong urili in aceste conditzii ?
        marius pune accentul pe primar ! acesthti primari au fost cumparatzi,asta e perceptzia mea.in Cimpeni primarul interzice protestatarii pe motiv ca rmgc are deja afectat spatziul public ptr sustzinatori.sint multzi bani in disputa,cei care protesteaza nu i cishtiga,dar ceilaltzi da,in cazul aprobarii !

      • Ca si articolul, comparatia intre ce-au reusit sa faca in sens constructiv la Rosia Montana ONG-urile implicate (putin, foarte putin) si ce-a reusit la Viscri si-n multe alte locuri Mihai Eminescu Trust (incredibil de mult, mai ales prin prisma resurselor umane foarte modeste numeric), comparatia, ziceam, este una foarte, foarte relevanta.
        Mergem mai departe pe firul rationamentului si ne intrebam si DE CE, care este cauza acestei diferente mari de performanta? De ce la Viscri s-a putut si la Rosia nu se poate? Cu atat mai mult cu cat exponentii celor doua… grupuri, sa le spunem asa (Caroline Fernolend si Eugen David) seamana, de fapt, destul de mult intre ei ca abordare, atitudine, principii, varsta si, deloc in ultimul rand, incapatanare.

        Raspunsul trollului de serviciu este, desigur, usor de intuit – pentru ca la Viscri, si Malancrav, si Floresti, si Sighisoara, si Archita, si Richis (si, in general, oriunde in tara asta in afara de Rosia Montana) exista alternative, exista oportunitati. La Rosia Montana, sa fie clar, nu se poate face nimic altceva decat mineritul aurului si argintului in cariera. Acum, repede, si numai de catre RMGC.

        Raspunsul meu este ca principala cauza consta in faptul ca Viscri si toate celelalte n-au fost blagoslovite cu prezenta si interesul unei companii de inalta tinuta si mai ales mare generozitate, asa ca RMGC.
        In absenta unei astfel de generozitati, atitudinea autoritatilor (in primul rand locale si regionale) fata de proiectele MET au variat intre bunavointa (mai mult sau mai putin formala) si indiferenta. Teama de notorietatea Printului Charles va fi contribuit si ea mult la faptul ca autoritatile s-au purtat cat de cat cu manusi cu d-na Fernolend si, daca n-au ajutat-o, macar n-au obstructionat-o prea mult.
        In cazul Rosiei Montane, autoritatile de la toate nivelurile au facut – si fac in continuare, dupa cum, nu-i asa, media ne informeaza pe larg – tot ce le-a stat in putinta ca la Rosia firmei RMGC sa i se satisfaca numaidecat toate voile, iar pe de alta parte ca nu cumva sa existe si alte activitati economice.

        Parerea dvs., d-le Ivanciuc, care este?

  9. Cred ca vizavi de printul Charles aveti dreptate. Dar, si pe langa ONG-urile de la Rosia am vazut vehiculate nume importante.
    Pericol exista si in zona „protejata” de HMS Printul de Wales: in vara aceasta, societatea Prospectiuni SA a facut explorari neautorizate pentru gaze de sist langa biserica UNESCO de la Biertan, si langa bisericile din Valchid si Dumbraveni, drept pentru care a fost actionata in instanta de catre ONG-urile Neuer Weg si Fundatia Eco Civica.
    Oare n-ar fi stat altfel lucrurile daca Caroline Fernolend era la Rosia Montana? Sa nu uitam ca „omul sfinteste locul”!

  10. misto articolul, si apropo de imbogatirea peste noapte din aur, uitati ce a raspuns Eugen David cand un reporter al revistei Kamikaze l-a i-a spus intr-un interviu:
    „Dar aurul ăla tot trebuie exploatat odată, poate cu alte metode.”

    Eugen David.: „De ce? Spune-mi te rog un lucru. Luînd Roșia Montană ca exemplu, de două mii de ani se exploatează aur aici. Spune-mi, cum după două mii de ani de scos aur, se moare de foame la Roșia Montană? Unde-i aurul? Nu s-a simțit la Roșia Montană, nu s-a simțit nici la poporul român că de aici s-a scos masiv aur. Nu s-a simțit niciodată, poporul român tăt sărac de atîta vreme a fost. Aurul s-a dus mereu în altă parte. Acum va fi la fel. De ce să-l scoatem lăsîndu-ne casele? Asta-i teoria fraierului, că rămîne țării sau că se va vedea la Roșia aurul scos de aici. Apăi alții care n-au aur cum se descurcă?”

    • Pentru că dl.David e puturos și profitor (dacă nu mă înșel foarte tare el a fost cel care n-a vrut să-și vândă casa pentru că vroia mai mult) înseamnă că cei din jur trebuie să se alinieze ?

  11. Poate ca Rosia Montana poate fi comparata cu Banska Stiavnica doar ca acolo nu s-a trezit nimeni sa redeschida exploatarile (ar fi si ineficient sa o faca din punct de vedere economic), ba din contra slovacii au reusit sa-si amendeze legea mineritului astfel incat fara acordul localnicilor nu se poate da unda verde exploatarii dupa protestele celor din orasul Kremnica- pe intelesul tuturor daca se impotriveste Consiliul Local atunci papa exploatare. Slovacii au avut si ei destule probleme cu tot felul de firme canadiene (sau inregistrate in paradisuri fiscale) care le-au tot promis marea cu sarea. Au fost si la ei localitati impartite in doua si campanii de presa care mai de care mai trase de par, dar au avut noroc de cativa oameni care nu s-au lasat intimidati. Doar cine nu vrea sa gandesc nu se prinde ca o asemenea exploatare creeaza in realitate foarte putine locuri de munca pentru economia locala, firmele in cauza vor in principal sa castige din jocul la bursa, aurul in sine nu ramane in Slovacia/Romania, iar nicio tehnologie nu este 100% sigura…sa ne gandim la biata Fukushima invinsa de o calamitate care pur si simplu nu a fost prevazuta in proiect.

    Amplasarea unui monument/localitate pe lista UNESCO nu garanteaza automat ca va fi un succes turistic, UNESCO nu da bani. Credeti-ma ca la capitolul promovarea turismului slovacii nu sunt mai breji ca romanii, nici macar la Banska Stiavnica in care au bagat foarte multi bani strainii pentru a fi refacuta (granturi ale statului norvegian de exemplu).Banska Stiavnica a avut noroc ca acolo are un hotel un fost ministru din fost guvernare si asa au mai ajuns acolo si ceva fonduri UE, asta entre nous fie vorba. Are probleme legate de infrastructura asemanatoare cu ale Romaniei. Incercati sa ajungeti acolo mijloace de transport in comun de exemplu. Pana si cu masina e o aventura.

    Exemplele pozitive se gasesc in Cehia insa: Cesky Krumlov sau Kutna Hora. Cehii si-au dat seama ca acele cladiri de patrimoniu retrocedate nu pot fi refacute decat cu ajutorul statului. Prin urmare proprietarii lor, care trebuie sa le refaca sub indurmarea expertilor in monument istorice, pot aplica pentru subventii de la stat care acopera jumatate din lucrari. Statul apoi isi ia parte din bani din fondurile structurale ale UE. Localnicii au invatat ca daca vor sa castige din turism trebuie sa-si uneasca eforturile si sa vanda o poveste locala si asta si fac. In plus la nivel national ca strategi cehii fac o campanie de promovare foarte buna pentru siteurile lor UNESCO.

  12. Citesc comentariile si ma intreb citi din cei ce la fac au umblat prin alte locuri.
    Am umblat destul de mult (am ajuns si la Capul Nord in Norvegia si in Yukon dincolo de Dawson City) si pot sa va spun ca doar din turism NU SE POATE SUSTINE o comunitate.
    Cel mai bun exemplu este, poate nu va vine sa credeti, Venetia. Am fost chiar in acest an in august. Impresia este deplorabila. In afara de Canal Grande si 50 de metri de fiecare parte a canalului este jalnic. Chir si Canal Grande parcurs dupa inserare este de goaza. Un intuneric mai ceva ca pe vremea lui Ceasca. Cladiri complet abadonate si in general daca nu ar fi parcurs cu vaporasul nu s-ar aventura nimeni pe acolo. Alt exemplu este cel al localitatilor cu rasunet din Yukon. Dawson City traieste doar vara cind vin turisti adusi de cruse-urile din Alaska si mai fac un ocol pe acolo. Whitehorse care are insa si activitate economica este in expansiune. Localitatile din Alaska sint cam in aceeasi situatie. Skagway este un oras care nu exista decit vara. Totul este proprietatea companiilor de cruise-uri si cind se termina sezonul ramin o mina de oameni.
    Asa ca lasti povestile cu turismul. Chiar si faimosul Bran nu traieste doar din turism. citi din zone nu sint angajati in alte locuri decit cele turistice (pensiuni, retaurante….).
    P.S. Sa nu credeti ca am umblat pe unde am umblat si am vazut ce amvazut din autocar. La Nordkapp am mest cu masina din Buc si retur 13500 km. In Yukon am umblat cu masina inchiriata si cu transportul in comun (bus, tren).

  13. Sa ma ierte bunul Dumnezeu, insa sa vorbesti acum de turism la Rosia Montana este o gluma sinistra.
    Deocamdata, investitorul strain este singurul care a investit in localitate si mai ales in punerea in valoare a patrimoniului localitatii.
    Casele monument istoric erau in paragina. Compania canadiana a achizitionat o parte din ele si s-a apucat de restaurat…dar nu asa, cu heirup-ul ca la romanii nostri. Nu! Proiecte, licitatii – toate pe bune nu povesti si s-a apucat de lucru dupa ce a primit toate avizele renovand cateva case monument istoric si intocmind planuri pentru o abordare durabila a economiei: minerit plus turism. Toate astea sunt prevazute de planurile lor de management al patrimoniului, insa nu s-a obosit niciun protestatar sau opozant sa le citeasca!
    Nu de alta dar ar fi aflat ca patrimoniul NU se distruge, ci din contra se salveaza pentru ca e intr-o stare DEPLORABILA!!!
    si altele…multe altele

    mediul care e afectat si va fi reabilitat de canadieni

    proiectul minier se va face peste vechile obiective miniere si nu va afecta localitatea tocmai pentru a o conserva si a o lasa in perfecta stare de conservare la finalul proiectului

    la final totul va ramane verede, nu cum este acum cu halde de steril si cariere parasite de statul roman care polueaza continuu

    turistii vor avea un mediu curat si obiective turistice reabilitate de vizitat, vor avea locuri de cazare decente (si nu ca acum, curtea unui „opozant” la cort), infrastructura de acces moderna, etc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Teofil Ivanciuc
Teofil Ivanciuc
Publicist și travel consultant. Autor a șase cărți. Competențe în turism, istorie, etnologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro