joi, martie 28, 2024

Despre inegalităţi şi creştere economică

As vrea sa abordez aici un argument care mi-a fost servit adeseori ca reacţie la afirmatiile  mele despre necesitatea imperativă de a avea un stat social, bazat pe principiul redistribuirii.  Reacţia cel mai adesea întâlnită este aceasta: nu ne putem permite un stat social, pentru că 1) nu avem bani şi puţinii bani care îi avem trebuie sa îi investim în infrastructură etc şi 2) trebuie mai întâi să obţinem  creştere economică, abia mai apoi ne putem gândi la redistribuire.

Referitor la prima parte a argumentaţiei, nu am nimic, de principiu,   împotriva investiţiilor statului. Investiţiile statului nu fac parte din paradigma unui stat minimal, ci din contra, sunt convergente cu un stat cu atribuţii extinse. Investiţiile statului generează locuri de munca şi bunuri publice pentru propriii cetăţeni. Se pare însă că, contrar la ceea ce se afirmă, statul roman investeşte destul de mult, cel puţin raportat la propriu PIB – în 2009, şi nu numai,  România a avut cele mai mari cheltuieli cu licitaţiile publice şi cu investiţiile. Efectul? Câţiva kilometri în plus de autostradă, ce pot fi măsuraţi cu rigla unui şcolar, tot soiul de săli sportive şi săli polivalente  pentru copii care nu se mai nasc şi, mai ales, o mulţime de contracte pentru  clientela politică a celor de la guvernare.  Dar dihotomia dintre asistenţă socială şi investiţii este una falsă, cel puţin în cazul românesc. Alegerea, în cazul nostru, nu este între investiţii numeroase sau asistenţă socială, ci între investiţii eficiente, cu folos sau bani publici ce aterizează în conturi private.

De ce nu umblă nimeni să reducă aceste cheltuieli în loc să arate cu degetul la săracii asistaţi care „întind mâna” către stat? De ce mâna întinsă a clientelei politice nu este ruşinoasă, dar mâna săracului este pomanagioaică?  Nimeni nu îndrăzneşte să sugereze  sistarea sau cel puţin diminuarea  investiţiilor statului, pentru că  prioritatea creşterii economice în faţa redistribuirii s-a constituit într-un soi de dogmă pe care nimeni nu are curajul să o conteste. Mai întâi să acumulăm, şi după aceea să împărţim, momentan suntem prea săraci ca să ne gândim la redistribuire, ce să împărţim, sărăcia noastră? Trebuie să ne concentrăm energiile pe stimularea creşterii economice, care va anterna în mod automat o diminuare a sărăciei, astfel încât nevoia de redistribuire şi asistenţă socială se va diminua în mod natural.

Aşa să fie? Oare chiar le rezolvă creşterea economică pe toate cele? Evidenţele empirice ne arată că în realitate creşterea economică nu se traduce în mod necesar în prosperitate pentru toată lumea. Din contra, numeroase teorii economice, cum ar fi cea a lui Kuznets, demonstrează cu prisosinţă că perioadele de creştere economică sunt în general însoţite de o creştere a inegalităţilor. Numai că la noi aceste teorii nu pot răzbate din cauza fetişului care face furori la nivelul discursului public şi mediatic şi care se numeşte „creştere economică”. Cu toate acestea, boom-ul economic din ultimii ani  de dinainte de criză nu a dus la o diminuare a inegalităţilor, ci din contra: la începutul anului 2000, coeficientul Gini, cel care măsoară gradul de inegalitate într-o societate, era de 29; în 2008, el se ridicase la 37.8%, conform datelor Eurostat. Concomitent cu sporirea inegalităţilor, contrar asumpţiilor generalizate, a crescut şi sărăcia:  în 2001-2001, procentul celor ce trăiau sub pragul sărăciei era, tot conform Eurostat, de 17-18%; în 2008, acestea se ridicase la 23,4%. Prin urmare, în anii de creştere economică, sărăcia românilor a crescut, în loc să se diminueze, ceea ce nu este de altfel deloc surprinzător pentru o ţară ca România, unde inegalitatea este pe cai mari. Există suficiente dovezi empirice şi demonstraţii teoretice care arată clar că inegalităţile crase stagnează puternic procesul de eradicare a sărăciei.  Cel mai pertinent exemplu este cel al lui M. Ravallion, care arată  că într-o ţară cu o rată a sărăciei de 40% şi  cu o creştere economică anuală de 2% per capita, dar cu un nivel al inegalităţilor scăzut, sărăcia poate fi combătută în 10,5 ani; acelaşi proces va dura 57 de ani într-o ţară cu un nivel înalt de inegalitate. Cu alte cuvinte, nu vom scăpa de blestemul sărăciei până nu vom avea politici economice şi sociale bazate pe redistribuire şi care urmăresc diminuarea inegalităţilor dintre bogaţi să  săraci. Or, deocamdată, suntem campionii Europei în ceea ce priveşte inegalităţile: diferenţa dintre veniturile primilor 20% cei mai înstăriţi din populaţie şi cei 20% cu cele mai scăzute venituri este cea mai mare din UE (7.04% faţă de media europeană de 4.95%). Până nu vom diminua însă inegalităţile, nu vom scăpa de sărăcie cu una cu două, oricâtă creştere economică nu am avea.  Or, instrumentul clasic pentru  reducerea inegalităţilor este redistribuirea şi protecţia socială, două idei care azi fac ţinta unor atacuri vehemente din partea dreptei neo-liberale şi conservatoare din România.

La ce bun foloseşte creşterea economică dacă ea nu se transformă în beneficii pentru cât mai mulţi? Cine şi mai ales câţi au profitat de pe urma boom-ului economic din România anilor 2000-2008? În pofida creşterilor de salarii de care au beneficiat o parte a angajaţilor, partea leului a revenit, se pare – din nou conform Eurostat – patronilor şi deţinătorilor de capital. Astfel, în 2008 remunerarea salariaţilor români a cumulat cifra de 58,69 miliarde euro, an în care excedentul brut de exploatare, adică partea care revine patronilor din valoarea adăugata bruta creată în economie a fost de 66 miliarde euro. Pentru comparaţie, în Germania, remunerarea salariaţilor a fost de 1,22 mii de  miliarde euro, iar excedentul brut de exploatare de 0,97 mii miliarde euro; la nivelul UE 27, angajaţilor le-au revenit în total 607 mii miliarde euro, iar patronilor – 494 mii miliarde euro. Numai la noi lucrurile au stat, şi de data asta, pe dos.

Contrar la ceea ce se afirmă de jur împrejur, creşterea economica nu este suficientă pentru a reduce sărăcia, asta este o balivernă inventată pentru a justifica curbele de sacrificii şi măsurile de austeritate pe care trebuie să le îndure unii dintre noi. Creşterea economică este, desigur,  o condiţie necesară, nu însă şi suficientă pentru reducerea sărăciei, după cum afirma chiar secretarul general al ONU Ban Ki-Moon. Dacă avuţia produsă de creşterea economică nu e însoţită de la bun început de mecanisme de redistribuire, atunci ea  este şi imorală, şi inutilă pentru marea majoritate a societăţii. Sau, şi mai rău, poate fi chiar periculoasă, aşa cum arată un controversat studiu realizat de Raghuram Rajan (“Fault Lines”) şi citat de recenta ediţie a revistei The Economist. Raghuram Rajan demonstrează cum creşterea inegalităţilor în SUA începând cu anii 1980 a culminat cu recenta explozie a crizei financiare care apoi s-a extins în întreaga lume.  Inegalitatea în societatea americană nu a atins asemenea cote înalte (1% dintre cei mai bogaţi deţin 18,3% din avere) din nefastul an 1929, fiind în creştere începând cu anii 1980; în loc să intervină prin mecanisme redistributive, statul american a încurajat împrumuturile ieftine pentru cei săraci, de tipul „subprime”, care, aşa cum se ştie, au stat la originea crizei financiare globale.

Şi atunci mă întreb – oare este creşterea economică un scop în sine, a cărui atingere scuză mijloacele? Oare merită să sacrificăm redistribuirea pe altarul creşterii economice? Putem, oare, într-adevăr, susţine  vreodată că este prea devreme pentru redistribuire? Ce ne dorim, până la urmă, ca societate – cifre macro-economice spectaculoase şi prosperitate pentru câţiva, foarte puţini sau mai multă egalitate şi prosperitate pentru cât mai mulţi?

Text aparut si pe www.criticatac.ro

Distribuie acest articol

96 COMENTARII

  1. „la afirmatiile mele despre necesitatea imperativă de a avea un stat social, bazat pe principiul redistribuirii” …
    Nimeni nu discuta, inainte de a se lansa in disputa „stat social vs orice altceva” ceea ce consider ca este cel mai important. Definirea termenilor! Nu putem avea o dezbatere pe aceasta tema fara a stabili din start, definirea termenilor. Pentru ca Romania este, mai mult decat oricare alt stat, tara unde oricine poate contesta orice, pentru care orice inseamna total altceva fata de ce inseamna pentru altcineva. Asadar, ar fi trebuit sa incepeti articolul prin a defini sau a reafirma (in cazul in care ati facut-o deja) ce inseamna pentru dumneavoastra „stat social”. Pentru ca mi-e teama ca nu aveti aceleasi definitii ca majoritatea „romanilor”, pentru care stat social inseamna bani de pomana, fara a putea fi verificate pana si putinele principii pe care sa se aloce, sau „satul social” este dreptul de a oferi pomeni in perioade electorale …
    Pe de alta parte, „principiul redistribuirii” presupune luarea banilor dintr-o parte unde sunt mai multi, si mutarea in alta parte unde sunt mai putini. Partea aceea unde sunt mai putini s-ar putea sa nu isi mai doreasca sa ajunga o parte cu bani mai multi… si aici intram in filozofie deja …

    • Eu am impresia ca lucrurile sunt foarte clare. In decembrie 1989 am reusit sa iesim dintr-un „stat social” prin excelenta, asta dupa ce timp de 45 de ani acesta ne fusese impus de catre sovietici. Cine are impresia ca romanii au hotarat asta de capul lor sa se uite la cine a condus Romania dupa 1944 si mai ales la nevestele, soacrele si matusile lor. Dupa 1989 Ion Iilescu si compania ne-au impus din nou „statul social” la „sugestia” acelorasi rusi. De 20 de ani tara asta nu reuseste sa inchege o miscare serioasa de dreapta printre altele si pentru ca mai toate partidele sunt „infestate” de coloana a 5-a a Moscovei. Acuma vine tanti asta (cu un nume care pare romanesc dar care dupa cum se comporta pare mai rusoaica decat Marina Voica si Ana Lesko la un loc) si ne propune din nou un „stat social”. Mie-mi suna a diversiune.

  2. …şi tocmai cînd Executivul şi-a asumat răspunderea pentru unificarea salariilor din sectorul de stat, tocmai pentru reducerea raportului de inechitate, s-au trezit socialiştii (fie ei socialişti-democraţi sau socialişti-naţional-liberali) să răcnească consituţional şi împotrivă.

  3. de acord cu ideile.vezi ca la cifre sunt greseli.cel putin la germania .am folosit si eu cifrele alea ca si argumentatie dar la recitire ,nu sunt veridice.germania nu poate sa aiba cifrele alea..la fel si la nivelul ue 27.
    in orice caz si fara cifre sunt sigur ca raportul se pastreaza defavorabil in romania si favorabil in ue ptr salarii.
    nu pricep fanatizarea asta din partea unor intelectuali care nici macar mari bogatasi nu sunt in a idealiza statul minimal.
    il inteleg pe patriciu ca face propaganda in sensul asta dar pe bune daca o inteleg pe andreea pora, sa zicem.il inteleg pe liiceanu ..dar nu-l inteleg pe nea vlaston,care banuiesc ca nu este mare bogatas si traieste de la salariu la salariu.
    in orice caz saracia naste saracie si lipsa de educatie, totul esuand intr-un cerc vicios.
    consider ca numai statul social cu accent pus pe educatie, va duce la performanta pe termen lung si la dezvoltarea sociala si economica a tarii.
    s-auzim de bine!

    • Multe lucruri aparent ciudate au o explicatie:

      Dl Patriciu prin experienta imbogatirii prin afaceri cu statul a fi mai putin favorabil statul minimal ci statului maximal proprietar si neresponsabil

      Doamna Andreea Pora sau Dl Vlaston sunt interesati mai putin de imbogatirea personala ci , din motive civice , de eradicarea cleptocratiei statului nostru

      Bine macar ca il intelegeti pe G Liiceanu :)

      • tocmai aia nu pricep,de ce se crede ca promovarea ideilor statului minimal va diminua apucaturile cleptomane ale bogatasilor.
        intr-un stat sarac infractionalitatea este mai mare si mai violenta decat intr-un stat bogat.
        atunci cand saracii nu mai au nimic de pierdut ,ce-i opreste sa iasa la drumul mare?
        un cetatean care are casa,masina,slujba,familie se gandeste de doua ori inainte sa bage mana.
        pestii cei mari oricum vor fura..au avocati,au consilieri financiari,au oameni de paie,au politicieni..
        nu contest rolul idealismului in progresul societatii, dar as paria mai mult pe eficienta interesului personal.interesul este un factor cu influenta mult mai mare si cu raspandire larga la marea masa a populatiei.productiv ar fi sa fie educati cetatenii in spiritul cunoasterii acestuia pe diferite orizonturi de timp.
        in consecinta, totul se rezuma la educatie.aceasta in diferitele ei forme, contribuie decisiv la dezvoltare.ori educatie eficienta si la nivel de mase ,se face intr-un stat social.
        poate america are la harvard buget de 2 miliarde de dolari, dar ala e invatamant ptr varfuri.

  4. 1. Ne imprumutam lunar 1 miliard de euro sa platim pensii, salarii si ajutoare sociale. Ce sa redistribuim, imprumuturile?

    2. Daca luam de la cei care au, nu-i demobilizam sa-si mute afacerile in alte tari si ramanem sa n-avem de la cine lua? O tara de asistati sociali, fara asistatori.

    3. De unde stiu ca beneficiarii de redistribuire chiar merita ajutoare sociale sau s-au invatat cu mana intinsa la stat, de meserie „asistat social”?

    4. Toate cheltuielile cu polivalente si sali de sport poate or fi necesare si, oricum, reprezinta un mizilic fata de cele 10-12 miliarde pe care le imprumutam anual pentru salarii bugetare, pensii si ajutoare sociale.

    Redistribuirea este calea cea mai sigura sa ne scufundam cu totii, atunci cand n-o sa mai avem ce redistribui

    Cum e parabola cu pestele si undita? N-or fi stiut treaba cu redistribuirea????

    Nu invatam nimic din istorie, de aia am ajuns unde suntem. O tara de asistati, in curand fara asistatori.

    • Este adevarat?: „Astfel, în 2008 remunerarea salariaţilor români a cumulat cifra de 58,69 miliarde euro, an în care excedentul brut de exploatare, adică partea care revine patronilor din valoarea adăugata bruta creată în economie a fost de 66 miliarde euro. Pentru comparaţie, în Germania, remunerarea salariaţilor a fost de 1,22 miliarde euro, iar excedentul brut de exploatare de 0,97 miliarde euro; la nivelul UE 27, angajaţilor le-au revenit în total 607 miliarde euro, iar patronilor – 494 miliarde euro. Numai la noi lucrurile au stat, şi de data asta, pe dos.”

      • 1. Vezi ca ai incurcat niste zerouri pe acolo. N-are cum fi salarizarea 58 mld in Ro si 1.22 mld in Germania
        2. Nu prea inteleg ce ti se pare asha dubios. Tu de ce crezi ca vin firmele straine sa produca la noi? Nu pentru profit mai mare? Crezi ca pentru aceeasi cota de profit ar alege Romania in dauna Gernamiei? Ce l-ar face pe un industrias sa plece din germania unde are infrastructura, stabilitate legislativa/fiscala, stabilitate politica, birocratie scazuta, legislatia muncii echilibrata, etc si sa se relocheze in Romania, unde n-are nici unul din aceste avantaje? Iti spun eu: PROFITUL.
        E ca si cum eu as avea un restaorant de lux, cu toate cele, iar tu un birt de tara. Cind te-ar intreba angajatii de ce cistiga mai putin decit ai mei ce le-ai sune?

    • Dl Vlaston, am impresia ca sunteti prea orbit de sustinerea « tezelor economice » prezidentiale.
      Sunt mai multe motive ale problemelor actuale.
      Una din probleme este cota unica, a doua este ca banii, din vinzarea de active (vezi BCR), infimi in raport cu valoarea reala, s-au dus pe pomeni electorale (salrii i invatamint mai mari decit in sanatate).
      Am introdus cota unica zicind ca ea produce crestere. Minciuna!! Cresterea era cu sau fara ea. De altfel tari fara cota unica au avut crestere. Iar acum avem cota unica si nu ajuta cu nimic. Ba dimpotriva este o piatra de moara la picior. ea a fost introdusa tocmai pentru a permite ca cei care cistiga sa profite de fluxul financiar. In momentul introducerii cotei unice deja cresterea economica incepuse de citiva ani buni. Deci raspunsuri:
      1. DE ACEEA NE IMPRUMUTAM DIN CAUZA COTEI UNICE. Fara ea am putea sa colectam mai mult de la cei care cistiga mai mult. Traiesc int canada, condusa de un guvern clar de dreapta, conservator. Si cota de impozitare variabila este ceva tabu.
      2. Citi sunt cei care au venit si au construit de la zero si au dreptul MORAL atunci sa isi mute afacerile. Cred ca degetele de la cele doua maini sunt prea multe pentru a le numara. Un alt exemplu de aici o rafinarie vrea sa inchida. Nu e chiar asa usor. TREBUIE AVIZ. Iar in cazul Romaniei in care venitul a insemnat cumpararea pe nimic poate si trebuie sa fie aplicat si mai mult: VREI SA INCHIZI TE PENALIZEZ. PINA LA PRELUAARE TOTALA A ACTIVELOR CARE LE-AI PRIMIT DEGEABA. Nimic nu ne impiedica sa dam avantaje cu reducerea impozitului pe profit, dar cresterea celui pe dividende. Sunt multe modalitati de stimulare.
      3. Pai simplu ai trimis CV-uri ai trimis? Esti bolnav? Ai facut cursuri de respecializare? Ai acceptat posturi oferite? Daca NU nu meriti ajutor social! Ase se practica. Si cred ca este corect. Dar statul trebuie sa se implice. Statul minimal e o vraajala pe care nici cei care au spus-o nu au aplicat-o cind a fost sa conduca tari (vezi economistii francezi)
      4. Sunt un mizilic, poate. Dar nevoile umane sunt in functie de importanta lor. Este o stiinta care se numeste analiza criteriala. Germanii o plica de vreo 80 de ani! Nu cred ca salile polivalente sunt o necesitate de prim rang decit atunci cind le-ai satisfacut pe celelalte. De exemplu in orasul meu natal, Criova era un bloc inceput de timpul lui Ceausescu. Urias. E in aceeasi stare. Déjà a devenit periculos. Nu faci polivalente pina nu ai terminat constructiile incepute, barajele, lucrarile de irigatii etc.
      Intr-un fel va inteleg. Si eu am fost de dreapta. Dar, traind intr-o tara capitalista, dezvoltata, cu resurse uriase si vazind cita saracie este cum traieste 25 % din populatie, mai infect decit incarierul tiganesc din fata cimitirului din orasul meu natal am inteles ca in socialisme ra si ceva bun. Ceva ce putea sa iasa la suprafata odata cu venirea lui Gorbaciov. Ceva ce semana un pic cu vechea Iogoslavie, libertate intr-un stat social. Din pacate nu a fost sa fie. Autoarea articolului are perfecta drepate in TOT ceea ce spune! Felicitari!

      • Daca gindim contabiliceste, poate ai ceva dreptate. dar ce te face pe tine sa crezi ca cineva care are venituri mari ar accepta (angajat si angajator) sa plateasca 60-70% din venitul angajatului la stat? Stii ce se va intimpla? Toti vor lucra pe un salariu micut iar restul banilor ii vor lua prin divindende din tarile calde, sau alta varianta ocolitoare. iar statul va avea surpriza sa colecteze mai putin.
        Asta ca sa nu mai spun ca nu vad de ce un angajat care produce 2000 eur ar trebui sa plateasca impozit procentual mai mari decit unul care cistiga 200 eur! Cel care cistiga 200 eur plateste impozit 32 eur, cel care cistiga 2000 eur plateste 320 eur. iar tu vrei sa ne explici ca cel cu 2000 eur salariu ar trebui sa pleasca de fapt 5-600 eur impozit. De ce?

        Daca te uiti nitel la efectul cotei unice asupra incasarilor bugetare in 2005 si 2006, vei observa ca de fapt scaderea de taxe a dus la cresterea veniturilor la buget, pentru simplul fapt ca o mare parte din cei care aveau inainte salariul la gri, l-au trecut pe cartea de munca. Efectul unei eventuale supraimpozitari a salariilor mari va duce la scaderea veniturilor la buget prin trecerea lor in zona gri.

        • E vorba de impozit PRGRESIV. Adica de exemplu se impoziteaza cu 40% CE DEPASESTE 3000 RON. Asa e intarile normale. Evident se pot da facilitati pentru meseri cheie, informaticieni, medici. Dar, scuze, salariile si veniturile barosane nu sunt facute de aici.
          Dividende gri din zone cade? Cine a spus ca nu se impoziteaza. Si acestea trebuie impozitate In afara de cele care sunt tratate de evitarea dublei impuneri. Oricum tinta nu sunt salariile muncite. Din munca nu se fac bani multi. Ci castigurile „groase”. Nu cred ca dividendele sunt aduse cu sacul de bani din Cayman de exemplu. S-ar fi evitat cresterea TVA cu care intradevar nu sunt de acord. Oricum ideea ca scazind taxele au crescut veniturile e o minciuna. E ca si cum ai spune ca 1+1 e mai mare decit 2+2. Nu tine.

          • Fara suparare, dar impozitarea progresiva nu are nimic echitabil pentru ca duce la situatii in carecastiguri din jurul pragurilor de impozitare sa fie distorsionate (cineva cu venit brut mai mare sa castige net mai putinn decat cineva cu venituri brute mai mici) Daca stai un pic sa te gandesti, prin cota unica, cineva care are venituri mai mari plateste mai mult decat cineva cu venituri mai mici. Sau 16% din, sa zicem, 1000 de lei, e egal cu 16% din 10000 de lei? Poate s-o fi schimbat matematica, cine stie.

          • Nu, nu e o minciuna deloc. Impozitul pe venit DIN MUNCA a scazut in 2005 de la plaja 18-40% la 16%, procent fix.

            Rezultatul a fost ca intr-un an s-a incasat mai mult la buget la capitolul impozitarea pe venit.

            E asa greu de inteles de ce?

            Si doi: vad ca foarte multi chiar nu inteleg cum se fac banii in Romania. Si care sunt bogatii. Cam cum se da si Iliescu prost.

            Veniturile mari in Romania (de fapt peste tot in lumea asta mare) se fac daca ai active financiare, adica daca ai chestii care produc bani. In concluzie, aia cu bani multi au ca surse de venit: profit, apoi dividende, chirii, dobanzi bancare, castiguri din piata bursiera, etc

            Ce are cota unica cu chestiile astea de mai sus?

            IMPOZITAREA PROGRESIVA S-A APLICAT IN ROMANIA NUMAI PE FORTA DE MUNCA. Cota unica a adus mai multi bani celor din clasa de mijloc, care muncesc pe salarii mai bune (lucratori specializati, gulere albe, profesii liberale, etc). E absurd sa sustii, precum Iliescu, ca aceasca cota unica a dus la polarizare. Cota unica a dus doar la ingrosarea un pic a clasei de mijloc. Aia care aproape ca lipsea cu desavarsire prin anii 90. Adica prostii aia care s-au pregatit bine profesional si care sunt gata sa puna osul la bataie. Prostii aia care cotizeaza din greu pentru ca doamna autoare sa aiba vise frumoase cu redistribuirea.

            Acum e mai clar?

            Bogatasii adevarati din Ro nu au fost NICIODATA impozitati in trepte in ultimii 20 de ani, indiferent de marimea profitului si a dividendelor aferente. Iliescule, e clar si asta?

            Pe vremea PSD-ului profitul era impozitat cu 25%, iar dividendele cu 5%. Acum profitul e impozitat cu 16%, iar dividendele tot cu 16%. Practic cam la fel. Indiferent daca profitul era 10.000 de euro, 100.000 de euro sau 1 milion de euro. E clar din nou?

            Prin 2004, guvernul „socialist” PSD impozita cu 40% tot ce depasea venitul brut de 300 de dolari DIN MUNCA. Astia erau „bogatasii” lui Iliescu care duceau la societatea romaneasca la polarizare. Curat guvern socialist.

            Si inca ceva, multi fac calcule referitoare la cota unica absolut simplist, cand se gandesc la salariile mai mari. Se gandesc In afara de impozitul pe venit, un salariat mai este taxat si cu impozitele sociale: cota pentru fondul de pensii, sanatate si somaj. Care sunt URIASE si NU SUNT PLAFONATE in niciun fel. Dintr-o cheltuiala salariala de 1000 de euro, statul ia la el cam 450 de euro. Prin trecerea la o impozitare progresiva pe venit statul o sa treaca bine de 50% pentru salariile mai mari (peste 1000 euro), asa cum s-a intamplat in anii 2000-2004.

            Salariile or sa treaca inapoi la negru la asemenea cote uriase. Acum suntem in primii 5 din Europa la impozitarea muncii, o sa ajungem rapid pe locul 1. Si noi nu suntem Germania, noi avem nevoie de investitii straine ca de aer. Si aia nu or sa vina aici, unde o sa cheltuie 2500 de euro pentru un salariu net de 1000 de euro. Ca mai sunt pe langa noi si Ucraina si Moldova. Sau mai departe mai sunt si Maroc si China, etc.

            Vad ca multi din astia de stanga sunt gata sa omoare gaina care face oua de aur. E adevarat, o sa aveti astazi de o friptura buna. Dar maine imi este ca o sa trecem cu totii la scoarta de copac. Dar e bine, nu o sa mai fim o societate polarizata. De ce dracu’ au iesit unii pe strazi acum 20 de ani?

          • vad ca stii cate ceva..dar nu esti precis si cred ca nici corect.
            1.spui de cota maxima de impozit al venitului din salarii ca este de 40% in 2004 si la sfarsit bagi bau-bau cu 50%.nu-i frumos.
            2.e adevarat cu impozitarea progresiva, dar uiti ca mai erau deduceri personale,care nu se impozitau.
            3.impozitul pe dividende era 10% inainte de majoararea la 16% in 2004..
            4.contributiile sociale au limitata baza de calcul la 5 salarii medii brute pe economie.
            5.impozitarea progresiva nu este batuta in cuie ..depinde de „meseria” pe care o are ministrul de finante ca sa impace si capra si varza..
            da iti zic eu, fara declaratie de avere data la o anumita data ptr toata populatia romaniei, care are o avere peste 20.000 de euro, sa zicem si fara introducerea controlului averilor prin lege, de la acel moment, cu pedepse si amenzi severe..e frectie orice sistem de impozitare.
            6.poate ramane si cota unica dar cu aceleasi conditii specificate mai sus.

            poate ar mai fi cate ceva de zis,da ma duc sa-mi fac siesta .nu pot sa calc pe motto-ul zilei..
            mai bine burtos de la bere, decat cocosat de la munca!

    • 1. Sti cat e valoarea comisioanelor care se dau de regula la un contract guvernamental? Sunt convins ca da: intre 30% si 80% din valoarea contractului. Cand valoarea comisioanelor pe care le percepe mafia politico-economica va cobora la valori decente, de sub 10% – doar atunci vor avea dreptul sa deschida gura si sa vorbeasca despre munca toti politrucii si afaceristii de carton, alias ex-bisnitarii de la turci, ce tin predici legate de subiect. Deci: cheltuielile cu autostrazile (virtuale momentan), reabilitari de drumuri, scoli, spitale, etc nu sunt deloc un mizilic atunci cand depasesc cateva zeci de miliarde pe an, din care mare parte fug efectiv in strainatate prin comisionare.
      2. Sunt sigur ca sti ca pentru prea multi e mai convenabil sa stea pe venitul minim garantat sau pe ajutor de somaj si sa mai faca ceva banutzi pe langa decat sa munceasca 10-12 ore pe zi ca sclavii la patron. Cand munca va fi platita in RO la un minim de decenta – adica performanta raportata la piata de preturi – atunci va insemna ca asa-zisa clasa politico-economica romana incurajeaza munca si nu lenea si hotia. Nu uita ca se vorbeste de piata unica de preturi a EU dar se „uita” deliberat ca si munca e tot un serviciu cu un pret/cost care se supune aceleiasi unificari la preturile europene.
      3. Sti si cat este valoarea economiei la negru din Ro si cat s-ar obtine din fiscalizarea ei: 50 de miliarde Euro…bani de care cred ca sti cine beneficiaza in principal, si de regula nu cei care stau cu mana intinsa la pomana statului.
      4. Afacerile din Ro or sa migreze in alta parte daca se creste fiscalitatea dar nu si daca cresc salariile in paralel cu imbunatarirea celorlati indicatori legati de infrastructura, mediu de afaceri, logistica – indicatori de care clasa politico-economica este responsabila. Cata vreme performanta (= profituri istorice) se face in Romania exclusiv prin salarii mici, nu te astepta ca lumea sa dea buzna sa faca performata doar de dragul performantei. Ce vei obtine va fi un numar tot mai mare de romani care pleaca sa munceasca oriunde altundeva, pe salarii care chiar recompenseaza munca.
      5. Ajutoarele sociale par a fi intr-adevar o masa de bani practic necontrolata si cu destinatie imprecisa. De fapt, e o arma politica folosita cu extrem de multa dibacie si cu o tinta cat se poate de precisa de toti cei cei ce se perinda pe la putere.
      Lista ar fi lunga dar timpul nu-mi permite sa detaliez, dar sunt de parere ca actuala stare e mentinuta deliberat doar din interese pur mafiote.

    • nea vlastoane iar umbli cu ciori vopsite..nu faci referire la cifrele victoriei si esti de mate..bre..matale sigur nu esti filolog?
      hai sa te toc la bani marunti..da sa nu-o pui pe aliusha pe mine, ca e periculoasa..are limba ascutita si ma taie la amigdale.
      1.deficitul la bugetul asigurarilor sociale este de 4 miliarde de euro.deci in niciun caz un miliard pe luna.
      -la asta baga matale pensia sociala lu mama si lu tata lu boc, care nu au contribuit deloc la sistemul de asigurari sociale de stat si plus aialalti ca ei.
      -mai baga matale banii restanti de la companiile de stat si de la aia un milion de someri de pe vremea lu basescu -boc..asa ca fara astea bugetul mi se pare mie ca iesea excedentar.
      calculeaza matale daca le ai cu cifrele si vezi ca e asimptotic de axa 0Y.
      2.lasa bre ca nu pleaca petromul,dacia si romgazu de aci. o pleca vreun fraier ca sa faca evaziune cu tva-ul, da in rest stau aci toti, ca mai dam o mie,doua la garda,mai dam o masa la itm..ce naiba sa caute neamtu in bulgaria?
      3.aia care stau cu mana intinsa la stat pe o suta,doua de lei, stau oricum cu ea intinsa in fata ta sau deaspura capului..depinde de matale cum vrei sa se pozitioneze.
      4.salarii bugetare?pai matale esti profesor sau numai te dai ca esti?matale stii ce bani iau aia in invatamant si in spitale?cu banii pe care ii iau ei vrei matale sa fie atrasi oamenii pregatiti in domeniu?mi-ar fi rusine sa sustin asemenea prostii.
      matale stii din ce se compune pib-ul?ai idee de cum actioneaza mecanismele economice?
      matale stii cum e cu politica,socialul si economicul ca-s interdependente si ca o masura trebuie urmarita cum actioneaza in structura si in timp?cum una aparent buna poate determina pe termen mediu si lung un dezastru?
      haidi bre..de ce nu ne bagi matale in problemele educatiei ca acolo sa zicem ca ai exertiza..si ne aburesti cu fumigene d-astea antisociale?
      stii matale ca, cea mai eficienta masura pe care trebuia sa o ia guvernul boc era in domeniul invatamantului?acolo trebuiau indreptate toate eforturile..si matale ii dai intr-una cu statu palma barba cot?da-te bre in castig d-acilea..!ai 5-6 mil de cetateni de recuperat si de dat pietei muncii si civilizatiei si bagi texte ptr subnutriti..sa ne fie rusine..mie ca tre sa-ti atrag atentia la anii matale si matale..asa la.. dero..

  5. FMI dictează, România onorează. De ce?
    Intrată, de aproape doi ani, sub pulpana deloc protectoare a Fondului Monetar Internaţional, România se vede umilită din toate punctele de vedere, atât economic, cât și politic. Este evident, astăzi, ca decizia de a încheia în grabă un acord cu FMI a fost determinată atât de promisiunile electorale ale preşedintelui Băsescu și de incompetenta guvernului instalat în decembrie 2008, cât si de dezinteresul unor instituții hotaratoare în acest demers, respectiv Banca Naţională a României.
    In fata unui deficit bugetar de peste 5,5 %, descoperit în ianuarie 2009, precum si iminenţa crizei in societatea româneasca aflată încă sub euforica stare de boom a anilor 2007-2008, decidentii de atunci (si acum la cârmuire) au avut de ales între sfidarea viitorului si inchistarea în sine. Au ales pe cea din urma. Se credea ca asa vor fi mai puţine bătăi de cap si, vorba preşedintelui Basescu, se va dibui mai repede ancora stabilitatii.
    Aşadar, în marea volbura ce venea, România a ales varianta cea mai facilă. Ancora FMI-ului. O instituţie care se afla, la vremea respectiva cam pe marginea prăpastiei. Adică nu prea mai avea clienţi. „Beneficiarii” cei mai importanti, sătui de binefacerile „reformelor structurale” dictate de FMI, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguai, Filipine, Indonezia au rambursat, în avans, ratele la creditele convenite. In 2008, FMI a acordat credite numai în valoare de 16 miliarde $. În 2003, suma contractată fusese de peste şase ori mai mare (103 miliarde $). Pentru a-si aduna lichiditati, în 2008 si 2009, FMI vinde cca 403 tone de aur, din care aproape 200 tone către India, Insulele Mauricius si Sri Lanka, restul luand o cale neştiută, deoarece nico tranzacţie nu a fost făcută publică.
    Răsăritul crizei în emisfera nordică (atenţie! ţările emergente din sud nu au fost și nici nu sunt „lovite” de criza) este mană cerească pentru instituţia de la Washington. Intre noiembrie 2008 si mai 2010, FMI a încheiat acorduri stand-by în valoare de 180 miliarde $, din care 110 miliarde destinate Greciei, restul câte 20 miliarde Ungariei și României, apoi Ucrainei, Letoniei, Serbiei, Islandei, Belarus, Bosniei și Moldovei. In total 10 state mici și mijlocii. In unele tranzacții s-au mai alăturat și UE sau BM.
    Cu ce s-au ales aceste state din „ajutoarele” FMI. Majoritatea cu știrbirea suveranității naționale în gestionarea economica, cu reforme care nu dau rezultate, cu nemultumiri sociale. Guvernele care au avut încă demnitatea națională au reacționat la timp, nesupunându-se fara condiții FMI. A se vedea cazul Ungariei.
    Altele nici nu au intrat în „jocul’ institutiei financiare de care vorbim. Este cazul Poloniei, țară care în 2007-2008 nu strălucea prea mult fata de România. Dimpotrivă, avea deficit bugetar sanctionat, in repetate rânduri, de Comisia Europeana, avea datorie publica de aproape 200 miliarde $ (de aproape 10 de ori mai mare decât a României), șomaj de 11-12%, întreaga industrie extractiva menținută în viata cu subvenții (ca și în prezent) etc. Dar guvernul de la Varșovia nu s-a „pierdut cu firea” A fost și mai precaut. A strans un fond de solidaritate de cca 20 miliarde Euro, a valorificat la maxim tragerile de fonduri europene, a început, cu bani europeni, un vast program de infrastructura rutiera, aeroportuara și sportiva (în întâmpinarea Campionatului european de fotbal din 2012), a încheiat în 2009 și 2010 doua acorduri tip „‘precautionary” cu FMI, iar acum altul de 30 miliarde $, astfel incat și-a menținut cea mai importanta crestere economica din UE.
    Cum precizam mai înainte, de frica viitorului, guvernanții noștri au strigat în gura mare ca va veni criza și ne trebuie ajutor. Cum sa nu reactioneze potențialii creditori privati si sistemul bancar la o asemenea alarma trasa chiar din Bucuresti. Atunci a venit FMI si ne-a ajutat cu 20 miliarde $. Rezultatul? ZERO.
    Criza s-a adâncit, sărăcirea populației este în creștere, guvernarea tarii se face după cum dictează un anume domn Franks. Măsurile anticriza ale guvernului sunt inexistente, pentru ca nu are nici capabilitate tehnica si nici marja de manevra din partea FMI. Unde sunt „reformele structurale” convenite cu FMI? Vor apărea ele si, mai ales, in ce vor consta? Celebra lege a salarizării unice este un paleativ, nu va produce efecte in structura economica, eventual, în diminuarea ponderii anvelopei salariale in PIB. La fel și legea sistemului de pensii. Cum poate sa planifice un guvern echilibru în acest domeniu cand baza de sustinere a pensiilor scade datorita diminuării contribuabililor si decalajului tot mai însemnat ce se creeaza in „piramida’ varstelor intre populația activa si cea de peste 65 de ani. Iar efectele „reformelor” guvernului de astăzi se vor răsfrânge cu mai mare impact in „gap-ul” demografic pe termen mediu si, mai ales, pe termen lung.
    Orientarea economica a tarii trebuie schimbata pana nu este prea târziu. Romania nu trebuie sa mai onoreze „dictatele” FMI.
    Guvernul actual, sau cel care va veni, este obligat sa sprijine creşterea economica. Aceasta se poate obține numai prin acțiuni de stimulare a consumului intern și a producției. Doua pârghii de relansare pe care executivul României le-a strivit in ultimii ani. Cu acordul tacit al Bancii Naționale. Guvernul sa înceteze cu obedienta fata de o instituţie financiară internaţională care a dat greş în toate „indicațiile” sale, la noi si aiurea, si sa-si intocmeasca propriul pachet de politici. Bani exista. Prima resursa este Uniunea Europeana, care ne-a alocat, intre 2007-2013, cca 32 miliarde euro si din care am utilizat nici 10 %. In comparație, Polonia va atrage in 2011, numai pentru infrastructură, peste 3 miliarde Euro. Tot atât cât a „consumat” România în peste trei ani si jumătate in cele 7 PO si alte fonduri, inclusiv cele structurale. Acesta este paradoxul „strategiei” României de ieşire din criza: am avut si avem fonduri puse la dispoziție de UE si ne afundam in criza, sub pavăza atât de necesarelor si ineficacelor „reforme structurale” impuse de FMI.
    Singura reușită a „parteneriatului” cu FMI a fost sporirea incredibila a stocului datoriei externe. In 10 ani, de peste 10 ori, adică de la 11,16 miliarde $ in anul 2000, la aproape 120 miliarde $ in 2010.
    Acum, la București se discuta despre posibilitatea unui nou acord de împrumut. Se auzea, la un moment dat, de un acord tip „precautionary”. Aceasta este o invenție recentă a FMI de a acorda linie de credit fără precondiții din partea creditorului. Pana in prezent, numai Mexicul, Polonia si Venezuela au beneficiat. Deoarece acordul „precautionary” presupune o economie sănătoasa, stabilă si cu previziuni de creștere economica. Ei bine, România va avea, probabil un „precautionary”, dar tot stand-by. Adică România nu îndeplineşte, în ianuarie 2011, niciuna dintre condiţiile mai înainte amintite. Altfel spus, guvernarea economica a tarii se va face tot la „indicatiile” Fondului. Despre acest tip de acord, Guvernatorul Băncii Naționale spunea ca miza noului acord este, de fapt, „continuarea reformelor”. Cata ironie ne poate oferi soarta, domnilor!
    Constantin Radut
    http://accentedecconstantinradut.blogspot.com

    • Putem redistribui banii europeni? Nu cred.
      Putem stimula consumul cu ei? Nu cred. Ii putem folosi la lucrari de infrastructura, creatoare de locuri de MUNCA, nu la stat degeaba. Nici asa nu merg in redistribuire.

      Ma omoara termenul asta, redistribuire. Sunt curios daca autoarea „redistribuie” ceva, cuiva, din propriul salariu. Ca asa, filosofie pe spinarea altuia….

      Pe urma, cel de la care iei, e de acord sa „dea” si la altii, sau nu il intrebi, ii pui impozit progresiv, pana la 90% si gata.

      Dar statul, care incaseaza impozitele, nu s-a dovedit pana acum furacios? macar fura din 16%, nu din 90%! Ce fericire pe el, sa puna impozite mari, atunci si baza de furat creste exponential. Eu cred ca, dimpotriva, afara cu statul din cat mai multe domenii, iar furnizorii sa intre in contract direct cu beneficiarii: in educatie, sanatate, cultura, etc. Ce sa faca statul, sa fure si ce nu exista, imprumuturile? Si au trecut toti pe la putere, alte partide, nefuracioase, nu avem.

      • Dle Vlaston,
        Nu spunea Margaret Thatcher ca problema socialismului este ca la un moment dat ti se termina banii celuilalt :) ?

          • De aia Mare Britanie a ei ajunsese viata comparabila cu Portugalia? Ma faceti sa zimbesc!
            Stiati ca tocmai ii facusere o statie. Un somer a facut sa ii zboare capul. Nu asta e important. Nu s-a mai obosit nimeni sa repare statuia! Margaret Thatcher era cam tzicnita! De aia se intelegea asa bine cu Ronald Reagan! Vorbeau pe aceeasi limba!

  6. „o mulţime de contracte pentru clientela politică a celor de la guvernare” – nu pot sa cred ca ati scris aceasta fraza in necunostinta de cauza, ca ati luat-o din zbor, ca ati prins-o cu urechea la o terasa asta vara sau in metrou, alaltaieri. sunt convins ca daca ati scris-o, stiti despre ce ati scris.

    prin urmare va intreb: pe când si un articol in care sa dezvaluiti cine este aceasta clientela politica si cine din guvern ii da bani cu dedicatie? o serie de astfel de articole, in urma careia DNA s-ar autosesiza, ar fi extrem de utila asanarii scenei noastre politice si economice.

  7. ”Investiţiile statului generează locuri de munca şi bunuri publice pentru propriii cetăţeni.” sigur. exact propaganda natanga a stangii. de parca statul inventeaza banii pentru investitii… simplu si clar: acei bani provin din impozite. daca banii ar ramanea in buzunarele firmelor, acestea ar avea bani mai multi pentru investitii. dar nu, noi avem nevoie de un aparat birocratic care sa gestioneze banii altora, sa-i cheltuie cu eficienta specifica a statului, si apoi politicienii sa vina si sa spuna: ”am dat bani…”. ura. si ne mai miram de ce se prabuseste cosmelia peste tot in lume…

  8. Nu sunt intru totul de acord cu autoarea, pentru motivul urmator : in tari cu nivel scazut al constiintei civice precum Romania, ajutorul social se duce nu catre cei care au nevoie de el, ci catre cei care stiu cui si cum sa-l ceara. Oarecum simetric cu investitiile, care nu sunt utile decit clirntelei politice. Insa dezbaterea pe care autoarea o initiaza este utila, si ar fi de dorit s-o regasim intr-un viitor cit mai apropiat preluata (dezbaterea) de partidele politice… in locul certurilor ridicole in care se complac. Am avea astfel o stinga autentica cu program social, nu populist -clientelar, si o dreapta adevarata cu program liberal, nu … tot populist-clientelar e adjectivul potrivit. Cind vom vedea asta in Romania voi reincepe sa sper.

  9. „în 2000-2001, procentul celor ce trăiau sub pragul sărăciei era, tot conform Eurostat, de 17-18%; în 2008, acestea se ridicase la 23,4%.”
    mie mi-a sarit in ochi fraza aceasta. Si am facut cateva cautari sumare pe Google, sa o verific.

    Dvs ati tras concluzia ca „în anii de creştere economică, sărăcia românilor a crescut, în loc să se diminueze, ceea ce nu este de altfel deloc surprinzător pentru o ţară ca România, unde inegalitatea este pe cai mari”.

    Eu am cautat si am aflat ca pragul de saracie este stabilit la 60% din consumul mediu lunar pe un adult echivalent (conform Bancii Mondiale).

    Concluzia mea: in anii de crestere economica, unora le-au crescut salariile si, implicit, consumul. Asta a dus la cresterea consumului mediu si, implicit, la cresterea venitului sub care omul este considerat (statistic) sarac. Asta inseamna ca oamenii carora nu le-au crescut veniturile au trecut „statistic” din categoria „la limita” (sau cum s-o fi chemand) in categoria „sub pragul saraciei”.

    PS: multi sustinatori ai romanilor saraci uita (deliberat?) ca toate statisticile includ doar veniturile „la vedere”. Tot ce se lucreaza la negru, la gri, fara acte + banii veniti din strainatate cu autocarul nu se regasesc in aceste statistici. Asa ca statisticile sunt niste cifre in mana celor care le interpreteaza.

    PS2: am sa fiu sustinatorul redeistribuirilor masive si al impozitelor progresive atunci cand nu voi mai primi raspunsuri de tipul „mai bine iau pe caiet si ii dau cand iau socialul, decat sa vin la tin eo zi intreaga pe banii astia”. Nota: banii „aceia” reprezentau mai mult decat castig eu intr-o zi de munca.

    • florine..pai cand mama sau tata plange ca moare de foame..ala de a plecat la munca afara si care nu are deajuns nici ptr el…ca doar nu lucreaza in domeniul finaciar bancar.isi rupe de la gura si trimite o suta ,doua de euro care aci e aur.
      plus ca daca vrei sa vezi exact, cauta pragul minim de saracie in euro sau dolari, calculat de organizatiile internationale si nu mai raportezi la intern.

  10. Citez fraza integral din articolul de mai sus:
    „Or, deocamdată, suntem campionii Europei în ceea ce priveşte inegalităţile: diferenţa dintre veniturile primilor 20% cei mai înstăriţi din populaţie şi cei 20% cu cele mai scăzute venituri este cea mai mare din UE (7.04% faţă de media europeană de 4.95%).”

    Sunt cifre lipsite de sens, care arata ca pana nu invatam macar aritmetica de clasa a V-a nu vom intelege nimic din ce se intampla in economia romaneasca sau de aiurea.

    Din graba sau din incompetenta se vehiculeaza nonstop cifre si calcule absolut imbecile. Problema e alta, din pacate un numar infim de oameni realizeaza asta. Si uite asa ajungem la sistemul de educatie…..

    pe de alta parte: jos palaria in fata dlui. Vlaston, pentru comentariul de aici si pentru articolele transante.

  11. Problema statului social este simpla: incurajeaza mediocritatea. Mie imi place sa cred ca ne adunam, traim in societate pentru ca astfel ne putem uni resursele si putem evolua mai usor.

    Sa traiesc intr-o societate in care ii dau casa si masa vecinului meu un pic retardat, doar ca el sa traiasca o viata ‘decenta’ si sa procreeze o noua serie de retardati care vor trai pe spinarea copiilor mei? Nu, multumesc. Pentru asta exista o gramada de fundatii caritabile. Daca autoarea doreste, n-are decat sa-si doneze toate veniturile luna de luna acestor fundatii.
    Lead by example.. see who’s gonna follow :)

    Pensiile, spitalele, scolile pot exista fara sa ne apropiem macar de conceptul de asistenta sociala.

    • inlocuiesc retardat cu lenes/betiv/inconstient si ma regasesc total in comentariul de mai sus.

      In alta ordine de idei, statul roman deja imi ia:
      – aproape 50% sun forma de impozite si taxe pe salarii (contributii anagajat + angajator)
      – 24% din ce ramane sub forma de TVA
      – inca niste bani sub forma de accize, taxe si impozite locale
      Fac un calcul si ies undeva pe la 70%. Asta pentru ca sunt bou si ma duc zi de zi la munca. As putea sa astept redistribuirea in fata TV-ului si as plati mai putin.

  12. „De ce nu umblă nimeni să reducă aceste cheltuieli în loc să arate cu degetul la săracii asistaţi care „întind mâna” către stat?”
    De fapt si de drept trebuie facute amandoua… ambele sunt nocive pentru societate, nici nu mai conteaza daca mai mult sau mai putin…

    Si nu vad de unde necesitatea imperativă de a avea un stat social, bazat pe principiul redistribuirii… zic eu ca imperativa este munca… cine munceste nu are nevoie de asistenta, iar cine are asistenta sociala de ce ar mai munci?!… nici daca ne-am permite nu ar trebui sa exageram cu asistatul social…

    • @Gioni
      Nu vezi necesitatea imperioasa?
      Citeste primul articol din Constitutia Romaniei.
      Daca nu-ti este de ajuns constitutia tarii tale, citeste articolul 34 din Carta europeana a drepturilor fundamentale (pe care a semnat-o nen’tu Base in decembrie 2007)
      http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:303:0001:0016:RO:PDF

      Ar mai fi multe angajamente internationale ale Romaniei, dar incepe si tu informarea de undeva. Si, dupa ce termini de citit ce ti-am recomandat mai inainte, du-te si citeste si Conventia europeana a drepturilor omului. In baza ei judeca CEDO.
      Dupa ce citesti macar ce a uitat deja Victoria Stoiciu ai dreptul sa-ti exprimi opiniile. Pana atunci, zuth!

  13. Stimata doamna, comiteti o eroare destul de grava cand afirmati ca saracia a crescut in Romania intre 2000 si 2008, luand in considerare cresterea coeficientului Gini. Coeficientul Gini, asa cum bine ati mentionat in prima instanta, masoara gradul de inegalitate din cadrul distributiei bogatiei dintr-o societate, este o masura a variantei din cadrul unei distributii statistice. Eroarea pe care o faceti este sa spuneti ca daca Gini creste,inseamna ca in 2000 erau mai putini saraci decat in 2008. Fals! Fals! O tara unde saracii au un venit mediu de 1000 $ pe luna sa spunem si bogatii un venit mediu de 10 000 $ pe luna are un coef Gini mai mare decat o tara in care saracii castiga in medie 100$ pe luna si bogatii in medie 200$ pe luna(am ales un caz absolut ipotetic). Ca sa va arat cat de inselator este sa folositi Gini pentru a spune ca arata gradul de saracie dintr-o populatie, luati spre exemplu cazul unor state foarte bogate cum ar fi SUA, Italia, Franta, Grecia, Japonia, tari cu un coeficient Gini mai mare decat al Romaniei, in mod paradoxal daca socotim rationamentul dumneavoastra. Intreaga dumneavoastra constructie, ca dezvoltarea economica nu duce la reducerea saraciei se intemeieaza pe niste judecati eronate, asa ca v-as sfatui sa va alegeti cu mai multa grija exemplele, si sa invocati argumente pe care le stapaniti mai bine

  14. 1. Din cate cunosc eu teoria lui Kuznets mai are si o a doua parte si anume ca inegalitatile, desi cresc in fazele de crestere economica, se reduc dupa o perioada de timp. Este vorba despre curba in forma de U. Ori dvs. mentionati decat „prima parte” a teoriei.

    2. Inegalitatile nu sunt estompate si nu vor fi estompate niciodata in lumea asta in nicio tara. Ceea ce trebuie facut este, in opinia mea, de a aduce populatia cea mai saraca (acei 20% din populatie cu veniturile cele mai reduse) la un nivel cat mai ridicat. Ori acest lucru se poate face, cred, numai daca exista crestere economica.

    3. Cat de relevanta este discutia despre inegalitati si redistribuire intr-o tara saraca? Mult mai efiecient cred ca ar fi orientarea investitiilor si banilor publici catre grupurile si sectoarele care pot contribui decisiv la cresterea economica, cel putin in aceasta faza de dezvoltare a Romaniei.

  15. Ma rog, nu sunt de acord, nu vreau sa fiu misogin….In orice caz, pentru o mai buna evaluare a evolutiei saraciei in Romania, cel mai bun instrument existent pe „piata” la ora actuala este Indicatorul Dezvoltarii Umane, pe care il foloseste si ONU. Romania a avut o evolutie foarte buna intre 2000 si 2008, nici vorba de regres. Cat despre procentul celor care traiau sub pragul saraciei, pentru ca am uitat sa acopar si acest subiect, din nou, este un indicator inselator, pentru ca pragul saraciei difera de la o tara la alta, si se ajunge in situatia ca o tara foarte bogata sa aiba „mai multi” saraci decat o tara mult mai saraca. De ce? Pentru ca, asa cum spunea un alt comentator mai sus, pragul saraciei se estimeaza in functie de consumul mediu dintr-o tara, si atunci cand consumul creste, oameni „ramasi” un pic in urma cu cresterea veniturilor in raport cu restul populatiei, chiar daca o duc mai bine, pot scadea in termeni relativi, ajungand sub pragul saraciei. Asadar procentul celor care traiesc sub acel prag nu poate fi folosit pentru estimarea saraciei in mod independent de alte instrumente, ca IDU de care am vorbit mai sus, sau PIB per capita s.a.m.d.

    • Razvan: „In orice caz, pentru o mai buna evaluare a evolutiei saraciei in Romania, cel mai bun instrument existent pe “piata” la ora actuala este Indicatorul Dezvoltarii Umane, pe care il foloseste si ONU. Romania a avut o evolutie foarte buna intre 2000 si 2008, nici vorba de regres.”

      Indicatorul Dezvoltării Umane (HDI) este 90% fals. Nici nu avea cum să fie altfel. Până în 2010 era calculat pe baza a 3 elemente: speranţa de viaţă, alfabetizarea şi procentul din populaţie care participă la fiecare fază a şcolarizării şi în cele din urmă PIBul pe cap de locuitor.

      Ori, cvasi-totalitatea ţărilor industriale TREBUIE să aibă un scor ridicat, fiindcă nu prea vezi ţară industrială de la 1945 încoace cu analfabeţi (poate un număr infim), nici ţară industrială cu epidemii care să secere milioane de oameni şi să scadă speranţa medie de viaţă, oricum ai lua-o. În ciuda sărăciei lor, ţările defunctului Bloc Estic tot aveau un HDI destul de ridicat chiar şi înainte de repunerea pe picioare a economiei după 2000, iar din 2000 a crescut continuu. Chiar şi în 2009, HDI-ul României a urcat faţă de 2007 şi 2008, şi în 2010 foarte probabil faţă de 2009.

      Dar faptul că un cetăţean mediu e sănătos, a făcut şcoală şi are un salariu cam dublu dacă nu triplu faţă de 2000-2002 nu îl face să fie prea fericit. Rata sinuciderilor la nivel naţional cam spune altceva :)

      John Galt: „Daca nu vreau sa angajez pe cineva ce faceti, imi dati in cap? Veniti cu sindicatul si ma obligati?”

      Mulţi întreprinzători vestici din state sociale fac OPUSUL: sunt obligaţi (prin presiunea socială) să NU angajeze pe cineva sau să îl nedreptăţească, deşi toată lumea îl vede că are nevoie de loc de muncă şi că vrea să câştige bani. Spre exemplu: candidatul tânăr la un job e flituit ca o molie supărătoare, salariul pentru debutanţi e cam …anorexic, avansarea în cadrul firmei e mai mult după „seniority” etc.

      John Galt: „La fel si cu economia, de parca scopul unei afaceri ar fi sa reduca din numarul de someri, sa planteze panselute ca sa fie frumos in parc si nu SA OBTINA PROFIT.”

      Păi dacă se uită cineva la campaniile publicitare (plătite cu sume de multe zerouri în dolari şi euro!!) anti-consumeriste, anti-proprietate, anti-lux, pro-„vegan” şi Dracu’ mai ştie pro-ce din statele sociale dezvoltate, deja începe să aibă bănuieli mai ciudate despre modul în care funcţionează afacerile lor.

      Dacă mai pui şi impozitele umflate pentru cine plăteşte impozitul întreg (nu are deducerile pe care le are un alt contribuabil, căsătorit şi cu copii), asigurările umflate cu pompa pentru publicul tânăr şi creditele mai puţine şi mai mici că “n-ai vechime la locul de muncă şi credit-history”, deja începe să miroasă a ceva ciudat.

      ~Nautilus

  16. o compunere foarte emotionanta. mi-a placut sa vad cat efort matematic a depus autoarea ca sa isi sustina crezul : anume ca redistribuirea e mai importanta decat investitiile sau ca egalitatea si prosperitatea pentru cat mai multi e de preferat prosperitatii catorva, putini.
    ma rog, demonstratia e induiosatoare : diverse cifre sunt aruncate de-a valma intr-un exercitiu curios care imi da certitudinea ca matematica nu se mai afla printre materiile obligatorii in liceu si la bacalaureat.
    ce forma de perversitate o fi manat-o pe distinsa autoare sa recurga la argumente statistice si matematice ca sa demonstreze ca e de preferat sa avem mai multi oameni prosperi decat mai putini, nu am sa pricep niciodata.
    cel mai tare mi-a placut argumentul :

    „Cel mai pertinent exemplu este cel al lui M. Ravallion, care arată că într-o ţară cu o rată a sărăciei de 40% şi cu o creştere economică anuală de 2% per capita, dar cu un nivel al inegalităţilor scăzut, sărăcia poate fi combătută în 10,5 ani; acelaşi proces va dura 57 de ani într-o ţară cu un nivel înalt de inegalitate.”

    toata compunerea e cu atat mai comica cu cat copiaza paragrafe intregi din wikipedia, inclusiv nemaiintalnitul parametru al cresterii economice „per capita”:

    „While acknowledging the central role economic growth can potentially play in human development, poverty reduction and the achievement of the Millennium Development Goals, it is becoming widely understood amongst the development community that special efforts must be made to ensure poorer sections of society are able to participate in economic growth.[45] For instance, with low inequality a country with a growth rate of 2% per head and 40% of its population living in poverty, can halve poverty in ten years, but a country with high inequality would take nearly 60 years to achieve the same reduction.[46] In the words of the Secretary General of the United Nations Ban Ki-Moon:
    „While economic growth is necessary, it is not sufficient for progress on reducing poverty.”[45]”

    in fine, e plin netul de caraghiosi !

  17. Draga Victoria, felicitari pentru curaj si pentru perseverenta.
    Mi-a placut articolul. Mi-a placut si iuresul nervos al reptilelor libertariene de dreapta.
    Te-as ruga insa la urmatoarele articole sa-ti acorzi un pic de ragaz pentru o lectura suplimentara a textului, inainte a-l publica. S-au strecurat erori de tastare si este pacat.

    Cateva informatii despre salariile platite de patronii din Romania a publicat astazi PwC. Presa online a preluat si dau si eu mai departe:

    http://www.bloombiz.ro/cariere/pwc-companiile-romanesti-s-au-axat-in-perioada-de-criza-pe-concedieri-_1486848

    Este absolut incredibil!!!
    Ponderea costurilor cu forta de munca in costurile totale ale companiilor a fost de doar 9,3% in anul 2009. Cu evolutia salariilor din 2010, probabil ca aceasta pondere a ajuns pe undeva pe la 7%. Salariatii romani sunt platiti cu mai putin decat bugetele de publicitate. I restul Europei, aceasta pondere este la 21.9%. Iar in Europa si protectia sociala ofera venituri serioase de completare salariatilor saraci. La noi doar latra ignorantii si hahalerele.
    Si imbecilii se avanta sa-ti critice articolul. Nu se vor trezi nici cand Lenin in persoana o sa le taie capatanile goale, din pacate…Lacomia si prostia le-au acoperit ochii si nu vad ce se petrece in lume. Joaca s-a terminat!

    Astept cu placere un nou articol.

    • daca iei in considerare salariile mult mai mici din romania, economia subterana si salariile date ‘in plic’, faptul ca materiile prime au aceleasi preturi aici si afara faptul ca ponderea costurilor cu salariile este la jumatate fata de vest pare ceva normal. dar pentru asta trebuie sa faci niste conexiuni proprii.

    • Draga Casandra,
      Multumesc pentru comentariu. Intr-adevar, o sa recitesc mai atenta articolul iniante d epublicare, era gresita cifra cu salariile din Germania, e vorba de mii de miliarde si cititorii m-au atentionat. Nu ma deranjeaza sa mi se atraga atentia, daca gresesc gresesc, insa este clar ca e doar o eroare din neatentie si nu manipulare intentionata si una peste alta argumentul ramane in picioare…
      Este halucinanta insa cum oamenii nu reactioneaza nici macara la cifre….nimic nu pare sa ii clinteasca din convingerile lor…
      Multumesc pentru informatiile interesante si ramanem pe baricade :)!!!
      Victoria

      • Inainte de cifre este vorba de principii. Oamenii sunt inegali: au resurse diferite, intelectuale, fizice, de pregatire. Au inteligente diferite. Atunci de ce ne revoltam impotriva „inegalitatilor”? Eu, de exemplu, n-am nicio inclinare spre afaceri. Mi-am inchinat viata elevilor mei, sunt multumit de ce am facut, a doua oara as face la fel. Sa ma consider afectat de „inegalitatea” de venituri, comparativ cu un om de afaceri?

        Daca am trai prost, dar toti la fel, ca in comunism, de ce ar mai munci unii sa se imbogateasca? Si, la urma urmei, este coecta si legitima dorinta unora de a se imbogati, prin mijloace cinstite? Ce sa faca acum creatorul retelei facebook, care valoreaza 50 miliarde $, sa dea banii la saraci? sau sa se bucure de ei?

        Singurul argument ar veni din comparatia cifrelor cu costul fortei de munca. Adica ai nostri se lasa pacaliti de patroni. Sa nu se lase, sa-si faca sindicate care sa-i apere si la privat. Ca acum sunt sindicate doar la stat. Sau sa munceasca afara. Ce sa facem sa dea parlamentul o lege cu venitul minim garantat 2000 euro? In secunda doi ramanem fara „asistatori”.

        • nea vlastoane iar nu ai priceput nimic….ce naiba..eu stiu ca repetitia e mama invataturii..da matale exagerezi.. de cate ori trebuie sa-ti explic.?
          ce zici matale este exact ca raspunsul reginei maria antoaneta.
          la intrebarea de ce striga poporul.raspunzandu-i-se ca vrea paine, ptr ca ii e foame si bagand de seama ca nu are un raspuns candid a la dom’ vlaston..
          a intrebat:de ce nu mananca cozonac?
          cam asa si cu :”sa-si faca sindicate” si „venitul minim garantat 2000 euro”?
          sa adaugam ca acum puterea,adica dom base, vrea schimbarea codului muncii,singura forma de aparare a salariatilor impotriva pozitiei dominante de negociere si decizie a angajatorilor.
          uite alta balarie ..cica au sunt sindicate doar la stat..pai la mioveni aia de au strigat jos boc erau la stat ..?aia de la petrom…tot la stat sunt sindicalizati?
          si in vest firmele mari au organizatii sindicale puternice, nu orice companie cu 2-3 salariati.
          daca nu ma inseala memoria si firmele fara sindicat cand negociaa contractul colectiv de munca isi aleg un reprezentant..firmele parca pana intr-o suta de salariati..

          p.s.
          nea vlastoane uite la sfarsitul comentariilor o dedicatie ptr matale ,sper sa pricepi ceva..

  18. In principiu, articolul si discutiile ar fi interesante… daca s-ar baza, cat de cat, pe realitati, nu pe niste cifre si asertiuni de-a dreptul halucinante.
    Doar cateva exemple:

    1. „…în 2009, şi nu numai, România a avut cele mai mari cheltuieli cu licitaţiile publice şi cu investiţiile.”
    Cele mai mari? In raport cu cine? Sau cu ce?

    2. „Astfel, în 2008 remunerarea salariaţilor români a cumulat cifra de 58,69 miliarde euro, an în care excedentul brut de exploatare, adică partea care revine patronilor din valoarea adăugata bruta creată în economie a fost de 66 miliarde euro”
    Pentru comparaţie, în Germania, remunerarea salariaţilor a fost de 1,22 miliarde euro, iar excedentul brut de exploatare de 0,97 miliarde euro; la nivelul UE 27, angajaţilor le-au revenit în total 607 miliarde euro, iar patronilor – 494 miliarde euro”
    Adica, romanii (salariati + patroni) castiga de circa 65 de ori mai mult decat nemtii (salariati + patroni) si circa 11% din castigul salariatilor si a patronilor la nivelul uniunii europene!
    In plus, 58,69 + 66 = 124,69 care este aproape tot PIB-ul Romaniei in 2008 (cca 140 mld, daca nu ma insel).

    Astea nu sunt cifre, sunt ABERATII TOTALE, si daca cineva isi bazeaza concluziile pe asemenea cifre, atunci BATE CAMPII!

    3. (de la un comentator, Constantin Radut)
    „Singura reușită a “parteneriatului” cu FMI a fost sporirea incredibila a stocului datoriei externe. In 10 ani, de peste 10 ori, adică de la 11,16 miliarde $ in anul 2000, la aproape 120 miliarde $ in 2010”.
    De unde cifrele astea prostesti?
    Datoria externa a Romaniei (stat + administratie locala + firme + persoane fizice) este, daca nu ma inseala prea tare memoria, sub 80 mld euro, din care mai putin de jumatate este datorie a statului roman). As putea da cifrele exacte (cu virgula, ca autorea!), dar nu are nici un sens, la acest nivel al discutiei.

    Date statistice relevante au fost publicate chiar aici, pe Hotnews, ma mir ca Hotnews permite publicarea unor asemenea aberatii, ca cele ale autoarei.
    Care nu este la prima „isprava” de acest fel…

    Decat asemenea discutii „dupa ureche”, de 100 ori mai bine lipsa!

    • @Bug

      Aritmetica este grea, grea de tot pentru spiritele celeste ale dreptei politice!
      Deci:
      1. Datoria externa a Romaniei a fost in 26 noiembrie 2010 de 90 miliarde euro. Asa zice dl.Vasilescu.
      http://www.ziare-pe-net.ro/stiri/datoria-externa-a-romaniei-a-ajuns-la-90-miliarde-euro-din-care-statul-are-de-plata-18-5-miliarde-207110.html
      De atunci a mai crescut, macar pentru ca FMI a mai virat o transa de de 900 milioane cretinilor portocalii.
      Rata de schimb USD/Euro a fost ieri de 1,3755 USD la 1 Euro. Socoteala este simpla si rezultatul este ca datora externa este de cel putin 123 miliarde USD.
      Daca nu intelegeti, mai explic inca o data.

      • Da, aveti dreptate aici, n-am observat ca era vorba de dolari, si nu de euro. In plus, tineam minte date mai vechi
        Oricum, este aberant sa pui aceasta datorie in carca FMI-ului, odata ce mai putin de 40 mld euro sunt ai statului.
        Si oricum, celelalte aberatii raman in picioare.

        PS. Nu este necesar sa imi mai explicati inca odata, pricep din prima. Altii nu pricep nici din ultima…
        Si apropo, pot pune pariu ca la aritmetica va tai, de departe. Aici nu a fost vorba de aritmetica, precum ati fi putut vedea; eu subliniam ce aberant este sa pui o asemenea datorie in carca FMI-ului.

        PPS. De unde pana unde „spirit celest al dreptei politice!” ??? Daca cer sa nu se mai arunce date ABERANTE pe piata, inseamna ca sunt de dreapta? Si de ce „celest”?

        • pai daca zici ca esti tariceanu la mate..pardon aritmetica..te pot ruga sa-i dai niste meditatii lu nea vlaston?faci un bine pe lumea asta, de care poate tine cont doamne doamne in lumea de apoi.
          pe urma hai sa-ti dau niste repere..deci avem datorie publica externa aia care e publicata de bnr.
          dar aia interna?
          deci bnr a primit euro,a pus lei in circulatie,a venit boc..a pus mana pe ei.
          bancile care au datorii catre firmele mama in euro, au dat la greu imprumuturi catre ministerul de finante la dobanzi uriase si cu risc zero in lei.
          teoretic datoriile astea sunt interne. da am io asa o parere ca se leaga rau de cea externa.
          hai sa ne uitam la datoria bancilor catre bancile mama,hai sa vedem cat avem datorie publica interna si chiar si evolutia ei e interesanta, coroborata cu transele de la fmi.
          hai sa ne uitam cat reprezinta din activul bancilor, creantele catre persoane fizice si juridice si cat reprezinta statul si evolutia cifrelor pe ultimii trei ani sa zicem.
          ai o idee de unde putem face rost de cifrele astea?
          ne jucam,facem scenarii..macar noi aci pe bloguri..

    • @ Bug

      Avem cele mai mari cheltuieli cu licitatiile publice si investitiile ca % din PIB, comparativ cu alte state UE, aveti dreptate, trebuia sa fi facut precizarea in text.
      Astfel, cheltuielile cu licitatiile publice se ridică la 7,36% din PIB, media in UE fiind de 3,17%! Si in privinta investitiilor publice, da suntem campionii Europei din nou – aceasta e de 5,4% din PIB, primul loc din UE. Cifrele sunt de pe Eurostat si le puteti verirfica.
      La celelalte a fost o eraoare de neatentie si va multumesc si dvs si celorlalti ca ati semnalat-o, dar una peste alta argumentul ramane valabil…

  19. Draga casandra, sunt de-a dreptul impresionat de predictiile lucide pe care le faci. Noi reptilele libertariene de dreapta privim cu multa atentie stangaciile stangacilor de stanga :) Ca niste imbecili, ignoranti si hahalere asteptam cu mare nerabdare sa ne taie capatanile noastre goale Lenin. Pana una-alta l-am cam decapitat noi … ma rog. Ce s-a intamplat in lume? Prea multa redistribuire! Prea mult credit cu buletinul :D

    • Draga Doru Dragan,

      Este pentru prima oara si intaiasi data in viata mea de casandra cand am placerea sa discut cu o „reptila” libertariana cu simt al umorului. Vei intelege, desigur, ca l-am amintit pe Lenin doar pentru ca am banuit a fi ceva mai cunoscut prin performantele sale istorice realizate pe scalpul distinsilor lacomi irationali numiti si capitalisti-sadea.
      Altfel, te-as ruga sa fii cu mare bagare de seama la cativa „nepoti” mai indepartati ai sai la fel de lucrativi cu „infidelii” si „diavolii de la apus”. In pofida zambetelor sale ceremonioase, il banuiesc pe domnul Hu foarte harnic descapatanator. Doar sa vina vremea…Si sa nu crezi ca ma bucur la gandul acesta, ci ma tem.
      Decapitarea lui Lenin, de care amintesti, a fost o amagitoare victorie de etapa. Priveste cu mare atentie la urmatoarele 6 luni.

      • multi spun ca razboiul rece a fost castigat cu sdi,eu cred ca fost castigat cu statul social,cu vitrinele pline,cu nivelul de trai.
        cautam ceva azi si am gasit asta..
        nu stiu cat e de relevant da e promitator.
        „Averea este ca o livada” a declarat Slim Helu intr-un interviu acordat Reuters. „Trebuie sa imparti fructul, nu livada. Ceea ce trebuie sa faci cu livada este sa o cresti, sa reinvestesti pentru a o face mai mare sau sa o dezvolti in alte zone”, a mai spus acesta aparandu-si imperiul financiar. „Saracia nu poate fi rezolvata prin donatii”, a adaugat Slim Helu facand referire la actele filantropice ale lui Bill Gates si Warren Buffett. „Conceptul dupa care ne ghidam este acela al rezolvarii problemelor si a cauzelor acestora, nu a daruirii precum Mos Craciun”, a mai spus acesta.

  20. Sustinatorilor modelului de stat social („welfare”) le recomand calduros sa se documenteze in ceea ce priveste Suedia, care este, probabil, modelul cel mai de succes in aceasta privinta. Mai exact, sunt doua chestii pe care teoreticienii si comentatorii de inspiratie socialista ar trebui sa le cunoasca inainte de a trage concluzii valabile pentru Romania. Prima: de ce modelul suedez a functionat atat de bine. A doua: de ce modelul suedez scartie binisor de prin anii ’90 incoace.

    Recomand lectura urmatoare: http://nationalinterest.org/article/swedish-models-869

    Cititi cu atentie, faceti o paralela cu situatia din Romania din ultimii 60 de ani, si veti afla de ce un model de stat social nu a functionat si nu poate functiona in societatea noastra. Pe scurt: ne lipseste etica muncii, ne lipseste educatia, increderea in institutiile statului si in societate – lucruri dobandite de suedezi nu in 20 de ani, ci de-a lungul istoriei.

    Veti mai afla de acolo ca modelul de stat welfare functioneaza foarte bine in vremurile de crestere economica, dar este vulnerabil in perioada crizelor. Cu alte cuvinte, redistribuirea suna bine – atunci cand ai ce redistribui. Atata timp cat ai bani putini, iar din acel putin se mai si fura, nu poti vorbi de un stat social functional. Daca convingerile te impiedica sa vezi lucrurile astea, atunci macar matematica ar trebui sa-ti deschida ochii.

    Mi se pare tragi-comic ca in vreme de criza in Romania sa mai batem campii pe subiectul asta.

    • Aveti perfecta dreptate, in toate privintele!
      Din pacate, noua ni se potriveste foarte bine zicala „la placinte, inainte, la razboi, inapoi”… Avem pretentii (ca suedezii, nemtii, etc), da’ de dat, mai catinel… Nu mai vorbim de maruntisuri, gen etica si alte mofturi.

  21. Excelent articol.
    Mi se pare eronat profund, cu argumente absolut abracadabrante, dar o excelenta baza de discutie.
    Si cred ca de fapt asta e cel mai important.

    Comparatiile cu alte popoare, cu alte nivele econmice, cu alte concepte economice traditionale, sunt false argumente. La fel de bine un naufragiat aflat in mijlocul oceanului se poate compara cu un individ ce face plaja pe tarm, tragand „concluzia” ca nici el nu trebuie sa faca nici un efort fizic.

    Relatia dintre legislatie si efectul ei asupra economiei este de asemenea privita extrem de superficial.
    Se contabilizeaza cresterea/scaderea economica dupa litera Mnitorului Oficial, uitand ca intre ele se afla un intermediar : cetateanul vizat.
    Pentru ca o eventuala crestere economica sa poata avea loc este necesara o bnalegislatie, fara indoala, dar un corect raspuns al populatiei vizate este ESENTIAL !
    Legea poate doar sa creeze cadrul potrivit, motivational, pentru ca initiativa si forta interioara sa se poata manifesta producand (si) crestere economica. Dar nu poti motiva o piatra.
    E absurd sa tragi concluzia ca legea e proasta. Da, e posibil sa nu fie suficienta sau potrivita mentalitatii cetatenilor, asta e alta poveste.
    Se poate cauta o alta varianta, dar cauza principala ramane in curtea celui ce poate actiona si NU o face.
    Motiv pentru care exista riscul ca NICI O LEGE sa nu poata sparge imobilitatea actionala si indrepta mentalitatea de asistat, oricat de dureroase vor fi lipsurile.
    Dar asta duce inevitabil la anularea existentei.

    Parere strict personala, poate fi eronata.

    Felicitari domnule Vlaston pentru luciditate si echilibru.

  22. Doamna (domnisoara) sunteti atat de frumoasa ca zau nu ma mai intereseaza subiectul in discutie. Mare surpriza sa vezi o frumoasa si o desteapta in aceeasi persoana!!!

    • Cert ca sta muuuuuult mai bine la frumusete :)
      Remarc totusi, ideea de baza a articolului, interesanta ca baza de discutie. Si celelalte articole ale domnitei, pe care le-am mai citit, erau in acelasi gen: subiect interesant, incitant, tratarea… mai bine o lasam pe comentatori :)

  23. Pe aici se fac mari confuzii, in Germania e economie de piata sociala, asta nu-nseamna redistribuire, ci inseamna altceva, inseamna ca statu poate intervei in economie pt. binele general. Una din multele metode e impozitu progresiv. Am scirs ceva despre subiect pe blogu meu:

    http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2010/05/ziua-cea-mai-lunga.html

    Impozitu nu trebe privit separat ci in pachet cu deductibilitatile, eventualele subventiuni s.a.md.
    Ex. cineva are profit de un milion, in sistem uni plateste impozit 16%, deci 160000, restu il poate investi in Monaco, cecenia sau Abu Dabi.
    Impozit progresiv, sa zicem la suma asta 60%, ar plati impozit 600000, dar reinvesteste o parte din bani, ca nu-i convine sa plateasca acest impozit urias, sa zicem 800000, ii ramin profit curat EBITA, 200000, la asta ar plati, sa zicem 20%, deci 40000, statu primeste mai putin decit 160000, in prima varianta.

    Deci la prima vedere statu ar primi mai putin, insa capitalistu a reinvestit 800000 ceea ce-nseamna locuri de munca, retehnolocizare, deci statu primeste indirect prin creearea de locuri de munca.

    De altfel asta e tot spilu, crearea de locuri de munca, stimularea investitorilor sa ramina in tara si sa nu fuga cu capitalu in oaze.

    • Daca impozitul e de 60% omul cu milionul va plati 900.000 unei firme localizate intr-un offshore pentru consultanta cu privire la reinvestirea profitului apoi va reinvesti cei 100.000. Cu cat ramane statul?

  24. Doamna, confundati atat de multe notiuni incat nici nu stiu de unde sa incep.

    „Dreptul la munca” e un drept fundamental? De cand ma rog? Daca nu vreau sa angajez pe cineva ce faceti, imi dati in cap? Veniti cu sindicatul si ma obligati?

    Dreptul cuiva la munca se refera la dreptul de a munci unde vrea in sensul ca NU-L OPRESTE NIMENI SA PLECE ca NU-L OBLIGA sa munceasca pe plantatie sau la canal. Ca NU este sclav. E o LIBERTATE, nu un drept.

    Habar nu aveti ce sunt alea drepturi insa ii obligati pe altii sa va dea pomana. In numele „pacii sociale” adica al SANTAJULUi, amenintarii cu violenta sindicala si luptele de strada..

    La fel si cu economia, de parca scopul unei afaceri ar fi sa reduca din numarul de someri, sa planteze panselute ca sa fie frumos in parc si nu SA OBTINA PROFIT.

    Amestecati o gramada de prostii si pe urma va mirati de ce intra tot in COLAPS.

    • am zis sa-ti raspund,sa nu-ti raspund..uite din constitutie..!

      ARTICOLUL 41 – Munca si protectia sociala a muncii

      (1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.

      (2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

      (3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

      (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.

      (5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.

      ARTICOLUL 47 – Nivelul de trai

      (1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

      (2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.

      deci ai si nu ai dreptate..

  25. eu, un om simplu cu o minte simpla, citesc articolul asta si nu inteleg mare lucru..

    pornim de la o ipotetica alegere intre investitii publice si asistenta sociala si ajungem la concluzia ca mai bine dam banii la amarati, pentru ca nu prea suntem in stare sa ii investim cu folos. sigur, de acord, investitiile publice nu sunt mare branza ca efect nici in cresterea economica nici in calitatea infrastructurii dupa cum vedem cu ochiul liber, dar ce nu inteleg eu este de ce ignoram o a treia optiune si anume, nici sa nu mai faca statul investitii, ca oricum e vai de capul lui, nici sa nu mai dam la amarati, ci sa lasam banii la aia care ii produc? de ce sa nu reducem pur si simplu taxele pentru oamenii care muncesc? mie asta mi se pare cea mai corecta varianta (cum ziceam om simplu, minte simpla). statul nu stie ce sa faca cu banii mei, e clar pentru toata lumea, as prefera sa mi lase mie, multumesc…

    apoi continuam cu o argumentatie aproape corecta (daca trecem peste definitii haioase, ca de exemplu excedentul brut din exploatare care ar fi partea care ramane patronilor din valoare adaugata) cum ca de una singura cresterea economica nu imbogateste in mod necesar pe toata lumea. sigur, este evident, nu avem nevoie de cifre pentru a demonstra asta. ce ma intreb eu si nu reusesc sa gasesc aici este de ce ar trebui sa imbogateasca pe toata lumea? de ce trebuie sa ne scarpinam cu totii in crestetul capului incercand sa gasim solutii astfel incat cresterea economica sa ii imbogateasca si pe taranii ce o ard aiurea prin carciumi de la doispe dimineata sau pe functionarii care imping hartii de colo colo facandu-se ca lucreaza? de ce trebuie ca acesti oameni sa profite de o crestere economica ce nu li se datoreaza si pe care, pe alocuri, o si faulteaza? de ce este cresterea avutiei economice fara redistribuire imorala si inutila? doar pentru ca ati cazut voi de acord intre voi? sa avem pardon..

    una peste alta, gasesc necesar ca din banii pe care ii produc sa platesc niste chestii pe care statul si numai statul le poate presta: securitate, justitie, servicii medicale de urgenta, invatamant primar si gimnazial gratuit. mi se pare ok, e un compromis necesar (un contract, cum zicea cineva).

    sa vina insa doamna Victoria Stoiciu si sa imi explice ca trebuie ca peste cheltuielile astea acceptabile si minimale sa mai cotizez la o asazisa redistributie a averii mi se pare insa fortat.
    de ce sa mi se redistribuie veniturile mele? ce este moral in a lua cu forta (prin lege) din banii pe care eu ii produc cu mintea, efortul, orele nedormite, stresul si sanatatea mea irosita la munca o parte pentru a se da un venit minim garantat, oricat ar fi el de mic, unor oameni care nu muncesc?
    cum va permiteti sa sustineti ca trebuie sa fim cu totii la fel de bogati, cu toate ca nu muncim cu totii la fel?
    unde e solidaritatea asistatului social cu mine, cand eu muncesc 12 ore pe zi?
    nu dragii mei, nu trebuie sa redesenam statul nostru pentru ca nu ni-l permitem. trebuie sa il redesenam pentru ca este profund imoral si putrezit.

    va rog frumos sa incetati a face planuri pe banii mei. socotiti voi intre voi, faceti daca vreti o pusculita in care sa cotizati din salariile voastre si din care sa platiti ajutoare sociale cui vreti voi. poate o sa contribui si eu, daca o sa stiu ca nu ma obliga nimeni sa o fac.
    dar va rog, incetati a mai discuta despre cum ar fi mai bine sa cheltuiti banii mei. lasati-mi mie, ca stiu eu ce sa fac cu ei.
    multumesc
    ghelme

    • ghelme: „unde e solidaritatea asistatului social cu mine, cand eu muncesc 12 ore pe zi?”

      Ho, ho… e acolo. O vezi de mai multe ori pe zi.

      Când îţi zgârie maşina, când îţi rupe ştergătoarele, când îţi fură telefonul mobil, când îţi aruncă pisica moartă sau punga cu gunoaie peste gardul casei. Când te ia în batjocură şi-ţi mai dă şi cu sticla de bere ieftină în cap, fiindcă ştie că e mai greu să faci ce a făcut Iovan.

      ~Nautilus

    • Frumos argumentat, dar premisa subzistenta este din pacate gresita. Putem discuta mult si bine despre imoralitatea „putreda” a statului asistential dar realitatea este ca Romania nu are asa ceva. Romania este, dupa criteriile moderne un stat minimal. Poate fara voia lui, dupa cum se va vedea mai jos, dar minimal.

      Statul roman colecteaza la buget un pic peste 30% din PIB. Asta e mult mai putin decat media EU si inseamna ca taxele EFECTIVE sunt MICI. Adica sunt mari pe hartie dar nu le plateste mai nimeni. Mitul privatilor romani sufocati de biruri e doar un mit bun pentru argumentele sfertodocte ale lui alde Vlaston.

      • ce zici tu e ca e tot una daca statul cere 3 lei sau daca cere 5 si primeste 3 ca nu e in stare sa stranga mai mult.
        ei bine, nu e totuna, pentru ca ma pune pe mine, contribuabil, intr-o dilema frustranta.

        pot sa platesc 5 lei, ca un om corect, dar asta este injust fiindca restul lumii plateste doar 3 lei sau pot sa platesc si eu 3 lei ca mai toti si atunci comit o ilegalitate.
        orice as face, deci, sunt pus in situatia de a gresi fata de mine insumi, ceea ce ma enerveaza destul de tare

  26. am citit pana acu..am mai bagat cate un raspuns..pe ici pe colo.hai sa zic si io doua vorbe.
    toti suntem proprietarii romaniei,in parti egale.vorbesc de proprietatea publica a statului,de bogatiile subsolului, de mediu,etc.
    multi considera ca daca ei castiga mai bine,au si dreptul la o folosinta mai mare din spatiul asta comun, la resurse,la locuit.
    deci eu am doua masini..merg,poluez,uzez.fratele meu care nu are niciuna si venituri a zecea parte din ce castig eu are dreptul sa stea acasa si sa zica merci ca-l las sa stea si acolo.el nu are dreptul decat la o mica parte din beneficiile sociale..ptr ca e bugetar si are salariu de 150 de euro.
    adica sunt unii mai destepti si proclama statul minimal, ca in virtutea acestuia ei avand capital,inteligenta,putere de munca,pricepere..sa confiste in folosul lor toata averea statului la care avem toti dreptul in mod echitabil.
    eu consider ca lipsa de educatie,de inteligenta,de interes fac ca multi cetateni ai acestei tari, sa nu-si cunoasca si sa-si ceara drepturile.normal ar fi sa le ceara pasnic si sa se integreze in societate,dar normal este sa fie si-ntr-un mod violent, atunci cand clasele aflate la butoane, uita de bunul simt.
    acum sa zicem ca e invers ca la piata, unde daca iei mai mult,platesti mai putin..deci daca tu vrei sa ocupi mai mult spatiu in cadrul tarei asteia platesti suplimentar.ca si cum alegi in loc de a sta in ferentari, vrei sa stai in dorobanti..
    diferenta asta de pret intre ferentari si dorobanti o dai statului care e normal sa o redistribuie celor in nevoie si ptr binele public.
    nu vorbim de cheltuielile strict necesare de functionare ale statului, alea sunt si la statul minimal.
    in concluzie, asa cum poluatorul plateste si bogatul trebuie sa plateasca mai mult ptr ca foloseste mai mult din spatiul nostru comun.
    e si sanatos pe termen lung, cum zicea cassandra mai sus ,ptr sanatatea lui si a familiei sale.putem spune chiar ca da banii pe un vaccin social care ii asigura imunitatea .

    • @ralucat

      Pe langa comunismu afisat in limbaj cu „spatiu comun” si vag definita avere a statului, hai sa punem problema asa cum vrei tu. Pornind de la argument, daca eu castig multi bani si nu am doua masini si stau in ferentari primesc scutiri de impozit? Ca doar nu folosesc mai mult din asa zisul spatiu comun. Nu poluez, poate imi dau caldura mai mica in casa pentru ca nu imi place sa fie foarte cald,de ce exact trebuie sa platesc impozit mai mare decat altul fara masina care sta in ferentari? Hai sa facem impozitul bazat pe apartament, sau pe numarul de masini nu pe venit/salariu. As fi de acord, platesc o tona de impozit pe salariu desi merg cu metrou ca toate lumea. Nemavorbind de exemplu fara sens cu dorobanti si ferentari.

      Care exact sunt drepturile care nu si le cer cetatenii ca sunt curios din prostie si lipsa de interes? Dreptul sa primeasca bani altora? Dreptu sa le pice bani din cer? Nu am terminat Facultatea de Dreptul, dar parca asta se numea furt in unele situatii. Si chestia cu vaccinu social cum e? Adica ce zici tu e sa le dau din banii mei altfel e dreptul lor sa-mi ia gatul? Bravos, rationament de nota 10, asa ziceau si tatarii candva …

      • 1.pai si tu si ala stati in ferentari si nu aveti msinadeci platiti la fel..ori nu am priceput eu ori nu ai explicat tu bine.
        2. impozitul pe proprietate e de ras in romania.mai ales ptr aia bogati.vezi niste comparatii cu vestul.
        3.drepturile pe care nu si le cer cetatenii..pai in primul rand ala sa nu mai fie furati de aia de la guvernare,de mafioti,de afaceristii care sunt mana in mana cu politicienii.ala in primul rand.pe urma,dreptul de a primi ptr taxele lor asistenta in spitale unde iar se fura.alt drept ar fi cel de a nu fi abuzati de aparatul represiv al statului.de a fi tratati egal de intitutiile statului..sunt atatea ..
        tu cred ca te-ai obisnuit cu raul,cu prostia si nu-ti dai seama de ce drepturi ai.crezi ca daca ai ceva mai mult decat vecinul iti e bine.asa era pe timpul lui ceausescu..toata lumea avea impresia ca se descurca si ii era bine in anormal.
        la fel si cu economia informala..guvernantii au impresia ca elimina tensiunile sociale cu ajutorul ei.din contra aceasta face concurenta neloiala celei de la suprafata si induce o atractie sporita si nefasta catre cei corecti.
        in principiu..e ca si cum ti-ai fura singur caciula.
        4.aia cu vaccinarea am spus-o in spirit de gluma,ma plictiseste sa fiu serios tot timpul.
        poti sa o iei si asa.
        ideea era ca fara sistemul social nu au nicio sansa sa revina.asa ca merita fiecare leu cheltuit in directia aia.problema e ca el sa fie cheltuit inteligent si sa fie ca o forma de extragere din mediul respectiv,ptr ei si mai ales ptr urmasii lor care altfel sunt multiplicari ale acleeasi probleme.

        • @ralucat

          Ce vroiam sa spun este ca eu daca am salariu 5000 de lei in mana platesc impozit total cam 4300 de lei. Vecinul care are 1000 de lei in mana plateste 850 de lei. Desi stam in apartamente identice, mergem cu acelas metrou. Ce vroiam sa spun este ca nu prea ai cum sa judeci cat consuma fiecare din bunurile comune, si asta era argumentul tau. Asa ca am vrut sa spun, intr-un mod putin exagerat, ca daca asta conteaza, renuntam la impozitul pe venit/salariu si impozitam altceva.

          „drepturile pe care nu si le cer cetatenii..pai in primul rand ala sa nu mai fie furati de aia de la guvernare,de mafioti,de afaceristii care sunt mana in mana cu politicienii.ala in primul rand.pe urma,dreptul de a primi ptr taxele lor asistenta in spitale unde iar se fura.alt drept ar fi cel de a nu fi abuzati de aparatul represiv al statului.de a fi tratati egal de intitutiile statului..sunt atatea .”
          Sunt absolut de acord cu drepturile astea, dar nu au legatura cu redistribuirea. Egalitate in fata legi, tratament corect fata de stat … foarte bine de acord. Astea nu necesita impozite progresive, de exemplu.

          „tu cred ca te-ai obisnuit cu raul,cu prostia si nu-ti dai seama de ce drepturi ai.crezi ca daca ai ceva mai mult decat vecinul iti e bine.” – nu vad legatura intre ce am zis eu si asta. Stiu bine ce drepturi ar trebui sa am, si faptul ca o duc bine sau nu nu are nici o legatura cu vecinul meu, ci doar cu faptul ca imi analizez viata si sunt multumit de ea. La fel daca am vecini mai bogati ca mine nu ma afecteaza.

          „problema e ca el sa fie cheltuit inteligent si sa fie ca o forma de extragere din mediul respectiv,” – chestia asta din pacate e idealism si nu a prea rezolvato nimeni. Tine de natura umana, oameni trebuie analizati asa cum sant nu in mod utopic. In general, pe termen lung, asistenta a creat mai mult rau decat bine.

          • eu am folosit analogia aia cu apartamentele asa ca sa priceapa mai multi.ideea e ca tu cu ajutorul celor 5000 ai tai consumi mai mult din resurse..doar daca nu ii pui la ciorap.dar si economisirea este un consum amanat.
            respectarea regulilor si legilor este iar un avantaj ptr cei saraci ptr ca de regula evaziunea o fac cei bogati lipsind statul de resurse.nu-mi spune tu ca ,copiii tai nu sunt la scoli bune si vor face cat mai multe studii in comparatie cu unu care sta in carciuma toata ziua.
            sunt multe chestii din astea care scapa la prima vedere dar vorba aia picatura cu picatura,lac se face.
            tu stii ce drepturi ai..dar stiu toti? aia saraci stiu?si le cer? daca nu si le cer, cui raman?
            aia cu idealismul e gratuita.
            vrei sa spui ca daca un betiv nu-si crete bine copiii,nu-i imbraca,nu-i hraneste,nu-i da la scoala/staul nu trebuie sa-l decada din drepturi si a se apere pe termen lung de apatitia unor specimene ca genitorul?daca ar actiona minimalin cat timp ne-am umple de favele la marginea oraselor?
            tu crezi ca daca azi faci economie de 5-10 % din venitul tau ,pe termen lung acest fapt va fi in avantajul tau si al copiilor tai?
            hai sa luam problema tiganilor..
            se inmultesc mai repede ca noi.cred ca esti de acord.
            pastrarea lor in comunitati izolate,needucate,cu potential de inmultire exponential,cu criminalitate ridicata e un pericol social pe termen lung sau nu?
            da-mi un raspuns si solutia ta ptr rezolvarea minimalista a problemei.

          • @ralucat

            DIn pacate nu mai am timp sa continui discutia, dar in incheiere, cred ca noi avem conceptii diferite de resurse. Ce consum eu cumparand cu bani sunt resurse care apartin altor oameni si mi le dau la schimb. In plus eu produc bunuri in schimbul banilor primiti. Majoritatea resurselor consumate sunt bunuri private, apartin celor ce le produc, nu tuturor.

            „betiv nu-si crete bine copiii,nu-i imbraca,nu-i hraneste,nu-i da la scoala/staul nu trebuie sa-l decada din drepturi si a se apere pe termen lung de apatitia unor specimene ca genitorul” – nu am sustinut in nici un caz asta. Betivul trebui sa fie in continuare tratat egal si just de lege si de institutiile de stat. Si chestia e ca o mare parte din acesti betivi sunt asa si pentru ca statul social a erodat ideea de responsabilitate personala si ii permite sa stea toata ziua in carcima. Altfel, foamea e o motivatie minunata sa faci ceva util. Si cu asta inchei interventiile, o zi buna in continuare.

          • nu cred ca avem viziuni diferite asupra statului ci metode de abordare si de rezolvare diferite a problemelor.mi-a facut placere discutia.

            o zi buna si tie!
            p.s.
            scuze ptr greseli,am o tastatura noua..si adauga si dorinta de raspuns rapid.

    • @raulcat: „deci eu am doua masini..merg,poluez,uzez”

      Plăteşti deja impozit pe ele.
      Şi impozitul nu e „progresiv liniar”. Impozitul pe un Viper nu e de 5 sau de 10 ori mai mare ca la un Logan. Ar fi fost de înţeles să fie chiar şi de 20 de ori. Dar nu e. E de 75 DE ORI mai mare.

      @raulcat: „daca tu vrei sa ocupi mai mult spatiu in cadrul tarei asteia platesti suplimentar.ca si cum alegi in loc de a sta in ferentari, vrei sa stai in dorobanti..”

      Plăteşti deja impozit pe casă. Diferenţiat. În funcţie de suprafaţă, materialul de construcţie, utilităţi, localitate şi rangul localităţii. Scrie totul în art. 251 Cod Fiscal.

      Plăteşti deja impozit (TVA) pentru fiecare bun pe care îl cumperi.

      Şi asistatul social plăteşte. De fapt 24% din ceea ce îi dă Statul se întoarce înapoi la Stat sub formă de TVA.

      De asta nu se poate vorbi de unii care produc şi plătesc impozite şi alţii care nu o fac. Toţi o fac. Fiindcă poţi să fii bogat sau sărac, angajat sau şomer, proprietar sau chiriaş, dar de mâncat tot trebuie să mănânci. Şi TVA tot plăteşti.

      ~Nautilus

      • pai aia e..ca nu prea e ce zici tu.in general,cu mici exceptii, aia bogati nu prea platesc.
        daca iei tu si calculezi nivelul de taxe(procentual) pe care il plateste un amarat din total venituri si nivelul de taxe pe care il plateste unul mediu sau bogata(tot procentual) o sa ai o surpriza.mai ales intr-o tara in care impozitele indicrecte sunt principalele venituri la bugetul de stat.
        taxarea prin impozitele indirecte sunt cea mai misto forma de pacalire a saracilor.
        normal ca aia bogati sunt destepti si vor sa traga spuza pe turta lor..dar asta nu inseamna ca au si dreptate.

  27. Articol de slaba calitate, ca majoritatea scriese de autoare, bazat mult mai mult pe ideologie decat pe argumente. Cateva comentarii:

    In legatura cu prezentarea generala a articolului, aruncati cuvantul Eurostat pentru statisticile respective dar nu oferiti nici un link catre un studiu relevant. Eu am citit un studiu al bancii mondiale care arata tocmai opusul, ca in 2000 saracia era de 35% deci a scazut in 2010 la 23%, cu un minim de in jur de 19% parca.
    Similar desi unele au aparut mai jos in comentarii, in general faceti afirmatii fara sa oferiti cifre sau surse, ceea ce nu ar trebui sa fie greu deoarece, daca v-ati documentat in perspectiva articolului, ar trebui sa aveti la indemana resursele repective. In plus o scurta descriere a modului in care este calculat pragul saraciei in romania nu ar strica, cat si modul in care a evoluat acest prag intre 2000 si 2008. Asta pentru a avea o minima relevanta cifrele oferite, ca statistici asa sunt usor de produs.

    „De ce mâna întinsă a clientelei politice nu este ruşinoasă, dar mâna săracului este pomanagioaică” – nu spune nimeni, absolut nimeni, ca mana intinsa a clientelei politice nu e rusinoasa. De fapt, o parte din sustinatorilor statului minimal tocmai din cauza asta il sustin, cauza banilor folositi pentru imbogatirea clientelei. Dar daca analizam afirmatia, ambele variante implica ca statul ia cu forta a banilor unor indivizi si da altora in mod in general arbitrar. Si amandoua sunt combatute de cei ce sustin reducerea statului, desigur in mod variat in functie de parerile fiecaruia.

    „M. Ravallion, care arată că într-o ţară cu o rată a sărăciei de 40% şi cu o creştere economică anuală de 2% per capita, dar cu un nivel al inegalităţilor scăzut, sărăcia poate fi combătută în 10,5 ani;” – daca inegalitatea e mica reiese ca diferenta intre saraci si ceilalti e mica, ceea ce cam indica ca nici cei care nu sunt saraci nu o duc asa bine, deci da probabil ca e usor sa reduci statistic saracia astfel (adica sa treci oameni peste un prag calculat arbitrar si sa zici fericit nu mai sunt saraci) dar asta nu inseamna ca rezulta o societate prospera.

    Au mai mentionat destui faptul ca egalitatea nu e un scop in sine si ca nu trebuie automat ca toti sa profite de cresterea economica, nu mai intru si eu in detalii. Scopul statului este sa ofere cetateniolor oportunitatea de a isi obtine prosperitatea. Statul nu poate sa creeze prosperitate din vidul cosmic asa cum sustin socialistii. Scopul ar fi egalitatea de sanse si egalitatea in fata legii. Desigur acestea lipsesc in romania, dar nu se rezolva cu redistributie.

    „nu vom scăpa de blestemul sărăciei până nu vom avea politici economice şi sociale bazate pe redistribuire şi care urmăresc diminuarea inegalităţilor dintre bogaţi să săraci” – daca analizam tarile UE, multe au avut politici de distribuire si asta nu a dus la disparitia saraciei. Nu e tara in UE cu saracie sub 10%.

    Nu stau sa intind discutia la situatia din SUA si vorbele aruncate in vant despre ce se intampla acolo si despre criza, ca nu are rost. Oricum in articol situatia e prezentata in mod incredibil de naiv, desigur nu este scopuyl articolului dar mai degraba trebuia omisa decat aruncata ca nuca-n perete.

    Voi discuta faptul ca redistributia asta ajunge sa afecteze ceea ce se numeste clasa mijlocie superioara in vest. As intelege, sa zicem, dorinta de redistribuire a averilor foarete mari, dar impozitarea progresiva oriunde in lume creste masiv la praguri relativ joase ale veniturilor, praguri la care se situeaza oamenii care muncesc mult si sunt productivi, nu vari speculatori financiari si alti care fac averi fara a contribui cu ceva constructiv societatii.

    Astept de asemenea un articol al autoarei despre efectele sociale ale politicilor din vest, despre ghetouri create cu oameni someri de mai multe generatii, despre hazard moral si welfare trap. Despre absenta familiei si despre copii multi crescuti de un singur parinte care e cam incapabil sa le ofere o educatie. Si despre creerea unor categorii de oameni complet dependenti de stat, fara un rol in afara de a fi votanti dedicati ai stangii, fara posibilitatea de a isi modifica statutul si de a isi face o viata mai buna. Si intreb si eu ce exact se intampla cu acei oameni in cazul in care statul esueaza si sunt complet incapabili sa se descurce independent. Poate in absenta ajutoarelor garla ar fi avut cativa ani mai grei, dar pe termen lung rezultatele ar fi imbunatatirea conditiilor de trai atat pentru ei cat si pentru urmasii lor.

    in incheiere vreau sa mentionez ca ma deranjeaza propaganda asta cum stanga vrea sa ajute oamenii saraci, cand situatia e invers.

    • „Vom investi în cercetarea biomedicală, în tehnologia informaţiei şi în special în energia nepoluantă – o investiţie care ne va consolida securitatea, ne va apăra planeta şi va crea nenumărate locuri noi de muncă pentru populaţie”, a afirmat el.

      Preşedintele a precizat că guvernul va lansa şi proiecte ample de modernizarea infrastructurii, inclusiv căi ferate de mare viteză, şi se va asigură cu 98% dintre americani vor avea internet de mare viteză în următorii cinci ani.

      FISCALITATE

      „În această seară le cer democraţilor şi republicanilor să simplifice sistemul. Suprimaţi nişele fiscale. Uniformizaţi regulile şi utilizaţi economiile pentru a scădea nivelul impozitului asupra întreprinderilor, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, fără a mări deficitul”
      GRUPURI PETROLIERE

      „Cer Congresului să elimine miliardele de dolari-cadouri pe care le facem grupurilor petroliere”

      „Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar ei se descurcă perfect cu toţii. Atunci, mai degrabă decât să subvenţionăm energia trecutului, să investim în cea de mâine”

      ECONOMIE

      „Lumea s-a schimbat, iar pentru mulţi schimbarea a fost dureroasă”

      „Regulile s-au schimbat. Într-o (singură) generaţie, revoluţiile tehnice au transformat felul în care trăim, muncim şi facem comerţ”

      speranta:

      „În loc să purtăm luptele din ultimii doi ani, haideţi să reparăm ceea ce trebuie reparat şi să avansăm”,

      concluzie..ce nu s-ar aplica la noi?

      • @ralucat

        Sa vedem intai ca se aplica la ei inainte sa ne asteptam sa se aplice la noi, ca deocamdata sunt vorbe goale. inovatia nu vine si trezoreria tot tipareste. Este usor sa tii discursuri, mai ales cand nu ti le scrii singur.

    • @Radu: „Voi discuta faptul ca redistributia asta ajunge sa afecteze ceea ce se numeste clasa mijlocie superioara in vest. As intelege, sa zicem, dorinta de redistribuire a averilor foarete mari, dar impozitarea progresiva oriunde in lume creste masiv la praguri relativ joase ale veniturilor, praguri la care se situeaza oamenii care muncesc mult si sunt productivi”

      Este aceeaşi manevră pe care a încercat-o bunul vostru prieten Ceaşcă după 1980. Însă foloseşte mijloace diferite, acelea ale impozitului.

      Dacă pui mâna pe orice colecţie de ziare din epoca 1970-1979, afli că Omul cel Mic şi Creţ era convins că e şeful unui Stat modern, cu uzine, porturi, căi ferate, autostrăzi (el promitea 3200 km, dar a făcut 116 în 20 de ani, deci la fel de puţin ca Boc-Poc), construcţii moderne, învăţământ modern, litoralul amenajat etc.

      Problema colaterală: ţăranul de la Scorniceşti nu s-a putut obişnui cu ideea că pentru a funcţiona Statul său avea nevoie de o clasă mijlocie şi superioară de specialişti (ingineri, medici, funcţionari şi administratori, meseriaşi manuali bine calificaţi, artişti) care trebuiau, pentru a fi productivi, să se bucure de fructul muncii lor. Adică salarii, mărfuri, locuinţe, drepturi şi libertăţi personale şi altele. Fiindcă pentru ce altceva munceşte omul, dacă nu pentru beneficiul său?

      Din punctul său de vedere, aceste clase mijlocii liberale (echivalentul din Blocul Estic al Yuppie-ului din Vest) trebuiau ţepuite. Şi asta a făcut.

      Există multe exemple, dar cel mai relevant e modul în care absolventul de Medicină cu notă >9 era trimis să bată noroaiele la dispensarul comunal. Sau absolventul de ASE cu notă >9 era repartizat la „ceapeu”. În timp ce orice nea Vasile de la ţară lepăda vesta tricotată de ţăran în favoarea pulovăraşului de muncitor şi casa strâmbă cu carton pe acoperiş în favoarea apartamentului cu chirie simbolică de la Stat în care creştea porcul pe balcon.

      Poate că împuşcarea a fost prematură. Dacă apuca Omul nostru Mic şi Creţ să vadă ce salon auto e în parcarea de la Municipal şi în ce vilişoare stau medicii moderni în „Statul cotei unice”, foarte probabil ar fi avut parte de o moarte mult mai oribilă, prin accident vascular cerebral :)

      ~Nautilus

  28. Doru Dascalu

    Stimate domnule profesor, eu fac parte din…ăilalţi, adică cei ce refuză să fie sclavi.Dacă dvs. încercaţi printr-un articol să prezentaţi o realitate crudă, eu am încercat să conving personal pe sclavi “să rupă” lanţurile doctrinare de înrobire.Grea misie m-a pus naiba să fac.În această activitate rişti chiar să iei bătaie de la sclavi, care sunt mândri de condiţia lor de sclav.Am încercat cu sclavi de toate condiţiile.Sclavi educaţi şi needucaţi.Singura diferenţă între ei, este că sclavul educat te ascultă, chiar aprobă ce spui, dar va face ce vrea el mai departe şi apoi te va ocoli cu politeţe.Sclavul needucat pricepe el ceva, dar orice izvor de informaţii i-ai prezenta ca să afle singur în ce condiţie se află, se soldează cu refuzul acestuia de a citi ceva, sau te va persifla, mai ales dacă te afli în anturajul lui.Şi dacă Brucan a zis în 1990 că există 20 de milioane de stupid people în România, acum în 2010, am convingerea că ce a spus atunci era de fapt o profeţie.Şi uite că s-a împlinit!Comuniştii au reuşit să îngenuncheze acest popor prin teroarea puşcăriei.Capitaliştii ăştia, au reuşit să îngenuncheze românii prin folosirea Zeului “Bani”.Şi cum poporul român ştie că nu îţi trebuie carte să numeri bani, a aruncat educaţia şi cultura la rebuturi de viaţă.Nerealizând vita, că de fapr se aruncă singur la groapa de gunoi a lumii.Servitutea modernă este o servitute voluntară, consimţită de mulţimea de sclavi care se târăsc pe suprafaţa pământului. Ei îşi cumpară toţi, la fel, mărfurile care îi aservesc tot mai mult. Ei aleargă toţi către o muncă tot mereu mai nebuna, care li se ofera printr-un consimţământ generos dacă sunt suficienţi de cuminţi. Ei înşişi aleg stăpânii pe care îi vor servi. Pentru ca această tragedie amestecată cu absurditate să poată fi pusă în practică, a trebuit mai întâi ca să li se extirpe membrilor acestei clase, orice urmă a conştiinţei legate de exploatarea şi alienarea ei. Iată deci strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din antichitate, de şerbii din evul mediu sau de muncitorii primelor revoluţii industriale, ne aflăm astăzi în faţa unei clase total aservite, dar care nu ştie acest lucru, sau care mai degrabă nu vrea să îl ştie. Prin consecinţă ei nu cunosc revolta care ar trebui să fie singura reacţie legitimă a celui exploatat. Ei acceptă fără crâcnire viaţa jalnică ce le-a fost construită. Renunţarea şi resemnarea sunt sursele nefericirii lor. Iată visul nefericit al sclavilor moderni care nu aspiră, în final, decât să se lase prinşi în hora macabră a sistemului de alienare. Opresiunea se modernizează întinzându-şi pretutindeni formele de mistificare ce permit mascarea condiţiei de sclavi. A arăta lucrurile aşa cum sunt ele în realitate şi nu cum sunt prezentate de către putere, reprezintă subversiunea sub forma ei cea mai autentică. Numai adevărul este revoluţionar. Pe măsura ce îşi construiesc lumea prin efortul muncii lor alienate, decorul acestei lumi devine închisoarea în care vor trebui să trăiască. O lume sordidă, fără gust şi miros, ce poartă în ea mizeria modului de producţie dominant. Acest decor este într-o construcţie fără sfârşit. Nimic nu este stabil aici. Reflecţia permanentă a spaţiului care ne înconjoară îşi găseşte justificarea în amnezia generalizată şi în insecuritatea în care trebuie să trăiască locuitorii săi. Totul trebuie refăcut în aşa fel încât să reflecte cât mai bine imaginea sistemului: lumea devine pe zi ce trece tot mai murdară şi mai zgomotoasă, precum o uzină. Fiecare parcela din aceasta lume aparţine statului sau unui particular. Apartenenţa exclusiva a pământului, acest jaf social, se găseşte materializat în omniprezenţa zidurilor de demarcaţie, a porţilor, gardurilor, barierelor şi frontierelor…Dar spre deosebire de sclavi sau detinuţi, exploataţii timpurilor moderne trebuie să îşi plătească cuşca în care locuiesc.

    • În cazul ăsta e cu vreo 4-5 ani după momentul potrivit, epoca de glorie a acestei specii de sclavi spiru-haretişti a fost în 2006. Activitatea lor favorită era să facă albie de porci pe oricine nu era sclav ca şi ei. O practicau atât de des şi cu atâta râvnă încât atinseseră perfecţiunea.

      N-ai credit? (Chiar dacă nu ai nevoie de el.)
      Nu te plângi de 20 de ori pe zi că ai credit?
      Nu trăncăneşti de 20 de ori pe zi despre cât ai de lucru? (Deşi la birou freci menta. Dar trebuie să afle toţi că o faci 12 ore pe zi şi nu 8.)
      Nu eşti un ortodox feroce gata să pupe partea dorsală a lui nea Jiji? (Păcătosule! Poponarule!! Masonule!!!)
      Nu eşti creaţionist şi conservator ortodox, prieten cu musulmanii şi cu Călugărul Nebun din Tanacu, ortodoxul care seamănă cu Bin Laden? (Satanistule! Plăcintă!! Ar trebui să te spânzurăm!!! Introducem pedeapsa cu moartea şi cu tăierea mâinii!!!)
      Nu eşti căsătorit? (Pentru „ţăranii la suflet”, cum le spunea Radu de la Academia Caţavencu, e a doua mare crimă, după ateism.)
      Mai faci şi altceva în afară de veşnicul serviciu-acasă-supermarket? (Derbedeule! Nu munceşti destul dacă mai ai timp şi de altele!!)
      Ai maşină? (Cocalarule! Arzi resursele planetei! Ţi-o confiscăm şi te spânzurăm de semafor!!)
      Pui mâna pe carte (şi din proprie iniţiativă, nu când te trag profii de urechi)? (Câââhhh!!)

      Acum, în 2011, puterea lor s-a cam evaporat, şi-au cam înghiţit limba, lucru destul de greu de făcut după ce le urcase ficatul în gât, dar abilităţile fizice ale speciei umane sunt foarte extinse :D

      Astfel, relativ la epoca modernă, eşti doar un sclav demodat.

      ~Nautilus

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro