vineri, martie 29, 2024

Despre recesiuni si semnale nebagate in seama

Voi aborda altfel discutia despre recesiuni, incercand sa argumentez ca ele nu sunt chiar atat de impredictibile cum se crede – sau asa cum se doreste sa credem noi, oamenii de rand.

M-am saturat sa aud “argumentul’ ca de vina este criza sau recesiunea, de parca ele ar fi venit asa, pe nepusa masa.

Si trebuie sa intelegem ca este vital sa avem strategii si bugete care sa tina cont de ele – nu peste foarte multa vreme.

Cum putem anticipa?

Exista semnale care ne spun ca o recesiune economica este probabila  intr-un anumit orizont de timp? Care sunt sunt semnalele si care este acel orizont?

Cum putem anticipa?

Analizand cat mai multe recesiuni si, mai ales, perioadele premergatoare, in economii mature, care fac “legea”. Cu care suntem corelati din nenumarate motive.

Ne vom axa pe SUA, care, pe langa faptul ca este cea mai mare economie a lumii, dispune si de moneda in care se coteaza cam toate resursele care conteaza: petrol, metale, ba chiar si banii “celorlati”. In plus, la ei exista studii si analize ale institutiilor americane de varf (Fed, in special) care au la baza seturi de date suficient de lungi. Vom alege cativa indicatori care si-au dovedit in timp relevanta.

Exista semnale?

Da. Vom analiza trei indicatori destul de cunoscuti care au avut “comportamente” relevante.

  1. Diferenta intre ratele dobanzilor  obligatiunilor publice cu maturitate  la 10 ani si cele cu maturitate mai apropiata (3 luni, 1 an sau 2). Se “vaneaza” momentele cand apare  “inverted yield curve”,

What is an Inverted Yield Curve?

An inverted yield curve is an interest rate environment in which long-term debt instruments have a lower yield than short-term debt instruments of the same credit quality. This type of yield curve is the rarest of the three main curve types and is considered to be a predictor of economic recession.

Este, probabil, cel mai urmarit indicator in SUA, pentru anticiparea recesiunilor, cand “lumea” simte fie ca e prea bine ca sa tina la nesfarsit, fie ca e momentul sa stea pe cash -dar nu avem ceva concret… Iata si de ce:

s

Figure 1 plots the difference between the yield on 10-year Treasury securities and the yield on 3-month Treasury securities at a monthly frequency. This yield spread is one commonly used measure of the slope of the yield curve (also known as the term structure) across time. As Figure 1 shows, yield curve inversions have regularly occurred prior to periods of economic recessions since the 1960s. Recession periods are defined by the National Bureau for Economic Research (NBER) Business Cycle Dating Committee.

Toate recesiunile de dupa 1954, noua la numar (zonele gri din graficul de mai sus), au prezentat ca simptom “inverted  yield curves” in cazul obligatiunilor la 10 ani versus cele la 3 luni.

Ultimele patru recesiuni din perspectiva acestui indicator (10YT-3MT ) arata asa:

Nici la un an lucrurile nu se schimba.

Iata cum arata ultimele trei recesiuni, intr-o lucrare a “sefului” Fed din St Louis, James Bullard, in cazul spreadului obligatiunilor la 10 ani versus cele la 1 an, in iulie 2018.

Si iata cum arata si spreadul 10YT vs 2YT, pe ultimele 5 recesiuni.

Unii folosesc si spreadul dintre obligatiunile cu maturitate chiar mai mica (5ani) , dar cel mai folosite sunt cele la 10 ani.

Cum arata dinamica recenta (din 2014, de exemplu)?

Avem un canal de trend principal down cat se poate de clar, cu alte “minicanale” de trend secundare up-down care au testat si definit liniile suport si de rezistenta. Ba chiar un canal secundar foarte agresiv down pe final de an 2018.

Din punct de vedere tehnic (analiza tehnica avand la baza canale de trend) este de asteptat ca mediana canalului rosu sa intersecteze axa timpului in 2019.

OK, cat dureaza de la aparitia “inverted yield curve” pana cand incepe recesiunea?

Kevin L. Kliesen, tot un analist Fed ne spune ca aceasta inversiune apare cu cateva luni inainte de  recesiune, in medie cu 10 luni (intre 5 si 16 luni)

Putem nota ca, daca se pastreaza canalul de trend, acest indicator ne  semnaleaza un posibil inceput de recesiune la 5-16 luni de la aparitia lui.

Adica, in zona sfarsitului de 2019 sau in prima jumatate a lui 2020.

  1. Somajul

Si in acest caz discutam de trend. Un somaj mic este evident un semnal foarte bun pentru economie, doar ca somajul nu poate scadea la nesfarsit.

Undeva, cumva, “intoarce”.

Tot Mr Kliesen, ne spune:

Historically, a trough in the unemployment rate also tends to be a reliable predictor of a business recession. This fact can be visually verified in Figure 2, which plots the civilian unemployment rate for all persons ages 16 and over since June 1954. As seen in Figure 2, the unemployment rate tends to reach a trough shortly before an economic recession. Once the recession begins, unemployment rises sharply.

Ce observam?

-In general somajul a intors undeva intre 4 si 6% (sagetile rosii), intr-un singur caz la peste 6% (dupa o recesiune scurta, probabil prea scurta pentru a corecta suficient) si in doua cazuri sub 4%.

Putem spune ca este o performanta notabila faptul ca pana acum somajul nu a ”intors”,  este sub  4% de ceva vreme.

Dinamica pe ultimii 10 ani arata asa:

Ce observam: avem un canal de trend foarte ingust down, de prin 2010 pana in 2017, inceput de 2018.

Apoi canalul de trend a fost spart in sus si acum avem o dezvoltare laterala cu rezistenta la 4% si suport la 3,7%. Foarte probabil sa fim acum in acea zona de “intoarcere”, desi inca nu avem un canal up format este greu sa presupunem ca somajul mai poate pastra acea panta, dezvoltarea laterala  este de urmarit in aceste momente – la pragul de 4%.

Daca se confirma intoarcerea de trend adaugam intre 5 si 16 luni si avem o perioada in care recesiunea este probabil sa se manifeste. Adica undeva in zona lui 2019, de la jumatate incolo, sau inceput de 2020, cel mai tarziu.

PIB real vs PIB potential.

De fapt diferenta intre PIB real (PIB nominal corectat cu deflatorul PIB) si PIB potential impartita la PIB real, ca sa lucram in multiplii mai sugestivi.

Graficul arata cam asa:

Observam, in principal cateva “lucruri”:

– panta de dezvoltare up si frecventa recesiunilor scade usor odata cu trecerea timpului. Dar ultimele trei dezvoltari au pante identice.

-avem patru rezistente principale la care indicatorul intoarce (am atins-o pe a doua, prin prima a trecut ca prin branza)

-durata perioadelor de expansiune creste si ea usor, ultima pare sa fie comparabila cu cea mai mare. Va tine la nesfarsit? Nu, evident!

Acest grafic, un pic mai greu de interpretat, ne spune destul de clar ca inca nu a venit vremea unei recesiuni.. (putin probabil in 2019, dar posibil) Dar si ca nu e foarte departe.

Avem nevoie, pentru confirmare, de o spargere in jos a liniei suport de trend up,  care pare sa fie si linia de dezvoltare naturala (avem o intreaga discutie aici, unghiul natural  se modifica pe perioade mai mari de  timp) sau de un triunghi orizontal la top, sau macar un “Z”, o testare, inainte de a intoarce. Sau de orice formatiune care, de regula, precede o intoarcere “clasica”pe grafice lungi.

Abia apoi, dupa cateva luni, apare si recesiunea.

Orizontul de timp

Ideal ar fi ca toti cei trei indicatori analizati sa fie in zona  de semnalizare. Nu sunt acum. Sa completam si cu alti indicatori relevanti, dovediti.

Niciodata lucrurile nu sunt ca la carte, asta stim, probabil, mai toti!

Sintetizand:

–  inca nu avem inverted yield curve (se testeaza acum doar la obligatiunle cu maturitate mai mica, avem un semnal usor). Indicatorul 10YT-3MT anticipeaza sfarsitul anului2019 inceputul lui 2020

–  somajul a iesit chiar din canalul 4-6%, in jos, acum se dezvolta lateral, putin probabil sa “sparga” si mai jos, ma astept sa se formeze un canal up in urmatoarele luni.

Indicatorul somaj anticipeaza jumatate-sfarsit de 2019 , inceput de 2020 cel mai tarziu

–  otput gapul PIB-ului (sau GDP, cum vreti)

Asta ne indica o (posibila) recesiune viitoare doar prin prisma atingerii celui de-al dolilea nivel de rezistenta, care trebuie  sa fie urmat de o perioada de cateva luni bune, cu sau fara dezvoltari orizontale. Dar musai cu spargerea down a canalului de trend.

Pare sa ne indice mai degraba ca recesiunea va fi in 2020, pe final.

In concluzie, un orizont decent de timp pentru inceputul unei noi recesiuni economice pare sa fie cel mai devreme jumatatea anului 2019, mai probabil, sfarsit de 2019, inceput 2020, si cel mai tarziu pe final de 2020.

Pe de alta parte trebuie sa luam in calcul si posibilele reactii ale administratiei SUA si a Fedului.

Spreadul ala buclucas care “naste” Inverted yield curve depinde atat de perceptia capitalului privind dezvoltarea pe termen mai lung , care da  yieldul la 10YT (daca pun banii la ciorap masiv “percepand” ca trebuie sa stea pe cash sau pe active care se pot transforma repede in collateral sau lichiditati, la nevoie,  petru ca vor veni in scurt timp vremuri grele, scade si  yieldul la 10YT) cat si de deciziile politicii monetare a Fed, via FOMC ( adica decizia o ia nu doar “seful”, ci tot boardul).

Cresterea ratei de politica monetara va ingusta spreadul, de unde si nervozitatea lui Trump pe Powell (chit ca el are doar un vot si decizia se ia prin 8 voturi, din cate imi aduc aminte)

Desigur Fedul nu creste rata ca asa a visat, se fac analize privind inflatia pe termen mediu si scurt, dinamica economiei (GDP si somajul in special) de unde si multitudinea de interpretari de tot felul.

Ba ca trebuie sa scada rata pentru a intarzia inversarea (care nu produce, prin ea insasi o recesiune, este doar un semnal), ba ca tebuie sa o creasca pentru ca GDP-ul si somajul nu gafaie –inca – si se previne astfel o presiune inflationista peste un anumit prag.

Presiunile inflationiste nu au depasit pragul critic de 2%, au “ricosat” cumva, asa ca este de asteptat ca politica Fed sa devina mai “blanda”, sa nu mai avem cresteri de dobanda atat de dese ca in 2018, poate chiar deloc, dar nu ma astept sa avem taieri de dobanda in 2019. In plus, ochii pe inflatie!

Posibil ca indicatorul spreadului de dobanda va sparge undeva in zona superioara a canalului de trend, prin scaderea (necontolabila de nimeni) a yieldului la 10 YT chiar daca se mentine cel la 3 luni via Fed Sau scade usor, cum vrea Trump. ( sa notam aici ca si PSD s-a zburlit si el la BNR ca de ce creste ROBOR,  sau dobanda de politica monetara. Foarte rau e ca la noi inflatia este mai mare ca rata. Si nici noi nu suntem SUA si nici leul nostru nu este dolarul american! Si aceste analize nu sunt valabile decat pe piete  foarte mari si lichide, de aceea este mult mai sanatos sa analizezi recesiunea in SUA, noi o vom “urma” negresit, ba chiar mai abitir, la ce boi avem la caruta)

Una peste alta putem spune ca recesiunea viitoare nu este o “lebada  neagra”, nici macar o “incertitudine” din punct de vedere al aparitiei ei in viitor  – fac referire la cateva articole aparute pe platforma)

Avem un orizont de timp: 2019-2020.

Cum sta situatia la noi, din punct de vedere al somajului, ca sa verificam  macar un indicator la care avem date cat de cat clare.

In comparatie cu SUA

Putem spune ca suntem corelati ca “directie” chiar daca la noi perioada de expansiune nu a dus la o panta relativ constanta a scaderii somajului, ca in SUA. Suntem o economie mica, o piata si mai mica, vom urma trendul dat de marile economii ale lumii, SUA fiind cea care cam da tonul de vreo suta de ani.

P.S. Ma intreb insa ceva, sunt sigur ca va intrebati si dvs.

De ce nu tin seama guvernele de aceste semnale? De ciclul economic? De analizele mult mai complexe si acurate care, cu siguranta, sunt si pe mesele decidentilor? De ce proiectiile bugetelor au la baza cresteri, cresteri si iarasi cresteri?

Pe mine ma ia cu friguri cand ma gandesc la ce se va intampla in Romania, in 2019 si 2020, la cat va ajunge deficitul si indatorarea dupa ce vom  intra in recesiune, bizuindu-ne de-a-n boulea pe cresteri prognozate de  Comisia Nationala de Prognoza.

CNP, in prognoza de toamna din 2018, “vede” o crestere a PIB in 2019 de 5,5%, in 2020 si mai mare, de 5,7%!

http://www.cnp.ro/user/repository/prognoze/prognoza_2018_2022_varianta_de_toamna_2018.pdf

Tare imi e ca aceste cresteri sunt coafate in modul cel mai primitiv cu putinta ca sa “iasa” socotelile cu deficitul imens din 2019 (vreo -5% zic gurile rele… ce sa mai vorbim de ala din 2020, 2021)

Si nevazand foarte probabila recesiune economica , nici acum, in 2019, OK (nci macar incetinirea cresterii in 2019, sarim de la 4,5% la 5,5% in 2019!  Zau?) dar nici in  proiectiile pe anii care vin.

Vom creste la nesfarsit dupa mintea lor. Cresteri de 4-5%, eterne!

Pe asa “prognoze” se bazeaza bugetele valcoviene ale Romaniei in anii care vin… iti vine sa te duci si sa te tot duci, pana la capatul lumii!

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Si Banca Mondiala se intreaba dacxa nu e sfirsitul unei ere, adica daca nu urmeaza o criza!?

    „Pentru cele mai multe economii de pe glob, acest final de eră ar însemna sfârşitul unei perioade prelungite de creştere accelerată. Europa de Est, unde ţări precum România au bătut recorduri de creştere, nu face excepţie. Campionii regionali de acum un an au obosit. Însă în regiune o cursă interesantă, impresionantă chiar şi pentru Banca Mondială, o are Polonia.”
    Crizele, de mai mica ori de mai mare amploare, sint inevitabile. Numai in comunism nu exista.
    Si in viata omului se vorbeste despre criza de crestere.
    Polonia, aia iliberala, a trecut cu succes si prin anterioara criza.
    – „De ce nu tin seama guvernele de aceste semnale? De ciclul economic?”
    Ar trebui sa-l intrebam pe Tariceanu, de exemplu.

    • Tariceanu? Bleah…ne va spune ce cresteri formidabile a avut economia cand era el la butoane. Un cabotin!
      In alta ordine de idei, in alte comentarii m-ati banuit ca vad prabusirea SUA, aia pe care dvs o tot auziti de zeci de ani… si nu mai apare.
      Sper ca acest articol v-a lamurit ca discutam de ciclicitati, dovedite, normale, ba chiar „anticipabile”, nu de prabusirea care nu mai vine :P

      • „Ar trebui sa-l intrebam pe Tariceanu, de exemplu”, era scris ironic, caci el vedea economia bubuind de a facut o gaura in buget de vreo 7%.
        Cit despre faptul ca eu (si altii, desigur) aud cum sintem preveniti ca SUA se prabuseste, de prin anii `50 ai secolului trecut, aud nu ciclic, ci incontinuu.
        Nefiind specialist, nu pot nici sa va contrazic, nici sa validez ce scrieti. Eu ma bazez pe expierenta, si ma distreaza casandrele antiamericane.
        Analizele ciclice poate ca au valoare pentru specialisti, dar eu accept sa pierzi niste batalii pentru a cistiga razboiul.

  2. Interesant articolul. Nu avem prea des ocazia sa citim articole mai degraba tehnice decat bazate pe simpatii politice.

    As avea de observat ca in privinta somajului, exista un indicator al ratei participarii in campul muncii, din totalul populatiei disponibile pt. munca. Aceasta rata a participarii a crescut in ultimii ani, ceea ce inseamna ca au fost activati o parte din asa-zisii „descurajati” – care altfel sunt scosi din statisticile somajului in sens restrans (cel care este publicat si dezbatut public).
    Un alt efect al somajului in scadere este presiunea pusa pe salarii – in sens de crestere. Acesta este un lucru pozitiv intr-o tara unde consumul reprezinta 60-70% din PIB si mare parte din acest consum este (inca) produs tot in Statele Unite.

    Incepand cu anii 2000, Statele Unite au pierdut aprox. 10.000 de locuri de munca *saptamanal* in zona de productie, locuri de munca ce au fost exportate in Asia, dar si in Mexic si alte zone low cost. Americanii au putut sa cumpere apoi produse ieftine (angajand oameni in vanzari si servicii) deoarece au aparut o multime de produse de creditare, bazate pe dobanda mica, iar tarile exportatoare in State si-au reciclat surplusul in T-bonds. In tot acest context cu dobanda mica sau foarte mica, investitorii si-au asumat riscuri din ce in ce mai mari pentru dobanzi peste cele oferite de bondurile de stat americane. Asa au aparut bondurile bazate pe creditele imobiliare din State, ce au fost create *din aer frumos mirositor*, bazate pe bonitatea unor oameni care au fost verificati ca respira si cam atat, si au ajuns sa fie vandute in Europa si Asia. Ce a urmat stim bine.

    Privit din acest unghi, somajul in scadere nu-i neaparat un lucru negativ – cu conditia foarte importanta ca economia sa produca locuri de munca in ritm alert (ceea ce face acum). Locurile de munca sunt sustinute printr-o cerere in crestere de produse (initial apare inflatie, dupa care creste productia), datorita salariilor in crestere si oamenilor nou intrati in forta de munca. China este un exemplu relativ la modul cum somajul in scadere, combinat cu cresterea exploziva a PIB, nu a dus la recesiune in ultimii 25 de ani.

    Incepand cu cca 2009, dobanda FED a ajuns la 0 si a fost tinuta asa pana prin 2016. Incepand cu 2017, aceasta dobanda a inceput sa fie crescuta agresiv, iar acum se indreapta catre 3% (inca mica istoric vorbind, dar mult mai mare decat 0).

    Problema cu dobanda tinuta jos o perioada lunga de timp este ca ii forteaza pe investitori sa-si asume riscuri in crestere. Asta duce la scaderea spread-ului intre rata FED si rata junk bond-urilor. O diferenta normala ar fi intre 5 si 10%, pentru a acoperi cat de cat riscurile de default pt. aceste junk bonduri. Insa, in vremuri cu dobanda extrem de mica, investitorii cauta orice varianta pt. a castiga o dobanda mai buna si liciteaza junk bondurile. Daca pornim de la rata FED de aprox. 0 tinuta asa vreo 7-8 ani, randamentul junk bondurilor a ajuns sa fie intre 5 si 10% sau chiar sub 5%. Cresterea dobanzii FED si ducerea ei catre 3% forteaza refinantarea la dobanzi in crestere si creeaza ceva turbulente pe piata de junk bonduri. Deoarece economia merge bine, asta duce la turbulente precum cele observate pe Burse, dar numarul de falimente nu pare sa creasca prea tare. Inca. Investitorii sunt nevoiti acum sa-si reajusteze calculele la nivel global, iar asta inseamna cresteri de dobanzi in lant. Cele mai afectate de asta vor fi tarile slab dezvoltate, dar si tarile de unde americanii isi aduc inapoi locurile de munca. Din acele directii vor veni efectele secundare.

    • Sigur ca putem sa analizam o multime de alti indicatori.
      Insa trebuie sa fim atenti sa nu ne pierdem in detalii, interpretari „emotionale” sau care au la baza prejudecati de care suntem sau nu constienti (dureaza o vreme pana poti interpreta la rece, o spun din experienta, si inca mai am de lucrat le „chestiune”)
      Este esential sa verificam daca acei indicatori sau logica pe care o vedem la un moment dat este verificata de-a lungul vremii.
      La concret, incercati sa verficati ideea dvs. dvs privind dinamica fata de junk bonds, va rezulta un grafic la fel de relevant ca cel al spreadului 10YT-3MT? Daca da, putem sa-l analizam, sa-l consideram leading indicator, daca nu, nu.
      Vorbim de calitati diferite ale bondurilor, nu stiu in ce masura acest lucru va fi dovedit ca semnal anticipativ in „backtesting”.
      Nu este un lucru usor, mai ales daca nu „lucram” zi de zi in domeniu, ne ajuta foarte mult analizele deja facute de echipe de profesionisti care au resurse de timp, bani, stiinta si, poate cel mai important, de credibilitate.
      As spune ca pentru noi cel mai importat este sa gasim acele studii relevante, credibile, argumentate, eu m-am inspirat din doua studii ale unor profesionisti adevarati.
      https://www.stlouisfed.org/~/media/files/pdfs/bullard/remarks/2018/bullard_glasgow_chamber_20_july_2018.pdf?la=en
      https://research.stlouisfed.org/publications/economic-synopses/2018/06/01/recession-signals-the-yield-curve-vs-unemployment-rate-troughs

      • Indicaorul somajului este cel mai putin credibil in Romania pentru ca se bazeaza pe numarul persoanelor beneficiare de ajutor de somaj. Iar ajutorul de somaj are durata limitata si dupa ce se termina nu se mai stie ce face persoana.

        • De acord. Este viziibil si in graficul comparativ SUA-RO, pe somaj… o volatilitate atat de mare (2010-2015, de ex), nu este in regula. Sare in ochi din avion!
          Si nu are rost sa pierzi foarte mult timp sa cauti explicatii, nu vor folosi la nimic, analiza trendului „mondo” este de baza, il vom urma si noi, si asta se face pe SUA. Nu pe China, nu pe UE, pe SUA, de ani si ani.
          Sigur, poti sa aplici o componenta secundara peste aia princilala (mondo) functie de „specificul national” , spre ex. noi intarziem cateva luni, pana pricepem ce se intampla :P

  3. Excelent material.
    Sunteti printre putinii autori de pe Contributors (daca nu singurul) care isi scrie articolele folosind date statistice si nu doar teorii vechi de 250 ani.
    Ma intreb daca scaderea pretului caselor dupa o perioada lunga de crestere si evolutia nivelului datoriilor populatiei (atat la credite pe termene mici, dar si ipotecile pe imobiliare) nu dau un semnal despre iminenta unei recesiuni.

    • Multumesc.
      Sa va spun un „secret’ :P… fac astfel de analize si din cateva motive cat se poate de „pragmatice”.
      -sa „stiu” cand e de cumparat/vandut o proprietate imobiliara. calculele sunt un pic mai complicate, chiria variaza si ea si ce poti castiga la pret asteptand poti pierde prin timpul de asteptare (chirii potentiale) pana ‘cade” piata.
      Ptr analiza macro sigur ca dinamica preturilor si volumelor este importanta. Nu am verificat in ce masura este leading indicator, verificarea trebuie facuta pe zeci de ani, in SUA, dar stiu ca exista sisteme de analliza tehnica care au la baza si volumul de credite catre diverse componente de „consumatori”, cele pentru cumpararea locuinteleor fiind importante.
      -sa pot sa iau decizii privind banii investiti (investesc in unitati de fond cu risc mai mare sau mai mic, functie de pozitia ciclica. Cand vad risc de scadere majorez procentul la unitatile de fond care au la baza obligatiuni si scad, sau chiar lichidez, unitatile de fond care au la baza un procent mai mare de actiuni cotate, adica un risc mai ridicat.
      As spune ca intrebarea dvs. este justificata, logica.

  4. „CNP, in prognoza de toamna din 2018, “vede” o crestere a PIB in 2019 de 5,5%, in 2020 si mai mare, de 5,7%!”

    Domnișoara L Popa, Miss Univers România ar putea vedea printre domnii de la Comisia Nationala de Strategie si Prognoza creșteri și mai exuberante, după cum le-a văzut și pe cele de la dl D Vâlcov. În fine..

    Pentru că prognozele CNSP sunt simple manipulări, nu mai pot fi luate în serios decât pentru a identifica scopurile pe care le urmăresc.

    „Pe mine ma ia cu friguri cand ma gandesc la ce se va intampla in Romania, in 2019 si 2020, la cat va ajunge deficitul si indatorarea dupa ce vom intra in recesiune…”

    Haideți să ne lămurim. România este guvernată din 1990 de o cleptocrație. Am anticipat cu luciditate faptul că vom ajunge în situația actuală, drept o consecință firească a politicilor adoptate de-a lungul ultimilor 29 de ani de către cei care au capturat statul. Este limpede că vom avea la un moment dat o criză economică ale cărei consecinșe vor fi dramatice, după cum ne-a arătat experiența istorică. (Analiza pentru Statele Unite poate fi transpusă României cu mari rezerve. Suntem afectați mai mult, precum Grecia, sau mai puțin, precum Germania, în 2008, în funcție de o multitudine de factori specifici. Ce îngăduința să nu intru în detalii.)

    „Pe mine mă ia cu friguri când mă gândesc la ceea ce se va întâmpla în România” după criză, cu politicienii care vor adopta măsurile de austeritate șamd. Priviți la dl Boc, văzut și astăzi de mulți cetățeni drept „cel care a tăiat salariile și a crescut TVA”. Adică, vinovatul pentru scăderea nivelului de trai al populației. În timp ce dl Tăriceanu, acum la fel ca atunci, este politicianul care câștigă [conform sondajelor] voturi pentru partidul domniei-sale aflat, culmea (!), la guvernare.

    • Mie-mi plac detaliile, asa ca nu primiti nicio ingaduinta :P
      As preciza ca in articol nu analizez marimea ci doar directia, orizontul de timp si semnalele care anticipeaza.
      Apelez tot la Fed-ul din St Louis :P
      https://fredblog.stlouisfed.org/2015/11/contrasting-the-u-s-and-german-unemployment-rates/?utm_source=series_page&utm_medium=related_content&utm_term=related_resources&utm_campaign=fredblog

      „The graph highlights huge differences in the behavior of the two unemployment rates. In 2003 and 2004, Germany, but not the U.S., was in a recession. Its unemployment rate was much higher than—and for a while, double—the U.S. unemployment rate. But since the implementation of HARTZ IV, the German unemployment rate has been falling. HARTZ IV significantly reorganized and reduced the unemployment insurance program and narrowed the eligibility criteria. More interestingly, although both the U.S. and Germany entered recession around the same time in late 2007/early 2008, the two unemployment rates behaved quite differently: The U.S. rate skyrocketed and remained persistently high; the German rate kept declining for a while, had a relatively modest increase, then had a similar decline as before. By the end of the sample, the two countries had switched places: The U.S. looked like Germany and Germany looked like the U.S. in the early 2000s.”
      Modul de gestionare al perioadelor de expansiune va da in buna masura si marimea recesiunilor in perioadele de contractie. Sau frecventa, marile recesiuni par totusi sa fie sincrone, dupa cum se vede in linkul de mai sus, la „somaje” cu dinamici diferite tot dinamica SUA a dat tonul ultimei recesiuni.
      Noi de batem joc de perioadele de expansiune, meregm pe deficite maxime, admisibile doar in perioadele de recesiune severa. Voi detalia in alte articole, daca am timp

    • Da, sigur, eu imi verific intotdeauna analizele in timp, dar pana atunci putem analiza prognozele CNSP din perioada ultimei recesiuni, ce vedeau D-lor in 2008 pentru 2009 si 2010 :P

  5. Excelent material. Se vede pregătirea tehnică excepțională a autorului.
    Pentru noi, inginerii, chestiunile de doctrină politică trec pe planul al doilea (având însă și ele importanța lor). Doctrina economică rămâne însă fundamentală.

  6. „Una peste alta putem spune ca recesiunea viitoare nu este o “lebada neagra”, nici macar o “incertitudine” din punct de vedere al aparitiei ei in viitor – fac referire la cateva articole aparute pe platforma)”–> Lasati-ma sa cred ca nici criza din 2008 n-a fost o lebada neagra si ca lumea stia ca va urma, insa toti au preferat sa se mai imbogateasca inca un pic, pentru ca apoi isi vor reveni ei cumva. Insa, dupa cum ati si spus, guvernele „inchid ochii” si parca permit aparitia crizei intentionat, ceea ce ma face sa cred ca scopul lor este altul. In general, o astfel de criza majora precede un conflict major sau niste reconfigurari politice pe harta lumii. Adica, banii „pierduti” in criza nu se pierd cu adevarat, ci sunt redirectionati undeva, probabil in armata.
    De altfel, dupa 2008 au aparut niste fenomene (anexarea Crimeei, Siria, criza migrantilor) care au destabilizat lumea democratica.

    • Guvernele n-ar pemite , daca ar sta in puterile lor :P
      Imi aduca aminte de Base care recomanda, prin 2007 sau 2008, nu mai retin, sa cumpere oamenii actiuni la bursa, aduc castiguri bune. S-a vazut in 2009 cat de bune au fost, bursa a cazut 90% . Nu e vina lui Base ca a cazut, dar e vina lui ca s-a bagat unde habar n-avea.
      Trump isi da si el cu parerea: „tremendous opportunity to buy” in dec 2018.
      OK, vom vedea, dar eu cred ca afost o „analiza” emotionala ..sau de orgoliu, cea mai scurta cale de a gresi.
      „Chestia” e alta: vorbim de ceva natural (care tine de psihologia maselor la origine) si se verifica pe trend, canal de trend principal (grafice monthly, weekly macar) si, pe trenduri secundare, utilizand TF-uri mai mici, evident.Contractia dupa expansiune nu poate fi evitata, doar amortizata .Prin masuri luate in expansiune, nota bene!
      Guvernele pot doar anticipa si lua masuri, cea mai simpla si eficienta fiind respectarea defictului structural. Deficiti structural mult laudat imediat dupa criza, inclusiv la noi, am dat legi in acest sens, si mult hulit acuma, nu se respecta nimic, desi sunt voci (in special Consiliul fiscal) care atrag atentia de ceva vreme ca nu se mai respecta aproape nimic din strategia care ar putea atenua viitoarea criza.
      De ce? Pentru ca daca l-ar respecta bugetul ar fi mult mai mic si nu s-ar putea acoperi cheltuilelile structurale in care si-au bagat capul in cel mai prostesc si populist mod cu putinta.
      Inceracti sa explicati, astazi, iminenta unei crize cuiva care nu are notiuni despre ciclul in afaceri.
      Va spune ca sunteti nebun!
      In cel mai fericit caza va va da „peste nas” cu cateva articole prvind „strong data” pe somaj, creare de locuri de munca, fie pe ceva raportari bune (alea naspa se uita cel mai repede)…
      Sigur ca cei care manevreaaza mari sume de bani stiu, au stiut si in 2007-2008, dar tot s-a depasit un anumit nivel de risc , repet, stiind, dar sperand ca nu se va intampla azi, mai asta ca-i cald, cum zice porcul, nu lor, ca sunt prea mari etc. Altii, care au rezistat tentatiilor (si presiunilor, in special pe adminstratorii fondurilor de tot felul) sau au avut „intrare” la programele gen TARP, ulterioare, au scapat.
      Ce sa mai vorbim de ai nostri, mici, habarnisti, cu coada pe sus…noi vom amplifica criza cu multiplul prostiei.

  7. Ca statul sa se gandeasca la aceste lucruri si sa intreprinda masuri reale din timp trebuie ca politicienii alesii sa stie despre acest lucru. Sa stie ca alegatorii asta vor. Noi alegatorii nu le-am spus despre aceste lucruri, si nu exista nici o presiune din partea alegatorilor. De acea aceste institutii sunt simbolice, toaca bani.

    Noi facem agenda politicienilor, si daca ma uit la spatiul mediatic public agenda este CINE. Vorbim de personalitati, in poezii, piese de teatru, etc. Sa vina cutare sau cutare. Eu sunt de parere ca in primul rand trebuie ca societate sa impunem agenda: vrem euro, vrem sa avem ceva in timp de criza, vrem drumuri, vrem trenuri, vrem spatiu urban mai locuibil. Acestea trebuie sa fie revendicarile. Aceste revendicari trebuie impuse, sunt mai multe metode, in primul rand aratat de ce ne trebuie, aratat ca e foarte important, iesit in strada daca trebuie, dat de pamant cu cate un politician ei sa inteleaga ca nu e de gluma.

    Deocamdata speram sa vina mesia si sa stie el ce sa rezolve si cum. Discutam despre lucruri secundare uitand de primare (infrastructura, economie). Probabil fiindca majoritatea in media sunt poeti sau habarnisti, altceva nu stiu decat sa dea din gura fara sens.

    • Nu cred ca alegatorii vor sa le spuna ca vor bugete mai mici :P
      Vor cresteri (non stop) pana-i ajungem pe vestici din urma. Repede.
      Nu se poate, dar se poate mult mai bine, mai sustenabil, ca acum.
      Bugete administrate mai bine, cu siguranta, da.
      Care sa creasca PIB potential (capital, forta de munnca, productivitate)
      Acum cresterile sunt ale PIB „nepotential”, bazat pe consum pe datorie , nu pe buna administare (care ar trebui sa creasca si stimuleze productivitatea in principal, atunci vine si capitalul si forta de munca bine calificata) .
      Am mai povestit, la strategiile de acum, am trecut prin furcile unui proiect pe fonduri europene. Nicaieri nu exista un indicator de performanta care sa se lege de productivitate, de valoarea adugata cat mai mare. Dai salarii mari, nu te califici ptr ca recuperezi (prin profit „actualizat” cu niste rate de actualizare monstruase) mai tarziu investitai, desi VAB-ul tau via salarii este de 5 ori mai mare. Banii „europeni” au randamente mult mai mici ca banii „munciti”, uneori produc pierderi.
      Datoria va incarca si mai mult bugetele viitoare, factura asteapta la colt …
      Cine o va plati? Aia care vor urma la guvernare…parca vad filumul: daca PSD pierde si intram in recesiunea aia probabila ni se vor ofili urechile de ziceri cam asa: „noi am crescut salariile si pensiile (ca asa a avut in agenda alegatorul, nu?) uite, astia le scad sau nu mai respecta promisiunile noastre”.
      „Amanuntele” de ce , cum, nu vor mai conta….

      • Pai e treaba formatorilor de opinie sa explice chestiile astea publicului, maselor. Sa puna intrebari, scenarii, solutii.

        Formatorii de opinie sunt la nivel foarte jos, ei doar discuta persoane acum, „noi, voi, gica, petrica” in loc sa spuna, vrem crestere dar si siguranta in caz de criza, ia vedeti de ce polonezii nu au suferit? nu cumva ne imprumutam? dar cu imprumutul ce facem? la carciuma sau in infrastructura? ce tipuri de joburi vrem? care trebuie sa fie valoarea adaugata unei firme? etc

  8. Cum să nu putem anticipa?!
    Depinde doar de cei pe care îi ai în față!
    Credeți că Tudorel Toader nu a anticipat crimele săvâșite ca urmare a eliberării infractorilor?!

    • Nu vreau sa fiu avocatul diavolului, dar adevarul trebuie cunoscut:
      – proiectul de lege pentru recursul compensatoriu a fost initiat de guvernarea Ciolos;
      – CSM, in vechea alcatuire, l-a avizat;
      – a urmat traseul si a fost aprobat de parlament.
      Cauta orbul, scoate-i ochii!

      • Aceasta lege este cel mai bun exemplu pentru a ilustra cum populismul se intoarce impotriva celor care-l promoveaza. Si daca opozitia ar fi desteapta ar exploata la maxim acest lucru. Este adevarat ca a plecat de la Guvernul Ciolos, dar nu a obligat nimeni guvernele PSD-ALDE-UDMR si Parlamentul condus de ei sa o adopte. Ultima OUG este tot un exemplu de populism care se va intoarce impotriva promotorilor. UDMR a simtit asta si s-a delimitat.

      • victor L
        stai linistit, nu esti avocatul diavolului, esti pur si simplu avocatul celor de la psd/alde.

        Guv Grindeanu a livrat proietul cde lege (modificat substantial de cel propus de Raluca Pruna). Apoi, proiectul a fost ‘imbogatit’ pentru a scapa cat mai multi si pentru a se oferi cat mai multi bani – in consonanta cu linia politica a antenei3 de a crea peste tot vicitime ale justitiei.
        Evident, toader nu a facut nimic prin care sa se opuna acestei legi iar mai nou se opune la abrogarea ei.
        Deci, mare trebuie sa fie simbria de avocat pentru a prolifera neadevaruri.

  9. Pentru omul de rând, atunci când depui bani la bancă și plătești ca banca să ți-i păstreze în loc să încasezi dobândă, ceva nu este în regulă.
    Comparativ cu crizele economice anterioare, cea care vine (dacă cumva nu este deja aici) are dimensiuni noi: mondializare, robotizare, suprapopulație și război hibrid în desfășurare. Plus pierderea încrederii populației în guverne, tehnocrați, mass-media, bănci etc.Toate la niveluri superioare anului 2008. A ne gândi că vine valul și trece este o foarte mare prostie.
    Mulțumiri pentru abordarea unei teme care provoacă multă repulsie la noi (exceptându-i pe specialiștii în horoscop). Putem trage cu ochiul la vecinii ucrainieni sau la venezueleni ca să avem un flavour de viitor.

  10. Mda. Bun articol. Va trebui sa imi iau ceva timp sa il diger. Chiar ma gandeam ca ar cam fi timpul sa ma mut in bonds. Off-topic: zilele trecute a decedat Jack Boggle. Chiar ma intrebam cand si daca o sa apuc vreodata sa vad vreuna articol despre yeld curve si investitii bursiere in presa de limba romana. Aceasta este o surpriza placuta. Un filmulet interesant pentru cei aflati la inceput: https://www.youtube.com/watch?v=PHe0bXAIuk0 Si un website interesant pe care unii dintre d-voastra probabil ca il stiu: https://www.starcapital.de/en/research/stock-market-valuation/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Modan
Mircea Modan
Antreprenor, inginer proiectant.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro