Home » Economie »Global / Europa » Citesti:

Dileme

Adrian Marius Dobre octombrie 16, 2014 Economie, Global / Europa
2 comentarii 922 Vizualizari

Suntem pe finalul celui de-al saselea an, perioada in care am experimentat stadiile unei crize care a lovit puternic in oameni. Si iata, ca dupa 6 ani apar noi riscuri, deficiente si ostacole in calea spre stabilitate si crestere.

Inca din iulie 2013, la summitul de la Berlin avem o pozitie comuna a statelor europene cu privire la somajul in randul tinerilor, ca fiind un obiectiv prioritar. La fel si in noiembrie 2013 la summitul de la Paris. Chiar si zilele trecute si summitul de la Milano s-a inchis fara a livra masuri concrete in eradicarea somajului, in special cel din randul tinerilor. Trei reuniuni soldate cu efect zero.

Potrivit Eurostat, 24.8 milioane de adulti (aproximativ 10.2% din totalul fortei de munca europene) au fost inregistrati ca someri in luna iulie a anului curent, in toate cele 28 de state membre UE. In zona euro, aproximativ 18.4 milioane de persoane au trecut de partea somerilor, in special cei din Grecia si Spania, care au inregistrat cele mai mari procente: 27.2% si respectiv 24.5%. Totodata, in cele doua state, rata somajului in randul tinerilor se mentine la fel de ridicata, atingand chiar 60%.

Poate ca solutia nu sta in masuri tintite catre piata muncii daca, pe de alta parte economia este in cadere libera. Poate, ca a se construi pe un fundament instabil si insuficient consolidat nu duce la rezultate, ci din contra, favorizeaza criza si haosul.

Situatia economica, cu precadere in zona euro este in continuare supusa riscurilor severe. Directorul General al FMI, Cristine Lagarde a declarat recent ca: “Nu sugeram ca zona euro se indreapta spre o recesiune dar spunem ca exista riscuri serioase ca aceasta sa apara daca nimic nu este facut . Dar daca sunt adoptate masuri potrivite, daca tarile cu deficit si cele cu surplus fac ceea ce trebuie sa faca, este evitabila”.

De asemenea, destul de evaziva in explicatii, dar economistul sef al FMI Olivier Blanchard o completeaza subliniind ca zona euro ar putea deveni “problema principala” pentru economia mondiala daca riscurile de deflatie devin realitate in regiune.

Sa simplificam: problema principala a unei crize rezida in focarul ei. Sa devina zona euro un focar de criza si instabilitate economica? Posibil, dar nu probabil din punctul meu de vedere. Recesiune poate, dar haos economic in niciun caz.

Astfel ca, revin la gandurile mele de la inceputurile crizei si sustin inca o data – masurile de crestere economica trebuie sa fie prioritatea schemei de revigorare.

Totusi, trebuie mentionat ca intre timp se fac eforturi de finantare in diverse forme pentru reducerea somajului. Liderii UE au agreat la inceputul acestui an Schema de Garantii pentru Tinerii Europeni, care ajunge la 6 miliarde euro, pentru a combate somajul in randul tinerilor, fara a aveam rezultatele asteptate.

Banca Europeana pentru Investitii, impreuna cu Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare au investit in ultimii doi ani peste 33,6 miliarde euro in Europa Centrala si de Sud-Est, peste tinta de 30 miliarde de euro asumata in cadrul unui plan de actiune comun lansat in 2012. Prin acest plan au fost vizate imprumuturi, finatare prin capitaluri proprii si finantarea comertului pentru facilitarea integrarii regionale si a cresterii generate de exporturi, fondurile fiind menite sa sprijine reformele si investitiile in promovarea competitivitatii, crearea de noi locuri de munca si incluziunea sociala.

Sa ne lamurim. Finantarea este importanta dar NU cea mai importanta. Cheia rezolvarii situatiei este data de VIZIUNE.

Aceste doua exemple sunt masurile care alimenteaza o realitate la fel de dificila ca si pana acum. Necesitatea unei alternative viabile a intregului sistem este presiunea momentului si timpul pierdut nu poate fi recuperat decat prin eficienta unui nou sistem.

Raspunsul european la criza suverana din primavara lui 2010 a fost devastator. Initiativele ezitante de salvare nu au facut decat sa intensifice panica, in timp ce programele de austeritate impuse statelor debitoare nu au facut decat sa prabuseasca cresterea si au agravat in loc sa ajute la reducerea datoriei.

Insa corectarea acestor greseli necesita un efort pe termen lung. Pe termen scurt va duce la putina crestere sau nu va genera deloc cresterea si chiar va ingreuna recuperarea. Chiar si investitiile sensibile pe termen lung, precum extinderea surselor de energie regenerabila sau a infrastructurii europene de transport, vor tinde sa creeze locuri de munca doar pe termen mediu. Contributia unor asemenea programe pentru stabilizarea pe termen scurt in statele aflate in criza nu trebuie supraestimate.

Intrebarea centrala care apare acum vizeaza contururile unei noi strategii de crestere. Intrebarea specifica la care trebuie sa raspunda o politica structurala europeana este urmatoarea: in ce sectoare avem nevoie de un input care sa genereze un output mai mare?

In concluzie ce punem in locul austeritatii?

Un nou model de dezvoltare. Il vom numi ca fiind „politica bunastarii intra si intergenerationale”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    **programele de austeritate impuse statelor debitoare nu au facut decat sa prabuseasca cresterea si au agravat in loc sa ajute la reducerea datoriei** – E ca si cum ai zice ca boala a fost provocata de tratament. Cu ce inlocuim tratamentul (austeritatea)? Poate cu vraji si descantece.

  2. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Eu am serioase dubii privind eficienta subventiilor in creearea de locuri de munca. Nici LTRO (respectiv QE) nici reducerea dobanzilor nici subventile nu pot schimba ceea ce pare sa fie o paradigma gresita. In acest model de capitalism in care ne aflam, balanta puterii e sever inclinata in favoarea angajatorilor, care, din pacate, nu au cum sa aiba o viziune de ansamblu asupra eficientei si productivitatii, ci doar o viziune centrata pe propria afacere. Consecinta este ca angajatorii confruntati cu lipsa consumului, incearca sa isi mentina productivitatea prin reduceri salariale si reduceri de personal. Daca la acest fenomen se adauga relocarea industiilor spre zonele cu forta de munca ieftina, si, emisiunea monetara continua si fara limite, ceea ce rezulta este o putere de cumparare intr-o spirala descendenta, deci o tendinta de contractie a cererii solvabile care alimenteaza financiar circuitul economic, si, implicit o tendinta de diminuare a cererii de forta de munca.
    In privinta tinerilor, lipsa de locuri de munca este grefata pe un sistem educatonal profund gresit stabilit prin intermediul procesului Bologna, care a creeat o inflatie de diplome generalizata la o calitate semnificativ mai scazuta in intregul spatiu european. Ambitia de a ajunge la 50% absolventi de studii superioare stabilita ca obiectiv strategic in educatia europeana a debalansat sistemul educational, neexistand nici un fel de procese care sa genereze numarul de locuri de munca necesar unui asmenea numar de absolventi. Concomitent, forta de munca necalificata, sau calificata profesional a devenit insuficienta. Personal sunt siderat de politica laxa a oficiilor concurentei din Europa, care prin fuziuni succesive au permis concentrarea excesiva si pe cale de consecinta oligopolizarea pietelor.
    Situatia tinerilor este inrautatita de doua mari probleme ale sistemului european, corporatismul si excesul de reglementare. Corporatismul, tradus prin existenta unor giganti economici combinat cu excesul de reglementare a sugrumat practic orice forma de profesii liberale si antreprenoriat de mici dimensiuni. Cate start-up-uri de sucess poate contabiliza Europa? Am sa fiu mai putin critic decat altii si am sa spun foarte putine. Osificata, corporatizata, greoaie si fara imaginatie, sever reglementata si dependenta de subventii, economia europeana nu poate ramane competitiva, deci perspectivele pentru locuri de munca noi sunt sumbre. Prinsa in capcana propriilor reglementari, Europa nici nu poate sa viseze la dinamismul si antreprenoriatul care infloreste in Asia, si pierde serios teren in competitia internationala.
    Europa unita ramane singura solutie viabia pentru europeni, dar aceasta uniune are nevoie de o un proces foarte serios de de-reglementare, pentru a se creea spatiul necesar initiativei si antreprenoriatului care ar putea creea locuri de munca.
    Fara antreprenoriat, fara competitie, fara spargerea fara mila a barierelor care protejeaza oligopolurile si monopolurile, nu vom vedea curand nici o dezvoltare spectaculoasa.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Marius Dobre


Adrian Marius Dobre

Adrian Marius Dobre este Vicepresedintele Camerei de Comert Britanico – Romane si Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu, Secretar General al Fundatiei Institutul Socia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)