Home » Economie »Media / Tech » Citesti:

Dilemele IT-ului autohton. Unde sunt producătorii români de jocuri electronice?

Robert Lazu martie 9, 2011 Economie, Media / Tech
51 comentarii 12,591 Vizualizari

„Copiii minune” ai industriei digitale

Jocurile electronice reprezintă una din categoriile cele mai spectaculoase ale IT-ului de ieri şi de azi. Născută – în anul 1972 – o dată cu apariţia jocului Pong creat de Allan Alcorn, această ramură a industriei digitale a cunoscut în ultimii 25 de ani o dezvoltare explozivă. Nu doar profiturile consistente obţinute de cei mai importanţi actori de pe piaţa de profil, cât, mai ales, creativitatea tehnică şi artistică încapsulată în blockbustere precum Silver (Infogrames), Oblivion (Bethesda), Syberia (Microids), World of Warcraft (Blizzard) şi încă multe altele, au transformat domeniul jocurilor electronice într-unul din cele mai fascinante teritorii ale tehnicii şi culturii contemporane. Împletirea dintre calităţile artistice ale unor creatori precum Benoît Sokal, Warren Spector sau Jakub Dvorský şi virtuozitatea inginerească a unor developeri precum Jordan Mechner, Kyle Gable şi Julian Lefay a contribuit la stabilirea standardelor game design-ului actual.

Ca de obicei, iniţiativa a aparţinut în întregime unor producători occidentali (americani, englezi şi, se putea altfel?, japonezi). Au trebuit să treacă ani buni până la apariţia pe piaţa de profil a unor dezvoltatori est-europeni de anvergură precum CD Projekt (Polonia) sau GSC Game World (Ucraina), companii care s-au remarcat la nivel mondial prin titluri ca The Witcher, Cossacks: European Wars sau S.T.A.L.K.E.R. Shadow of Cernobyl. Alături de acestea, pe piaţa aşa-numitelor jocuri “casual” (din categoria cărora Solitaire, Arkanoid sau Pac Man), s-a impus categoric producătorul rus din Novosibirsk Alawar Entertainement. Constatând dinamismul plin de promisiuni al uneia dintre cele mai prolifice ramuri ale industriei IT, este legitim să ne întrebăm dacă există producători români de jocuri electronice.

O întrebare incomodă: “unde ni sunt jucătorii”?

Angajaţi în căutarea unui răspuns complet la întrebarea de mai sus, precizăm că nu luăm în calcul (cel puţin deocamdată) companiile străine prezente la noi. Fără a minimaliza valoarea şi contribuţia studiourilor româneşti deschise de Ubisoft, Electronic Arts, Gameloft ş.a.m.d., deocamdată suntem interesaţi de acele produse care, de la concept până la produsul final, reprezintă contribuţia exclusivă a unor creatori autohtoni.  Există asemenea produse? “That is the question…”

Încă de prin anii ’98 am încercat să descopăr jocuri româneşti prezente pe piaţa de profil. O curiozitate fără iz naţionalist m-a împins în această direcţie. Primul titlu care, într-adevăr, suna promiţător, a fost No Name War. Dezvoltat de o mică companie bucureşteană numită AMC Studios, RTS-ul menţionat părea a fi un potenţial contracandidat al celebrei serii de simulatoare strategice de război Command & Conquer. În ciuda spectaculoaselor screenshot-uri ce pot fi şi azi vizualizate online, proiectul a fost abandonat din lipsă de resurse. O descoperire întâmplătoare ce promitea chiar mai mult decât AMC Studios a fost site-ul developerului timişorean Beast Studios – care, spre deosebire de orice alt producător român, anunţa jocuri dezvoltate nu doar pentru PC sau telefoane mobile, dar şi pentru faimoasele console XBOX 360 şi PlayStation. Din nou, atât prin ratingurile modeste înregistrate cât şi prin “prăfuirea” website-ului (ultimele noutăţi datează din 21 ianuarie 2010), înţelegem că ne aflăm şi aici în faţa unor promisiuni (sau intenţii) neonorate. Să rezumăm o concluzie provizorie: până în momentul de faţă nu am înregistrat nici un joc notabil, cu o mare răspândire internaţională, produs de vreo companie autohtonă. M-aş bucura să mă înşel. Feed back-ul vostru este binevenit.

Înainte de a căuta posibile explicaţii ale incapacităţii industriei IT româneşti de a produce jocuri de calitate, dorim să trecem în revistă câteva produse de mai mică anvergură. Acestea par a reprezenta semnele pozitive ale unei industrii în curs de maturizare.

Astfel, în ultimele săptămâni 2-3 săptămâni, am înregistat apariţia pe market-ul Android a câtorva produse notabile. Intitulat Solitaire Challenge , primul dintre ele este rezultatul eforturilor developerilor de la Lasting Software. Oferind posibilitatea de a juca clasicul Solitaire (for free) în competiţie cu orice alt deţinător al unui smartphone pe care rulează platforma Android, aplicaţia prilejuieşte emoţii competitive din cele mai incitante. Calitatea grafică şi gameplay-ul îngrijit dovedesc, indubitabil, capacitatea dezvoltatorilor de a crea jocuri care ar putea cuceri atenţia publicului internaţional. Deşi mai modest sub aspectul gameplay-ului şi al graficii, aTankGame produs de Radu Trandafir se arată a fi un alt produs românesc promiţător. Însă în cazul acestuia este imperios necesară îmbunătăţirea game play-ului. Precarităţile aplicaţiei ne arată, dacă mai era nevoie, cât de dificilă este dezvoltarea unui produs de către un singur programator. În fine, jocul pe care l-am putea numi “surpriza lunii” se intitulează, spectaculos, Abyss Attack . Accesibil în versiunea full pentru un preţ de 2.78 USD, jocul poate fi “probat” printr-un demo care ne permite accesul gratuit la primul level al aplicaţiei. Înzestrat cu o grafică de mare fineţe, o coloană sonoră excelentă şi un game play bine pus la punct, Abyss Attack poate oricând concura pentru unul din primele locuri ale competiţiei HTC Romanian Android Challenge.

Toate aceste produse ne întăresc convingerea că, într-adevăr, există un potenţial redutabil al producătorilor români de aplicaţii gameristice. Totuşi, pe ansamblu, impresia este mai degrabă negativă. Căci iată, deşi beneficiem de condiţii destul de bune pentru dezvoltarea industriei de profil (mă gândesc aici la politica internă a scutirii de impozite), numărul jocurilor digitale româneşti de bună calitate se apropie de zero. Care să fie explicaţia? Fără pretenţia de a epuiza cauzele acestei situaţii, notăm acele câteva puncte care, atât mie cât şi altor analişti ai fenomenului, ne par a contura un diagnostic veridic.

Criza game design-ului românesc. Cauze şi soluţii
1.    Pirateria. În condiţiile în care pieţele externe sunt greu accesibile pentru producătorii români, varianta optimă ar fi realizarea unor produse destinate pieţei autohtone. Însă ratele piraterie software de la noi au proporţii dezarmante, de aici provenind şi motivele pentru care orice companie, mare, mică sau mijlocie, va fi cât se poate de rezervată. Există remedii pentru această situaţie? Categoric, da. Ţinând seama atât de dezvoltarea internetului, care ne face accesibile pieţe externe importante, cât şi a pieţelor iPhone şi Android, producătorii români pot găsi spaţii largi de desfacere a propriilor produse. Deşi nu poate fi un proces facil (în condiţiile în care concurenţa este extrem de puternică), promovarea unor jocuri profesionale poate aduce surprize financiare din cele mai fericite. Pe de altă parte, o politică inteligentă a unor preţuri accesibile buzunarelor cumpărătorilor autohtoni, poate şi ea aduce un profit deloc neglijabil. Ne sprijinim în aceste afirmaţii pe concluzia articolului “Big-business gaming: playing to win” publicat în 2007 de Bussines Review. Concluzia autoarei Roxanei Mihul este clară şi încurajatoare: “Overall, the market is continuously growing and starting to follow international trends, where console games sell better than PC ones.”

2.    Absenţa unor şcoli de game design. Atât Tiberius Lazăr de la studiourile Ubisoft din Bucureşti, cât şi Sorin Lupu, talentatul designer de la Amc Studios, au atras atenţia asupra unui alt punct care dovedeşte, din nou, precaritatea învăţământului superior românesc. Iată ce afirma Lazăr într-un material publicat de portalul www.pcforum.ro: „E inutil să vorbim despre cât de greu găseşti în România oameni competenţi în dezvoltarea de jocuri. În primul rând, nu există şcoli pentru asta, dar mai ales nu există o cultură a jocurilor.”  Într-un excelent interviu publicat pe HotNews.ro, Sorin Lupu vorbea şi el despre absenţa unui mediu formativ al game designer-ilor români: „Cred că cea mai mare problemă în România – spunea el – în privinţa dezvoltării de jocuri este că nu există nici un fel de susţinere în privinţa asta. Artiştii şi cei care vor să lucreze trebuie să îşi dezvolte singuri abilităţile, mediul de învăţare fiind inexistent. Progresul cel mai mare este că nişte oameni care şi-au dorit cu adevărat să creeze jocuri au reuşit să facă asta singuri.”  Într-adevăr. În ciuda dorinţei de a atrage cât mai mulţi studenţi, nici unul dintre departamentele de inginerie software din cadrul universităţilor româneşti nu oferă un program de game design. De asemenea, şcolile noastre de arte nu prevăd cursuri de grafică şi animaţie digitală. Într-un asemenea context vitreg, lipsiţi de interesul unor investitori capabili să înţeleagă mizele financiare ale domeniului, este firesc ca puţinii game designeri autohtoni să nu poată fi mai mult decât nişte mutanţi rătăciţi într-un mediu ostil. Soluţii s-ar găsi. De exemplu, chiar firmele noastre de software ar putea oferi, contra cost, cursuri de game design pentru toţi cei interesaţi. În măsura în care s-ar înregistra reacţiile favorabile ale publicului, banii “recoltaţi” astfel s-ar putea investi în proiecte de profil.

3.    At last but not the least, apariţia unor jocuri electronice memorabile este, asemenea oricărui alt fenomen artistic, rezultatul încurajării şi susţinerii acelor creatori cu adevărat “vizionari”. Manifestată fie la nivel tehnic, fie la nivelul game play-ului sau al design-ului grafic, creativitatea manifestată în domeniul game design-ului este consecinţa unui ingredient ce nu poate fi înlocuit de nimic: talentul. Dublat de muncă şi de pasiune, acesta poate conduce la scoaterea developerilor şi artiştilor români din anonimatul outsourcing-ului.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "51 comments" on this Article:

  1. Dan Feodot spune:

    Producatori romani ar fi FunLabs, care-i au ca publisheri pe Activision. Si cred ca mai sunt niste echipe indie, dar e greu sa dezvolti ceva bun fara sponsorizare.

    In rest – scoala de design e sa lucrezi pentru o multinationala gaming (si aici Gameloft, Ubisoft si FunLabs i-au format pe multi dintre cei care lucreaza azi prin alte parti).

    Ultima chestie – exista multe jocuri mobile produce complet in Romania (la multinationale) asa cum exista jocuri PC/consola (de nisa din pacate) produse aici. Asa ca n-o duce chiar asa rau gamingul romanesc :)

    • Radu spune:

      Acum 3 saptamani, intr-o vineri seara tarziu nu prea iti erau dragi cei de la funlabs… e mica lumea.

    • Robert Lazu Robert Lazu spune:

      FunLabs sunt o surpriza placuta pentru mine. Ma bucur ca i-ati semnalat. Daca puteti sa mentionati, concret, alte nume si proiecte romanesti FINALIZATE, ce pot fi testate direct de noi si de alti cititori, ar fi grozav.

      Categoric, fara investitii nu se poate produce nimic de calitate. Problema educatiei IT orientata spre Game Design este, insa, mai complexa. Desigur ca experienta nemijlocita este decisiva. Cred, totusi, ca un program de studii in mediul politehnic sau universitar directionat spre Game Design ar fi un ajutor de neinlocuit pentru eventualii “candidati”.

  2. Robert M spune:

    exosyphen studios.
    100% facut in Romania.
    Jocurile sunt disponibile in retail in Europa si au fost locul 4 la vanzari pe STEAM.

    • Robert Lazu Robert Lazu spune:

      Voi tine seama de toate jocurile romanesti semnalate in comentarii si voi reveni asupra lor in articole viitoare. Multumesc!

  3. Andi Anton spune:

    Si noi suntem producatori autohtoni de jocuri. Iata doua dintre titluri, 100% productie romaneasca:

    http://www.sunblastthegame.com

    Sisteme de operare suportate: Windows/Mac/Linux/BSD

    si

    http://www.tripsimus.com

    Suntem o echipa plina de entuziasm, o companie tanara de programatori, designeri si graficieni profesionisti.

    • Robert Lazu Robert Lazu spune:

      Cum am raspuns si altora, voi tine seama de toate jocurile romanesti semnalate in comentarii si voi reveni asupra lor in articole viitoare. Multumesc!

  4. zugu spune:

    Poate ar fi bine sa faceti o paralela intre Romania si Polonia.

    Polonia este din ce in ce mai vizibila in lumea jocurilor video, au studiouri de productie care lucreaza la titluri AAA – vezi CD Projekt sau Techland, din ce in ce mai multe jocuri sunt traduse in poloneza s.a.m.d.

    Conform IPA, Romania si Polonia sunt pe aceeasi pozitie in ceea ce priveste pirateria, asa ca e altceva la mijloc de merge Polonia asa de bine.

    La noi Ubisoft si EA au venit ca au gasit munca ieftina si proasta, in timp ce polonezii si-au deschis singuri studiouri.

    • Shadow spune:

      @Zugu
      “La noi Ubisoft si EA au venit ca au gasit munca ieftina si proasta, in timp ce polonezii si-au deschis singuri studiouri.”

      E numai pe jumatate adevarat sau pe jumatate fals. Atat UBISOFT cat si EA au venit la noi si pt ca forta de munca este mai ieftina dar mai ales pt ca forta de munca este foarte bine pregatita. Acesta este si cazul Bulgariei.

      Singurul “bemol” al educatiei romanesti in acest cadru este lipsa formarii “antreprenoriale”. Antreprenoriatul pt romanii care risca sa o faca se face cel putin in prima faza “la ochi” sau “dupa ureche”. Mai apare si o specificitate extrem de “superficiala” a educatiei romanesti respectiv “refuzul consumului marfii romanesti” de catre romani pe motive ca este “generic proasta”. Chestie care la polonezi nu exista. Tine de perceptia noastra de natie, etc. Se poate observa si din exprimarea lui Zugu.

      • Shadow spune:

        @Robert

        1. Polonezii daca nu ma insel eu total aveau “firme familiale” in plin comunism. Gen “fostilor nostri mandatari”, etc. Joaca si asta in experienta unei tari. Si da polonezii au o educatie de ceva anii axata foarte mult pe antreprenoriat, marketing, etc. Influenta vestica conta si ea. La noi era mult mai mica. Din punctul asta de vedere de vazut mentalitatea republicilor care compuneau Serbia. Si acolo antreprenoriatul era cunoscut si nu de ieri. Muntenegru, Croatia chiar si Serbia actuala.

        2. Rezerva romanilor pt produsele proprii (suna foarte politicos “rezerva” cand in realitate e mult mai “patimas” aplicata :-p ) vine pe de o parte de la “fatalismul” nostru “istoric”. Intotdeauna ne-am simtit “mici”, “insignifianti” fata de altii(nu ca ar fi necesar sa ne consideram “cei mai cei”), frustrati(dar nu constructiv precum au fost nemtii dupa razboi), etc cat si de la mentalitatile “invatate” in “epoca de aur”. Gen “legi cu o sarma” si “merge si asa”. Sa nu-ti “bati capul” ca oricum “responsabilitatea” e complicata. La asta adaugi si o gramada de produse “proaste” care insa nu reprezinta “generalul”, etc. V-ati intrebat vreodata de ce prefera romanii in principal masinile germane? Nu numai pt ca sunt mai fiabile ci pt ca reprezinta si un “standard de clasa”. De exemplu polonezii isi cumpara masini pt “utilitatea” acestora (exista statistici ale marcilor si optiunilor alese) in timp ce romanii o fac pt “imagine proprie”.

        3. Game design-ul si alte tipuri de “meserii” transversale si uneori emergente IT-ului autohton nu vin direct din scoala cat vin din experienta dobandita de respectivii ingineri in domeniile in care in final au excelat. Asa se intampla insa peste tot in lume. Noi nu avem “inca” o industrie de jocuri, sunt poate uneori incercari “timide” dar suntem inca in perioada de “acumulare”. Se poate adauga aici si faptul ca in comparatie cu inginerii bine pregatiti in alte zone ale lumii romanii au o latura extrem de dezvoltata de imaginatie si de caracter autodidact. Ca exemplu un informatician roman luat de pe bancile scolii stie mai mult decat echivalentii lor in alte tari dezvoltate. Iar asta o spun din proprie experienta.

      • Robert Lazu Robert Lazu spune:

        Sunt de acord – cel putin partial – cu cele spuse de Shadow. Am insa doua intrebari:

        1) Cum de polonezii au educatie antreprenoriala iar noi nu? Sunt tot o tara post-comunista…
        si 2) De unde credeti ca provine rezerva specifica a multor romani fata de produsele autohtone?

        Iar despre calitatea inginerilor nostri, da, multi dintre ei sunt foarte bine pregatiti. Insa in ce priveste game design-ul e acest lucrul rezultatul formarii in scoala (universitate, politehnica) sau doar al studiul individual?

    • Robert Lazu Robert Lazu spune:

      Da, cu siguranta ca paralela cu Polonia poate fi o pista de studiu de caz excelenta. (Si nu doar in domeniul Game Design-ului!) Daca voi avea timp sa ma documentez cat de cat temeinic, voi reveni asupra acestui subiect exact din perspectiva “comparativista” pe care o propuneti.

  5. jocuri/softuri produse in Romania sub un brand romanesc ? … o sa fie cand statul nu o sa mai ia jumatate din cat cheltuieste o firma pe un angajat: la aceiasi bani cheltuiti de firma unui om cu experienta ii convine mai mult sa lucreze din US sau din UK decat din .ro. Se dau “reduceri” pentru programatori, dar astia sunt cei mai putini din cati oameni lucreaza la un joc video gen “Fallout 3″, de ex.

    • Robert spune:

      Adevarat. De obicei, mai ales cand e vorba de jocuri mari, programatorii sunt mult mai putin numerosi intr-un team decat designerii grafici, designerii de nivel, de sunet etc., etc., etc. Evident ca toate costurile si mai ales salariile ar fi, inevitabil, o povara destul de serioasa pentru un investitor Roman. Totusi, jocurile casual ar putea fi o buna “supapa” pentru firme de IT care ar sustine intern team-uri mici, formate din nu mai multe de 4-5 oameni. Cand vine vorba de jocuri gen Fallout totul este muuuult mai complex iar investitiile consistente devin o necesitate inevitabila.

  6. exista un mmorpg produs de o echipa de romani, dar aia lucreaza in Franta … nu spun cine ca poate se duce si fiscul nostru peste ei, ca e cam iute de picior …

  7. atent spune:

    “Tiberius Lazăr de la studiourile Ubisoft din Bucureşti”!!!! Ce gluma buna!!!!
    Robert Lazu, ia de documenteaza-te tinere, nu mai cita din articole de acum 10 ani!!!!

    • Robert spune:

      Scuze daca am folosit o informatie “datata”, am mentionat insa in articolul meu sursa: un text online din 2006 (publicat pe PC Forum). Sunt convins ca in 5 ani se pot schimba multe in cariera unor ingineri si designeri valorosi. A propos, unde este Tiberius Lazar acum? Sau sa intreb – mai precis – in ce tara?!? :)

      • Tomcat spune:

        Tibi este in Anglia, la Codemasters.

        • blink4art spune:

          totusi raspund si eu, chiar daca a trecut ceva timp…imd un an….dar da TIBY LAZAR e la Codemasters in UK :D ….e var cu tata:D ultima lui “lucrare” la care a participat F1 2010

  8. me spune:

    exista funlabs ca firma romaneasca.

    problemele sunt:
    - lipsa facultatilor de profil (nu avem o facultate acatarii de programare, d-apoi de game programming, game design, grafica). Noi trebuie sa invatam totul singuri (ceea ce e mai greu) si pe langa asta trebuie sa luam si bacu si alate balarii care nu-s chiar usoare. Asta face de asemenea sa fie foarte greu de gasit personal specializat.
    - pe de alta parte tot ce inseamna jocuri e considerat pentru “copii” si descurajat de parinti sau profesori. Eu am ajuns programator din cauza pasiunii pentru jocuri, dar cand auzeau parintii si bunicii mei ca vreau sa fac jocuri (vin neindeplinit inca – ca profesie) se uitau stramb la mine.
    - lipsa fondurilor. pentru a face un joc. iti trebuie cam 2-5 ani (depinde daca faci sau nu un engine propriu) vreo 20 de oameni sa zicem * aproximativ 1k eur0 / luna + tooluri si calculatoare, sediu etc… rezulta o suma nu mica. Pentru a obtine o asemenea suma trebuie sa apelezi la publosheri straini (pentru ca in romania orice nu aduce profit de 500% in 3 luni nu e profitabil. romanii cu bani nu gasesc util sa investeasca in chestiile astea “neserioase”). Pentru a aduce un publisher strain iti trebuie planuri de afaceri, demouri etc… care necesita iarasi: bani.
    - multi pasionati de jocuri (inclusiv eu) se lasa de meserie pentru ca programarea de aplicatii e mai bine platita si e mai putina sclavageala. la firmele de jocuri programezi din pasiune, desi trebuei sa muncesti mult si pe bani putini. de asemenea cand ai o gramada de chesltuieli de facut si datorii la banca nu-ti prea mai arde de vise.

    Nu este imposibil sa facem lucruri mai bune in aceasta industrie dar va trebui mult timp pentru ca necesita in primul rand un schimb de mentalitate. Trebuei sa realizam ca banii multi vin din industrie (printre care ITu nu sta rau) si nu din bisnita si afaceri imobiliare.

  9. liviu spune:

    100% Românesc
    locul 2 in Chrome Web Store
    14000 vizitatori unici pe zi
    http://www.sparkchess.com

    • Robert spune:

      Ok. Am marcat. Voi analiza si voi scrie despre toate jocurile semnalate in viitoare articole. Multumesc!

  10. NZoli spune:

    Am lucrat, desi pentru o perioada scurta la Beast Studios. O faculta de game programming, sau MACAR UN MASTER ar fi foarte bun. E greu sa inveti in 3 luni un engine(cat era perioada de proba) si sa te obisnuiesti cu programarea jocurilor. Daca am vorbi de 2 sau 4 ani(master sau faculta), ar fi cu totul altceva

    • Robert spune:

      In mod sigur ar fi cu totul altceva. Nu e simplu, insa, sa convingi developeri experiementati si cu calitati profesorale sa predea cursuri de Game Design. In State, unde am lucrat pentru o perioada, am avut ocazia sa vad la universitati importante aceasta situatie… Totusi, macar intr-unul/doua centre universitare romanesti s-ar putea misca ceva in directia asta. De ce nu am “visa” la un curs masteral de C++ “aplicat” direct la un engine grafic?!?

  11. Alex spune:

    Reforma in educatie.

  12. Marius Mailat spune:

    Daca ai inceput cu jocurile pentru Android sa nu uitam de jocul iCommando a clujenilor de la iQapps: http://www.androider.ro/icommando-pentru-android-557

  13. blu spune:

    putin offtopic, dar nu am putut rezista (apropos de romani si game industry):

    http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Dociu

  14. Tomcat spune:

    Printre altele, nu prea inteleg care-i problema cu lipsa facultatilor de game design?!

    In intreaga lume s-au facut jocuri cu mult inainte sa existe vreo idee despre game design-ul “profesionist”. Game design-ul e foarte mult inspiratie, talent sau fler, o scoala te poate ajuta la metoda eventual.

    • Robert spune:

      De acord. Despre asta era, in fond, vorba. Despre un loc dedicat studierii tehnologiilor folosite in industria jocurilor digitale. Cu siguranta, insa, ca fara “inspiratie” si talent, tehnologiile singure nu pot conduce la aparitia unor jocuri de buna calitate.

    • Luke spune:

      @Tomcat
      E adevarat ce spui, in intreaga lume s-au facut jocuri inainte “sa existe vreo idee despre game design”
      Dar, un mare DAR, uita-te la jocurile de atunci si cele de acum. Piata e bine definita azi. Crezi ca poti intra pe piata dupa ureche?
      Ceea ce spui tu e ca si cum ai vrea sa faci un automobil si, fara sa incerc sa jignesc pe cineva, ai aduce niste maimute sa inventeze roata.

      • horza spune:

        daca imi permiti, analolgia ar fi de fapt ca vrei sa faci un automobil si aduci niste *oameni* care *au mai vazut un automobil* si *au la dispozitie un automobil* pe care *fac reverse engineering* si incearca sa faca un automobil cel putin la fel de bun.

        Fireste, nu vor reusi, pentru ca diavolul e in detalii – dar asta tine mai mult de experienta decat de o pregatire formala.

        Pregatirea formala pentru game design e mai degraba o serie de cursuri de scurta durata, poate – sa te pui la punct cu ceva programare, niste practica la desen tehnic, ceva algebra/geometrie descriptiva, statistica si cam atat. In rest e experienta, cunostiinte din cat mai multe domenii, et al.

  15. Gigel spune:

    Nu pot spune ca sunt specialist in domeniu, dar mie mi se pare o simplificare mult prea mare sa pui ca motiv principal pirateria, dar sa ignori o chestiune esentiala: capitalul (da, banii!).

    Productia unui joc de calitate presupune acum timp si de multe ori o suma sanatoasa de bani. Nu mai spun de studii de piata, testare, promovare, distributie si alte amanunte de acest gen….
    Da, sunt si exceptii – cum sunt unele jocuri indie, dar acestea sunt rarisime si de multe ori vin in contextul in care exista deja o industrie puternica.

    Pana la urma piata jocurilor este una competitiva. Chiar foarte competitiva. Nu putine sunt studiourile inchise pentru ca nu au rezistat pe piata – multe dintre ele creatoare ale unor jocuri legendare.
    Asa ca intrebarea este simpla – cine este capabil si dispus sa investeasca bani intr-o astfel de afacere in Romania?…

    Pentru ca o data ce apare o astfel de industrie, restul vine incet-incet: si creativitate (adica oameni care isi asuma un risc mai mare :) ), si scoli de game design, si promovarea talentelor….

    Si apropos, jocurile pe care le joc sunt cu licenta. Din pacate, pana acum nu am vazut nici un joc autohton care sa ma tenteze sa il aleg (in detrimentul seriei Gothic, al Tales of Monkey Island sau al lui Starcraft II de ex…)

    • Robert spune:

      Bugetul adecvat anvergurii proiectul e o necesitate. Semnul de intrebare de la sfarsitul comentariului dumneavoastra indica aspectul cel mai important al discutiei noastre: exista jocuri romanesti care, independent de provenienta lor, sa fie cu adevarat competitive si atractive? Sa te faca sa le cumperi, sa le “vanezi” cu nerabdare? Pornind de la constatarea excelentei si a inzestrarii de care dau dovada multi programatori romani, ne-am fi asteptat sa fie mai numeroase. Daca nu-i asa, merita sa vedem care sunt cauzele. Cat despre piraterie, nu am dorit nici o clipa sa sugerez ca ar fi cauza principala a situatiei in discutie. Doar una dintre ele… poate chiar complet marginala.

  16. Dan spune:

    E foarte greu sa devi competitiv pe o piata in care bugetul unui joc ajunge la cateva sute de mii de euro, si in conditiile in care istoria recenta a ITului nu ne permite. Avem programatori exceptionali, dar ca o firma din Romania sa poata creea ACUM un joc, are nevoie de un buget exceptional. Iar trenul asta, cred ca a fost pierdut.
    Pe de alta parte, exista companii romanesti care au intrat pe piata altor tip de jocuri (care cu siguranta se vor dezvolta in continuare), cele de tip online RPG. Cu acest tip de jocuri, al carui buget este mult, mult mai mic decat al jocurilor grafice, se poate incepe o industrie. Trebuie doar sa mentii pasul cu ce e nou ca sa nu dispari.
    Un astfel de joc, 100% creatie romaneasca, este http://www.rensit.com , un joc la inceput de drum si care POATE in viitor va ajunge ceva mai mult.

  17. Mihai spune:

    Cred ca ar mai fi si tracia
    daca se pun si jocurile din browser

    http://www.thracia.ro/client/public/flash.php

  18. Robert M spune:

    @Gigel:

    Eu am pornit la drum in 2002 cu un “capital” simbolic (cateva sute de dolari), zero experienta, un calculator amarat si o conexiune la internet de 9600bps (prin Cosmorom).

    Nu de capital ai nevoie pentru a construi un success. Este o greseala frecventa in Romania, de a se asocia posibilitate crearii unui business cu neaparata nevoie de a avea capital.

    Ai nevoie de talent, devotament, multa munca si cofeina :)

    Bugetul ultimului joc a fost in jusr de $2000.

    Vanzarile brute pana astazi, in putin peste 3 ani, se undeva in gama “mid six figures”.
    Dupa 8 ani, am ajuns in retail:
    http://www.amazon.co.uk/Hacker-Evolution-Collection-PC-CD/dp/B004G8PYTY/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=videogames&qid=1299702664&sr=8-1

    si pe STEAM (unde ii aproape imposibil sa obtii un contract de distributie, daca nu ai facut ceva foarte foarte bun).

    Pentru cei care se mai plang de “Romania, mediu de rahat”, pentru cei din gamedevelopment au existat (si inca exista) conditii fiscale fantastice.
    Pana recent aveam 16% impozit cu 40% cheltuieli deductibile. (EFECTIV plateam impozit 9.6% din suma bruta). Astazi este 16% cu 20% cheltuieli deductibile (EFECTIV 12.8%).

    Spor la treaba :)

  19. Mihai spune:

    ar mai fi si tracia daca se pun si jocurile din browser
    http://www.thracia.ro/client/public/flash.php

  20. Georgel spune:

    Problema in Romania este ca nu exista deloc o piata de desfacere, adica aproape nici un roman nu cumpara jocuri… in comparatie cu alte tari.
    De aceea, multe din firmele indie romanesti nu se fac cunoscute, in stirile din Romania, online, reviste de profil etc.

    Sunt sigur ca exista destul de multe proiecte/jocuri romanesti care sunt foarte putin cunoscute.

    Ar fi foarte interesant, Robert, daca ai putea face un studiu si sa scrii un articol despre starea industriei de jocuri in Romania.

    • Robert spune:

      Multumesc mult pentru aceasta sugestie. Ma gandesc deja la un asemenea studiu aplicat pietei romanesti de profil. In acelasi timp, probabil ca o idee buna ar fi – cum s-a sugerat intr-un comentariu de mai sus – comparatia cu piete similare din Europa Centrala. Cat despre industria si producatorii de jocuri din Romania, voi continua sa dezvolt subiectul avandu-i ca invitati chiar pe unii din cei recomdandati de voi.

  21. Andrei spune:

    In Cluj stiu ca mai este o firma indie, Angry Mob. Au facut Predators, foarte fain pe iPhone.

  22. Aş putea spune că suntem pe drumul cel bun. Mai sunt 200 de ani pînă cînd gazonul va fi de calitatea celui englezesc. Ce vreau să spun cu asta? Pentru a dezvolta o industrie de jocuri îţi trebuie o cultură a genului manga/ douga. Iar cultura se formează în timp.

    Nu întîmplător cei mai importanţi producători de jocuri japoneze îşi au cartierul general în prefectura Kochi (Shikoku). Acolo sunt şi cei mai mulţi scriitori de manga. Acuma, concentrarea “cinecită” face ca şi industriile derivate să prospere. Găseşti muzee ale diverselor seriale de animaţie, monumente dedicate personajelor de animaţie*, poţi face tururi ale obiectivelor de gen. Muzeele organizează concursuri de manga pentru amatori. Oricine poate trimite mapa cu propriile desene şi scenarii şi are şansa de a deveni celebru. Iar cele mai interesante lucrări sunt selectate pentru producţia industrială. Şi astfel, reproducţia este asigurată.

    Aşadar, prolificitatea, fervoarea, darwinismul, şi nu în ultimul rînd sprijinul autorităţilor sunt ingredientele necesare. Cînd zic sprijinul autorităţilor, mă refer şi la cele centrale. În clădirea prefecturii Kochi se află şi un mic birou de selectare a proiectelor în vederea finanţării, birou numit pompos Departamentul de Content pentru Manga. Iată cum se clădeşte o putere culturală.

    —————————–
    * Aş fi curios să văd ce ochi ar face un primar din România dacă ai veni la el cu un proiect de statuie înfăţişîndu-l pe omuleţul lui Gopo, sau pe Bălănel şi Miaunel.

  23. oldu spune:

    foarte tare replica asta marius; la fel gandesc si io de multi ani si ideea se aplica si altor domenii grafice cum ar fi bd-urile !!
    uitati-va ce vechime si cat de ampla este cultura bd in state si in ….franta !! – si multi dintre graficieni au inceput “redesenand” din rahan si dr. justice sau din lucky luke…

    cred ca o mare parte din vina la noi, o poarta si mentalitatea cu care este privit un om talentat si tenace: ” e cam dus…lasa-l in ale lui” fata de altii care de-abia asteapta sa se laude cu conationalii lui in lume – vezi polonezii, sarbii, francezii, nemtii, americanii, canadienii, etctetctetc…..dar nu romanii; n-ai sa vezi roman sa-si laude conationalii pe`afara…asta este un egoism feroce specific romanului.
    noi inca mai avem prea mult pana sa intelegem ca BINELE GENERAL ATRAGE BINELE INDIVIDUAL si nu invers; noi inca nu avem constiinta de grup; orice proiect interesant si tentant este pana la urma pus pe butuci de orgoliile sau de smecheriile unuia care are acces la conducere…am vazut asta de prea multe ori in jurul meu….

    • Robert Lazu Robert Lazu spune:

      Nu as insista pe problemele noastre de mentalitate (fara sa le contest existenta!). Totusi, din ceea ce spuneti, retin un aspect care a mai fost mentionat si in alte comentarii:
      1.) – lipseste o asumare publica a culturii grafice (vizuale, artistice etc.); de aici deduc lipsa unei anumite culturi plastice si artistice de calitate.
      2.) – este slab spiritul de echipa, capacitatea coerenta de coagulare si organizare a unor grupuri de persoane care au competentele necesare unor proiecte de anvergura. Iar aceste proiecte nu tin exclusiv de domeniul game design-ului; poate fi vorba de animatie, de filme 3D etc. Oameni talentati exista, insa punerea lor in valoare lasa de dorit. Asta incercam, deocamdata, aici: sa luam act de existenta lor si sa-i prezentam publicului larg. Daca aveti idei despre ce am mai putea face (impreuna) in directia asta, nu ezitati sa ne spuneti in comentariile dumneavoastra!

  24. MarinceanPaul spune:

    Radu…admir ce faci…daca poti si ai timp nu imi dai adresa ta de mail..sau sa imi dai add:marinceanpaul@yahoo.ro

  25. Andreea spune:

    Buna ziua,

    Ma numesc Andreea Cretu si va scriu din partea companiei spaniola Nvia Gestión de Datos.

    Suntem o firma noua intrata pe piata romaneasca si am fi interesati in a colabora cu diferitele firme de jocuri online romanesti!
    Singura problema esta ca, aceste firme sunt destul de greu de gasit! Am dat peste firmele mari gen AMC Studios, dar am dori sa colaboram cu orice firma de jocuri online romaneasca!

    Ma puteti ajuta cu ceva informatii?

    Va multumesc
    Andreea Cretu

  26. Radu spune:

    Imi pare rau sa spun dar cea mai importanta problema a romanilor este lipsa dorintei de a crea, de a fi invingator si de a sacrifica pentru a obtine ce vrei.

    Eu am inceput acum mult timp sa citesc despre game development. Acum cativa ani, am facut o colaborare pe bani cu un coleg de facultate (1500 de dolari ma costat ca el sa imi faca partea de programare) si am dezvoltat un browser game. Dupa un an de munca foarte frumoasa si dificila am reusit sa scot jocul. Successul a fost mediocru cum era de asteptat, dar suficient cat sa il vand pe 2500 de euro celor de la Bigpoint. Profitul a fost de 2000 de dolari in final, dar asta nu conteaza in comparatie cu experienta traita si satisfactia oferita.

    Asi face asta din nou ? Intr-o clipa. Am cu cine ? Nu.

    Din pacate romanii au doar doua intrebari cand aud de o colaborare :
    1. Vrei ca eu sa lucrez cu tine pe GRATIS pentru urmatoarele 6-9 luni?
    2. Daca accept, ce imi garanteaza ca vom face bani in final?

    Bani, bani si iar bani. Game development este o munca de creatie, la fel ca si in cazul actorilor, regizorilor, pictorilor etc. Daca incepi prin a vorbi de bani si termini intrebandu-te cati bani vor iesi in loc sa te concentrezi cum sa creezi proiectul ala cat mai bine, esti sortit esecului.

    Treceti rapid prin cateva articole gen post-mortem pentru indie games. Gen Minecraft (sute de milioane de dolari din incasari pentru o echipa de doi oameni) si multe altele. Acolo veti vedea diferenta de mentalitate imensa si spiritul antreprenorial ce ii diferentiaza net de noi romanii. Multi dintre ei nu au avut nici un venit timp de un an de zile sau dupa ce lucrau 8 ore la servici mai lucrau opt ore si la proiectul personal.

    Asta inseamna game development.
    Mult success !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Robert Lazu


Robert Lazu

Robert Lazu locuiește în Timișoara unde lucrează în domeniul IT. Absolvent de filosofie, Robert e interesat atât de genuri literare “minore” precum fantasy, science-ficti... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)