Home » Analize »Economie »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Dincolo de Atlantic: Breviar despre TTIP și necesitatea unui nou parteneriat

Horia Ciurtin august 2, 2016 Analize, Economie, Global / Europa, Sinteze
1 comentariu 913 Vizualizari

Introducere: Hartă nouă, teritoriu vechi

În ciuda tuturor aparențelor, în relațiile internaționale contemporane nu există economie. Ori, mai precis, nimic nu e doar economie. Din nou, harta se dovedește a fi foarte diferită de teritoriu[1], această constatare ajungând – în cele din urmă – și la cei mai îndărătnici teoreticieni ai dreptului ori relațiilor internaționale. Astfel, deși sfera comerțului și investițiilor își postulează – în mod solipsist – propria autonomie față de politică și considerații geo-strategice, realitatea tinde să fie cu totul alta. Sferele puterii publice sunt inter-conectate, iar separarea lor nu poate servi decât unor scopuri ilustrative.

Pe acest fundal al unui realism redescoperit, precum și în circumstanțele unei îndelungi fragmentări a dreptului internațional (fenomen mult prea des deplâns în sfera academică)[2], noile tendințe în crearea de tratate internaționale privind relațiile economice înglobează două principii unificatoare, la nivelul materiei reglemante si a actorilor contractanți.

De aceea, primul element coagulant este re-descoperirea tratatelor „generaliste” – ample Free Trade Agreements (FTA) –, în locul supra-specializării funcționale privind investițiile, comerțul, fiscalitatea ori energia. Acestea au menirea de a proclama simbolic un consens pe toate palierele economiei, dezvăluind o „aliniere” strategică a partenerilor. Pe de altă parte, cel de-al doilea element unificator este amplitudinea orizontal-teritorială a noilor tratate, dezvoltate în cadru multilateral, fapt ce asigură conturarea unor macro-spații (ori Grossräume, după cum le numea Carl Schmitt[3]).

Aceste noi – ori re-inventate – tipare normative se conturează atât ca descriptori ai realității internaționale existente, cât și ca noi repere în construcția unor structuri alternative de concentrare a puterii economice și politice. De aceea, la un anumit nivel, sfera tratatelor internaționale este instrumentalizată de marii actori globali în sensul consolidării formale a alianțelor deja existente, precum și în stimularea fenomenului de „bandwagoning”. Iar în aceste scopuri, acordurile generaliste și multilaterale se pot dovedi instrumentele cele mai eficiente.

Hărți noi pentru teritorii vechi.

Coordonate strategice: TTIP și re-inventarea partneriatului transatlantic

Într-un asemenea context, după „sfârșitul istoriei” proclamat de Francis Fukuyama[4], ordinea internațională multipolară aduce cu sine o suită de spații normative aflate în competiție directă și atașate unor sisteme axiologice divergente (ori, măcar, diferite). Iar lipsa unui „centru” normativ hegemonic cu puterea de a impune universal regulile de interacțiune[5], precum și absența unui amplu consens global (care – de cele mai multe ori – a fost un simplu deziderat utopic), determină o nouă „cursă a înarmării”, în care rolul focoaselor nucleare e înlocuit de tratate de comerț și investiții.

De aceea, pentru cei doi vectori occidentali de putere (Statele Unite și Uniunea Europeană), un nou aranjament strategic apare necesar din mai multe motive. În primul rând, proaspăta existența a Uniunii ca subiect de drept internațional per se (și depozitar al unor competențe concedate în cât mai multe domenii) trebuie tradusă într-o nouă relație formală cu Statele Unite, o relație care să ia în considerare realitatea post-suverană și rearanjarea actorilor continentali.

În cel de-al doilea rând, asemenea acord – precum TTIP – reprezintă unul dintre cele mai importante obiective pentru Uniunea Europeană, fiind o metodă de a asigura continuitatea prezenței SUA și implicarea mai largă a partenerului nord-american în fluxul comercial european, dincolo de garanțiile de securitate ale NATO.[6] Nevoia de a reține „atenția” Statelor Unite asupra vechiului continent e cu atât mai presantă, cu cât pivotul asiatic e privilegiat și la nivel temporal, negocierile parteneriatului transpacific (TPP) fiind deja finalizate, iar acordul semnat.

Pe de altă parte, odată intrat în vigoare, Acordul Transatlantic va constitui – la nivel simbolic – un nou „Centru”, atrăgând după sine o emulare normativă și instaurând noi standarde în dreptul internațional public.[7] De succesul – sau eșecul – acestui tratat depinde modul în care dreptul internațional va fi conturat în următoarele decenii și dacă acest domeniu va rămâne unul eurocentric ori nu. De aceea, marea miză a TTIP nu este una (doar) economică, cât mai ales una strategică, acest Acord fiind menit să recontureze un centru normativ hegemonic ale cărui reguli de drept internațional să devină standarde incontestabile. Astfel, TTIP ar juca rolul unui instrument de universalizare a normelor dintre doi poli regionali și pre-eminența juridico-politică a acestora în agora globală.

Coordonate juridice: ISDS, măr otrăvit sau oportunitate?

O problemă unanim ridicată de societatea civilă de pe ambele maluri ale Atlanticului pare a fi chestiunea litigiilor investiționale ori, mai precis, deja infamul ISDS (Investor-State Dispute Settlement). Confruntarea diplomatică dintre oficialii celor două entități – orizontală și punctuală – a fost mutată la un nivel public, între cei mandatați să negocieze și amplele organizații non-guvernamentale, devenind o confruntare verticală și difuză.

Totuși, în mod paradoxal, până în urmă cu un an, ISDS nu a fost niciodată considerat o mare problemă, fiind recunoscut ca un mijloc eficient de soluționare a disputelor investiționale, facând asemenea acorduri mult mai suple și flexibile și eliberând investițiile de necesitatea protecției diplomatice a statului de origine. Prin clauze ISDS, investitorii pot fi protejați, fără ca statele însele să ajungă în relații de adversitate litigioasă (cu posibile consecințe geopolitice).[8]

De aceea, de la un consens cvasi-unanim al statelor-membre, al Comisiei Europene și al Statelor Unite asupra necesității și dezirabilității mecanismului ISDS în viitorul Acord Transatlantic, s-a ajuns la situația în care partea europeană – mult mai expusă la criticile societății civile – încearcă să restructureze radical un capitol (și un concept) asupra căruia nu trena inițial nici un dubiu.

Mai mult, acest capitol de negociere pare a fi printre ultimele care trebuie soluționate, viabilitatea întregului Tratat ajungând – nefiresc – condiționată de o clauză considerată anterior neproblematică. Un asemenea punct de dezechilibru – și intensă contestare publică – devine extrem de relevant în economia unui acord de o mare anvergură, tehnicitatea juridică aducând în impas toate considerațiile geopolitice inițiale.

Pe de altă parte, se poate observa că dilema includerii unei clauze ISDS în Tratat a deschis și o nouă oportunitate, neimaginată inițial de cele două părți contractante (ori de către „spectatorii angajați” de la periferie). Mai precis, în momentul de față SUA și UE au posibilitatea de a ieși din convenționalismul inerțial al utilizării celor două modele clasice de ISDS, i.e. modelul european (foarte amplu, parte a așa-zisului „model de aur olandez”[9]) și cel nord-american (mai restrictiv), care deși sunt ușor diferite, se mențin în aceeași logică post-colonială și post-belică a relațiilor internaționale asimetrice.

Din punct de vedere paradigmatic, pentru metodele de soluționare a litigiilor (ISDS), dar și pentru standardele substanțiale de protejare a investitorilor, TTIP s-ar putea contura într-un nou moment Westphalia[10], în care dreptul internațional să fie reconfigurat la nivel structural. La această răscruce, nu doar tehnica normativă poate fi pusă sub semnul întrebării, ci și principiile fundamentale de interacțiune între diferitele ordini juridice internaționale, interogație care a rămas timp de decenii fără un răspuns final.

În loc de concluzii: Excurs despre relevanța TTIP pentru România

Bineînțeles, narativul dominant al Comisiei Europene este că negociază în numele Uniunii Europene, mandatată fiind de Consiliu[11], în favoarea tuturor celor 28 de state-membre. Dar – ca în orice înțelegere cu multipli potențiali beneficiari – unii actori statali au un interes mai crescut față de semnarea și implementarea Tratatului, în timp ce alții sunt simpli spectatori angajați formal în acest proces. O asemenea divizare orizontală – din nou, o Europă în mai multe viteze – între statele-membre poate fi înțeleasă ușor într-un cadru explicativ realist, fiind generată de calculul beneficiului național rezultat din semnarea acordului.

Astfel, majoritatea statelor mici, cu industrii subdotate tehnologic și cu un sector financiar incipient nu pot spera – de pe urma TTIP – într-un flux investițional și comercial bidirecțional. Cel mult, ele își pot proiecta imaginea unei relații asimetrice, în care investitorii nord-americani sunt interesați de forța de lucru accesibil[ (și relativ calificată ori, măcar, facil calificabilă) într-o locație unională care să permită – apoi – accesul ușor pe teritoriul întregului bloc european. Exportul și investițiile acestor state spre SUA vor rămâne în viitorul apropiat un element marginal (limitat la câteva nișe minore, cu volume irelevante în ansamblul relației transatlantice), însă calitatea de destinatar al investițiilor americane poate fi augmentată.

Aflată într-o astfel de poziție, România poate totuși profita mai mult de pe urma TTIP decât alte state de același calibru, dublând privilegiatul parteneriat strategic cu Statele Unite printr-o politică investițională actualizată. Mai mult decât alte state din regiune, România are oportunitatea de a fi destinatara fluxurilor comerciale și investiționale nord-americane, datorită dimensiunii și poziționării geografice, cu deschidere spre Marea Neagră. În mod special, portul Constanța se poate transforma în hub regional pentru zona est-europeană, chiar și în terminal pentru importul de LNG cu originea în SUA.

De aceea, TTIP poate constitui un cadru formal mult mai favorabil pentru România decât angajamentele bilaterale existente în prezent (de pildă, Tratatul Bilateral de Investiții  în vigoare din 1994), poziția sa în negocieri – prin intermediul Comisiei Europene – fiind mult mai bună și cu o influență crescută prin efectul mandatului în bloc al celor 28 de state-membre. Astfel, România se poate ralia la puterea de negociere ridicată a statelor vest-europene cu o economie puternică (precum Germania) ori cu o relație privilegiată (precum Marea Britanie), obținându-se prin TTIP beneficii care nu ar fi putut fi atinse de statele periferice pe cont propriu.

În plus, România își poate spori puterea de negociere asupra unor chestiuni precum includerea în programul Visa Waiver, coagulând un grup împreună cu Polonia, Bulgaria[12] și Cipru (eventual și Croația, dacă poate fi – între timp – nominalizată pentru statutul de „roadmap country”), condiționând ratificarea națională a Tratatului de îndeplinirea acestei cerințe. Presiunea – în realitate – ar fi pusă mai mult asupra restului blocului comunitar de a insista în fața partenerului nord-american cu această doleanță pentru a se evita prelungirea indezirabilă a intrării în vigoare a TTIP.

În asemenea coordonate, TTIP nu va fi pentru România o ruptură istorică ori o împlinire definitivă a relației sale transatlantice, ci o continuare firească, un nou pas în creșterea graduală a implicării partenerului nord-american în această zonă turbulentă a Vechii Lumi. Căci ordinea globală – și micul loc al României în ea – nu e consfințită și imobilizată prin litera juridică a Tratatului, ci doar începe a-și dezvolta diversele posibilități de configurare după ce Atlanticul e din nou zăgăzuit.

NOTE______________


[1] Relația dintre hartă și teritoriu a fost tratată inițial în anii ‘30 de Alfred Korzybski, tratată mai pe larg apoi în lucrarea sa Science and Sanity: An Introduction to Non-Aristotelian Systems and General Semantics, 5th edition, Institute of General Semantics, New York, 1994 . Mai târziu, binomul hartă-teritoriu a fost re-valorizat în manieră postmodernă de Jean Baudrillard, Simulacra and Simulation, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1994.

[2] A se vedea Martti Koskenniemi și Päivi Leino, „Fragmentation of International Law? Postmodern Anxieties”, în Leiden Journal of International Law, 15, 2002.

[3] Mai pe larg, pe această temă, se poate consulta Stuart Elden, „Reading Schmitt geopolitically: Nomos, territory and Großraum”, în Radical Philosophy, 161, May/June 2010.

[4] Francis Fukuyama, „The End of History?”, în The National Interest, Summer 1989.

[5] Pe această temă, am scris mai pe larg în lucrarea Horia Ciurtin, „Redefining the ‘Centre’: International Economic Law and Grand Strategy in a Multipolar World”, publicată pe platforma online a think-tank-ului EFILA (Bruxelles) și disponibilă la adresa: http://efilablog.org/2016/01/26/redefining-the-centre-international-economic-law-and-grand-strategy-in-a-multipolar-world/

[6] Despre implicațiile geopolitice ale TTIP, se poate consulta mai pe larg Robert D. Hormats, „The Geopolitical Implications of TTIP”, în Daniel S. Hamilton (ed.), The Geopolitics of TTIP: Repositioning the Transatlantic Relationship for a Changing World, Center for Transatlantic Relations, Washington DC, 2014, pp. 13-21.

[7] Căci, după cum arata și Daniel Hamilton „TTIP nu privește doar obținerea unei coerențe regulatorii mai ample peste Atlantic, ci trasarea unor repere globale” – a se vedea Daniel Hamilton, „TTIP’s Geostrategic Implications”, în Daniel S. Hamilton, cit. supra, p. xxii.

[8] Pe larg despre acest subiect se poate consulta recentul Policy Brief sub egida CRPE, Horia Ciurtin, “În căutarea consensului pierdut: Mituri despre protecția investitorilor în TTIP și cum își propune UE să revoluționeze sistemul de soluționare a disputelor”, CRPE Policy Brief Nr. 41, Ianuarie 2016, disponibil la adresa: http://www.crpe.ro/cautarea-consensului-pierdut-mituri-despre-protectia-investitorilor-ttip-si-cum-isi-propune-ue-sa-revolutioneze-sistemul-de-solutionare-disputelor/.

[9] Nikos Lavranos, “The New EU Investment Treaties: Convergence towards the NAFTA Model as the New Plurilateral Model BIT Text?”, European University Institute (EUI), Working Paper 29 March 2013.

[10] În acest sens, a se vedea ampla lucrare de Emanuela Matei și Horia Ciurtin, “Turning Enemies into Adversaries – TTIP Negotiations and the Quest for a New Westphalia Momentum”, în curs de apariție, Martie-Aprilie 2016, prezentată în cadrul Centre for European and International Legal Affairs (CEILA) de sub egida Queen Mary University of London în Februarie 2016.

[11] Mandatul Comisiei a fost declasificat în 2014, fiind disponibil public – a se vedea Council of the European Union, Brussels, 9 October 2014, (OR. en) 11103/1, DCL 1, http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11103-2013-DCL-1/en/pdf.

[12] De altfel, în Bulgaria s-a exprimat deja această poziție din 2014, aratându-se că nu va ratifica TTIP dacă statul bulgar nu e inclus în programul Visa Waiver.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Un articol foarte tehnic,probabil din această cauză a rămas necomentat până acum.
    Dl Ciurtin prezintă problema TTIP numai din punct de vedere juridic(convenţie între părţi egale).Nu se spune de ce capitolul de investiţii este în litigiu.Se arată,pe bună dreptate,că dacă acordul TPIP va fi încheiat,el va produce norme care ar trebui,pe baza hegemoniei economice a părţilor,să fie adoptate de majoritatea competitorilor mondiali(…).Ceea ce pune într-o altă lumină,de data asta nu numai economic-juridică,ci şi politic(adică de forţă).
    Pusă astfel problema,acordul TTIP este pe fond o agregare de putere economică,cu scop politic.De aceea suspiciunile între negociatorii părţilor(SUA şi Comisia Europeană) rămân.Fiecare parte vrea să obţină,în funcţie de specificul economico-politic,unele avantaje apriorice şi să limiteze atuurile celorlalţi.Probabil că litigiul cu investiţiile este unul din acestea.Sugerez că partea europeană este mult mai puţin calificată financiar decât SUA+Canada+UK din două cauze:
    -statele UE au datorii publice mari
    -SUA beneficiază de acordul de la Bretton Woods,ceea ce înseamnă că are o poziţie financiară dominantă.
    Dacă la capitolul productivitate ambele părţi stau la fel,în schimb la structurile statale deosebirile sunt mari(Europa “stat social”,SUA+Canada “state liberale”) ceea ce va fi avantajos pentru SUA şi negativ pentru Europa.
    Vreau să spun că Europa va fi dezavantajată de acest tratat.Pe de altă parte nu-şi permite să nu-l încheie,Europa nu are soluţie.Ideea unei Uniuni Euroasiatice cu Rusia a fost tocmai o încercare de a scăpa de TTIP fiindcă într-o relaţie cu Rusia TOATE atuurile erau de partea UE(…)

    Politic vorbind,pentru România este mai necesar TTIP decât înspăimântătoarea Uniune Euroasitică care ne-ar fi aruncat în malaxorul germano-rus.
    Economic vorbind,România care este departe de productivitatea zonei € şi va fi şi mai departe de productivitatea zonei TTIP,va avea de pierdut prin ecartul de productivitate.

    Dar,uneori,este mai bine să te alipeşti de cei mai puternici chit că economic ai de pierdut.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Horia Ciurtin


Horia Ciurtin

Horia Ciurtin, consilier juridic în domeniul dreptului internaţional al investițiilor, Managing Editor al platformei online de sub egida European Federation for Investment Law a... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)