Home » Economie »Sinteze » Citesti:

Document de pozitie cu privire la „reforma intreprinderilor de stat” – Partea II -

Valentin Ionescu martie 21, 2012 Economie, Sinteze
2 comentarii 800 Vizualizari

Reforma structurala a intreprinderilor nu poate fi substituita cu masuri secundare, de genul managementului privat sau vanzarea unor pachete minoritare de actiuni. Cadrul institutional trebuie schimbat. Guvernul Romaniei trebuie sa procedeze la liberalizarea pietelor, la reducerea pe cat posibil a monopolurilor si la schimbarea intregului sistem de management al privatizarii, care trebuie transferat unor operatori privati. Managementul de stat nu a dat rezultate. De asemenea, pentru o perioada de timp, statul trebuie sa procedeze la privatizarea intreprinderilor prin majorare de capital social (capital autorizat), utilizand fie oferta publica initiala, fie plasamentul privat cu transferul dreptului de control si management. Majorarea de capital este preferabila altor forme de vanzare, intrucat banii investitorilor intra in intreprinderi si le permite acestora sa se redreseze financiar. Actiunile nominative cu drept de vot emise de intreprinderi si pe care statul le detine in prezent trebuie pastrate pana cand intreprinderile emitente dobandesc o valoare de piata mai ridicata.
Prin urmare, in aceasta faza, scopul privatizarii este nu numai competitia, ci si salvarea unor intreprinderi, a capitalului lor uman, precum si a stocului de cunostinte, pentru a fi exploatate economic.
(Studiul este aparut sub egida Institului Ordoliberal)

__Citeste prima parte a studiului aici_________

II. Cai de actiune

Pastrarea in portofoliul statului a intreprinderilor din industria de procesare, a unei parti din sectorul energetic (fara partea de monopol natural), sectorul industriei de aparare, industria de extractie a carbunelui si a intreprinderilor municipale anuleaza orice sansa de dezvoltare sau de redresare a acestor intreprinderi, producand pagube economiei nationale. Situatia este critica in cazul marilor intreprinderi ce au acumulat arierate fiscale si care, fara restructurare si privatizare, nu mai pot fi salvate. Acelasi lucru este valabil pentru o parte din utilitatile publice, pe structura carora se furnizeaza servicii publice, unde indisciplina financiara se combina cu dezorganizarea. Insa, cea mai mare paguba pentru economia nationala nu tine de active, ci de pierderea capitalului uman si deteriorarea stocului de cunostinte acumulat. Aceeasi situatie exista in cazul unor institutii de cercetare, unde baza de evaluare – cercetare nu este conservata si exploatata (industria lemnului, imbunatatiri funciare).

Privatizarea intreprinderilor de stat nu exclude disparitia lor. Dar, una este selectia pe baza de competitie si alta este distrugerea prin extragerea de rente.

1. Cadrul de reglementare

Mai inainte de a privatiza intreprinderi trebuie stabilit un cadru institutional, cu eliminarea barierelor administrative si a lipsei de competitie.

In Romania nu sunt respectate principiile elementare de functionare a unei economii de piata, deopotriva valabile in constructia unei politici de privatizare. Exista un mixaj nepermis intre sfera pietei publice si sfera pietelor private, care alimenteaza rentele si viciaza functionarea optima a economiei. Acest mixaj exista atat la nivel central, cat si la nivel municipal.

1.1. Liberalizarea pietelor – faza premergatoare privatizarii

Pentru a restabili ordinea economica, trebuie mai intai sa se liberalizeze pietele, acolo unde nu s-a procedat astfel, pentru a stimula concurenta si investitiile. O sa dam cateva exemple.

  • In piata electricitatii, privatizarea a inceput cu sub-segmentul distributiei corelativ cu un proces gradual de deschidere. Aceasta miscare ar fi fost corecta daca ar fi continuat in faza urmatoare cu deschiderea totala a pietei, consolidarea bursei energiei OPCOM atat pe tranzactii spot cat si la termen, precum si cu privatizarea marilor producatori de energie. Dar, gradul de deschidere a pietei electricitatii a ramas la 50%, evolutia OPCOM a fost incetinita la minimum (desi este obiectiv geopolitic nu numai economic), iar privatizarea a fost suspendata, ceea ce a creat oportunitati tranzactiilor intermediate cu furnizorii de energie privilegiati politic.
  • Pe piata gazelor naturale, gradul de deschidere este la 51%. Teoretic, concurenta a aparut pe segmentul de distributie, unde s-au realizat privatizari. Chiar daca fiecare distribuitor detine o cota scazuta in piata, competitia este nula, intrucat consumatorii casnici nu pot opta intre mai multi furnizori si distribuitori, arondarea lor fiind teritoriala. Prin urmare, consumatorii casnici sunt captivi, pentru ca prin reglementari si organizare corporativa s-au impus „limitari spatiale”. Totodata, preturile la gaze naturale nu sunt liberalizate, asa incat orice relaxare poate produce cresteri bruste dupa ani de amanari. Pe de alta parte, infrastructura retelelor este subdezvoltata. Totusi, un inceput de liberalizare s-ar putea face in conditiile separarii inmagazinarii gazelor de producatori. Chiar si asa, concurenta pe piata gazelor naturale va ramane afectata de impedimente tehnice, reglementari si consideratii de natura geopolitica (securitate nationala fata de agresivitatea altor tari de a-si consolida monopolul pe pietele internationale).
  • Piata serviciilor de productie, furnizare si distributie a energiei la nivel municipal (separata de cea nationala) este inca neliberalizata, drept pentru care efortul financiar public se canalizeaza in investitii paguboase. Problema sectorului de energie termica nu tine de retehnologizare si nici de infrastructura de distributie, ci de liberalizarea pietei. Pana cand piata locala de energie nu este liberalizata, nici o investitie nu poate fi optimizata, intrucat nu poate fi cuantificata cererea pe diferite segmente si atunci nici privatizarea nu are sens. Consumatorul trebuie sa opteze liber intre diferite tehnologii (energie in co-generare, gaz, electricitate, panouri solare etc). In acest mod se cuantifica cererea si se pot face calcule pe latura investitiilor. Ori, politicienii abordeaza problema exact pe dos, prezervand sistemul centralizat de productie si furnizare, intrucat exista interesul de a colecta rente din investitii publice.
  • Liberalizarea ca faza premergatoare privatizarii este valabila si in cazul serviciilor postale. Mentinand piata inchisa si protejand Posta Romana, statul a facut un mare deserviciu acestei companii, care in mod natural trebuia sa fie deja in competitie cu operatorii privati, inainte de a se proceda la privatizarea sa. In ultimii 12 ani, o parte din serviciile postale au fost liberalizate, dar Posta Romana nu a fost nici restructurata, nici privatizata pentru a se adapta la cerintele consumatorilor. Practic o parte din serviciile sale au fost canibalizate. In acest mod, aceasta companie a pierdut din piata, avand o activitate rentabila doar pe servicii atribuite in mod arbitrar de stat (plati de pensii, alocatii). Pe de alta parte, Posta Romana a fost rupta de BancPost, ceea ce i-a redus sfera serviciilor si din puterea comerciala.

1.2.Articularea obiectivelor

Guvernul Romaniei trebuie sa stabileasca obiectivele privatizarii companiilor, si sa conexeze aceasta politica cu cea industriala. Orice privatizare trebuie sa porneasca atat de la fixarea obiectivelor, cat si de la calculul costurilor si beneficiilor acestei masuri. Asemenea masuri trebuie explicate. Altfel, nimeni nu intelege in mod corect de ce ar trebui sa privatizam intreprinderi. Intrucat nu se procedeaza asa, reactiile de respingere sunt mai numeroase decat sustinerile. De asemenea, opozantii privatizarii insista pe riscuri, desi acestea sunt doar pierderi potentiale. Riscul a devenit argumentul cel mai puternic impotriva privatizarii, dar nu l-a calculat nimeni.

1.3. Transparenta si planificare in loc de abordare ad-hoc

Procesul de privatizare nu este transparent. Nici o autoritate publica implicata in procesul de privatizare nu respecta reguli de comunicare publica a datelor in ceea ce priveste actiunile sale de politica. De exemplu, Oficiul Participatiilor Statului, AVAS si ministerele implicat in privatizare nu publica la inceput de an un calendar al privatizarilor, adica un program in care investitorii sa stie ce are statul de gand sa faca intr-un termen determinat. Distanta pana la planificare anuala si multianuala este foarte mare. De aici decurg alte probleme. Autoritatile publice implicate fixeaza aleatoriu perioada in care se privatizeaza o companie si in mod arbitrar perioada in care un potential investitor poate face o evaluare (due diligence) ca sa cuantifice ceea ce cumpara.

Lipsa de transparenta si planificare permite transmiterea de informatii privilegiate unora, precum si informatii trunchiate si incomplete altora, astfel incat sa nu existe timp de prelucrare a datelor si de luare a deciziilor. Amanarile se tin lant, iar ratarile devin uzanta, lasand impresia ca piata a fost ostila si ca nu este momentul potrivit de vanzare. De aceea, trebuie transparenta si predictibilitatea trebuie reglementate legal, sub sanctiune.

1.4. Clarificarea drepturilor de proprietate

Sunt societati comerciale in portofoliul statului care inca nu au acte de proprietate asupra bunurilor imobile pe care le exploateaza – terenuri si cladiri (la terenuri HG nr.834/1991). Cu toate acestea, statul declama privatizarea lor si le obliga pe socoteala proprie sa faca in mod inutil evaluari pentru oferta de vanzare (de ex. Societatea Nationala imbunatatiri Funciare), chiar daca, fara clarificarea drepturilor de proprietate, aceste societati nu au cum sa se privatizeze. In plus, lipsa clarificarii drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobiliare permite exploatarea acestora prin contracte de inchiriere incheiate cu terti pe perioade lungi de timp, in paguba intreprinderilor de stat.

1.5.Separarea actelor administrative (drept public) de actele de drept civil (drept privat) – desfiintarea regiilor autonome

Sunt regii autonome de interes national care functioneaza dupa sistemul „regiilor autonome administrative” existent in Romania inainte de cel al doilea razboi mondial si care emit acte cu caracter administrativ concomitent cu acte ce tin de domeniul dreptului privat. Acest mecanism se aplica, de exemplu, la Regia Autonoma Romsilva, Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare, RADET (distributie energie termica la nivel municipal).

Este necesar ca regiile autonome sa fie desfiintate si inlocuite cu societati comerciale. Aceasta masura priveste domeniul privat al statului. In cazul in care activitatea implica preponderent exercitiul autoritatii publice (reglementare, licentiere si control), atunci regiile trebuie transformate in agentii guvernamentale, cu respectarea principiului proportionalitatii. Pastrarea unei cai de mijloc in care se combina administratia publica cu comertul este incompatibila legal si favorizeaza rentele. Regula insa trebuie sa fie cat mai putin public si cat mai mult privat, cat mai putine reglementari.

Cel putin doua regii se incadreaza in situatiile de mai sus: Regia Autonoma Romsilva, Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare. Ambele trebuie desfiintate, iar reglementarea activitatii lor se fie transferata la Ministerul Mediului. Partea comerciala a acestor regii trebuie externalizata.

1.6. Politica fata de monopoluri

Monopolurile nu trebuie sa fie tolerate nici in sectorul public, nici in cel privat, intrucat distruge competitia si spiritul anteprenorial. Monopolul inrautateste situatia consumatorilor care platesc un pret determinat de costuri istorice, nicidecum de cerere si oferta. Monopolurile au protectia statului, substituind rationalitatea economica cu reglementari inutile. Totodata, monopolurile erodeaza intreprinderile, intrucat impiedica accesul la tehnologii. De pilda, in acest moment, Ministerul Economiei refuza licentierea utilizarii unei noi tehnologii in Romania (Bio Green System Technology) care permite reciclarea deseurilor, obtinerea de materiale (plastic, metal, hartie) si energie, fara emisii. Cat timp sunt bariere administrative, operatorii privati de salubritate au de castigat, asa incat vom avea in continuare gropi de gunoi pe care sa le ecologizam cu milioane de euro.

Pentru ca ofera profituri unei minoritati de oameni, s-au creat mituri care sa justifice existenta monopolurilor. Nu cred ca exista monopoluri naturale, decat in sistemul municipal de canalizare. Asta este o exceptie. Cu atat mai mult nu se justifica monopolurile legale (de ex. loterie, armament).

Tinand cont de explicatiile pe care le-am dat, credem ca privatizarea unui monopol nu foloseste la nimic, intrucat mentine imperfectiunile pietei. De aceea, monopolurile nu trebuie tolerate. „Monopolurile legale” pe baza de franciza trebuie desfiintate, iar utilitatile publice pe structura carora exista un monopol natural (daca exista) ar trebui restructurate (strategia corporativa + politica de tarifare).

Avem situatii de monopol legal in care managerii maximizeaza suportul politic si propriile rente, nicidecum profitul companiei. Managerii nu actioneaza asupra comprimarii costurilor. Ei nu iau in considerare costurile marginale si incasarile marginale in ajustarea productiei. De aceea, majoritatea monopolurilor din Romania inregistreaza costuri marginale peste incasarile marginale, asa incat orice majorare de productie mareste costul global. Ar fi de datoria ministerelor sa auditeze aceste monopoluri pentru a face analiza costurilor, astfel incat politicile corporative sa fie remodelate pentru a se atinge un prag minim de rentabilitate. Concomitent, credem ca sunt activitati economice in Romania unde monopolurile de stat trebuie desfiintate. Sectorul de electricitate la nivel national, sectorul energiei termice, serviciile postale, Loteria Nationala sunt doar cateva exemple. De asemenea, trebuie desfiintate Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA., precum si Compania Naţionale  de  Investiţii  S.A. Prima proiecteaza, construieste şi exploateaza autostrăzi si drumuri naţionale, pe care le are in concesiune. Adica realizeaza activitati ce tin de sfera dreptului privat. Compania Naţionala  de  Investiţii  S.A. este un colector national de rente care angajeaza lucrari de constructii patinoare, canalizare apa, sali de sport, asezaminte culturale, bazine de inot, reabilitare termica a cladirilor. Aceasta companie desfasoara activitati de proiectare si executie in constructii pe care le-ar putea executa orice operator privat. In plus, Compania Naţională de  Investiţii  S.A. incalca intr-un mod grosolan principiul autonomiei locale, intrucat se substituie autoritatilor locale in programe de constructii si preia in concesiune sau inchiriere terenurile aflate in proprietatea acestora. In fine, Agentia Nationala de Locuinte trebuie desfiintata sau transformata intr-un fond de garantare a creditului ipotecar si supusa corporatizarii si privatizarii.

1.7. Guvernanta corporativa

In Romania, guvernanta corporativa este analizata prin prisma principiilor OECD cuprinse in doua ghiduri publicate in 1997 si in 2005. Cel din urma se refera la intreprinderi publice, dar este copia primului. Problema guvernantei corporative nu consta in adoptarea formala a unui cod/ghid, ci de cultura organizationala, fixarea unor indicatori de performanta financiara, evitarea conflictului de interese si aplicarea mecanismelor de control asupra administratorilor si directorilor executivi. Din pacate, chiar legea romana a societatilor comerciale este deficitara si ofera mult spatiu denaturarii relatiilor intre actionari, administratori si directorii executivi. Ori, legea bate orice norma de auto-reglementare (coduri interne, acte statutare). De asemenea, art.82 alin.2, art.84 alin.3 din Legea nr.161/2003 permite parlamentarilor, membrilor guvernului, secretarilor de stat sa faca parte in mod exceptional din consiliile de administratie sau adunarea generala a actionarilor. Acelasi lucru este valabil pentru rudele lor care nu au nici o constrangere legala, ori cu rudele consilierilor locali. In plus, adoptarea formala a unui ghid este anihilata daca intr-o intreprindere exista o cultura organizationala opusa principiilor de guvernanta.

Cat priveste „managementul privat”, nu vom avea rezultate, cat timp nu se realizeaza separarea politicului de administrarea intreprinderilor. Managementul privat a fost introdus in Romania inca din anul 1993 prin Legea nr.66/1993. Prin urmare, nu este o idee noua. Desi, Legea contractului de management nr.66/1993 a avut o constructie coerenta, rezultatele intreprinderilor de stat demonstreaza ca acest model nu este eficient si nu poate inlocui privatizarea. Managementul privat trebuie sa aiba o aplicabilitate limitata, mai cu seama la operatorii din sistemul national de transport electricitate si gaze naturale, unde chiar Uniunea Europeana solicita statelor membre sa asigure independenta operatorilor de transport. Asta nu inseamna ca se poate face o extrapolare, astfel incat sistemul de „management privat” sa se extinda la toate societatile comerciale pentru a se substitui privatizarii. Trebuie adaugat, pe de alta parte, ca, desi se discuta de „management privat” de un an, nu s-a publicat in mod transparent procedura de selectie a persoanelor care pot deveni manageri, ceea ce confirma ca politicul se va amesteca in continuare in economic.

Pentru a intari guvernanta corporativa, pe langa mecanisme de control financiar si indicatori de performanta, trebuie facuta o ajustare drastica a consiliilor de administratie, mai cu seama ca sunt intreprinderi unde nu este necesar sa existe mai mult de o persoana. Prin urmare, in multe intreprinderi de stat, membrii consiliilor de administratie trebuie revocati, intrucat constituie o cheltuiala nejustificata. Totodata, directorii executivi trebuie angajati prin concurs.

Pentru a elimina ingerinta politica in managementul intreprinderilor Legea nr.161/2003 trebuie modificata pentru a interzice accesul in consiliile de administratie si in functia de director executiv oricarei persoane ce ocupa o functie politica la nivel central si local, precum si a rudelor lor pana la gradul IV inclusiv. Asadar, sfera incompatibilitatilor si a conflictului de interes trebuie largita.

1.8. Legislatie

Din 1998 pana in prezent, cadrul legal in materie de privatizare a fost modificat de cel putiu 19 ori, fiind cat mai complicat si confuz posibil. Legislatia a devenit un instrument de alocare a ajutoarelor de stat (de ex. sistemul de administrare speciala in intreprinderi din Legea nr.137/2002), contrar legislatiei europene, ori de pagubire a intreprinderilor. Este nevoie de abrogarea tuturor legilor si elaborata o noua lege care sa se refere strict la management, transparenta, audit. Celelalte aspecte, respectiv modalitatea de transfer a proprietatii sunt deja reglementate in alte legi: piata de capital, societati comerciale, codul civil.

2. Intarirea capacitatii institutionale: managementul procesului de privatizare – desfiintarea centralismului prin transfer catre o societate de administrare

Managementul privatizarii este impartit intre Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii din Industrie, AVAS, ADS si cateva ministere, in functie de cum s-au arondat companiile de stat pe domenii de activitate. Totusi, nu exista decat doua autoritati publice specializate in privatizare OPSI si AVAS. Peste managementul acestor organizatii publice, la fiecare privatizare importanta se constituie cate o „comisie pentru coordonarea procesului de privatizare”, precum şi o „comisie de pregătire şi monitorizare a procesului de privatizare”. Aceste „comisii” ce apar prin hotarari ale guvernului au caracter politic si dubleaza activitatea OPSI, AVAS sau a unui minister ce au competenta deplina in conducerea intregului proces de privatizare (art. 4.3. din OUG nr.88/1997). Existenta comisiilor politice, nu este prevazuta in mod expres in nici o lege si de aceea trebuie desfiintate. Separat insa de acest aspect, managementul privatizarii este ineficient. In ultimii ani nu a fost elaborata nici o strategie de privatizare, nici un calendar predictibil de vanzari, iar monitorizarea restructurarii intreprinderilor s-a facut fortat numai in urma presiunilor facute de Fondul Monetar International. Totodata, OPSI si AVAS au fost vehicule care au permis numiri in consilii de administratie la intreprinderile din portofoliu pe criterii politice, ceea ce a afectat activitatea intreprinderilor.

Pe partea de operationalizare nu s-au mai facut privatizari de cel putin 3 ani, asa incat este necesar ca statul sa transfere managementul catre o societate de administrare, iar societatile comerciale sa fie incluse in patrimoniul unui fond de investitii aflat sub autoritatea Ministerului Finantelor. Pastrarea OPSI, AVAS si ADS cu sute de angajati nu se justifica financiar, aceste organizatii trebuind desfiintate, mai cu seama ca portofoliile de intreprinderi gestionate s-a redus substantial. In egala masura, nu este eficient ca ministerele sa pastreze sub autoritate societati comerciale, pentru ca acestea sunt surse de rente. Argumentul ca ministerele trebuie sa pastreze in portofoliu intreprinderi pentru a corela activitatea lor cu politica sectoriala nu are nici o sustinere reala, intrucat nu s-a procedat vreodata in acest mod.

Institutul Ordoliberal pledeaza pentru infiintarea unui fond de investitii in portofoliul caruia sa se regaseasca actiunile emise de toate intreprinderile de stat care sa fie pus sub administrare privata. Trebuie, totodata, analizata posibilitatea de a controla prin reglementari modul in care se privatizeaza serviciile municipale, separat de concesiunea serviciilor.

3. Tehnici

3.1.Analize de piata, ghiduri si evaluari

Este necesar ca inainte de realizarea unei privatizari sa se faca analize pe piata unde opereaza o intreprindere pentru a cuantifica evolutiile/trend-urile. Fireste ca aceasta analiza tine de responsabilitatea marketing-ului intreprinderii. Cat priveste utilitatile publice, este recomandabil sa fie elaborate ghiduri/toolkit pentru privatizare care sa cuprinda masuri standard de referinta. Evaluarea intreprinderilor trebuie sa revina celui care vinde sau unui expert independent, nicidecum intreprinderii.

3.2. Restructurare

Mai inainte de a proceda la vanzare, trebuie sa se fixexe o planificare pentru intreprindere care sa cuprinda masuri de redresare financiara, ori de consolidare, politici de marketing si vanzari. Prin urmare, actiunea priveste atat managementul financiar, cat si componenta organizationala pe structuri cu valoarea adaugata. Restructurarea nu se asimileaza reducerii de personal. La intreprinderile de stat, cheltuielile cele mai mari sunt cu achizitiile si de abia dupa aceea urmeaza cheltuiala de personal. De multe ori, in intreprinderile de stat se ajusteaza cheltuiala de personal, fara alte cheltuieli directe sau indirecte, iar concedierea colectiva se face fara nici o selectie a resursei umane. Astfel, se pierde capital. De asemenea, se externalizeaza activitati care paraziteaza in continuare intreprinderea de stat, situatie care s-ar vedea daca s-ar face conturile consolidate.

Restructurarea prin stergerea datoriilor trebuie evitata. Este o forma de ajutor de stat rar acceptata la nivel european. In plus, aceasta metoda a fost practicata in Romania in multe cazuri, fara rezultate. Daca exista posibilitatea legala a stergerii datoriilor, cu notificarea Comisiei Europene pentru obtinerea unui ajutor de stat, sa nu se neglijeze ca procedura este indelungata, iar situatia intreprinderii nu sta pe loc.

3.3. Tehnici de vanzare: majorare de capital prin oferta publica primara sau plasament privat

Tinand cont de faptul ca intreprinderile de stat au acumulat datorii, fiind in incapacitate de plata, este de preferat ca statul sa procedeze la majorarea capitalului social al acestora prin oferta publica primara (IPO) sau plasament privat (Private placement/ non-public offering). Oferta publica primara sau plasamentul privat trebuie sa asigure transferul controlului (51% din actiunile cu drept de vot) si al managementului, altfel nu este privatizare.

Statul nu obtine nici un venit prin aplicarea acestei metode, dar ofera intreprinderilor posibilitatea redresarii financiare si reluarii procesului productiv. Statul poate incasa veniturile fiscale restante. Acesta este singurul castig pe termen scurt.

Statul isi poate instraina actiunile pe care le detine la intreprinderile de stat, dupa ce acestea inregistreaza o evolutie pozitiva si au o alta capitalizare de piata.

3.5. Sfera de cuprindere

Privatizarea trebuie relansata. Sectoare care pana in prezent au fost conservate si distruse sistematic trebuie oferite publicului investitor. In aceasta categorie se pot incadra: sectorul extractiei de carbune, productia de energie (fara operatorii de transport si liniile de transmisie), industria de procesare, sector bancar (unde a mai ramas), utilitatile muncipale. Fiecare val trebuie pregatit pornind de la situatia financiara a intreprinderilor si gradul de liberalizare a pietelor. Concomitent acestor actiuni, regiile autonome trebuie desfiintate. Totodata, este necesar ca serviciile publice sa fie definite legal.

4. Control post-privatizare

Controlul post – privatizare nu se poate limita doar la auditul Curtii de Conturi. Este prea putin si uneori tardiv. Este oportun ca Ministerul Finantelor sa aiba un task – force pe doua componente: audit financiar si audit legal. Auditorul financiar extern trebuie sa verifice anual intreprinderea privatizata pana la data la care investitorul isi indeplineste toate obligatiile financiare. Separat de auditul financiar, echipa legala trebuie sa verifice indeplinirea clauzelor contractuale.

__Citeste prima parte a studiului aici_________

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Mi se pare unul dintre cele mai consistente si importante texte publicate pe contributors. Din câte pot întelege, este un studiu bine cumpanit si complet, care ofera o strategie de modernizare si civilizare a participarii nemijlocite a statului la economie.

    Teoretic nu sunt lucruri noi, nou si revolutionar ar fi luarea lor în considerare de catre macar unul din partidele politice.

    Ar trebui ca în acest an problematica întreprinderilor de stat sa devina o tema electorala. Acest text este un prim pas. Poate ar fi bine ca autorul sa reia ideile din text într-o versiune pentru marele public, din care acesta sa înteleaga de ce o piata liberalizata este mai buna decât una (prost) reglementata, de ce monopolurile sunt extrem de rele, de ce o buna si inteligenta privatizare duce la cresterea bogatiei nationale, care sunt pericolele unor privatizari proaste si/sau necinstite, ca cele de pâna acum, etc.

    Publicul nostru întelege prin privatizare redistribuirea frauduloasa si predatorie a avutiei publice executata în ultimele doua decenii. Textul de fata descrie tocmai opusul acestui tip de privatizari.

  2. Bogdan Popa spune:

    Salut apariţia acestui document de poziţie şi împărtăşesc majoritatea opiniilor prezentate.

    Păcat că a stârnit atât de puţină dezbatere … Se pare că subiectul necesităţii privatizărilor est unul de care publicul nu e interesat decât la nivel declarativ, când vine vorba de o discuţie cu argumente, criticile justificate lipsesc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Ionescu


Valentin Ionescu

Director general la Unic Management Consulting. A fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi ministru al Pri­vatizării (1997-1998) Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)