marți, martie 19, 2024

Dolar cu dolar, euro cu euro, suntem în plin World Tax Fight. Simplii spectatori rămân cu … reflecția

E banc sau ce? Irlanda contestă decizia UE care cere lui Apple sa le dea inapoi (irlandezilor) peste 13 miliarde de euro?” – se întreabă cititorul ”Aramis”, într-un comentariu postat la știrea care a făcut înconjurul lumii pe 30 august 2016. Nu-l cunosc pe Aramis, dar am reținut modul cum cititorul-mușchetar își încheie observația cu celebra combinație care exprimă cel mai bine confuzia modernă (WTF?). Vrem nu vrem, cu toții suntem prinși în acestă confuzie care poate fi deja numită … World Tax Fight. Lupta mondială pe taxe nu a început cu cazul Apple, dar în mod sigur această dată de 30 august va rămâne referință, ca una în care s-au declanșat marile ostilități între EU si SUA cu implicații globale.

Mari, dar nu pentru că e vorba de 13 miliarde de euro – cât ar trebui să dea Apple înapoi Irlandei pentru ultimii 10 ani cât timp ar fi primit un tratament fiscal selectiv, după cum a stabilit Comisia Europeană. (Bruxelles-ul ar fi cerut și mai mult, dar actuala legislația nu permite decât recalcularea ajutoarelor pe 10 ani). E o sumă colosală și, totuși, un … mizilic. La un profit trimestrial de aproape 8 miliarde la iunie 2016 si sute de miliarde lichiditati, Apple poate suna și mâine să facă transferul și să-ncheie conflictul. Problema e – care conflict?

Irlanda nu prea pare să aibă o problemă cu acestă companie care întâmplător este astăzi o corporație gigant, dar în urmă cu 36 de ani era doar firma unui tip numit Jobs. Și acest tip se hotăra să vină undeva la …Cork, să deschidă o făbricuță de ceva numit … computer personal (vedeți aici un mini-interviu cu Steve Jobs de la deschidere – de necrezut că asta se întâmpla în era noastră) , unde lucrau 60 de irlandezi. Astăzi e o fabrică de 4000 de angajați care produce Mac-uri și e singura unitate de producție din portofoliul Apple. Da, un Apple care poate nu plătește astăzi decât o rată de profit de 0,005%, comparativ cu … 1% în 2003, cum acuză Comisia Europeană. Dar ca Irlanda să-i ceară acum înapoi chiar și acel 1% (rată profitului comercial e de 12,5% în Irlanda, pentru cine întreabă) ar echivala cu o sinucidere economică, un fel de a boteza whisky-ul sau cum vreți să-i ziceți unei acțiuni care subminează tot ce au clădit în ultimii 30 de ani în materie de atractivitate a mediului investițional (și de care Bruxelles-ul nu are cum să zică că nu știa). Ca să nu mai spunem că nici măcar mica Irlandă nu se îmbată cu 13 miliarde făcuți peste noapte. Chiar luna trecută, acestă țărișoară de 4,6 milioane de locuitori își revizuia PIB-ul pe 2015 la 215 miliarde de euro, ceea ce-nseamnă 26 miliarde (adică vreo 2X13) peste rezultatul din 2014. Motivul – tot mai multe multinaționale se relochează în Irlanda și aduc investiții pe hârtie care sunt trecute contabilicește la plusul economiei. Dar asta chiar nu le dă mai multă siguranță irlandezilor, mai ales acum, că sunt gard în gard cu vecinii ”Brexit”, deci cu … incertitudinea și confuzia.

Totuși întrebarea ”care conflict?” își așteaptă un răspuns. Să schimbăm un pic perspectiva. Din fotoliul de CEO al uneia din cele mai bogate și influente corporații globale, fără să fie ținut de constrângerile unui polictian, Tim Cook spunea pe 13 august într-un interviu în Washington Post. ”dacă vreți să știți care e cheia problemei – ei nu se ceartă pe faptul că <Apple trebuie să plătească mai multe taxe>, ci pe <cine ar trebui să încaseze aceste taxe>. Și atunci e un fel de care țară trage mai tare de frânghie (în original a tug of war), când vine vorba de alocarea profiturilor. Așa cum funcționează legislația fiscală, locul unde creezi valoare este locul unde ești taxat. Și deci, pentru că noi ne dezvoltăm produsele în principal în Statele Unite, impozitele aparțin Statelor Unite”. Ei bine de această luptă globală e vorba – alocarea profiturilor, cine cât ia din plăcintă.

Sistemul SUA permite Fiscului să impoziteze toate veniturile nete obținute global de contribuabilul american, chiar dacă impozitul poate fi amânat până când banii sunt aduși acasă/repatriați. Că plata se tot amână… e o problemă, aprins dezbătută de politicienii americani (vezi audieri în 2013, în Senat), inclusiv în actuala campanie electorală. Cook a reamintit însă că nu își repatriază profiturile atâta timp cât acasă îl așteaptă o rată incorectă de 40% (un impozit federal de 35% plus taxele locale), așa că mai bine așteaptă … reformarea sistemului. Dar asta e o problemă strict americană, nu e treaba europenilor.

Așa cum, în termeni deloc diplomatici, chiar verde în față (verde irlandez, poate?), a spus-o unchiul Sam: ”Există riscul ca prin aceste impuneri din partea Comisiei Europene, baza impozabilă cuvenită SUA să se reducă dolar cu dolar, când veniturile din afară ale companiilor vor fi repatriate sau tratate ca fiind repatriate într-o eventuală reformă fiscală americană”. Așa scrie negru pe … cartea albă dată publicității de Trezoreria SUA pe 24 august. Un fel de stați deoparte de banii noștri! îi încasăm, nu-I încasăm e treaba noastră, dar voi, europenii, nu vă atingeți de impozitele Apple, Amazon, Starbucks, Chrysler-Fiat (acestea fiind cazurile deschise până acum de DG Competition). 25 de pagini de subtilități tehnice (”acțiunile Comisiei subminează consensul internațional pe transfer pricing”/ ”subminează progresele făcute până acum în proiectul BEPS”/ ”sunt incompatibile cu normele internaționale și subminează sistemul fiscal international”/”pun în discuție abilitatea statelor membre de a-și onora tratatele bilaterale” etc.) sunt invocate pentru a pune la respect executivul de la Bruxelles. Comisiei i se spune clar că ”transformă DG Competition într-o autoritate fiscală supra-națională care revizuiește hotărârile statelor membre în materie de prețuri de transfer”. Orgoliul nostru de europeni ne spune că nu trebuie să vină americanu să ne ia de sus, dar, vrem nu vrem … cam au dreptate.

Ca într-un atac chirurgical, Washingtonul a ochit precis în marea vulnerabilitate a Bruxelles-ului, care se cheamă lipsa de coeziune și coerență la nivel comunitar, cel puțin în domeniul fierbinte al fiscalității.

Nu este clar, spre exemplu, cui folosește acest gest de independență al Executivului european: cum este reparat post factum climatul de concurență la nivel comunitar, ostilizând o mare companie (Apple s-a și grăbit să transmită că asigură, direct și indirect, 1,5 milioane de locuri de muncă la nivelul UE). Ostilizare nu înseamnă evident că Apple își va lua gadget-urile și va pleca acasă (nimeni nu-și permite să dea cu piciorului unei piețe de consum atât de dezvoltate), dar în niciun caz nu va însemna că economia europeană va deveni mai atractivă, cel puțin pentru marile proiecte de tehnologie. Să mai amintim că, până una alta, Apple, Amazon, Google și nici măcar Starbucks nu sunt produse ale economiei europene?

După Apple, s-ar putea să urmeze Google ca proces cu rezonanță la Bruxelles (aranjamentele fiscale incriminate sunt practic asemănătoare). Dar am să aduc aici aminte modul pragmatic în care britanicii au rezolvat la nivel național problema cu impozitele incredibil de mici pe care le plătea gigantul căutărilor pe internet. În ciuda presiunii politice din Parlament, Fiscul britanic a ajuns la o înțelegere ca măcar de acum compania să folosescă prețuri de transfer la nivelul pieței și astfel să plătească impozite mai mari. O atitudine pe care, spre exemplu, nu o întâlnim încă la francezi, care tot amenință că scot ei miliarde de la Google. Până atunci, însă, pe Tamisa, Google UK își face noile teme fiscale, își continua și investiții în UK și nici nu agită apele în legătură cu miile de locuri de muncă britanice. Și poate nu degeaba acestă atitudine pragmatic și pro-activă a administrației este unul din argumentele Londrei că va face față șoculului despărțiri de Bruxelles.

Un Bruxelles care, până una alta, se gândește la proiectul lui de supra-integrare – spre exemplu ne așteptăm ca în curând să intre in linie dreapta și reforma fiscala europeană a CCCTB-ului (baza comună consolidată de impozitare a marilor companii la nivel comunitar) – și se gândește mai puțin (și oricum în doze diferite) la o armonie de 27 de economii. (Orice s-ar spune încă nu există acel spirit de mușchetar comunitar, asta apropos și de cititorul nostru). Iată de ce cred că îmbățoșarea de 13 miliarde de euro a Bruxelles-ului față de Apple e de fapt o veste tristă pentru economia europeană și în primul rând pentru statele membre mici, cărora li se refuză practic orice inițiativă fiscală proprie pentru atragerea investorilor.

Citeam luni că prim ministrul Cioloș a avut în fața diplomaților noștri o atitudine ceva mai critică față de acțiunile Bruxelles-ului. ”Ne-am exprimat deja deschiderea faţă de statele europene care au început procese de reflecţie internă (…). Vom continua astfel de contacte şi vom oferi în mod pragmatic propuneri şi idei, dar în acelaşi timp, noi vom pleda continuu pentru nevoia unui proces de reflecţie comun, coordonat, inclusiv, care să nu creeze sau să nu adâncească falii între diferitele blocuri comunitare”. Reflecția e bună, în general, dar se pare că totuși e nevoie și de ceva acțiune. Altminteri, Bruxelles-ul merge mai departe. Concret, cum va juca Romania in noul World Tax Fight?

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Ce Wold Tax Fight? E lupta cu crima organizata! Fundamentul concurentei loiale care sa duca la progres este egalitatea de sanse/conditii. Sunt pareri care spun ca taxele platite pe masura ce castigi mai mult trebuie sa fie mai mari, pentru a ajuta populatia, de dragul umanismului. Poate au dreptate, poate nu! Dar sa pui taxe de 0.5%-1% la giganti care fac zeci de miliarde anual si micul intreprinzator care abia se taraie de la o zi la alta sa dea 50%, si salariatul sa dea 50% mi se pare efectiv dovada ca guvernele din intreaga lume au devenit marionetele Mafiei Multinationale!

    • „Concurenta loiala”? ce e asta, de unde si pina unde? Poate in paradis, dar nici macar acolo.

      Statele vor avea tot timpul interes sa-i atraga pe aia mari, pt. state inseamna multe posturi de munca, plus infrastructura.. chiar daca primesc, in procente, mai putine taxe. De aceea statele vor cinta in struna in permanenta multinationalelor, uneori prin chestii subtile, le face sosele, le face canalizare, scoli, spitale etc.

      Nationalele, de asemenea, vor veni cu amenintarea plecarii in alta parte, lumea-i larga, China e o mare atractie.
      Asta e realitatea si nimic nu o poate impiedica!

    • Daca citeati cu atentie articolul si nu va orbea inflacararea revolutionara (Hai Che Guevara, Hai Steaua!) ati fi observat ca Apple plateste taxe foarte mici, dar sistemul asta de taxe mici tine Irlanda pe picioare si ii asigura un PIB de 215 miliarde. Problema nu se pune doar cate taxe plateste Apple, ci se pune si problema existentei Irlandei, pentru ca daca Irlanda va cere taxe la nivelul Frantei, de pilda, in 3 luni da faliment si trage obloanele pentru ca toate companiile mari care activeaza acolo se muta.

      Cand e vorba de luat bani (taxe) cateodata e mai bine sa iei putin din ceva decat mult din nimic. Mai ales ca adunatul taxelelor nu este un drept natural al statelor, ci o manevra exercitata prin constrangere doar pentru ca pot. De la acoperirea cheltuielilor statului (principiul moral al taxelor) la a lua banii cuiva doar pentru ca poti e o cale lunga, camarade Che Guevara.

    • Daca mai adaugi si practica subventiilor generoase oferite de state, subventii pentru care doar firmele mari se califica (in Romania multinationalele din IT au primit in 2014 5 mil EUR pentru 200 locuri de munca create de Microsoft in 2014, insemnand 25,000 EUR pentru fiecare loc de munca, Dell 8 mil pentru 450 locuri de munca, Deutsche Bank 15 mil EUR pentru 500 locuri de munca) realizezi ca tu, ca mic intreprinzator, dupa ce ca reusesti cu greu sa-ti platesti taxele il mai si finantezi pe multinationalul de langa tine sa iti fure toata forta de munca calificata. Exceptiile privind taxarea si banii gratis nu fac decat sa distorsioneze mediul economic.

      • corect, si in Europa entitatea care ne protejeaza impotriva practicilor (curente in toate tarile) de a da subventii spre mediul privat este Uniunea Europeana, prin Comisia Europeana.

  2. Si daca pleaca Stabuck cui ii pasa?!
    Si nu ma ;iati cu locuri de munca – gigantiii astia au distrus multe mici afaceri…

  3. Asa-i, afara cu capitalistii americani!
    Afara din Europa, la fel si englezii, huuuoooo :P
    Au supt singele poporului irlandez 10 ani, tapirii.
    Ce conteaza ca si Irlanda a avut de cistigat de pe urma Apple.
    Este razbunarea pentru VW

  4. Este „n’importe quoi” aceasta pledoarie in favoarea Apple. Comisia Europeana a publicat justificarea, pe intelesul tuturor cu notiuni de baza de finante/contabilitate. Apple aplica, in mod perfect legal, o schema prin care apropria veniturile din vanzari in Europa unei entitati netaxate. Era perfect legal dintr-un punct de vedere fiscal, dar s-a dovedit ilegal din perspectiva asimilarii acestei practici unui ajutor de la stat conferit de Irlanda companiei (si poate nu doar Apple). Evident ca Apple a contribuit la dezvoltarea Irlandei, si evident ca ambele se apara impreuna, dar in detrimental cui a functionat acest montaj? Impotriva noastra, consumatorilor europeni.

    http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-2923_en.htm

    „On this basis, the Commission concluded that the tax rulings issued by Ireland endorsed an artificial allocation of Apple Sales International and Apple Operations Europe’s sales profits to their „head offices”, where they were not taxed. As a result, the tax rulings enabled Apple to pay substantially less tax than other companies, which is illegal under EU state aid rules.

    This decision does not call into question Ireland’s general tax system or its corporate tax rate.”

    traducere, Apple a alocat in mod discretionar veniturile unei entitati goale („empty shell”) care nu era supusa aceluiasi nivel de fiscalitate caruia ii era supusa entitatea operationala a Apple. Ca rezultat, Apple nu a platit taxe pe profit niciunde. Compania s-a complacut intr-o situatie care le era comfortabila, ca orice companie care detine un monopol sau priveste un ajutor de la stat.

    Or, printre putinele atributii nationale care sunt chiar INTEGRAL TRANSFERATE POLITIC SI JURIDIC de catre Statele Membre Comisiei Europene, si este tocmai abilitatea de a judeca si transa in materie de competitie si ajutor de la stat. Da, intr-adevar constructia europeana este incompleta in lipsa unei integrari fiscale ratificate. Da, procesul este birocratic si poate fi neplacut atunci cand companii primesc amenzi sau penalitati atunci cand credeau ca au facut totul cum trebuie.

    Dar daca companiilor nu le place structural noastra politica-juiridica, trans-, inter- si supra-nationala, nu sunt obligate sa faca afaceri in Europa.

    Din perpsectiva comunicarii/PR-ului, Apple ar fi putut aplica doua strategii in fata acestei decizii:
    1. sa scrie o scrisoare deschisa de martiriu si sa utilizeze resursele juridice interne si puterea de lobby pentru a lupta impotriva deciziei
    2. sa aiba o atitudine mai rezervata, putin mai multa rusine, pentru ca au fost gasiti ca eludand o parte din taxele datorate societatii.

    Concluzia este ca, pe termen lung, este ABSOLUT NECESAR ca Uniunea Europeana sa oblige toate companiile sa publice in detaliu profiturile si taxele platite in fiecare Stat Membru, pentru a permite publicului si autoritatilor sa investigheze mai atent cine, ce, unde plateste taxe si mai ales DACA le plateste.

    • ” Impotriva noastra, consumatorilor europeni.”

      Serios? E pentru binele consumatorilor ca taxele platite de companii sa fie cat mai mari, astfel incat pretul produselor sa fie si mai mari? Ca o companie nu vine niciodata cu bani de-acasa, toate taxele se transfera in pretul final platit de comsumator. Din cauza asta in Europe in pretul oricarui produs finit peste 50% sunt taxe (cumulate la fiecare pas in producere si vanzare) si astfel toate produsele costa cel putin dublu din cauza taxelor.

      „este ABSOLUT NECESAR ca Uniunea Europeana sa oblige toate companiile sa publice in detaliu profiturile si taxele platite in fiecare Stat Membru, pentru a permite publicului si autoritatilor sa investigheze mai atent cine, ce, unde plateste taxe si mai ales DACA le plateste.”

      Serios? Cand cumpar un produs chiar nu ma intereseaza unde sunt platite si daca sunt platite taxele. De fapt ma intereseaza, daca e o companie isteata care plateste legal mai putine taxe o prefer, daca au oameni inteligenti probabil au si produse bune, ca prostii mai greu fac produse bune.
      Taxele or fi idealul dvs. in viata, incercati sa platiti 100%daca vreti, dar nu pretindeti ca toti sa devina niste lemmings si sa va urmeze in (lipsa de) gandire. Unii chiar vor sa munceasca pentru ei, nu pentru altii, iar solidaritatea puteti sa o luati acasa si sa va jucati cu ea in cada cu ratustele de cauciuc.

      • In cazul de fata, noi am platit pe fiecare iPhone niste bani pe care am fi putut sa nu-I platim daca Apple nu plateste taxe (ar fi putut sa faca produsele mai ieftine). Deci da, cu totii suntem perdanti.

        Nivelul taxelor este un subiect fara nicio legatura, dumneavoastra scoateti arsenalul de insulte impotriva unui punct de vedere pe care nu l-am sustinut (deci, pe langa subiect).

        In schimbul taxelor, cetatenii primesc servicii publice; ca nu suntem satisfacuti de calitatea serviciilor publice, e un lucru separat. Iarasi, pe langa subiect.

        Oricine, mic si mare, trebuie sa plateasca taxele pe care le datoreaza legal, iar in cazul prevederilor ce regleaza concurenta intre companii in Uniunea Europeana, Comisia Europeana are autoritatea sa defineasca legalitatea unor actiuni a guvernelor; cei ce nu sunt de acord cu deciziile CE pot face recurs in instanta la Curtea Europeana.

        • Imi pare rau ca l-am insultat pe Friedman punandu-l intr-o discutie cu dvs., aveti dreptate. Dar sunt convins ca nu stiti despre ce e vorba, altfel nu ati fi scris acel raspuns.

          • lucrez intr-o banca de investitii la Londra :)

            l-am citit si pe Friedman, desigur, si pot sa ii pun local in istoria ideilor economice. am citit si scrieri mai anarhiste, apartinand scolii austriace (von Mises, Rothbard), ale carei idei va inspira poate. am citit multe carti din stanga si din dreapta, suficient cat sa fiu capabil sa imi formez o parere a mea, nu sunt sigur ca toti comentatorii din acest subsol au aceasta poziti. nu oi fi avand dreptate tot timpul, dar intr-adevar, impotriva unor opinii care sustin ca trebuie platite taxe mai mici decat cele stabilite prin lege, nu prea ai ce sa opui. imi pare rau ca mi-am pierdut timpul participand in aceasta dezbatere publica.

            • @Bogdan – și ai curaj să arăți angajatorului tău comentariile pe care le scrii? :P
              Nu-ți face griji pentru traducere, doar arată-le șefului direct :)

        • „noi am platit pe fiecare iPhone niste bani pe care am fi putut sa nu-I platim daca Apple nu plateste taxe (ar fi putut sa faca produsele mai ieftine). ”

          1. nu te-a obligat nimeni sa cumperi Apple, puteai sa ramii la cirnati cu fasole.
          2. ai auzit de cerere si oferta? Fiecare e liber sa ceara pretul pe care-l vrea…
          3. Nu e asa ca ai fost premiant la economia socialista?

    • Am trait sa o aud si pe asta: taxele mici contribuie la dezvoltarea economica, dar sunt impotriva consumatorilor. Domnule, in momentul in care se va impune aceeasi fiscalitate in toata Uninea Europeana, atunci chiar ca putem considera ca suntem doar o „colonie” buna ca piata de desfacere si ca mana de lucru ieftina, pentru ca asta ne va fi singura variabila pe care o vom mai controla (nu-i vorba ca acum, cand le avem pe toate la dispozitie, tragem prea multe foloase cu politicienii pe care ii avem). Sau poate dvs. considerati ca adoptarea monedei unice a fost benefica Greciei, Spaniei, chiar italiei si este sustinuta din altruism de catre Germaina.

      • Nimeni nu a sugerat impunerea aceluiasi nivel de taxe intre tarile din Uniunea Europeana. Dar daca o companie are profituri de:
        100 EUR in Franta (taxa pe profit 30% sa zicem)
        100 EUR in Germania (taxa pe profit 25%)
        100 EUR in Romania (taxa pe profit 16%)
        100 EUR in Irlanda (taxa pe profit 12.5%),

        nu vi se pare normal sa plateasca taxe fiecarei tari? 30 + 25 + 15 + 12.5?

        Nu, ce se intampla in Europa e ca se inregistreaza 400 EUR profit in Irlanda. In mod normal acesta ar trebui impozitat la 12.5%, ca asta e nivelul in Irlanda, dar schema lui Apple face ca ei nu au platit nici macar acei 12.5%!!!!! „scuza” companiei? sunt profituri care vor fi in viitor, candva, poate, taxate in Statele Unite cand sunt repatriate. Daca nu sunt repatriate, nu sunt taxate.

        Nu vi se pare ca noi, cetatenii europeni, am fost trasi pe sfoara din acest aranjament?

        • Cum ati fost tras pe sfoara ca cetatean? Compania aia face niste produse si le vinde, ce drepturi aveti dvs. din profitul ei? Ati proiectat produsul? Ati muncit pe linia de asamblare? Ati lucrat la marketing sau contabilitate? Ca cetatean nu ati facut absolut nimic, nu aveti nici un drept la nimic, deci nimeni nu v-a tras pe sfoara.

        • @Bogdan – dacă ai fi avut o activitate economică desfășurată în mai multe țări, ai fi constatat că unele țări permit deducerea unor cheltuieli pe care alte țări nu le permit. De asemenea, ai fi constatat că unele cheltuieli le poți înregistra în oricare dintre țări, la alegerea ta sau chiar le poți efectua în oricare dintre țări, la alegerea ta.

          De exemplu, Takata poate găsi un transportator român care să-i aducă materia primă din Germania și să-i ducă înapoi produsele finite (airbag-uri, centuri, volane etc) dar poate contracta acest transportator fie prin filiala germană, fie prin filiala românească. Nivelul de taxare face diferența, iar tu nu poți contesta alegerea făcută în niciun fel. Cât mai valorează înregistrarea profitului într-o țară sau în alta, în asemenea condiții?

          Ție ți se pare foarte simplu să vii cu astfel de exemple pentru că nu conștientizezi cât de complexă e activitatea economică a unei firme multinaționale și nu conștientizezi cât de complexă e contabilitatea unei firme multinaționale. Cei ca tine au inventat în România SRL-ul cu răspundere nelimitată, dar asta nu a fost în niciun caz în beneficiul activității economice în România, ci în defavoarea ei. Cu rezultatele care se văd.

  5. Deci fapte:
    a. Irlanda a acordat beneficii fiscale companiei Apple, astfel incat compania a platit taxa pe profit de 0.05%/1% in loc de 12.5% de-a lungul anilor.
    b. UE are o politica care sanctioneaza acordarea unor astfel de beneficii. Irlanda, prin aderarea la UE (si dobandirea unor beneficii ca membru UE), este obligata sa respecte aceste politici.
    c. Irlanda nu a respectat politica in cauza si este obligata acum sa ceara restituirea diferentei.

    In loc sa analizam aceste lucruri, aberati despre:
    – un asa-zis conflict, bazandu-va pe spusele lui Tim Cook, suparat ca nu poate fi taxat cu 0.05% cat si-ar dori si incercand sa deturneze atentia de la beneficiile ilegale primite la un presupus razboi cu privire la cine ar trebui sa incaseze taxele (care, si daca ar exista, e un subiect diferit fata de problema data si ilustrata de faptele de mai sus). La fel si Irlanda, e suparata rau ca nu poate sa fie free-rider, aka sa beneficieze de calitatea de membru UE fara sa accepte regulile ce o dezavantajeaza.
    – cum ar fi o sinucidere economica sa cerem plata retrospectiva a sumelor in cauza (v-ati pus vreodata problema cat de parsiva e gandirea asta utilitarista la care aderati fara ezitare?). Adica, mai nou, daca sesizam o ilegalitate comisa poate ar fi bine sa o trecem cu vederea, ca na, ne „sinucidem economic”. Apoi, continuati in aceeasi linie de gandire, considerand ca recuperarea sumei presupune ostilizarea companiei Apple. Adica na, daca descoperi dupa o anumita perioada o ilegalitate, mai bine treci cu vederea, ca deh, ostilizezi persoana care a beneficiat de pe urma ilegalitatii.
    – cum produsele Apple, Amazon, Google samd nu sunt produse ale economiei europene (de parca ar conta). Firmele astea fac o tona de bani in Europa profitand de un cadru legislativ, de resurse umane de inalta calitate, etc. dar nu vor sa plateasca in Europa impozitele aferente. Exista un motiv pentru care mare parte din profitul Apple nu e facut in Siria, ci in Europa.

    • Firmele astea platesc o gramada de bani pentru resursele umane de inalta calitate, cel putin 2 Euro pentru fiecare euro platit ca salariu, pentru ca taxarea muncii in Europa e deja uriasa. Firmele nu au nici o datorie in aceasta privinta fata de state, in zilele noastre sclavia e interzisa desi unele state se simt proprietar de sclavi si se poarta ca atare. „va dam resurse inalt calificate!” – sunt ale statului? sunt gratuite? pentru ce iau taxe?

      Si daca l-ati citi sau asculta pe Milton Friedman, ati intelege ca taxarea companiilor e o prostie pentru ca orice taxa asupra companiei intra in pretul produselor si e platita de … consumator. O companie nu plateste niciodata din buzunarul propriu, ci din cel al consumatorului.

      “Can Business Pay Taxes?” by Milton Friedman. Tipul asta a luat premiul Nobel la 4 ani dupa ce articolul mentionat, in schimb dvs. si „specialisti” precum dl. Luca veti primi doar Premiul Lenin si titlul de Erou al Republicii Socialiste cu aceste idei. Daca reusiti sa va prindeti vreodata de ce, aveti o bila alba. Daca nu, veti primi una din plastic la urmatoarul Congres al Partidului.

      • confunzi impozitul pe profit si celelalte taxe. In cazul Apple e vorba de impozitul pe profit, adica ceea ce ramane dupa ce Apple plateste toate celelalte taxe incluse in pret.

        Si sa nu ne ascundem dupa deget, Apple ascunde in cutiile postale peste 180 miliarde dolari, pentru care nu plateste impozit (pe profit) nimanui.

        • Tocmai ca intrebarea este: „de ce ar trebui sa plateasca cuiva? pentru ce anume?”. Nu spuneti „pentru ca trebuie”, nu e un argument asa cum „Hai Steaua!” nu este unul.

    • Poate ar fi cazul sa va intrebati si de ce firmele enumerate, alaturi de altele (gen Oracle, IBM, etc.) nu sunt produse ale economiei europene? Poate ne spuneti si cateva firme europene comparabile cu cele amintite, si care au aparut, crescut si dezvoltat la nivel mondial pe baza revolutiei tehnologiei. Poate gasiti si ceva explicatii pentru aceasta situatie.

      • atata timp cat mai exista saracie si se mai moare de de foame in lume e o ipocrizie sa vorbesti de nivelul mondial

        • Da, Elon Musk trebuia mai întâi să elimine sărăcia din Africa și abia apoi să îndrăznească să creeze Paypal sau SpaceX, right? :P

          Nivelul mondial civilizat e cel în care lumea folosește serviciile Paypal și serviciile SpaceX, iar Africa e la nivelul la care e.

  6. Eu vad multi care comenteaza cazul asta facand referire la Volkswagen.
    Sunt lucruri diferite:
    – Volkswagen a facut cu buna stiinta magaria cu testele incalcand legea.Si in plus a pacalit si consumatorii de aia unii vor sa ii dea in judecata. Punct.
    – Apple a primit niste facilitati de la stat ca sa deschida sediu in Irlanda in loc de alta tara.Practic au fost rugati de Irlanda sa vina la ei in tara . Nu a incalcat nici o lege si in plus se stia de lucrurile astea. Punct.

    Care e punctul in care sunt similare cazurile astea ca eu nu inteleg….

    • Nu este chiar asa, Apple a stiut ca risca sa incalce prevederi Europene. Faptul ca niste politicieni inconstienti in fuga pentru voturi si electorat au ignorat anumite legi, nu o absolva cu nimic. Oricum e foarte posibil sa aiba provizionul pregatit… nu ma mira ca la urmatorul 10k sa aflam ca defapt erau pregatiti din timp pentru un asemenea deznodamand.

  7. Nu’i nici o aici sofisticatzenie aici

    Irlanda are corporate tax mic, de 12.5%

    Apple nu a platit nici macar procentul ala ci 0,00000000000000…

    Lui Apple normal ca ai convine sa vanda din/prin Irlanda in UE si sa routeze toate profiturile din UE prin Irlanda unde sunt taxatzi 0,00000000000000…

    Irlandei ai convine, atat timp cat astia platesc 4000 de angajati plus ce or mai plati

    Insa UE nu’i mai convine povestea asta

    UE e in recesiune si mia de miliarde de EUR pompati in piata ca si quantitavive easing nu ajuta prea mult, la un moment dat erau siderati ca pompau miliarde si inflatia era…negativa

    Asa ca povestea asta este un semnal atat pt Irlanda cat si pt corporatii ca haiducia asta cu taxe zero dar va platim niste salarii nu mai este tolerata in UE

    Irlanda normal ca e disperata si ca nu’i trebuiesc alea 13 miliarde :)
    Daca le pleaca corporatiile astia nu mai raman cu nimic, pt ca in rest NU AU mai nimic, decat datorie publica, sume serioase de platit la numerosii bugetari si pensionari, plus vaci, oi, bautura si femei urate, stiu ce vorbesc, traiesc printre ei

    Tot boomul asta economic irlandez se bazeaza pe atragerea corporatiilor oferindu-le avantaje fiscale pana la genul de nu mai platesc nimic in afara de salarii

    Daca alea pleaca, Irlanda va fi (Grecia la patrat) totul la puterea n…

    Apple poate sa latre cat vrea, daca vrea business in Europa, bine, daca nu, o sa supravietuim

    Mai sunt si alte corporatii in curs de investigare

    Cat despre World Tax Fight, nimic nou aici, razboaiele economice sunt in plina desfasurare, cand astea n’or mai fi suficiente se trece la alea clasice

  8. Mda… daca astea sint parerile „specialistilor independenti” ce sa ne miram de (non)performantele guvernantilor care lucreaza pe cumetrie si dupa starea vremii sau dat in bobi.
    La un nivel foarte general, teoretic si (prea) indepartat de subiect, s-ar putea spune ca ideal ar fi un stat minimalist, cu interventii si taxari care sa tinda spre zero. Insa traim intr-o lume reala, si trebuie sa ne luam dupa fapte, nu dupa teorii. Iar faptele arata ca Apple face profituri considerabile pe care le extrage (ca sa nu zicem sustrage) din economia europeana practic fara a plati taxe. Asta in timp ce alte intreprinderi trag din greu la jugul bugetar. In calitate de actionar de mica intreprindere (angajati la nivelul zecilor, cifra de afaceri de citeva milioane) nu am cuvinte sa descriu ce simt cind mie mi se iau intre 40-50% din profituri in timp ce uriasii astia care insumeaza citeva mii/zeci de mii de mici intreprinderi practic dau cu tifla agentilor fiscali.
    Repet, nu e o discutie despre oportunitatea taxarii, e o discutie despre un joc si regulile sale. Iar jocul trebuie jucat de toata lumea, nu doar de „prositme”.
    Alte argumente valide au fost mentionate mai sus: ce se intimpla e concurenta neloiala finantata de stat, insa intr-o forma atit de strigatoare la cer ca are iz de grup infractional organizat. Iar povestea cu locuri de munca, bunastare generala si alte moduri in care beneficiaza statul de pe urma unor asemenea aranjamente e mai mult decit discutabila.
    As fi curios sa vad cum ar reactiona americanii la un scenariu „simetric” de genul: Toyota isi lasa fabrici in SUA dar muta administratia in Canada si varsa beneficiile intr-un birou de doua camere in Puerto Rico, platind impozit o jumatate de procent… asta in conditiile in care veniturile lor ating nivelul unui PIB de tara saraca.
    I-auzi briul, cum ca „banii nostri pe care ii incasam daca avem chef”…
    Ca veni vorba, genul asta de atitudine/gindire e cauza esecului TTIP, nu Brexitul sau birocratia UE.

  9. Can Business Pay Taxes??!

    Nu !nsa pot beneficia de infrastrictira [usa deja la punct?DA!!
    Pot beneficia de servicile unei societati?DA!!

    Pai atunci cum se cheama asta?

    • Puneti-i sa plateasca serviciile respective precum platesc electricitatea, gazele, apa menajera. La consum: cat consuma, atat sa plateasca. Cat castiga ei nu e problema altora, altfel la Mega Image ar trebui sa va intrebe ce salariu aveti si sa platiti proportional cu salariul pentru paine, ca aveti de unde.

  10. Inainte de a comenta cu furie proletara „dezvaluirile” Comisiei Europene despre oculta diabolica financiara, orice cetetatean european ar trebui sa se intrebe daca este corect informat asupra „dosarului” aruncat exploziv in mass-media.

    Ca atare, in primul rand: cine va livreaza informatiile?

    1. Comisia Europeana este acelasi organism care reglementeaza, ancheteaza, sanctioneaza si, in cele din urma, va informeaza pe voi dragi cetateni. Desi este in conflict evident cu anumite companii [in special americane, ca doar nu or hartui gigantii fascisti ai lui Putin], deci partinitoare, decisa sa’si impuna punctul de vedere, capabila sa’si impuna punctul de vedere oricat de absurd ar fi, Comisia este in continuare privita de catre majoritatea comentatorilor ca o sursa de incredere. Cu cat minte mai mult, cu cat minciunile sunt mai gogonate, cu atat creste credinta unor cetateni UE in Ea.

    Dar despre ce e vorba in „dosarul” asta?

    2.a. Comisia pretinde ca ar fi vorba despre niste ajutoare de stat ilegale acordate de Irlanda companiei Apple. Si voi, dragi cetateni credinciosi, bravi aparatori ai valorilor si principiilor europene, va repeziti la gatul ‘raufacatorului’ care -stiti voi, este un evazionist inrait ca asa v’a spus Comisia. Dar, v’a prezentat cumva acuzatorul -controlor fiscal si legiuitor totodata- temeiurile actiunilor sale si probele pe care le detine? Pai nu, ca informatiile astea sunt oarecum negative pentru CE. Dar vi le prezint eu, temeiurile, ca probele nu exista.

    art 108 din Tratatul privind functionarea UE
    „(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică PERMANENT regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne.”

    Asa scrie in Constitutia UE, ca Komisarii trebuie sa verifice PERMANENT ajutoarele acordate de state companiilor. Si totusi, iata ca in cazul Apple au facut o exceptie: le’a luat 12 [DOISPREZECE] ani ca sa descopere evaziunea fiscala sistematica pe care pasamite Apple ar fi savarsit’o in complicitate cu autoritatile statului irlandez.

    A propus ceva Comisia vreme de 12 ani Irlandei in chestiunea ‘ajutoarelor ilegale’ acordate prin presupusul regim fiscal preferential? NU.

    Era o investigatie atat de complicata incat sa dureze 2 ani de la anuntarea anchetei si pana la decizia punitiva? Pai nu prea. Calculul impozitului pe profit, cu datele in fata, e o operatiune de cateva minute pentru orice contabil competent. Dar poate ca au luat toate documentele si le’au reanalizat, au recatalogat investiiile si achizitiile Apple de’a lungul a 12 ani ca sa le iasa diferit profitul. O treaba pe care orice Fisc pus pe rapt institutionalizat o face in mod curent. Ei bine, un inspector fiscal competent masluia un dosar d’asta in 2 saptamani. Fiscul european e insa mai pretios, lor le trebuie 2 ani ca sa calculeze dupa muschiul lor profitul unei companii. Apropo, cat a fost profitul Apple in acesti 12 ani in opinia Comisiei, ce v’a spus Comisia despre sume, nu despre procente?

    Dar, totusi, despre ce e vorba in ‘dosarul’ Apple?
    2.b. Opinia Comisiei o cunoasteti, e problema fiecaruia daca transforma sau nu o opinie in decret ori in axioma. Cetatenii cei rai ai UE -euroscepticii- si’au luat insa libertatea de a avea alte opinii. De pilda euroscepticii privesc acest act birocratic al UE ca pe un atac la adresa (1) suveranitatii fiscale, (2) a capitalismului si (3) a companiilor americane rezidente in Europa, plus (4) o sicanare a politicienilor europeni pro-americani [in cazul dat irlandezi, dar samavolniciile Comisiei se rasfrang si asupra celorlalti politicieni avertizati in subtextul ukazului emis de komisari].

    Da, dar Comisia e de fapt aparatoarea pietei libere, ca doar Ea, singura si brava, se mai lupta in transee cu ajutoarele de stat: asa suna obiectia cetatenilor credinciosi ai Comisiei. Oare?

    3. Comisia NU apara in niciun fel piata libera, ci o manipuleaza, o dirijeaza, o restrange sau anihileaza dupa cheful tartorilor ce decid efectiv arbitrar si netransparent asupra politicilor etatiste de ajutorare a unor sectoare economice. Azi, ca guvern national poti acorda ajutoare unor prestatori de servicii monopolisti, dar maine te poti trezi ca s’a schimbat foaia, si viceversa. Comisia s’a autoindrituit sa dicteze politica ajutoarelor de stat si s’a autoerijat in rolul paternalist de cel mai mare finantator public al entitatilor private din Europa. Comisia Europeana, in timp ce pretinde ca lupta cu indarjire impotriva ajutoarelor de stat, acorda/permite ajutoare pe banda rulanta pe 2 din cele mai importante piete ale Europei: agricola si energetica.

    Cum a facut asta? Pai prin elaborarea unui temei juridic pentru puterea discretionara: Regulamentul 994/98:
    http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/69/170/regulamentul-70-2001-al-comisiei-cee-referitor-la-ajutorul-de-stat-pentru-imm.pdf
    Bine, bine, si’a acoperit diktatele, dar e sigur ca Komisarii au abuzat de puterea lor?
    Pai, uite, insista ca s’a abilitat singura sa dicteze ce e si ce nu ajutor de stat:
    http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al26043

    ca atare, Comisia poate permite unor companii ori entitati sa primeasca ajutoare de stat. Dupa cum bate vantul:
    imm-uri:
    http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/69/170/regulamentul-70-2001-al-comisiei-cee-referitor-la-ajutorul-de-stat-pentru-imm.pdf
    monopolistii:
    http://ec.europa.eu/competition/state_aid/overview/new_guide_eu_rules_procurement_ro.pdf

    • Ce spui tu e prea complicat.
      Cel mai simplu este sa-i dam afara din Europa pe verosii capitalisti de peste Ocean, si chiar sa rasuflam usurati ca scapam de insularii briti.
      Si de-acum, trai neneaca!
      O sa ne facem armata proprie, o sa avem doi soferi de baza la conducere, si o sa normalizam relatiile cu Rusia.
      Eu vad viitorul tare roz (bombon) :P

  11. 1. A activa pe o piata straina nu este un drept ci un privilegiu. Statele isi exercita suvernitatea pe teritoriul propriu si stabilesc taxele. Cine nu accepta regulile unui stat nu are ce cauta pe piata respectiva. Irlanda face parte dintr-o piata cu reguli clare de stavilire a practicilor anticompetitive.
    2. Practica celor de la Apple este anticompetitiva pentru ca Samsung, Sony, HTC, etc nu beneficiaza de aceleasi scutiri de taxe.
    3. Autorul se inseala. Majoritatea telefoanelor Apple sunt fabricate in China. Prezenta Apple in Irlanda este simbolica. Apple plateste taxe in Irlanda si pentru telefoanele vandute in Asia.
    4. Cazul Apple nu este singular. Majoritatea companiilor americane sunt in vizorul taxman-ului din Europa pentru evaziune fiscala. Tare as vreau sa stiu ca s-ar intampla daca o companie europeana ar incerca sa aplice o schema tip Apple in US. Cel mai probabil managerii ar ajunge la puscarie.

    • 2,3,4: gresit.
      2. Toate companiile mari au aranjamente in Irlanda sau Elvetia, nu doar Apple.
      3. Nu, Apple plateste taxe in Irlanda pentru telefoanele vandute in UE. Asia e alta piata, cu alta organizare.
      4. Ce face Apple e perfect legal, tocmai de-aia nu ajunge nimeni la puscarie si guvernul SUA le ia apararea. Ati citit cu atentie articolul?

      • @Adrian B (03/09/2016 la 0:31)

        „4. Ce face Apple e perfect legal, tocmai de-aia nu ajunge nimeni la puscarie si guvernul SUA le ia apararea. Ati citit cu atentie articolul?”

        Guvernul SUA la fel ca si legile americane sunt facute in asa fel incat in orice situatie si-n orice tara s-ar afla o companie/cetatean american, daca-si plateste taxele datorate statului american (nu-i intereseaza cat de putin cele datorate altora) este APARAT de acesta. Asta mi-au fost spune de un american cu care am lucrat la un proiect in afara SUA.

        De aceea poate ati cititi prin ziare ca unele „vedete”(de ex.Martha Stewart ) au stat la puscarie pentru faptele lor (in acest caz de evaziune fiscala). Se spune in SUA, ca de 2 lucruri nu scapi in viata: taxele (bineinteles datorate statului american) si moarte.
        Aces

        O fi bine, n-o fi bine fiecare poate judeca prin comparatie fara a politiza cu Romania de exemplu.

      • Poate ar fi bine sa veniti cu date concrete. De exemplu of companie European care are aranjamente tip Apple in US.
        Sau ce schema foloseste Samsung in Irlanda.

        • Pai ce exemplu mai clar vrei decat cele spuse (cam cu naduf) de un cetatean american. Ce date concrete doriti ? Nu-i ca-n Romania fiecare sa se laude ce salariu/venituri are si cum l-ai putea verifica daca nu spune „gogoase”. Americanii nu prea se lauda cu veniturile lor numai daca sunt de origine romana ! Eu banuiam (nu stiam precis, nici el si nici seful nu au „divulgat” leafa lui) cam ce venit avea acel coleg american fiind pe o pozitie similara.

          • Tot mai astept un exemplu de companie europeana care nu plateste taxe in US.
            Sau ce aranjamente fiscale preferentiale are Samsung in Europa.

            • De la mine poti astepta mult si bine: eu vorbeam de o persoana (cetatean american) si nu de companii (americane sau din alta tara).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro