Home » Analize »Economie »Energie »Financiar »Macro »Opinie »Sinteze » Citesti:

Domnule Tudose avem nevoie de un manager profesionist, nu de un mercenar politic

Cristian Felea noiembrie 21, 2017 Analize, Economie, Energie, Financiar, Macro, Opinie, Sinteze
36 comentarii 3,550 Vizualizari

Motto:

Uite-așa: apare o arătare care se strecoară ca o șopârlă pe treptele corpului social, ajungând să se miște în vârf nestingherit. El nu se întreabă dacă e ctitor de așezări umane, legiuitor, binefăcător sau orice altceva care să acopere ideea de mare conducător. Se simte bine acolo unde e și se consideră diferențiat de concetățenii lui, crezând că acest lucru e rodul unei virtuți excepționale.

Petre Țuțea (infractorul și falsitatea[1])

Anul 2017 se apropie de sfârșit și istoria va consemna probabil, cândva, că acesta a fost anul în care majoritatea românilor și-ar fi dorit să-l poată concedia pe cel de-al doilea prim-ministru al guvernului PSD din acel an, după ce partidul de guvernământ și l-a concediat singur pe primul dintre ei.

Din păcate nu a fost posibil, cu toate că acest al doilea premier, Mihai Tudose pe numele său, a acceptat să-și pună semnătura pe decizii, acte normative și legi care, după un an cu o creștere economică apropiată de 7%, i-au făcut pe români și mai săraci decât înainte.

Va fi greu de înțeles pentru urmașii noștri cum a fost posibil ca într-un an în care avuția țării a crescut, cei mai mulți români să devină de fapt mai săraci decât înainte, așa încât suntem datori să depunem mărturie nu numai că o astfel de situație a fost posibilă, dar ea a fost și premeditată de o mână de politicieni care au dovedit că nu soarta românilor îi interesează, ci acapararea, siluirea și stăpânirea statului, în folos propriu.

Probabil că intențiile lor, puternic contestate de majoritatea populației – salariați, membri ai diferitelor sindicate, antreprenori, investitori și analiști economici nu ar fi devenit realitate dacă în anumite instituții cheie ale statului indivizi aserviți – un fel de mercenari politici – nu ar fi ajuns în poziții de decizie prin siluirea misiunii publice și trădarea interesului general.

Ceea ce poate să pară un paradox, în realitate n-a fost decât o suită dezastruoasă de decizii care s-au situat în răspăr cu interesul public și cu prudența; un mecanism coroziv declanșat de politicieni certați cu legea penală și pus în operă de alți politicieni certați cu legile obiective (și naturale) ale economiei.

Așadar, după ce au beneficiat de o conjunctură favorabilă care i-a adus la putere după alegerile din noiembrie 2016, o mână de politicieni PSD-ALDE și acoliții lor au decis că pot să bage adânc mâna în bugetul țării și să cheltuiască tot ce găsesc în visterie pentru propria propășire. Pentru ca scurgerea banilor către clientela politică, via ministerul dezvoltării regionale și administrațiile locale controlate de baronetul aservit, să nu fie de interes pentru popor, politicienii penali deveniți stăpânii statului s-au gândit ca mai întâi să arunce mărunțiș poporului.

Un plan care trebuia să se dovedească imbatabil s-a arătat plin de fisuri înainte ca mituirea poporului să fie adusă la implinire, tocmai pentru că legile economiei, deși empirice, sunt inspirate de legi naturale obiective, care se manifestă implacabil. Planul a fost pentru început stânjenit de românii care, la începutul anului 2017 au ieșit în stradă și l-au speriat pe întâiul premier marionetă al PSD-ALDE, Sorin Grindeanu pe numele său, iar acesta nu și-a mai asumat desăvârșirea dezastrului.

Inspiratorii cinici ai privatizării politice a statului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au făcut o jumătate de pas înapoi, după care au contraatacat atunci când românii s-au retras din stradă în speranța că decența și rațiunea vor vorbi. Cei doi au pariat pe un mercenar mult mai decis, călit în luptele interne de partid.

Încă de la primele sale discursuri, al doilea premier al anului, cu un doctorat absolvit la Academia Națională de Informații[2], a lăsat lumea cu gura căscată rostind alegații de genul: ”mulținaționalele au interesul să-și scoată angajații în stradă”, ”nu am încredere în bănci și nu am card bancar, îmi iau salariul în plic”, ”băncile nu plătesc impozite” etc. De aici nu a mai fost decât un pas până la desăvârșirea unui model economic original, care a primit numele de revoluție fiscală.

După ce Mihai Tudose a girat pachetul de legi al revoluției fiscale, atât Consiliul Fiscal, cât și BNR, patronatele sau sindicatele, din rațiuni diferite, dar cu analize pertinente au cerut guvernului să nu aprobe prin ordonanță de urgență măsurile în cauză.

Apelul la rațiune nu a fost ascultat de Mihai Tudose, doctorul în infrastructură critică adoptând o poziție de frondă: “După ce Washington Post şi AFP au răspândit tot felul de <false informaţii> privind creşterea economică a României, numind-o chiar <tigrul Europei>, Pierre Moscovici, comisarul european pentru Afaceri Economice şi Financiare susţine, în Prognoza Economică Europeană pentru toamna lui 2017, că ţara noastră are a doua cea mai mare creştere economică din lume, după China. Stăm rău. Atât de rău încât am făcut a doua rectificare pozitivă din acest an.”[3]

Deci stăm bine. Așa să fie? Să vedem, tăind câteva felii de realitate și să analizăm realitatea cu puținele dar raționalele instrumente pe care le avem la dispoziție, ca cetățeni onești, înainte de a cauționa prin neimplicare calea pe care ne împinge cu obstinație actuala guvernare.

AVEM O PROBLEMĂ CU MULTINAȚIONALELE

În ianuarie și februarie 2017, Liviu Dragnea a lansat teza că miliardarul american Soros este cel care plătește pentru ONG-urile responsabile cu organizarea protestelor din Piața Victoriei. Câteva imagini care l-au surprins printre protestatari pe Steven van Groningen, CEO al Reiffeisen Bank în România, au alimentat mașina de propagandă a PSD-ALDE, inspirând mesajul că băncile, multinaționalele în general, și-au scos angajații în stradă împotriva guvernului. Deci guvernul este un fel de victimă a unei conspirații a marelui capital internațional.

Cum teoriile conspirației sunt bune pentru audiența insomniacă a anumitor televiziuni aservite, dar nu țin de foame, nu strică să aruncăm o privire în culise, citind printre rândurile mai multor știri anumite ”amiciții” discrete între decidenți ai statului și diverși reprezentanți ai mult hulitului capital internațional. Pentru că, până la urmă, este bine să facem distincția corectă între negocierile legitime dintre guvern și marii investitori, pe de-o parte, și frustările și orgoliile de cocotă trădată care aruncă cu vitriol ale unor politicieni cărora puterea începe să le scape printre degete.

Deunăzi Iulian Iancu, parlamentar și șef al unei comisii de anchetă a Parlamentului privind activitatea reglementatorului pieței naționale de energie ANRE, a profitat de prezența fostului ministru delegat pentru energie dintr-unul din guvernele Ponta, și anume Răzvan Nicolescu, în fața comisiei pe care o conduce pentru a înfiera cu ”mânie proletară” (moștenită din vremuri ce le credeam apuse) conexiunile OMV Petrom cu politicul.

Desigur, nu oricum, adică nu cu dezvăluiri puternice, reale, ci cu aluzii la capitalul austriac care deține cea mai mare companie petrolieră a țării, pentru că în anul 2012 ar fi beneficiat de conexiunile lui Răzvan Nicolescu la nivelul guvernului Ponta (din care a ajuns ulterior să facă parte) și ar fi reușit să obțină o hotărâre de guvern prin care i s-a permis să alimenteze cu gazele proprii, la preț avantajos (de transfer intern, și nu de piață) centrala electrică de la Brazi.

Desigur, afirmațiile lui Iulian Iancu pot fi adevărate din cel puțin două motive:

(i) Iulian Iancu are mai multe motive personale să nu se înțeleagă cu Răzvan Nicolescu, care a ajuns să fie unul din miniștrii energiei din România, în timp ce domnia sa nu; mai mereu fiind pe listă, dar de fiecare dată lăsat să conducă micul său minister din Camera Deputaților, numit și Comisia de Industrii și Servicii;

(ii) tocmai din poziția sa de președinte de comisie parlametară, Iulian Iancu a avut cu siguranță cunoștință de demersurile lui Nicolescu din anul 2012, dar nu s-a arătat scandalizat; dimpotrivă, în piață se acreditează faptul că ar fi avut meritul incontestabil de a introduce și Romgaz pe lista companiilor ce au beneficiat, până în decembrie 2014, de prevederile respectivei hotărâri de guvern. Ceea ce este lăudabil, dacă este adevărat.

Ceea ce nu am auzit de la Iulian Iancu, dar mi-ar fi plăcut să aflu, sunt câteva detalii, cum ar fi:

(i) dacă este adevărat ce a afirmat Răzvan Nicolescu la audierile de joi[4], 16 noiembrie curent, despre implicarea domniei sale (adică Iancu) în negocierea contractului de vânzare al fostei SNP Petrom către OMV, din poziția de secretar de stat, în condiții pe care acum, după 13 ani, mulți experți din piață le apreciază ca fiind nu tocmai avantajoase statului român (să zicem, la întâmplare, că Anexa P la contract, de exemplu, ar putea scoate din bugetul de stat, în timp și prin proceduri nu foarte transparente, aproape jumătate de milard de euro pentru ecologizarea puțurilor de foraj existente la momentul privatizării);

(ii) dacă este adevărat că, în anul 2015 și ulterior în anul 2017 Deloitte a pus în piață studii legate de modul în care sunt calculate redevențele petroliere în mai multe țări europene[5], de care OMV Petrom s-a folosit în negocierile cu guvernul pentru modificarea cadrului actual de reglementare al redevențelor; coincidența fiind aceea că, din februarie 2015 Răzvan Nicolescu se alăturase echipei Deloitte din România[6];

(iii) dacă presa care face legătura (de afaceri, evident) dintre Liviu Dragnea și OMV Petrom, via europarlamentarul Viorica Dăncilă și soțul său, Cristinel Dăncilă, șeful asset-ului III Vest-Pitești are dreptate sau fabulează[7].

Adevărurile spuse pe jumătate au darul nu doar de a distruge adevăruri, cât mai ales de a ascunde hoții și nedreptăți flagrante după adevăruri spuse trunchiat. Eu nu sunt foarte mirat de modul în care austriecii de la OMV au decis să interacționeze cu autoritățile statului român, în condițiile în care economia autohtonă este reglementată imprevizibil și opac.

În România se pot pierde bani foarte ușor, iar austriecii știu acest lucru și, în timp, au învățat cum să procedeze pentru a transforma în oportunitate lipsa de onoare și cinismul autorităților române. Dar nu sunt singurii. Imediat lângă austrieci se așează pentru o scurtă analiză și kazahii de la Rompetrol Rafinare.

În perioada guvernului Ponta, după negocieri nu foarte transparente, probabil aflate acum în atenția DIICOT[8], datoria Rompetrol Rafinare către bugetul de stat, moștenită de la Dinu Patriciu (fostul prieten al președintelui actual al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și al actualului ministru de externe, Teodor Meleșcanu), a făcut obiectul unei tranzacții.

Tranzacția, care, inițial s-a consființit într-un memorandum ce a fost aprobat în februarie 2014 și printr-o hotărâre de guvern (Ponta), permitea cel mult plata la bugetul de stat a circa 200 milioane de dolari, adică o treime din datorie, diferența urmând să facă obiectul unei construcții cât se poate de puțin transparentă, adică un fond de investiții controlat în proporție de 80% de compania kazahă ce deține Rompetrol Rafinare.

Recent, Mihai Tudose a afirmat, împreună cu ministrul energiei, că ia în considerare să nu mai prelungească înțelegerea cu kazahii și să denunțe memorandumul[9], pentru că, nu-i așa, kazahii sunt datori să plătească bugetului de stat întreaga datorie de 600 și ceva de milioane de dolari. Decizia pare una corectă, pe linia dură de negociere la sânge cu multinaționalele din România, dar…există și un dar.

În perioada guvernului Boc, ministrul de finanțe Gheorghe Ialomițianu acționase în instanță compania kazahă KazMunaiGaz pentru faptul că nu și-a achitat datoria și a transformat-o ilegal în acțiuni pentru statul român, dar sub pragul de control. Ori, guvernul Ponta a renunțat la litigiul respectiv, astfel că problema ar mai putea fi tranșată doar printr-un arbitraj internațional. Să înțelegem că Mihai Tudose și-a asumat un arbitraj cu compania kazahă? Poate că da.

Dar povestea nu se încheie aici. Dincolo de șansele extrordinar de slabe de a câștiga arbitrajul cu KazMunaiGaz, guvernul mai are de rezolvat problema activului net la Rompetrol Rafinare. În a doua parte a anului 2016, ASF a atenționat Rompetrol Rafinare că încalcă legea societăților comerciale, activul său net fiind sub jumătate din capitalul social subscris.[10]

Legea ar fi prevăzut fie obligativitatea rezolvării situației, fie cea a dizolvării voluntare. Din datele existente Rompetrol Rafinare nu a rezolvat problema până la 31 decembrie 2016 și nici la finele semestrului I 2017[11]. Întrebarea nu este doar de ce nu a soluționat chestiunea, ci cum s-a ajuns aici.

Cel mai probabil situația se datorează nivelului foarte ridicat al datoriilor companiei care, în piață, sunt atribuite unor împrumuturi intra-grup. Un astfel de exemplu este disponibil chiar pe site-ul BVB[12], unde se găsește publicat un contract de împrumut pentru achiziția de materie primă ce urmează a fi încheiat de Rompetrol Rafinare cu KazMunayGas Trading, pentru circa 27,9 milioane dolari SUA.

Împrumuturile intra-grup au o importanță extrem de mare și, în cazul Rompetrol Rafinare sunt și semnificative, probabil în jurul a 1 miliard de dolari, întrucât sunt capabile să afecteze activul net, la un capital social subscris de 4.410.920.572 lei. La o valoare atât de mare a împrumuturilor intra-grup, compania mamă kazahă:

(i) poate transfera în străinătate, în interesul său, anual, sume importante de bani sub formă de dobânzi;

(ii) dacă va solicita intempestiv plata datoriilor către compania Rompetrol Rafinare, iar compania evident nu va putea onora plata unor sume atât de mari, KazMunaiGaz poate solicita transformarea datoriei în acțiuni, preluând aproape total controlul asupra Rompetrol Rafinare.

MULTINAȚIONALELE EXPORTĂ PROFITUL, DAR NOI LE VOM OBLIGA SĂ PLĂTEASCĂ

Poate că niciodată până acum nu a fost o mai mare nevoie să trecem prin filtrul propriu al gândirii raționale mesajele guvernului, în condițiile în care mai mulți comunicatori afiliați partidelor, miniștri și premierul însuși nu ezită să comunice trunchiat, în disprețul cetățeanului, sau în sloganuri.

Putem porni analiza de la un comunicator aparent neutru, și anume parlamentarul independent (formal cel puțin) Remus Borza, fost ALDE, care a pornit de la ideea că militează pentru implementarea în legislația națională a Directivei 1164/2016 a Consiliului UE (privind stabilirea de norme împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale), situație în care: ”…se limitează practicile multinaţionalelor de externalizare a profitului prin preţuri de transfer, împrumuturi acordate de societăţile-mamă, cu dobânzi prohibitive şi alte metode de <optimizare fiscală>. Impactul acestei măsuri este un plus de patru miliarde de euro la buget”. Remus Borza este de acord și cu faptul că România are o problemă cu încasarea la bugetul de stat a veniturilor din TVA, unde minusul ar fi undeva în jurul a 37%.[13]

Cu alte cuvinte, Remus Borza formulează ceva mai elaborat teze similare celor susținute de Mihai Tudose, Ionuț Mișa și, evident, Liviu Dragnea dar avansează și unele cifre, pe care am putea sau nu să le luăm în considerare. Dacă suntem de acord cu ele, atunci ar trebui să conchidem că multinaționalele sunt responsabile, prin optimizările fiscale, pentru un minus de venituri de circa 8-10 miliarde de euro, provenind din neplata în România a impozitului pe profit, deducerile de TVA și nivelul redus al redevențelor.

Desigur, nimic nu a împiedicat până acum statul român să modifice cadrul legal intern în sensul optimizării redevențelor, implementării Directivei (UE) 1164/2016, întăririi competențelor ANAF etc. De exemplu, problema modului în care companiile petroliere reușesc să-și optimizeze baza de taxare și impozitare a fost ridicată de troica BM-FMI-UE încă din anul 2011, dar nici până în prezent guvernul nu a reușit să transmită Parlamentului un proiect de lege nouă pe această temă.

Un mic amănunt vine însă să lămurească relativul paradox în care ne găsim. Însăși Olguța Vasilescu, ministru al muncii, a trebuit să accepte faptul că printre companiile care sunt restante cu plata obligațiilor față de bugetul asigurărilor sociale multe sunt de stat: Atunci când v-am spus că este vorba de 30% firme care nu plătesc contribuții, probabil că nu ați realizat dimensiunile dezastrului până în momentul în care ANAF a făcut publice datele exacte și anume că sunt peste 2 milioane de angajați pentru care nu se plătesc contribuțiile de către angajatori. Sunt și câteva companii de stat. Îmi vine în cap CFR-ul, de exemplu, acum. Și la ei sunt aceste probleme. Și, de asemenea, peste 150.000 de firme care nu fac aceste plăți către sistemul de stat.”[14]

Luată de valul destăinuirilor făcute cu jumătate de gură pentru o jumătate de adevăr, Olguța Vasilescu a uitat să precizeze că 150 de mii de firme adună mai puțin de 2/3 din datoriile restante la contribuții, diferența de o treime fiind ”meritul” primilor zece din listă, din care 9 sunt companii al căror proprietar este majoritar sau integral statul român.[15]

Un calcul simplu, pe lista publicată de ANAF, ne arată că primii zece datornici cumulează datorii de peste 6,7 miliarde de lei, adică aproape 1,5 miliarde de euro. Conform estimărilor ANAF, mai puțin de 25% din contribuțiile restante (circa 18,5 miliarde de lei în total) ar mai putea fi recuperată ca venituri la bugetul general consolidat, adică în jur de 1 miliard de euro de euro[16] din 4 miliarde în total.

AM ACCELERAT CONSUMUL, DAR ÎN BENEFICIUL CUI?

”Ne-am grăbit să stimulăm consumul și mai degrabă am creat locuri de muncă în alte țări. Importurile cresc mult mai rapid decât exporturile, iar cererea aceasta se duce în importuri deși ar fi fost mai bine dacă era stimulată prin creșterea producției interne. Și stimularea asta nu se face doar prin vorbe.[17] Aprecierile îi aparțin guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care a încercat în nenumărate rânduri să atenționeze, guvernul, pe premierul său, că acționând prociclic, adică turnând benzină pe foc, îi va sărăci pe români, în loc să-i ajute să își crească nivelul de trai.

Ce vrea de fapt Mugur Isărescu să transmită guvernului și ce anume ar trebui să înțeleagă românii? În niciun caz că veniturile românilor nu ar trebui să crească, sau că românii nu ar trebui să își cumpere frigidere și autoturisme dacă le cresc salariile. Doar că atunci când creșterile de salarii sunt în procente cu două cifre, iar sporul de productivitate este mult mai mic, în condițiile în care producția internă de bunuri și servicii nu acoperă cererea de consum, echilibrul se rupe.

Figura 1: ciclul stimulării nesănătoase a consumului și câteva efecte


Altfel spus, dacă stimulăm creșterile de salarii decuplate de productivitate și nu investițiile care să aducă spor de productivitate, presiunea consumului va însemna că românii își îndreaptă cererile către produse care vin mai ales din import, bunuri care sunt oferite de țări din regiunea ca Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Croația etc., ori de servicii din țări ca Italia, Austria, Grecia etc.

În acest mod se inițiază un cerc vicios, asemeni celui schițat în figura 1, care presupune crearea următorului mecanism coroziv:

(i) prin creșterea salariului românii prind încredere să facă achiziții pe care și le doresc de multă vreme. O parte le pot obține de la producători interni (locuințe, mobilier, autoturisme cu preț redus sau mediu, îmbrăcăminte, anumite tipuri de electrocasnice și servicii turistice etc.), altele provin din import (autoturisme cu cost mediu sau ridicat, îmbrăcăminte, electrocasnice cu preț mediu sau ridicat, mobilier cu costuri reduse, de tip funcțional, servicii turistice etc.). Importul bunurilor respective creează puține locuri de muncă în România dar alimentează afacerile investitorilor din țările de provenientă a bunurilor și serviciilor. În aceste condiții, investitorii sunt stimulați să își sporească investițiile în țările respective, să creeze noi locuri de muncă și/sau să-și plătească mai bine lucrătorii etc. În plus, importurile presupun plăți în valută și pun presiune pe cursul de schimb leu-euro, în condițiile în care cererea este stimulată în ritm accelerat;

(ii) nu foarte mulți români își permit bunurile pe care și le doresc, situație în care apelează la creditele bancare, ipotecare și de consum în primul rând. Când salariile cresc rapid, sentimentul unui câștig mai ridicat generează suficient optimism pentru ca cererea de credite bancare să pună presiune pe bănci. Băncile vor căuta lichidități în piața interbancară, unde banii se vor scumpi, iar dobânzile de asemenea (în esență acesta este mecanismul de creștere a indicelui ROBOR);

(iii) creșterea importurilor cu un ritm mai accelerat decât cel al exporturilor presupune majorarea deficitului de cont curent. În primele nouă luni ale anului 2017 deficitul de cont curent a ajuns la 4,2 miliarde de euro, ca diferență între sumele aduse în contul curent, de circa 63,4 miliarde de euro și minusul înregistrat, de circa 67,6 miliarde de euro. Dacă nu se poate finanța prin remiteri ale românilor de peste hotare sau investiții străine, deficitul de cont curent trebuie acoperit prin împrumuturi, iar Ministerul Finanțelor Publice s-a împrumutat în ritm accelerat în anul 2017. Ca urmare, datoria externă a României s-a majorat în 2017 și a ajuns la 93,2 miliarde de euro[18]. Dar majorarea datoriei externe, încă sub 60% ca procent din PIB, are o tendință nesănătoasă mai ales atunci când în discuție este datoria pe termen scurt (v. graficul din figura 2).

Figura 2: evoluția datoriei externe pe termen mediu și lung (DTML) și scurt (DTS)[19]

Ceea ce a încercat Mugur Isărescu să le transmită lui Mihai Tudose și Ionuț Mișa, dar mai ales păpușarilor din spatele cortinei, adică lui Liviu Dragnea, Darius Vîlcov sau Olguța Vasilescu, este că pe datele actuale ale economiei României – care a avut permanent deficite bugetare nu pentru că a finanțat investiții, ci pentru că a aruncat banii în consum sau nu a încasat destui bani la buget pentru că o parte au fost pur și simplu furați – stimularea consumului implică un risc major.

În particular, pentru știința personală a premierului Tudose, doctor în infrastructuri critice, mesajul lui Mugur Isărsescu se traduce prin deplasarea responsabilității clamate de la bănci și multinaționale la răspunderea personală a decidenților care au toate datele în față, dar aleg să acționeze cinic și iresponsabil.

VOM FI MAI BOGAȚI SAU MAI SĂRACI?

Se putea, sau se poate și altfel? Desigur. Plecând tot de la analiza BNR, în România stocul (dacă se poate numi așa) de forță de muncă calificată căruia i se pot adresa investitorii/antreprenorii începe să-și atingă limita, ceea ce înseamnă că există o serie de oportuntăți pentru evoluții organice și sănătoase, cum sunt:

(i) antreprenorii/companiile trebuie să-și plătească tot mai bine angajații – în speță situația defavorabilă de împărțire a profitului nou creat între muncă și capital începe să se deplaseze către un teritoriu echitabil – pentru a nu risca să-i piardă în favoarea concurenței;

(ii) antreprenorii pun presiune pe guvern și investesc în educarea forței de muncă, pentru că nu mai au acces nelimitat la forță de muncă gata pregătită de sistemul public de învățământ.

Această oportunitate de redresare organică a inechităților dintre muncă și capital este pe cale să fie ratată de guvernul Tudose prin măsuri cum sunt: pachetul de legi și reglementări al revoluției fiscale, schimbarea legilor justiției, codul administrativ în forma Shhaideh-Dragnea și posibila aprobare a formulei actuale de reglementare a Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții.

Potrivit lui Bogdan Hossu, președintele ”Cartel Alfa”, în România distribuția valorii nou create avantajează capitalul, către care se îndreaptă în proporție de 62,5%, în timp ce către cei care investesc propria muncă în piață se îndreaptă doar 37,5%.[20] În toate țările dezvoltate distribuția avantajează munca – în Europa media fiind în jurul valorii de 60%, iar în SUA în proporție de 55%.

Dincolo de evidenta debalansare a cifrelor, care îndreptățește sindicatele să solicite măsuri de schimbare a situației de la guvernanți, este necesar și un  diagnostic corect asupra situației, cu evitarea corecțiilor pur administrative sau, și mai rău, populiste.

În România post-decembristă, unde antreprenoriatul și capitalul privat au fost construite aproape de la zero, marea majoritate a capitalului care putea fi adus în piață de către români a fost propria forță de muncă. Situația nu s-a consolidat, printre altele, pentru că mulți antreprenori au preferat să pună accent pe acumularea de bogăție personală și nu pe reinvestirea profiturilor, pe de-o parte, iar pe de altă parte datorită corupției și evaziunii fiscale, care a permis îmbogățirea clientelelor de partid și a unor elite care au provenit din fostul partid comunist sau din securitatea statului comunist.

Cum nu se poate crea valoare din nimic, tendința populiștilor conduși de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu de a înlocui teoriile economice cu sloganuri de genul ”să încurajăm investitorii noștri, nu multinaționalele” sau ”românii trebuie să câștige mai bine” s-a tradus în acțiuni guvernamentale care au bulversat și vor bulversa economia.

Astfel, potrivit lui Bogdan Hossu, pentru a schimba situația actuală, în care procentul de persoane active (care primesc un salariu) aflate sub pragul de sărărcie este de 22,6%, ar trebui (cel puțin) ca în anul 2018 salariul minim să se ridice la 1900 de lei pentru angajații necalificați și la 2300 de lei pentru angajații care, pentru îndeplinirea sarcinilor postului, au nevoie de studii superioare.

Guvernul a răspuns acestor necesități – să le credităm a fi obiective – prin decizii arbitrare (pentru că au fost angajate cu raportarea la interese de grup) care vor compromite teza de echitate socială. Astfel, ziare.com a publicat o analiză[21] din care rezultă faptul că prin stimularea unei (oarecare) creșteri salariale a salariului brut, dar cu transferul taxelor integral către angajat de la 1 ianuarie 2018 (35% CAS și 10% impozit pe venit), cumulat cu creșterea salariului minim pe economie de 1900 de lei (nediferențiat și nu așa cum cereau sindicatele), mulți salariați care aveau venituri salariale apropiate de medie vor ajunge să fie plătiți cu salarii la nivelul salariului minim (pentru munca necalificată).

Cu alte cuvinte, România va avea o economie a paradoxurilor, în care deși salariul minim va depăși 50% din nivelul salariului mediu pe economie – 413 euro salariul minim, circa 740 de euro salariul mediu; ponderea va fi de circa 55,8%, cea mai mare din UE – procentul de persoane active sărace va crește; aspect subliniat și de Bodan Hossu: ”Pe această modificare fiscală, proasta distribuție a creșterii economice va continua să afecteze veniturile către salariat. Care este consecința? Azi avem 22,6%, conform raportului pentru 2015 al UE, de persoane sărace active, adică lucrează, sunt activi, dar în același timp cad sub pragul de sărăcie. Deci acest procent va crește. Suntem în top din punctul acesta de vedere la nivelul UE. Și dacă adăugăm și inflația care va crește din cauza ultimelor măsuri guvernamentale care au necesitat bani suplimentari la buget (…), se va intra într-un lanț de creșteri de prețuri, deci inflație (…). Practic, este o altă măsură de pauperizare, sărăcire suplimentară, pentru marea majoritate a lucrătorilor din România. [22]

Poate că ar trebui să-mi fac mea culpa; până la urmă nu se face să-i reproșăm lui Mihai Tudose toate neîmplinirile unei succesiuni de guvernări (cele mai multe de stânga, trebuie să recunoaștem) care și-au pus amprenta asupra societății și economiei României de astăzi.

Sunt conștient de acest lucru, dar cu toate acestea îmi doresc să-l pot concedia pe premierul nostru de astăzi și aș face-o fără ezitare, dacă aș putea. Pentru că, dacă cunoaște situația actuală a economiei României este dator să împiedice, prin demisie imediată, intrarea în vigoare a unor legi care pot distruge tot ce s-a construit în ultimii 10-11 ani. Demisia sa va antrena cel mai probabil alegeri anticipate, singura șansă pentru a readuce normalitatea în România.

Însă dacă participă conștient la imensa farsă pusă la cale de Dragnea și Popescu Tăriceanu, imaginându-și, poate cu bună credință, că procedează corect, atunci singura soluție pe care o mai are pentru a-și salva imaginea în fața istoriei este să-și pună următoarele întrebări sugerate de Andrei Pleșu[23]: ”De ce am ales să accept funcția în care mă aflu? (…) Care sînt motivațiile reale, sincere, ale opțiunii mele? Vanitate? Cumințenie de partid? Preocuparea pentru beneficii de tot soiul? Delir al Misiunii? Suficiență bățoasă? Ignorarea limitelor proprii?

Dacă cu doctoratul nu i-a ieșit prea bine lui Mihai Tudose[24], nu ne rămâne decât să sperăm că un examen în fața propriei conștiințe îl va ajuta mai mult. Ne-ar face un imens cadou de Crăciun, nouă, concetățenii săi, românilor de acasă și de pretutindeni.

NOTE________________________


[1] ”Jurnal cu Petre Țuțea”- Radu Preda; Ed. Lumea Credinței, 2015

[2] Teză apreciată laudativ de generalul Florian Coldea: Lucrarea, intitulată <Infrastructură critică – model şi strategie managerială>, a fost remarcată la vremea respectivă şi de adjunctul SRI, Florian Coldea, care a semnat câteva cuvinte de laudă la finalul studiului. <Nivelul teoretico-aplicativ ridicat, bazat pe o bună cunoaştere şi un studiu aprofundat al problematicii, sistematizarea eficientă a ideilor, în mod special gradul ridicat de adecvare şi consistenţă al sugestiilor privind managementul acestei categorii de infrastructuri reprezintă argumente solide pentru considerarea lucrării drept un document de referinţă în domeniu>, a scris Coldea în 2010 despre lucrarea lui Tudose. – http://evz.ro/tudose-doctorul-sri-cumparat-lucrare.html

[3] http://romanialibera.ro/politica/institutii/tudose–avem-cea-mai-mare-crestere-economica-dupa-china–476890

[4] http://www.economica.net/iancu-petrom-a-cerut-o-hotarare-de-guvern-care-discrimina-alte-companii-nicolescu-este-o-razbunare-personala_146329.html#ixzz4yhaI05h2

[5] https://www.juridice.ro/503710/studiu-deloitte-o-imagine-de-ansamblu-asupra-redeventelor-si-impozitelor-similare-sectorul-upstream-de-petrol-si-gaze-europa.html

[6] https://www2.deloitte.com/ro/ro/pages/about-deloitte/articles/Razvan-Nicolescu-se-alatura-echipei-Deloitte.html

[7] http://www.gherilaurbana.ro/index.php/investigatii-politice/1350-2017-06-29-074529.html

[8] http://www.romaniacurata.ro/dosarul-rompetrol-ii-cu-sechestre-de-aproape-700-000-000-de-euro-pus-pe-butuci/

[9] http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-22105620-rasturnare-situatie-cazul-rompetrol-tudose-cere-plata-datoriei-istorice-reluarea-procesului.htm

[10] http://www.bursa.ro/activul-net-s-a-diminuat-la-mai-putin-de-jumatate-din-valoarea-capitalului-social-subscris-rompet…&s=print&sr=articol&id_articol=310807.html

[11] http://m.bursa.ro/activul-net-este-sub-jumatate-din-valoarea-capitalului-social-subscris-actionarii-rompetrol-rafinare-vor-decide-cum-ies-din-situatia-de-dizolvare-82525239

[12] http://www.bvb.ro/infocont/infocont17/RRC_20171101152326_RC-septembrie-2017—tranzactii-art-82-din-LG-24-2017-RO.pdf

[13] http://www.capital.ro/borza-daca-multinationalele-ar-plati.html

[14] http://www.ziare.com/lia-olguta-vasilescu/ministrul-muncii/olguta-vasilescu-spune-ca-masurile-fiscale-vor-scadea-deficitul-fondului-de-pensii-si-ca-cfr-nu-plateste-contributiile-angajatilor-1488661

[15] https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/lista-cele-mai-mari-restante-la-contributii-le-au-companiile-de-stat-guvernul-ar-trebui-acum-sa-isi-execute-silit-propriile-companii-si-sa-si-bage-in-inchisoare-directorii-17385456

[16] https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/lista-cele-mai-mari-restante-la-contributii-le-au-companiile-de-stat-guvernul-ar-trebui-acum-sa-isi-execute-silit-propriile-companii-si-sa-si-bage-in-inchisoare-directorii-17385456

[17] http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21407489-video-isarescu-bnr-grabit-stimulam-consumul-mai-degraba-creat-locuri-munca-alte-tari-somajul-nu-suprapune-geografic-vrea-piata.htm

[18] http://cursdeguvernare.ro/deficitul-de-cont-curent-la-9-luni-in-crestere-cu-45.html

[19] http://cursdeguvernare.ro/deficitul-de-cont-curent-la-9-luni-in-crestere-cu-45.html

[20] http://revista22.ro/70267365/bogdan-hossu-modificrile-fiscale-vor-genera-conflicte-sociale-majore-la-nceputul-anului-viitor.html

[21] http://www.ziare.com/economie/analiza-economica/cresterea-salariului-minim-de-la-1-ianuarie-2018-va-aduce-romania-intr-o-situatie-paradoxala-1488936

[22] http://www.ziare.com/economie/analiza-economica/cresterea-salariului-minim-de-la-1-ianuarie-2018-va-aduce-romania-intr-o-situatie-paradoxala-1488936

[23] http://adevarul.ro/news/politica/trei-sfaturi-george-p-shultz-1_5a0d4b7c5ab6550cb834aab6/index.html

[24] https://www.dcnews.ro/teza-de-doctorat-a-premierului-mihai-tudose-este-verificata_549310.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. cetateanul turmentat spune:

    Prin comparație, Ponta pare un adevarat Churchill în materie de guvernare față de nea Tudose, acest profesionist luat cu forța de lîngă cazanul de țuică si pus in fruntea unui guvern format din clovni transplantați din arena circului direct in cladirea din Piața Victoriei. Nu cred ca securiștii l-au propulsat pe acest onest consumator în funcție pentru că asta ar sfărîma mitul construit și întreținut cu grijă de-a lungul cîtorva generații, cum că securitatea ar fi plină de inteligenți supradotați care se pot bate de la egal la egal cu Mossadul, CIA și KGB-ul la un loc, dar prefera să stea in umbră si să ne apere de teroriști și extratereștri fără ca noi să avem habar de primejdii. De-aia, pînă acum n-am văzut nici unul, sînt neutralizați atît de rapid, ca nimeni nu prinde de veste, asta și pentru ca acesti bravi apărători sînt în același timp extraordinar de discreți.
    Ca să revin la oile noastre, dacă presupunem ca IQ-ul mediu al angajaților din secu’ ar fi, optimist vorbind, in jurul valorii de 70 (asta înseamnă că ”este capabil sa facã anumite treburi simple ori munci fizice, trãiește de obicei sub supraveghere, dar realizeazã care îi sunt nevoile personale si sesizeazã pericolele pe care le evitã”, citat de aici http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/COEFICIENTUL-DE-INTELIGENTA-IQ711410623.php, adică poate executa ordinele primite fără prea multe probleme de conștiință), deci dacă cei care se presupune ca l-au propulsat pe Tudose în funcție ar fi avut măcar acest IQ, ar fi fost imposibil sa nu găsească alt candidat mai bun. Știind ca de obicei șefii iși aleg subalterni mai proști ca ei, toată afacerea asta cu prim ministru pus de secu, devine înspăimîntătoare. Înseamnă ca sîntem conduși de niște proști controlați de alți proști, iar mitul securistului deștept este distrus. Dacă și celelalte legende, despre dacii omniscienți, tunul cu laser care topește tancuri, romanii care au inventat farfuria zburătoare si motorul cu apă se năruiesc, nu mai răminem decît cu încrederea în patriarhul Daniel și în biserică ca ancoră a mîndriei noastre naționale, iar ungurii, teroriștii, jidanii și Soros abia așteaptă asta ca să ne încalece. Să nu-i lăsăm, să mărim bugetul SRI cu 10% in fiecare an cum fac toate guvernele post decembriste și împreună cu Tudose, să le rîdem in nas acestor jigodii!

    • victor L spune:

      Asa-asa, Ponta usurel va fi reabilitat in comparatie cu.
      Tot in aceasta cheie un ziarist ii vede pe “Iliescu, Nastase, Geoana si Ponta” buchet de flori in comparatie cu Dragnea. De parca anul 2012 uselisti, si urmatorii, au fost in Patagonia.
      Iar altii vad in angajatii manastirii Secu, si unii securisti buni.
      Inca folosim ocaua mica :P

      • gogu_milogu spune:

        vreo idee ceva in rezolvare? sau doar facem pe desteptii….. este ciudat cum in decursul catorva ani ati cazut dintr-o extrema in alta

    • Alex Telea spune:

      @cetateanul turmentat spune

      “…față de nea Tudose, acest profesionist luat cu forța de lîngă cazanul de țuică…”

      Este o mahahare eroare. Incorect. Esenta ideii este

      “…față de nea Tudose, luat fortat de lînga cazanul profesionist de țuică…”

      E o mare drama. Ceea ce ne-am dori, cred eu, noi toti este ca

      “… țuica sa fie forțat luata de langa nea cazanul profestionist Tudose”

  2. Dedalus spune:

    De 20 de ani incoace toate guvernele Romaniei se lupta cu piata. Si pierd, evident.

    Dar sufocarea pietei de dragul “ocrotirii” celor care nu muncesc a condus la pierderea capitalului uman: cei cu initiativa, antreprenorii, cei talentati si cei competenti pleaca in alte tari.

    Nu pleaca din cauza veniturilor reduse, ci din cauza lipsei de perspective a a-si realiza visurile in ROmania.

    ===

    Toate guvernele din ultimii 20 de ani au incercat sa suprime piata. sa o inlocuiasca cu decizii din birou si cvasiplanificare. Dar cum pomana ingrasa si iluziile sunt attractive, cetatenii au tot votat acest cmmunism in revenire.

    Din pacte, nu stiu sa existe vreo metoda prin care socialismul sa conduca o societate capitalista. Mai mult, foarte multi considera socialismul, in mod eroant, ca pe un fel de capitalism din care toti castiga. De fapt, socialismul este cel in care toti pierd.

    Oricat ai suci si invarti masurile fiscale, nu ajungi la nimic daca nu stiii unde vrei sa ajungi. Romanii sunt maestrii complicarii, divagarii si falsificarii realitatii.

    ===
    E foarte simplu: nu se poate fara saraci. O politica ce isi propune eradicarea saraciei si cresterea ventiruilor personale pentru toata lumea este sortita eseculuii si va conduce inevitabil la saracirea tuturor.

    Din simplul si umanul motiv ca daca Popescu sta in berarie si castiga cat Ionescu care munceste de ii sar capacele, inevitabil Ionescu va sfarsi prin a nu mai munci nici el. Ca doar nu o fi nebun sa munceasca si pentru Popescu.

    Poti face mii de grafice si scrie milioane de foi cu sute de mii de calculi, daca Popescu cel puturos va continua sa ia bani ca sta in berarie si Ionescu cel harnic va vastiga tot atat cat Popescu, pana la urma vor saraci amandoi, ajungand sa citeasca din jurnale cum de s-a putut intampla asa ceva … :-)

    • Dedalus spune:

      Observati: toata lumea insista pe ce ar trebui sa faca Guvernul. Inclusiv abordarea articolului este in acest sens.

      De fapt, cheia problemei este ce ar trebui sa nu mai faca Guvernul. :-)

      • Cristian Felea Cristian Felea spune:

        Cu scuzele de rigoare, dar cheia articolului meu este exact aceia ca guvernul Tudose nu trebuie sa mai faca nimic, trebuie sa plece cat mai repede.

        • Dedalus spune:

          Da, dar eu vorbesc de faptul ca orice guvern ar trebui sa incerce sa faca mai putin, nu mai mult.

          Orice guvern, nu doar cel criticat de Dvs.

          ====

          Asta este exact diferenta pe care vreau sa o subliniez:

          a) Guvernul A sau B sau C care are ca obiectiv sa faca mult, sa intervina cat mai mult in economie si societate

          vs.

          b) Guvernul X, care sa aiba ca obiectiv sa intervina cat mai putin in economie si societate.

          ====

          Nu vreau sa spun ca Guvernul X nu ar trebui sa intervina deloc, ci ca ar trebui sa-si puna problema de unde sa se retraga, ce sa nu mai faca – intra aici cat mai putine intreprinderi cu capital de stat, cat mai putine scoli publice, cat mai putine ajutoare sociale etc.

          • Dedalus spune:

            Rolul Guvernului (oricare ar fi el) nu ar trebui sa fie stabilirea salariilor, ci sa se asigure ca piata este suficient de libera pentru ca salariile sa fie proportionale cu contributia la valoarea de piata.

            Observati ca nu spun ca ar trebui sa fie proportionale cu munca. Din simplul motiv ca preturile pe piata nu se formeaza esential in functie de cat plateste patronul pentru a obtine produsul pe care il vinde. Ci in functie de cat este dispus sa plateasca cineva pentru produsul respectiv.

            ===

            Alte obiective al guvernului (oricare ar fi el) ar trebui sa fie
            - sa asigure ca efortul este rasplatit de societate (efortul, nu munca!) ,
            - sa asigure libertatea individului de a alege si faptul ca responsabilitatea este a individului.

            Cu alte cuvinte, o politica centrata pe individ, pe libertatea sa si nu pe “binele social”. Binele social este rezultatul libertatii individului, nu invers.

            Ori, mai toate analizele si obiectivele politice, indiferent de partid, s-au concentrat pana in prezent pe eradicarea saraciei, echitate sociala, crearea de locuri de munca samd. Toate vazute ca rezultatul interventiei directe a statului. Aceasta este radacina problemelor.

            ===

            Ca fapt divers, am incercat si eu sa creionez masuri pentru imbunatatirea educatiei nationale. A rezultat o lista de cateva zeci de masuri, care se tot lungea pe masura ce analizam mai mult si ma consultam cu mai multi.

            In final am ajuns la concluzia ca lista mea e aplicabila numai daca guvernul detine controlul economiei si societatii, daca e un guvern socialist sau comunist. Altfel, piata intervenea mereu in legaturile dintre masurile pe care le tot scriam facandu-le praf si pulbere. Si eu tot adaugam masuri ca sa contracarez piata. Si faceam astfel sa se manifeste alte forte de piata . Si tot asa… :-)

            La o privire mai atenta, asa e peste tot: orice ai vrea sa faci, ai de ales intre
            a) controlul statului asupra pietei, sau
            b) ocrotirea pietei de catre stat.

            Declarativ, multi se plaseaza in b). Dar numai declarativ, cand vine vorba despre propunerea de masuri, sar fericiti in a).

            • eu****** spune:

              Intre a si b sunt nunate, poate ca ele nu sunt fine, dar pentru o larga majoritate, in general nescolita sau prost scolita, diferentele sunt fine…- ma scuzati – poate ca unii nu le disting din necunoastere sau/si din indiferenta.

              Nuantele dau chiar culoare vietii.
              Multumesc.

            • PAFI spune:

              Dedalus, e atat de adevarat ceea ce spuneti. Problema e, se poate aplica in Romania democrata (in care un om=un vot)? Scaderea numarului persoanelor active pe piata (spun piata tocmai ca sa subliniez ca un mediu reglementat de stat ca si educatia, sanatatea – in cea mai mare parte – administratia, numeroasele companii si autoritati de stat NU face parte din piata) ne arata ca suntem condamnati sa nu ne dezvoltam. Sunt doua forte, balanta pare sa se incline (prin vot, prin interese) catre etatism.

          • Cristian Felea Cristian Felea spune:

            Sunt de acord cu dvs., firește. Si eu sunt de părere ca un guvern este eficient daca nu face exces de reglementare si de birocrație. Tacit spunea ca un stat slab are tendința de a supra-legifera. Dar ca sa ajungem la un guvern eficient (vezi Platforma Romania 100 cu debirocratizarea, de exemplu – un prim pas către un stat minimal) nu credeți, totuși, ca întâi guvernul Tudose trebuie sa plece?

            • Dedalus spune:

              Istoria si prezentul ne arata ca nimeni nu-I convins de dezastrul provocat de socialism pana nu moare de foame sub conducerea socialistilor.

              Din acest punct de vedere, un govern socialist slab este preferrabil unuia bun. Pentru ca reuseste sa prabuseasca Romania mult mai repede decat unul competent.

              Altfel spus, prefer ghilotina agoniei lungi a crucificarii. :-(

      • eu****** spune:

        Baietii astia de la gubernare au venit chitit sa faca –
        ei pentru asta au fost alesi – votantii lor au vrut sa li sa faca, sa li se dea…

        Dar cei care stiau despre ce este vorba in povestea asta oare ce faceau???
        Pare ca se certau pe Ciolos, pare ca doreau sa se lupte intre ei cand dusmanul cel mare isi ascutea ghearele chiar sub geamurile lor… Oarecum penibil iar rezultatele se vad relativ repede.

        Nu cred ca sunt multi oameni care inteleg ceea ce ati vrut Dvs. sa scrieti.
        Si este pacat – Ro are inca nevoie de lideri puternici pana isi mai deschide mintea.

  3. Serban Pretor Serban Pretor spune:

    “Anul 2017 se apropie de sfârșit și istoria va consemna probabil, cândva, că acesta a fost anul în care majoritatea românilor și-ar fi dorit să-l poată concedia pe cel de-al doilea prim-ministru al guvernului PSD din acel an”…..extrem de optimist dar, din pacate, fals. Majoritatea romanilor ar putea face acest lucru intr-o singura zi, nu mai mult, daca ar dori-o, printr-o singura iesire consistenta in strada…. la fel s-ar rezolva instantaneu si problema legilor justitiei….dar majoritatea romanilor este “poporul lui Tutea” si nu acel popor pe care ni l-am dori, este poporul care a votat asa cum a facut-o si care are in continuare mare incredere in ceea ce a votat (scaderea de 1-2 procente este numai rezultatul unei eroziuni firesti). Ne facem iluzii si ne imbarbatam degeaba, Romania se va tirii in mocirla inca multi ani de acum inainte. O spun cu mare tristete caci mi-au trebuit multi ani in care sa ma conving ca nu prea mai e mare lucru de facut cu tara asta.

    • daniel dumitru spune:

      asta cu iesitul in strada e hilara….. am mai spus si pe alte platforme….. la ultimile 3 iesiri in piata nu am fost mai mult de 1000 de oameni; duminica trecuta – inainte de miting – am fost la mall la baneasa via ikea; daca toti oamenii de la mall/ikea ar fi venit la miting s-ar fi umplut piata victoriei; dar ce sa vezi…. romanii se plang pe infundate (vechi frici din epoca trecuta?!) si in spatele tastaturilor, in loc sa ia atitudine.

    • lex_al spune:

      F bun raspuns, nici eu nu puteam raspunde mai bine. Multa lume inca ignora ,,democratia’’. Dreptul cistigat in strada este dreptul de a alege, de a merge la vot si a spera ca iasa ,,poporul’’ dorit de tine. De data asta a iesit celalat in mod total democratic…unii au mers la vot iar pt altii a fost prea greu, rezultatul se vede. Poporul pe care il doresti este poporul pe care il alegi si nu poporul care te-a ales (aici ma refer cam unde alegi sa traiesti). Am iesit la absolut toate demostratiile posibile cu profesorii mei din liceu (eu liceean fiind atunci – o profesoara m-a recunoscut si a intrebat ce ii cu mine la mitingul lor, eu i-am raspun ca ii mitingul nostru, atita timp cit ei nu ii bine nici noua, eleviilor, nu are cum sa ne merga bine si eu am venit sa ii sutin pt ceea ce demontrau) cu angajatii din sanatate si in general cu toti oamenii care erau nemultumiti. Pt mine asta insemna democratie, dreptul la conditii de trai mai bune si un viitor mai bun si predictibil pt toata lumea.
      Mie, spre deosebire de dv, nu mi-au luat f multi ani sa constat lucrul acesta ca Romania va fi in mocirla…am fost ajutat de ,,exemplele’’ si prietenii de linga mine. Eu, atunci, eram ,,prostul’’ care se incapatina sa faca facultate si sa mearga la munca cu norma intreaga, plecam dimineata si veneam seara, timp de 5 ani… iar prietenii stateau la bere si tigari si asteptau sa pice cite ceva. Dupa cele traite eu, ca multi alti am ales un alt popor, nu neaparat mul mai bun dar un popor in care sa traiesc. Cel mai dezamagitor sentiment este ca in continuare mergem la vot si asteptam ore bune prin fata ambasadelor si consulatelor pt a putea vota iar cei de acasa stau si dau doar ,,like’’ cind f bine ar putea vota.

      Un articol foarte bun, din pacate sau din fericire eu ma incadrez la ultimul cuvint inainte de sfirsitul articolului…de pretutindeni. Articolele dv, dl Felea, le citesc cu mare drag si citeodata cu tristete; cu mare drag le citesc pt ca sunt bine documentate si cu gindul ca am facut alegerea corecta, iar cu tristete pt ca pare ca nu se va schimba nimic, cu toate ca lucrurile nu merg bine si situatia este cunoscuta.
      O zi buna,

  4. Azi e o zi mare ! spune:

    Propunerea legislativa inregistrata la Senat(ul Romaniei- adaug eu): L 281/2017
    Printre initiatori, distinsul dn. TEODOROVICI ORLANDO …
    Termenul de adoptare TACITA, 45 zille de la … si se implineste la 21.11.2017
    LEGE privind exonerarea personalului(,) platit din fonduri publice(,) de la plata unor sume reprezentand venituri de natura salariala .
    Nu se scrie vreo anume suma. Nu se indica o anume decizie a Curtii de Conturi, doar se aminteste institutia ce ar fi efectuat controlul .
    In expunerea de motive, Orlando T., ce semneaza in numele initiatorilor, nu scrie vreo suma, arata un anumit procent (cam cum prezinti Romania, fara sa arati pe unde trec Oltul,Muresul, Dunarea, … etc.) si face vorbire despre decizia CCR 11/2012/1/2015,cu indeplinire pana la 21.05 2016, masurile fiind executorii incepand cu 1.05.2015.
    Se scrie despre un dosar de pe rolul CAp Buc 8206/2/2012.
    Impactul financiar estima (tineti-va bine!) este doar de 23.053.253 lei

    STARE REALA :
    CURTEA DE CONTURI A CONSTATAT PE MAI MULTE ETAPE prejudicii stabilite la :
    - 2009 -2012 = lei
    - 2012 – 2014 = 176.190476 lei !!! (nu stiu cum dl. Orlando a apreciat impactul la ~ de 10 ori mai putin) .
    Masura impusa de CCR, a fost de recuperare de la PERSOANELE VINOVATE
    Angajatorul (unitatea controlata de CCR) a inteles :
    1) SA AMNISIEZE (???) TOATE ACESTE SUME, PLATITE PANA IN 2014,
    iar pt cele dupa 2014-2015
    2) sa recupreze de la angajati, recunoscand insa ca nu ACESTIA au vreo vina. Impotriva persoanelor vinovate, nu a intreprins nimic, spre recuperare !

    ROMANI SOLIDARI CU CEILALTI ROMANI, pe 21.11.2017, vor fi amnistiate tacit ~500.000.000 lei (cu accesorii), bani pe care va trebui sa ii puneti (daca nu cumva i-ati pus deja) la “bujetul” bietei tarisoare, deoarece au fost platiti dingreseala niste bujetari (a cata oara ?) .

    PS E bine de citit intreg raportul sa vedeti ce sume au fost platite aiurea, … pe te miri ce . Persoanele vinovate,nu au platit inca… Tic-tac, tic-tac , s-au mai dus cateva sute de milioane lei

  5. donquijote spune:

    Multe argumente si bine construite dar, ce pretentii aveti de la unul care nu stie cum functioneaza un card bancar si ii este frica sa tina banii in banca. Si se da drept exemplu pentru asta fara nicio jena.

  6. Ronald spune:

    … până la urmă nu se face să-i reproșăm lui Mihai Tudose toate neîmplinirile unei succesiuni de guvernări (cele mai multe de stânga, trebuie să recunoaștem) care și-au pus amprenta asupra societății și economiei României de astăzi.

    Iarasi gresiti dle Felea. In perioada postdecembrista in rssh ro a fost un singur guvern de centru-dreapta. Cel care prin reforme reale, in deplin acord cu logica fireasca si cu situatia existenta a evitat realul dezastru: incapacitatea de plata. Restul a fost o insailare de stanga si/sau de extrema stanga.

    …redresare(a) organică a inechităților dintre muncă și capital nu se poate face cu actuala “cota-unica”. Deoarece, conform traditiei pur romanesti de mistificare si malformare a oricarei idei novatoare, mult si inutil trambitata (re)for’ma “unica” a cascat un hau urias intre fiscalizarea profitului si cea a muncii. De altfel se si vad rezultatele: calificatii au plecat, pleaca si vor mai pleca, speculantrii se vaita ca nu mai vrea domn’e lumea sa munceasca din cauza ca au ajutoare.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      O întrebare: m-ați citat si ați apreciat ca (iarăși) am greșit. Unde am gresit? Ca pare ca amândoi suntem de aceeași părere…

      • Ronald spune:

        Pe fond sunt de acord cu analizele dvs. Citatul a fost folosit ca sa fie limpede ce anume am dorit sa subliniez deoarece formularea dvs este interpretabila (stiti f bine ca exista mercenari si de alte categorii).
        Cat despre iarasi referinta era la precedentul text (Topaielile caprei…) in care ati facut o recomandare (sa-i spunem) civica. Numai ca era adresata celor care deja si-au pierdut copilaria si adolescenta in imbarligatura comu’istoida. De ce-ar dori aceeasi stare de facto si pt copiii/nepotii lor? Cu atat mai mult cu cat sustinatorii taciti ai traiului bun pe datorie inca sunt majoritari iar aventurieri d-astia care se autointituleaza dreptaci-refo’misti se gasesc pe toate ulitele din rssh ro.

  7. eu****** spune:

    Daca Tudose va intelege pana la capat ce se intampla si are o farama de bun-simt (prost nu este!) atunci solutia rapida si eficienta in aceasta etapa este ca TUDOSE sa isi dea DEMISIA!

    Odata ce actualul PM dispare se simte nevoia de ceva aer proaspat si Presedintele ar trebui sa isi reia rolul de Presedinte.

    Ma minunez de lentoarea cu care actioneaza Presedintele – a trecut vremea iesilor televizate, a comunicatelor de presa, a iesitului in piata – este vremea in care Presedintele tarii poate cere explicatii legate de intarzierile in elaborarea bugetului pentru 2018, de proasta executie a acestuia, in conformitate cu maretul program, si de aiurelile impuse in economie prin diferite OG – este legata de starea natiunii si Presedintele nu poate sa fie indiferent la ceea ce se intampla cu cetatenii romani – cred.

    Presedintele poate sa puna fata in fata pe Guvernatorul BNR cu PM, avand alaturi experti, si. astfel, sa discute direct despre dezastrele operate intr-un singur an.

    Nu putem sa stam si sa asteptam ca astia din Parlament sa mai faca una -doua mici modificari doar pentru ca ei reprezinta legislativul. Este clar ca au fost amendamentele sau legi noi care nu erau prinse in programul lor de gubernare sau ca au existat propuneri care nu au fost sustenabile – acum se trage linie si in ciuda votului castigat Presedintele poate cere demisia Primului Ministru si accelera organizarea de alegeri anticipate ca urmare a rezultatelor nemultimitoare generate in 2017.

    Pe scurt: URA SI LA GARA! – poate exact de 30 decembrie 2017, ca sa repetam istoria.

    Acum oamenii au inteles mai bine – oamenii cred ca de data asta vor veni la vot.

    Diaspora intotdeauna a votat pentru piata libera si a sustinut democratia – si ei sunt cei care au facut eforturi pentru ca lor si altora din tara sa le fie mai bine. Ei sunt cei care ar putea sa conduca NUMAI 5 ani – numai. Dar Romania sub o guvernare tehnocrata ar putea arata cu totul altfel – avem o mare fereastra de oportunitate si Presedintele trebuie sa joaca – curat ghinion pentru JK sa fie un Presedinte Jucator – dar numai asa ne putem face mai bine si mai prosperi.

    PM nu da semne ca ar putea sa incheie executia bugetara actuala…
    PM poate doar sa plece demn – programul a fost un esec, presedintele de partid este o lichea si istoria ar face un bine daca nu ar consemna conducerea tarii de catre lichele…

    Curaj pentru ca se poate!
    Varianta Presedintelui Jucator este una castigatoare!

    • Ronald spune:

      Din pacate n-am scapat de proasta executie (generally speaking… nu doar bugetara). Sigur ca “batronii” (infiderent de forma de “propietate”) stapanind inclusiv ecarisajul se descotoresc lejer de cadavrul matzei in chiar poarta p*limii. Eterna si inepuizabila solutie. De fuga. De responsabilitate. Sport national(ae).

    • Ronald spune:

      Din pacate n-am scapat de proasta executie (generally speaking… nu doar bugetara). Sigur ca “batronii” (infiderent de forma de “propietate”) stapanind inclusiv ecarisajul se descotorosesc lejer de cadavrul matzei in chiar poarta p*limii. Eterna si inepuizabila solutie. De fuga. De responsabilitate. Sport national(ae).

    • Dedalus spune:

      Alegerile anticipate nu cred ca ar schimba ceva.

      Cetatenii Romaniei nu au suferit destul. Inca.

      Am totusi o mare indoiala in ce priveste potentialul de trecere a Romaniei la capitalism: motorul capitalismului (antreprenorii) pleaca din Romania in ritm alert. Nu e vorba de numar aici, ci de categoria celor care pleaca: exact cei care au spirit de intiativa.

      O perioada totalitara, care sa asigure trecerea la capitalism (exemplul Chile) nu este posibila din cauza apartenetei noastre la UE. Schimbarea unui govern de stnaga cu un altul tot de stanga este o chestiune lipsita de semnificatie in ce priveste aceasta trecere (vezi Grecia sau chiar Italia, pastrand evident proportiile). Ce mai ramane atunci?

      Mai ramane doar ca o suferinta masiva a populatiei sa lamureasca definitiv si pentru multi zeci de ani de acum in colo ca potentialul distructiv al socialismului este urias. Aici insa avem obstacolul populatiei rurale, care nefiind cuplata la economia nationala sufficient de puternic, fiind inca in multe locuri autosuficienta su/sau nemonetizata, capacitata de rezstenta la foamete a Romaniei este foarte mare.

      Mi-e team ca ne asteapta multe decenii de coma. Daca nu cumva mergem pe idea lui Hegel si speram ca exista un “geniu al istoriei” care ne va scapa si pe noi. Pe shleau, ar trebui nu doar sa credem in minuni, ci sa ne si bazam pe ele . :-)

      • Ronald spune:

        Mai ramane doar ca o suferinta masiva a populatiei sa lamureasca definitiv si pentru multi zeci de ani de acum in colo ca potentialul distructiv al socialismului este urias. Aici insa avem obstacolul populatiei rurale, care nefiind cuplata la economia nationala sufficient de puternic, fiind inca in multe locuri autosuficienta su/sau nemonetizata, capacitata de rezstenta la foamete a Romaniei este foarte mare.

        Dincolo (sac!) de impropria semantica de folosire a unui adverb de loc in conjunctie cu timpul, in expunerea dvs porniti de asemenea de la un fault logic. Populatia (rssh ro) NU sufera, n-a suferit si nici nu va suferi de pe urma binefacerilor socializm-horrodocsiei* deoarece NU STIE ceva despre altceva. Iar delimitarea in categorii (rurale vs orasenesti) nu doar ca n-are vreun temei real, ba chiar devoaleaza ignoranta/autosuficienta din gama celor care, odata “alesi”, se cred, by default, competenti.
        __________________
        * scuze pt pleonasm

        • Dedalus spune:

          Nu discut cu persoane care vaneaza greseli in postari, reale sau imaginare.

          Toti le facem, fiecare are timpul limitat. Cu atat mai mult cu cat locutiunea “de acum incolo” este cat se poate de utilizata si corecta.

          Imi retin si pornirea de a va raspunde in acelasi registru, adica analizand postarea Dvs. din punct de vedere al erorilor de scriere sau de formulare- destule.

          Daca doriti sa purtati un dialog cu mine, conditia mea este sa va limitati la ceea ce aveti de spus. Nu din respect fata de mine, ci fata de ceilalti cititori, care poate ar dori sa citeasca comentarii “cu valoare adaugata” nu altceva.

          • Ronald spune:

            Va foarte multumesc pt amabilitatea dvs.

            Chiar nu vanez greseli-in-postari. Cu atat mai putin in postarile care exprima certitudini. Certitudini autosuficiente din gama:

            … locutiunea “de acum incolo” este cat se poate de utilizata si corecta.

            Spre deosebire de dvs pot accepta validarea (c)academiei romane care (sac!) este cel putin la fel de blamabila precum este actuala ccr… dar ne pierdem timpul in detalii formale

            V-am semnalat nu doar fractura de abordare (prin delimitarea inutila si neavenita dintre tarani si oraseni) ba chiar eroarea de a considera ca cei care pleaca sunt “antreprenori”. Cu toata simpatia va sugerez sa folositi mijloacele de transport in comun. Veti afla lucruri f interesante. Eventual (ca o derivatie a sugestiei) sa va angajati la un “batron”.

            Sugestiile vi le ofer moka/free/no-charge tocmai din respect pt cititorii contributors.ro care sunt mai inteligenti decat “comunitatea” pe care o “pastoriti”.

            à bon entendeur, salut !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)